Revenite reveniri

Noptile vin dupa zile. Dupa alte nopti vin alte zile. E un sir infinit de zile, nopti, amestecate, si continue, de nu mai stii de unde a inceput tot, daca inainte de orice a fost ziua, sau noaptea. Acuma e noapte. Noaptea unei zile incolore-inodore-insipide, si fara sens, aproape. N-am facut nimic memorabil. De ceva timp nu mai fac ceva care sa zic ca merita. E o plutire, parca. Zbor fara sa zbor, dar si fara sa ma afecteze. Mi s-au tocit simturile si trairile. Inainte eram mai vivace, mai implicat, traiam mai intens experientele. Acum mi se filfiie de tot. Nu exista ceva care sa "se" merite. Sau n-am descoperit eu. Inainte eram animat de niste impulsuri, care imi declansau in cap niste cevauri ca niste panorame Google-Earth gen. Era ca si cum stateam intr-un loc si vedeam tot ce era imprejur. Locuri care semanau cu ceva, dar nu erau exact conforme cu locurile reale, erau transformate de minte, ca sa se conformeze cu un fel de stil, sau model de traire, nu stiu exact ce, dar era o legatura tare, ca, daca aparea imaginea, intra si stilul/modelul. In fine, fiecare are trairile lui. Bine, eu m-am format intr-o perioada si intr-un timp cind existau unele idei novatoare, de schimbare. Chiar daca era pe vremea ailalta, erau, nu stiu, parca suficient de moderne cit sa nu ne fie rusine daca am fi emigrat chiar atunci. Eram contemporani adica cu realitatile de dincolo. Moderni. Si la distanta de tot ce era vechi, uzat moral, sau stupid. Gindeam altfel decit parintii nostri, cu totul altfel, ce ne distantza enorm. Bine, societatea aia, ca si asta, semanau. Adica erau la fel de primitive. Evolutia nu a aparut inca, ea e doar teoretica. Dar, iar, nu conteaza ce a fost. Sau ce e. Sau ce va fi. Nu conteaza nici daca e bine, sau rau, daca ceva are vreun sens, sau nu. Pentru ca oricum, ca te-ai realizat, sau nu, ca esti bogat destept si bun, sau prost, sarac si rau, tot aceeasi soarta o ai, "intre 4 scinduri" vorba lui Eminescu. Toti crapam intr-o zi, si asta e. Totul e sa ne implinim drumul, cred ca aici ne gasim sensul. sa ne dezvoltam capacitatile, talentele, si sa dezvoltam ceva. Adica ceva care se poate transmite catre ceilalti. Altfel e aiurea. Desi, si ca sa cauti sa comunici cu lumea e absurd, ca nu-i pasa nimanui de absolut nimic. E o varza sociala peste tot, si toti se lupta salbatic sa reuseasca ceva. Multi vor bani multi, sau ce stiu eu ce mai altele. Altii vor lucruri simple si fundamentale: casa, familie, job, toate cit se poate de bune. O fi si asta implinitoare, acumularea de senzatii, si sentimente, dar e la fel de trecatoare. Parca e mai bine sa fii singur, esti mai calm, ca nu te freaca nimeni la melodie. Si n-ai stress, deci poate traiesti mai mult. E buna si izolarea de ceilalti, daca e posibila, din fix aceleasi ratziuni. Si asa imbatrinesti, si asa corpul se degradeaza, si apar dureri de tot felul. Nu stiu daca un patener te-ar ajuta in vreun fel, ca sigur sint nefunctionalitati in relatie, sint idei diferite, etc, suficient cit sa-ti vina sa nu mai vrei sa fii impreuna, ca na, ori traiesti cu adevarat o relatie, ori o eviti, nu prea exista compromis, cel putin asa vad eu. Compromis adica relativ la lucrurile importante, nu la detalii, ca detaliile pot fi chiar diferite, unii se impaca foarte bine desi nu seamana deloc in detalii, ca au dileli diferite fiecare. Dar gindesc la fel, asta e important, si, e rar. Asta-i viata. Am chef acum sa fumez o tigara si n-am, tre'sa cumpar miine. Am rarit tigarile, dar inca sint dependent psihologic de ele, nu fumez mult, dar imi trebuie sa trag citeva fumuri ca sa trec de starea asta de nevoie de a fuma. Asta e, nimeni nu e perfect, deci io nici atit. Cred ca am trecut printr-o stare de je m'en fiche de tout, fuck all, fara chef de nimic, ca iar am dat peste imbecilitatea umana agresiva in actiune. Cu genul asta m-am intilnit tot timpul, si am avut probleme. Tot izolarea e mai buna, si no doar pentru virus. PEntru linistea, calmul, si echilibrul necesar. Dacit.