Drumuri de cautari

Am vazut o fotografie a unor absolventi de LVA din 75 la o reuniune din 85, si mi-am adus aminte de multe, si am zis sa le scriu, ca sa nu le uit. Eu am terminat in 85 la C. Am fost la C de la inceput, ca la A erau pilosii, sau cei care erau bine vazuti, ca functionau foarte bine pilele-cunostintele-relatiile pe acea vrem, cum stim. Si la A erau profii cei mai calmi, si mai calculati, mai prietenosi, sa zicem asa, desi liceul era vazut ca unul de elita, si toti se stia ca sint duri si exigentzi, dar era totusi o diferentza intre ei. Ursu de mate, cu care am facut eu era un zbir. Tremuram la orele lui toti, era o raceala si o frica in clasa de cadeai pe jos, si nu pentru ca ar fi trebuit sa faci 10 probleme ca tema, probleme din Gazeta Matematica, culegeri, olimpiade internationale, si rar cele mai grele din manual, ci ca totul era pe viteza. Cind te scotea la tabla iti dadea maxim 5 minute sa expui solutia, altfel, daca te mai incurcai luai un 2, sau un 3 fara discutie. Ursache a luat un 2, tin minte, doar ca s-a incurcat la interpretarea rezultatului, dupa ce rezolvase toata problema. Am aflat mai tirziu ca marea majoritate de la noi faceau meditatii la mate, si asta chiar daca aveau parinti profi universitari. Ideea e ca trebuia sa cam inveti pe de rost rezolvarea, ca sa o expui, altfel, daca mai uitai ceva erau putine sanse sa te ajute dl Ursu. Ii zic domn ca inca, era o diferentza intre noi, si el era experimentat, ca probabil avea o colectie de probleme cu care ne taxa tot timpul. El cauta elevi cu care sa se laude ca au avut rezultate la olimpiadele internationale, ca sa se umple de glorie, ceea ce, nu prea s-a intimplat. Au fost citiva, dar nu asa cum si-ar fi dorit el. Era un profesor oportunist dl Ursu, si care jignea subtil, fara sa te injure, dar iti dadea la temelie continuu, ca si cind ai fi fost un nimeni, si aparent fara sa-i pese, pe modelul robotic. Era si extrem de impulsiv. Cind ii povesteam lui taica-meu ce ne face imi spunea ca asta e liceul, si ca el nu intervine ca sa ma mute din clasa, pentru ca nu stie ce fel pot sa reactioneze profii, si sa nu ma buseasca si mai tare. Si asa am ramas la C 4 ani, si dupa treapta a 2a, desi unii au mai facut niste jocuri si s-au bagat la clasa A, cea mai "buna" cica. Era 5 clase pe total A-B-C-D de mate fizica, si E de mecanica. ORicum cu Ursu de mate iti pierea cheful sa mai faci matematica, chiar daca ti-ar fi placut obiectul in sine, dar te traumatiza stilul si atitudinea lui. Ceilalti profesori au avut poate mai multi pe la olimpiade, pe linga ca ceilalti profi lucrau cu toti elevii, si ii ajutau, nu doar faceau parada cu cite unii ca sa se dea mari. Asa erau vremurile pe apucate, si pe lovituri duri, iar la noi cam multi profesori erau fosti inspectori, ca te si mirai de ce asa eminentze nu se duc sa predea la facultate daca erau asa buni. Pozitiv era ca mediul era plin de idei, si absorbeai cantitati mari de cunostinte si din ora, dar si din discutiile cu ceilalti, care cum era pasionat de cite ceva. Meditatii n-am facut deloc, la niciun obiect, ca ma chinuiam singur sa rezolv problemele, chiar daca multe dintre ele, la mate, erau cvasi-imposibile, pentru ca erau bazate pe niste "chestii" specifice pe care sa stii sa le folosesti ca sa gasesti solutia. Ma mai ajuta uneori taica-meu ca stia pe unde vazuse ceva asemanator, si imi arata prin carti mai vechi, sau mai noi de mate, dar munca de "tradus" solutia, cind o gaseam era a mea. In fine, nu era greu, in sensul ca nu as fi putut intelege fix o chestie, sau alta, dar era totul prea umplut cu detalii, si trucuri, ori matematica e mult mai directa si mai clara, si presupune logica si conexiuni intre date, acolo aratai ca te duce mintea, nu la a lega detalii intre ele, care detalii erau uneori din fundul labirintului matematic (sa zic asa). In fine, e de povestit pentru 1000 de ani ce am trait eu acolo. Se spune ca uiti intimplarile, dar nu uiti ce ai simtit atunci, si asa si eu. E adevarat ca am trecut prin mai multe capitole din mate, si am vazut cum se pune problema, am inteles "stilul" de acolo. La fizica la fel, am vazut cum sa caut solutia, avind teoria data. Dar nu m-a pasionat chitzibusareala de acolo, si de asta imi mai bagam picioarele in el de studiu cind vedeam ca te pierzi in amanuntele care tot veneau in sir continuu. Am zis hai cu filosofia, dar si acolo erau multe contorsiuni care iti faceau noduri prin minte. In fine, cred ca liceul e locul marilor mele cautari, si negasiri. Dar am avut sansa mediului de acolo, si, ca si la facultate, am vazut cit de multe exista, de invatat, intr-un domeniu. Oricum logica mea proprie mi-am definit-o sigur acolo, traind toate emotiile drumurilor posibile de cunoastere. Cit mi-a folosit dupa, nu stiu, ca nu prea am ajuns in medii meritocratice, si m-au cam dezgustat experientele cu tot felul de idioti, care mai de care mai bine infipt pe o pozitie nemeritata.