Lectii de viata

Viata ta e ce traiesti tu. E ce ti se intimpla, in contextul celorlalti. Poti influenta intr-o masura oarecare drumul tau, cind gasesti receptivitate de la mediu. Atunci ai noroc, si aici intra si daca lucrurile se ordoneaza ca sa se intimple asa, intr-un fel favorabil. Altfel e pur ghinion. Sint si anumite lucruri prestabilite, ce tin, cum ziceam, de context: de oamenii apropiati (mai buni sau mai rai), de felul in care gindesc cei care pot avea o influenta in drumul tau, de mentalitati. Tu poti incerca sa cauti sa folosesti contextul in folosul tau, dar si al altora, daca ce faci e benefic si pentru altii, dar asta poate da rezultate relativ limitate. Exista si cazuri fericite, dar, de cele mai multe ori contextul ti se cam pune contra ta. Pentru ca oamenii au interesele lor, si daca ele nu coincid cu ale tale, iar ei vor fi capabili sa ti-o traga, chiar o vor face, fara probleme de constiintza din partea lor. Asta e un dat arhi-experimentat, si deci foarte bine stiut. Oricum esti un strain pentru ceilaltzi, si ei vor fi straini pentru tine pe toata durata fiintzei tale. Sigur, cu perioade scurte de prietenie, atunci cind interesele coincid, altfel, doar pentru tine nu va face nimeni un efort sa-ti fie prieten, daca nu-i satisfaci niste interese. Si, poate si tu privesti asa lucrurile, dupa ce acumulezi o experientza buna de viatza. Deci viata asta e un lant de interactziuni, de actiuni-reactiuni la anumite intimplari (sa le zicem asa), fie ca-s ale tale sau ale celorlaltzi ca indivizi, sau grup. E firescul posibil. Si toate se mentin in stilul asta, cu unele exceptii, cum spuneam, care, daca se intimpla, te pot face fericit, pe moment. Altfel, totul e, cumva, prestabilit de ordinea asta a lucrurilor. Tu esti tu, ei sint ei, si legaturile sint un fel de variante de comunicare, cind pici pe aceeasi lungime de unda. Cu asta esti confruntat de cind te nasti, si inveti sa o abordezi inteligent, pe masura ce invetzi. Dar, mai treci prin viata asta prin unele momente mai slabe psihic, cind  grijile si problemele par foarte grele de dus, mai ales daca esti singur, si nu ai cu cine sa le impartzi, sa le fragmentezi. Atunci esti foarte vulnerabil, si atunci ai nevoie de ajutor de la ceilaltzi. Ce e fundamental trist e, ca, nu-l vei primi niciodata. Iti vor veni, poate, anumite intelegeri, destul de limitate, de la unii, sau altii, in special de la cei ce au trecut prin probleme asemanatoare. Si astea ajuta, mai ales cind ceilaltzi fie iti vor turna in cap mizerii, fie vor fi complet indiferentzi. Dar asta e pentru moment. Pentru refacerea ta iti vor trebui multe energii pozitive, pe care le vei cauta in tot felul de lucruri, fie ca-s amintiri frumoase legate de locuri, intimplari, sau oameni frumosi, fie ca-s, stiu eu, tot felul de acte artistice care pot declansha amintirile frumoase. Melodiile, filmele anilor 80-90 pentru mine ramin puncte de reper pentru cam orice am trait in timpul ala. Sint foarte multe. In ele am pus eu eu cam toate sperantzele mele de tinar aspirant la gloria viitorului, pentru ca le foloseam ca motiv pentru o detasare a fiintzei, ca sa pot spera la ceva maretz ce va veni. Multe nu sint opere de arta autentice, sint doar trairi proiectate in imagini, sau armonii. Stiu, mea culpa,  trebuia sa fac lucrurile conforme cu ce am vazut prin muzee, dar asta era momentul de atunci, si asa eram si eu conectat cu lumea, cum erau ceilaltzi. Bun, multi zic ca esti ce esti, si nu trebuie sa te raportezi la trecut, sau la vreun viitor posibil, ca sa aspiri la fericire, ci trebuie, tu, cel care esti sa fii in continuare un om al prezentului. Sa existi in conditiile date, sa actionezi-reactionezi la ce este. Faci si asta, evident, ca nu te agati de un trecut care s-a intimplat, si a disparut deja. Esti acum, si aici, si faci tot ce se poate pentru viitor, dar mai ai momente cind te mai relaxezi, mai uiti de niste mizerii ale unui prezent, si te intorci in frumosul trecut ca sa te vindeci de toate ororile aruncate de viatza, intre timp. Nu e o tragedie, normal ca nu poate fi asa ceva, pentru ca tu ramii tu, cu bunele si relele tale un om care traieste fix acum. Si, na, prin oricite ai fi trecut, un adevar ramine, totusi. Viatza e frumoasa, si ramine frumoasa, daca stii sa ti-o faci frumoasa. Pentru ca tu poti alege daca vrei sa fii de partea frumoasa a ei. Si, na, se mai pot spune multe. Am vazut un film, se cheama Gemenele, e despre doua gemene despartite de viata in timpul ww2, si, care au mers pe drumuri diferite, una a fost adoptata de o familie bogata, alta de una saraca, si care a supus-o la multe dureri. Tipa bogata a evoluat in stil, si prejudecati, pe cind cea saraca a muncit din greu ca sa reuseasca. Tipei sarace contextul istoric i-a adus probleme mari de supravietuire, si, aparent, putea fi judecata pentru unele alegeri, desi ea a vrut sa faca bine cit a putut, pe cind tipei crescuta de bogati contextul i-a adus o "dreptate" a unei judecati istorice, desi ea nu a facut nimic, si nu a reusit mai nimic de una singura.  La sfirsit ele se reintilnesc, si, dupa multe certuri, reusesc sa se inteleaga. Cea saraca moare in bratele celei bogate. Cine, si cum a avut dreptate fiecare ramine ca privitorii sa cauta sa inteleaga. E o lectie dura a vietii, pentru ca traim intr-o societate cu anumite mentalitati, si, uneori, buni fiind, si voind sa facem bine o putem sfirsi a fi blamati, fara motiv. Asa se poate intimpla oricui, pentru ca sintem naivi, si slabi, si viata, cu rigorile ei, uneori monstruoase, nu ne iarta. Dar, facem ce putem, ca sa evoluam.