Mesaje cosmice

Nu stiu, scriu ca sa nu uit ce am trait..Cred..Desi citesc rar ce am scris, pentru ca mi-e frica sa nu-mi revad demonii ce m-au indemnat..Ma rog, nu demoni chiar, poate stari depresive, sau ginduri cretine induse, ma rog, toata panoplia ororilor:))) Dar, mai recitesc, asa, cind si cind..
Favoritele mele sint posturile de demult..Nu stiu de ce..Poate pentru ca atunci simteam mult, enorm de mult si de vizual, era un spectacol al mintii pe care cu greu reuseam sa-l pun in cuvinte..Si mi-e dor de vremurile alea..Si acuma revad tot cind recitesc..Eh, ale tineretii valuri..
In timp cuvintele au luat locul trairilor, cred..De fapt, daca ma gindesc bine, si acuma am in mine toate trairile, ca doar nu le-am uitat, dar acuma e altfel, parca, nu stiu..Na, e o evolutie intimplata..Probabil ca si mintea mea se reconfigureaza, ca sa dezvolte alte variante..Oricum, alte inceputuri sint foarte posibile, asa cum a fost tot timpul, ca doar ne schimbam si noi odata cu lumea..Dar trecutul e bine sa-l avem ca reper, ca na, caderi apar tot timpul..
Linistile trecuturilor ne vin cu atitea..Ce bune sint sufletele care sa reflecteze si sa ne inteleaga toate prin cite am trecut..Sufletele cele eterice, cu care sa comunicam prin unde cosmice, carora sa le trimitem mesaje, si de la care sa primim raspunsuri, asa cum fac astronomii cautatori de civilizatzii extraterestre..

Fiintza promisa

Mai am un gind, si o trecere ce mi-a venit asa, fara cuvinte..Ca si cum timpul mi-a vorbit in tacere..
Deasupra sint atitea spatzii, si intre noi atitea nespuse..Mi-e frica de cuvintele nespuse..Pentru ca linistea ascunde in ea atitea amagiri..
De aici vad ce imi arata ochii..Dincolo de ce mai putem privi e un spatiu al atitor nestiuturi..Lumea e atit de plina de ginduri nespuse..Inca mi-e frica..Parca am uitat tot ce am stiut vreodata..Mi se intorc imagini din trairile mele ascunse..Nimic din tot, si toate din cite au fost..Variantele se lupta ca sa isi cistige puterile de a domina existentzele prezentului..Sint pierdut intre toate..Mi-e atit de frica de aceeasi viatza printre ei..Sint la fel de singur..Lumea s-a asezat printre noi, iar..
Se invirt toate, pe deasupra, ca intr-un cerc al sperantzelor..Soarele apune frumos, printre cercuri..E o liniste a gindurilor aduse..Culorile vin, calde, ca sa ne aduca linistea..Galben, orange, albastru sters.. Se apropie intunericul..Si ne lasam gindurile sa se dizolve in aerul de vara, cald ca asteptarea pentru un nou inceput.. E atita adevar cit am crezut.. Toate asteapta variantele noi din fiintza promisa..

Singuratatzi

Mi-e frica de singuratate..Mi-e frica de tot ce am simtit cind am pornit in cursa asta nebuna a vietii..Pentru ca nu stiam ce ma asteapta..Si de ce mi-a fost frica nu am scapat..De singuratatea mea, cea cu o mie de fetze si pe care o vedeam aparind si disparind, ca fata morgana..
Timpul nu m-a iertat..Am trait simtind aceleasi dureri ca ceilalti, dar, pe care, atunci, le credeam doar ale mele..Am fost prieten, si strain, bun si rau, intzelept si novice, in acelasi timp in ochii celorlalti..Mi-a fost destul de greu sa-mi recunosc o fatza in oglinzile lor..Am raspuns cum am putut provocarilor lor, si am incercat sa-mi continui pasii mei, cei pe care mi i-am dorit..Si am mers, iar, si iar, cu hotarire si curaj, dar si cu cele atitea intrebari la care mintea mea inca mai cauta raspunsuri..Chiar daca simteam ca singuratatile mele vin din lumile alea absolute in care totul era altfel..
Acum lumea e un amestec de suprafetze riguros definite..Linistea lor a depasit linistea substantzelor..Volumele s-au evaporat, si au ramas doar contururile..Consistentza a devenit aparentza..Armoniile suna la fel printre anotimpuri, si imnurile se intorc spre viziuni..Avem in noi variantele spuse demult in cuvintele ilustre ale unor arte ce si-au depasit timpul..Sint  ce par a spune in  versuri despre alte variante ale fiintelor.. O masca a unor vremuri ce recita din clasici, ca sa se poata privi pe sine insasi in tot, ca sa inteleaga cum va evolua in timp..
Nu stiu nimic , pentru ca nu am stiut niciodata..Am in mine trecerile mele, alaturi de ale tale..Mi-e frica iar de singuratate, si incerc iar sa fac un pas inainte..Tu ma vezi, eu te vad, si stam alaturi, privindu-ne, si incercind sa simtim ceva ce pare autentic acum, in momentele astea in care ne simtim singuratatile impreuna..
Am un gind ce ma duce departe..Vad cum vin atitea singuratati spre noi..Mi-e frica de toate..Vreau sa uit, ca sa incep, incet, in liniste, conversatiile cu singuratatile mele cele absolute..

Suprafetze

As aplica oricind ce am invatat atunci, la lectia de zbor..Pentru ca as vrea sa intilnesc ce se afla dincolo de limitele mele, lumile acelea etern stabile imaginate doar..Desi e mai mult ca sigur ca sint doar legende construite de micul nostru spirit pentru a nu mai fi deprimant de singur..
Uneori singuratatea e buna, cind ai de meditat, si de pus ordine in ginduri, pentru ca te ajuta sa intri in tine mai adinc..Dar in rest singuratatea e o mare durere, mai ales atunci cind vezi ca nu prea poti comunica cu nimeni, din atitea motive..E multa suprafatza peste tot..Intinderi subtiri, si nesfirsite, care vin din infinituri, ca sa se intoarca in aceleasi infinituri..

Lectia de zbor

Ca sa zbori tre'sa ai niste calitati, si cevauri ce vin din fiinta ta reala, si nu din cea afisata comercial-pompos..
1. Prima, si de baza pentru o fiintza autentica, e sa ai echilibru..Si sa poti privi detasat toate orizonturile..Adica sa poti sta intr-un picior, cu un ochi inchis, si sa poti sari de pe un patrat, pe altul, ca intr-un sotron imaginar, desenat de destin cu o creta subtire pe un asfalt al tuturor posibilitatilor, plat ca suprafetele ce limiteaza unele gindiri:))
2. Mersul echilibrat, pasul urmator inainte, drept si stabil..Pentru ca inceputul miscarii e esential, cum iti repartizezi pasii, cum iti gindesti variantale deplasarilor, ca sa nu fii prins si blocat intre miscarile celorlalti.. Si aici e o picatura de geniu, ca in toate..Pentru ca intervin forte si inertii pe care nu le stiai..Gindurile se misca si ele mai repede..Incepi sa simti vintul si vitezele tresaririlor din fiintze..Simti miscarile dimprejur altfel, si realizezi ca si tu te schimbi la fel de repede..Apoi incepi sa alergi..
3. Incepi sa te simti o masina in miscare..Iti creste adrenalina, si simturile se reconfigureaza..Viteza devine un parametru intr-o crestere continua..Spatiile isi schimba sistemul de referintza, si toate se misca spre inauntru, pentru ca inafara e un repede crescator si accentuat, care pare ca isi amesteca formele si culorile..Pasii pare ca dispar, si aripile se desfac mari ca sa primeasca odata cu aerul si fortele ascensionale..
4. Pasii s-au dizolvat in miscari eliberatoare..Gravitatia s-a evaporat odata cu toate legaturile..Inainte e doar cerul, si  dorintza de a fi doar tu, intreg, si limpede, ca o privire de copil printre becurile colorate..Te-ai desprins, si simti ca devii ceva concret parca, firesc si sigur, dupa atitea confuzii si nestiuturi ale trecuturilor.. Lumea incepe sa aiba un sens, doua, trei, pina cind se stabilizeaza totul in segmente si curbe fixate..
5. Pamintul devine mic si plin de detalii..Dedesubt e un trecut, si deasupra e un cer plin de lumini de stele.. Esti inconjurat de o liniste inalta si deschisa..Esti doar tu fata cu infinitul..Ai depasit tot, si zbori singur spre alte sperantze..O lume a conceptelor te inconjoara prietenoasa..Esti atent, si capabil de elaborari, pentru ca de tine doar depind atitea toate celelalte..Divinitatea iti zimbeste, pentru ca ai invatat si tu, dupa toate, forta divina a zimbetului, si cum sa-ti eliberezi toate energiile frumoase..De acum toate sint altfel..Chiar daca mai pici abrupt printre amanunte depresive, pentru ca orice e posibil, totusi, senzatia inaltului o sa te bintuie toata viata..Si orice s-ar intimpla, prin orice ai trece, oricit de jos ai cadea, vei avea in tine viziunile acelea ale inaltimilor, de unde stelele se vad atit de frumos..
In viata am luat multe lectii, dar niciuna mai buna ca lectia de zbor..

Energiile inceputurilor

Am trecut..Si toate trecerile m-au transformat..Am iesit din toate razboaiele astea un altul..Fizic..Ca asa imi arata oglinda atunci..Psihic sint diferit..Pentru ca am putut sa aleg razboaiele, si sa lupt adevarat cu adversari capabili..
Regrete nu am, pentru ca am experimentat tot..Am doar pareri de rau ca mai exista degenerari si abrutizari.. Si esuari lamentabile..Si asta n-am inteles, pina la absurd..Cum sa te abandonezi acum, cind ai posibilitatea nesperata sa lupti cu autentici? Ca esti un dur, nu? Unul din aia care taie capetele balaurilor si scrie lirisme care storc lacrimi zinelor din turn..Hm..
Sigur sigur sigur..Totul e un pamflet care isi aroga dreptul de a exhiba mascari pentru distractia unei multimi analfabete..In fine..Toate vin si se duc pe limba lor, cum se spune..
Ce ma amuza e oglinda..Ca atunci reflectez si eu, asa ca oglinda..Si ma simt mai putin singur..Pentru ca ma simt privit, privind..
Se spune ca un sfirsit e un alt inceput..Si asta urasc cel mai mult, sa pui egal intre sfirsit si inceput..Adica intre un sfirsit obscur si deprimant, si un inceput tinar si plin de atitea elanuri entuziaste cu miliarde de sperantze la butoniera..Pentru ca, serios acuma, noi sintem plini de atitea inceputuri, si de citeva sfirsituri doar..
Sigur, am si acuma toate inceputurile in mine..Vreau doar sa ajung la nivelul de energie al inceputurilor de demult..Mai lucrez la asta..

Nimicul ca varianta

De sus toate par detalii..De jos se vad urme si traiectorii..
Uneori paralele se intilnesc la infinit..Asa, ca vietile noastre..Sintem linii pe un plan al unor variante arbitrare idealizate..Nestiuturile noastre au uneori limite atit de imperceptibile..Asa cum alteori..
Ma misc pe paralelele singuratatilor, ca si cind doar eu am in traiectorii locurile perfect izolate ale fiintelor..
Sint cel care a cautat ce e, printre ce a fost..Cel care a primit privirile, pentru a intelege cum e, acum, inca..
Restul e fara importantza..

Povesti nespuse

Am vazut azi cum a cazut o frunza..Imi sorbeam cu pofta linistea gindurilor, cind am observat cum o frunza s-a desprins de pe o creanga, si sub imperiul gravitatiei s-a lipit de pamint..Sau poate ca pamintul s-a lipit de ea, daca mutam sistemul de referintza in centrul de greutate al frunzei..Sigur, punctele de vedere ne apartin.. Putem privi cum dorim totul, atita timp cit teoriile noastre au rezultate aplicabile in realitate..Si cit toate au explicatii cit mai simple, si legate de o logica la fel de reala..Dar, sa revenim..
Am vazut o frunza cazind, si mi-am spus ca asta e un frumos inceput de poveste, pentru ca de aici se pot dezvolta multe..Si cum ma gindeam eu asa, a inceput sa picure..O picatura, doua, trei, o mie, un miliard de sfere lichide deja aterizasera peste tot..Era intuneric si mi se parea ca ploaia asta vine de undeva de foarte sus..Poate ca o alta civilizatie ne trimitea mesaje lichide incriptate, si care se pierdeau printre detaliile lumii noastre absurde..Ce trist ar fi..Dar, sa fim optimisti..Lasa ca civilizatiile alea daca sint asa de avansate sint si tenace, ca nu s-ar lasa pina nu ar fi siguri ca noi am inteles mesajele..Asa e, poate ca totusi ploaia e trimisa de un mesager al toamnei, de un artist care picteaza frunzele in culori triste, si le face coregrafia dansului prin aer.. Tooot ce se poate..
In fine, in virtutea inertiei momentului m-am imbracat in viteza, mi-am luat umbrela, si, cu un stil elaborat de lord englez, am iesit la plimbare..
Nimic mai placut decit strazile ude si pustii care reflecta luminile..E frumos ca in aceeasi poveste..Ma plimb si-mi vizitez amintirile..Tot ce vad imi sugereaza ceva, si pare ca ma face sa imi imaginez, si sa dezvolt alte, si alte povesti..Ma simt sub imperiul momentului..Simt ca trec prin mine energiile invizibile, toate, si ca pot sa comunic cu civilizatiile cele nestiute, care au existat vreodata..Simt atit de limpede si deschis, ca atunci, cind, tinar fiind ma credeam cel mai nemuritor..Apoi m-am intors acasa, ca sa ascult un album al lui Yanni, si sa ma mai gindesc la cele cite mi-au ramas..
PS Ma gindesc daca, totusi, picaturile din cer nu au printre ele gindurile celor care au trait cu mii de ani, inainte, tot pe pamint, si, care, simt ca ne-au semanat..

Plutiri

Energiile timpului isi ordoneaza particulele colorate dupa liniile cimpurilor magnetice..Colierele sferelor danseaza prin aer in siruri stiintific ordonate..Straturile sferice se suprapun, si se separa, continuu..Apoi totul se transforma in peisaje 3D mirifice care devin altele, ca intr-un dans cosmic..Culorile se amesteca pentru a se separa pe urma in curcubee cu care acopera totul..Revine iar linistea, si apoi ploaia cea vie..Ne dizolvam in lichid, ca sa ne revenim la o alta viata..Ploua continuu, si ritmul vietii pulseaza..Traim, vedem, simtim ca intr-un dans..Sintem aici, singuri, la fel de singuri ca intotdeauna, dansind un dans ciudat, pe un tarim nestiut.. Cei straini ne-au devenit prieteni, parca, si ritmurile noastre impreuna ne-au facut sa simtim ca viata merge inainte..
Sintem oamenii-trairi care au trait in exteriorul fiintei..Care au asteptat semne, care poate au venit, sau nu, pentru a simti ca pot comunica cu ceilalti..Si care au crezut ca si ceilalti simt la fel..
Ploaia cade la fel..Dansam pe ritmul ei toata viata..E in noi, tot timpul..De fapt noi sintem o ploaie de trairi, de ginduri, de tot..O ploaie ce cade peste tot universul..Sintem noi in toate picaturile ce se raspindesc uniform pe toate bratele galaxiei..Si care accepta toate rotirile cu resemnarea cu care au acceptat, mai demult, unele dureri nestiute..
Privirile ni se mai intersecteaza, printre picaturi..Lichidul ne mingiie trasaturile, si ne face sa ne simtim, inca, impreuna..Trasaturile ne-au ramas neschimbate..Plutim printre aceleasi nedeterminari, inca..Spatiile si-au amestecat curburile..Am ramas sa traim variantele unor vieti tangente..E liniste..Si toate devin, mai tirziu, acelasi intuneric..