Drumuri prin lume

Se spune ca omul e masura tuturor lucrurilor. Asta pentru ca luam omul ca reper universal, si raportam orice la el. Dar omul asta e schimbator, si a evoluat si el, dupa atita istorie. Asa ca timpul ar fi masura tuturor lucrurilor, ca el e dominatorul care le-a schim bat pe toate, inclusiv pe om. Dar omul a ramas, cumva, cam acelasi, in linii mari, doar unele detalii i s-au schimbat. E normal, pentru ca omul asta si-a schimbat el insusi mediul in care traieste. Inainte era multa natura, o societate primitiva in tot felul de situatii, pe cind acum e altceva. Dupa ce s-au cam terminat razboaiele mari, si luptele demente pe criterii mai mult sau mai putin artificiale, am ajuns intr-o lume mai experimentata, mai analitica, si mai umna, cumva. Nu mai sint permise luptele efective, desi tarile au acum armamente cu mult mai distrugatoare si mai sofisticate, dar sint permise argumentele de tot felul, certurile, jignirile, si alte mascari. Plus metodele de a te face sa te simti un fel de nimeni-nimic care e pe un teritoriu strain. E inca posibil asa ceva, chiar daca lumea condamna orice fel de atitudine impotriva fiintzei. Abuzurile mai exista. Peste tot, pentru ca, peste tot exista rautate, si mizerie umana, si ura contra tot ce e altfel. Oamenii sint, inca, capabili de asa ceva. Dar, e adevarat, asta va deveni, curind, istorie. Mi-e asa scirba sa vorbesc de ura, pentru ca e o mizerie aruncata in lume de tot felul de mizerabili capabili de orice. As uita-o cu cea mai mare placere daca n-as fi fost si eu bagat in asa ceva, fara voia mea. Dar e o prostie. In fine.Ura exista, si va exista, inca, atita timp cit este o lipsa de educatie. Dar, plecasem de la faptul ca omul e masura tuturor lucrurilor. Omul contemporan, de fapt, care e diferit de omul de acum 1000, sau 2000 de ani. Pentru ca omul de acum  are alte probleme. Pentru ca traieste intr-o jungla mai moderna, diferita de cea de mai demult, una cu alte reguli, si alte mentalitatzi. In fine, nu mai conteaza, asa cum, ca sa traiesti iti dai seama ca nu conteaza nimic altceva decit fiintza ta. Pentru ca esti tu cu tine intr-o lupta contra tuturor. E ceva greu de definit, pentru ca e complicat. Nu mai sint reguli clare, si nu mai sint niciun fel de repere stabile. E o scara a valorilor mai autentica, dar si ea e pe baza de lupta corp la corp, pentru ca, inca, ca sa devii trebuie sa demonstrezi ceva care sa para autentic, intr-o serparie autentica. Daca ai noroc sa poti demonstra vei fi apreciat, altfel, oricit de valoros ai fi, daca nu corespunzi unor situatii, vei fi dat la o parte mai fin, sau mai brutal. Pentru ca asa pare ca functioneaza mecanismul asta complicat al lumii. Ce e jignitor e ca exista mici-mari conspiratzii care sa te aprecieze, sau sa te darime, daca nu esti fix pe asteptarile lor. Pe mine ma cam lasa rece toate astea, pentru ca eu ma concentrez pe ale mele. Stiu ca as fi mai degraba ne-apreciat, pentru ca spun lucrurilor pe nume. Dar adevarurile sint, totusi, adevaruri, si oricit de mult de inconfortabile si de urite ar fi, ele exista, pentru ca pe ele ne bazam viatza. Ele sint, si vor fi. Si, de asta, eu, acum sint asa de sigur pe mine. Zilele astea stateam si ma gindeam cu citi imbecili am avut de-a face pe traseul vietii. Si ma mir ca mai sint, inca, pe drumul meu, pentru ca au fost continuu, unul mai cretin ca altul. Ce adunatura, oh. Ce constructie sociala. Ramii masca daca te uiti la ei, in cum se pot asocia. Pentru ca astia doar impreuna realizeaza ceva. Singuri sint prea vulnerabili. Si asta a fost de cind eram mic, apoi cind am crescut, la fel, cind m-am mai maturizat, la fel, si acum la fel. Eu, unul, am incercat sa-i ignor, si sa-mi vad de ale mele, dar ei m-au asediat continuu. Acum ma regrupez, si caut sa ma protejez mai bine. Nu e usor, dar am deja niste reusite. Si o sa am si pe viitor, orice ar incerca ei. Pentru ca am o vointza ca inainte, si alte metode sa abordez jetul de mizerii care vin continuu, din afara. Sincer, nu mi-e frica de ei, cum nu mi-a fost niciodata. Doar am trecut prin nivele mari de scirba relativ la ce mi-au facut, si asta mi-a blocat unele actziuni, dar o sa ma revanshez, ca asta e stilul meu. Am vazut, in timp, destui mizerabili cum mor pe limba lor, dar, acum, parca nu mai am rabdare, si ies la actiune. Pentru ca e o limita in toate. Ori eu cu criteriile mele mai elaborate, si bazate pe stiintze, ori ei cu porcarii subiective, vedem cine cistiga meciul. Sintem in lupta, si avem o dorintza uriasa sa cistigam. Daca meritam, chiar vom cistiga ceva ce ne apartzine, de fapt.