Tot ce exista e ca un reper, ca sa ne arate un stil, in ce putem deveni. Habar n-am de ce e posibil. Totul eun potentzial. Un ceva ce ne arata ce ar putea fi. Tu esti, asa ca si cum eu sint. Vad, spun, si arat ceva posibil. Ca si cind  as sti ceva. Ca si cind as avea o viziune asupra a tot ce va, probabil, fi. Sincer sint la fel de naiv ca oricine. Nu stiu nimic din ce e, sau din ce va fi. Sint un mic printre totzi ceilaltzi. Seman cu tine. Sint un cineva care spune ceva. Si ce ma distreaza cel mai mult e ca, uite, eu spun, tu spui, si lumea se uita la noi. Ca si cind le-am putea defini lumea lor. asa, ca si cind noi am sti ce au ei pe suflet. Ca si cind am sti toate, de dincolo. Fara sa le stim. E comic. Su spun, tu spui, el spune, si ne uitam la ce ne vine spe noi, ca si cind am pretinde ca chiar credem ce ni se arata. Stii, tu te uiti in anumite oglinzi, ca e a ochilor mei, sau a altora, si crezi ca, uite, ai descifrat toate secretele. Si asta fara sa stii ce e dincolo de oglinda aia.