Forme de absurd

Analizele si substantzializarile si esentzializarile le poti face cind iti revine ratziunea. Sint inca ametzit. Am trecut prin suficiente iaduri, acuma nu mai stiu unde sint. Poate am avut norocul sa ies. Nu mai recunosc locurile, sau oamenii, dupa ce am iesit din uragan. Am prea multe sagetzi otravite infipte in mine. Pare ca s-au evaporat toate. Pare ca sint liber. Poate am scapat. Poate pot sa vad un zimbet, si o mina intinsa care sa ma traga afara. Inca nu stiu de unde sa apuc toate lumile astea noi. As incepe sa povestesc, dar nu m-ar crede nimeni, sau nu ar vrea sa ma creada, pentru ca ar trebui sa iasa din lumea lor.Asa ca mai bine sa fiu doar cu mine, fara suflete schimbatoare imprejur. Oricum nu m-ar ajuta, si oricum mi-am promis ca de acum incolo tot ce fac va fi doar pentru mine, pentru binele fiintzei pe care am neglijat-o de atitea ori: eu insumi. Am senzatia ca am avut viziuni, care mi-au trecut prea repede prin fatza, si nu am putut sa le vad, ca am fost inconjurat de tot felul de naluci cu forme ciudate, si schimbatoare, care ori aratau a grimase scabroase, ori a rinjete sfidatoare, ori a orice altceva care ieseau din uman, si cautau sa anihileze orice urma de umanitate. Nu mai stiu, si poate nici nu mai vreau sa stiu. Vreau sa uit. Vreau sa sterg orice mai are vreo legatura cu vreun trecut. E un inceput de insanatosire, cred. De revenire la substantza fiintzei, si la energiile de inceput. Cred ca a trecut virtejul, pentru ca a ramas doar linistea. Azi mi-am sarbatorit victoria. Cu pui prajit, salata, si vin rosu. De pe 1 martie imi schimb locul. Poate schimb si norocul. Asta m-a costat. Am trecut prin toate infernurile accesibile. Poate ca am scapat, in sfirsit. Nu stiu. Oricum, mai e posibil sa revina, pentru ca infernurile ramin, spre deosebire de noi, care ne trecem. Am trecut prin dezgust, apoi prin sila, ca sa imi revina scirba. Fata de tot, toti, toate. E o jungla peste tot. Fiecare e doar pentru el, si e capabil de toate nemerniciile ca sa se ajunga. De asta am decis sa fiu ego-centrist. Sau egoist. Ce nu-mi face bine, sau nu ma ajuta am decis sa resping brutal. Bine, pe oamenii normali la cap ii tratez cu bunavointza, iar pe cei inteligentzi cu o intzelegere dureroasa. O sa fie bine, cred, si o sa ne urmam visurile, fiecare. Restul e pierdere de timp, si absurd. Oricum adevarurile domina, asa ca nu ma las dus de iluzii, sau de iluzionisti. Si nici n-ar avea cum fi altfel. Ramine doar o tristetze, pentru ce aberatzii se mai pot face.