Revenite reveniri

Noptile vin dupa zile. Dupa alte nopti vin alte zile. E un sir infinit de zile, nopti, amestecate, si continue, de nu mai stii de unde a inceput tot, daca inainte de orice a fost ziua, sau noaptea. Acuma e noapte. Noaptea unei zile incolore-inodore-insipide, si fara sens, aproape. N-am facut nimic memorabil. De ceva timp nu mai fac ceva care sa zic ca merita. E o plutire, parca. Zbor fara sa zbor, dar si fara sa ma afecteze. Mi s-au tocit simturile si trairile. Inainte eram mai vivace, mai implicat, traiam mai intens experientele. Acum mi se filfiie de tot. Nu exista ceva care sa "se" merite. Sau n-am descoperit eu. Inainte eram animat de niste impulsuri, care imi declansau in cap niste cevauri ca niste panorame Google-Earth gen. Era ca si cum stateam intr-un loc si vedeam tot ce era imprejur. Locuri care semanau cu ceva, dar nu erau exact conforme cu locurile reale, erau transformate de minte, ca sa se conformeze cu un fel de stil, sau model de traire, nu stiu exact ce, dar era o legatura tare, ca, daca aparea imaginea, intra si stilul/modelul. In fine, fiecare are trairile lui. Bine, eu m-am format intr-o perioada si intr-un timp cind existau unele idei novatoare, de schimbare. Chiar daca era pe vremea ailalta, erau, nu stiu, parca suficient de moderne cit sa nu ne fie rusine daca am fi emigrat chiar atunci. Eram contemporani adica cu realitatile de dincolo. Moderni. Si la distanta de tot ce era vechi, uzat moral, sau stupid. Gindeam altfel decit parintii nostri, cu totul altfel, ce ne distantza enorm. Bine, societatea aia, ca si asta, semanau. Adica erau la fel de primitive. Evolutia nu a aparut inca, ea e doar teoretica. Dar, iar, nu conteaza ce a fost. Sau ce e. Sau ce va fi. Nu conteaza nici daca e bine, sau rau, daca ceva are vreun sens, sau nu. Pentru ca oricum, ca te-ai realizat, sau nu, ca esti bogat destept si bun, sau prost, sarac si rau, tot aceeasi soarta o ai, "intre 4 scinduri" vorba lui Eminescu. Toti crapam intr-o zi, si asta e. Totul e sa ne implinim drumul, cred ca aici ne gasim sensul. sa ne dezvoltam capacitatile, talentele, si sa dezvoltam ceva. Adica ceva care se poate transmite catre ceilalti. Altfel e aiurea. Desi, si ca sa cauti sa comunici cu lumea e absurd, ca nu-i pasa nimanui de absolut nimic. E o varza sociala peste tot, si toti se lupta salbatic sa reuseasca ceva. Multi vor bani multi, sau ce stiu eu ce mai altele. Altii vor lucruri simple si fundamentale: casa, familie, job, toate cit se poate de bune. O fi si asta implinitoare, acumularea de senzatii, si sentimente, dar e la fel de trecatoare. Parca e mai bine sa fii singur, esti mai calm, ca nu te freaca nimeni la melodie. Si n-ai stress, deci poate traiesti mai mult. E buna si izolarea de ceilalti, daca e posibila, din fix aceleasi ratziuni. Si asa imbatrinesti, si asa corpul se degradeaza, si apar dureri de tot felul. Nu stiu daca un patener te-ar ajuta in vreun fel, ca sigur sint nefunctionalitati in relatie, sint idei diferite, etc, suficient cit sa-ti vina sa nu mai vrei sa fii impreuna, ca na, ori traiesti cu adevarat o relatie, ori o eviti, nu prea exista compromis, cel putin asa vad eu. Compromis adica relativ la lucrurile importante, nu la detalii, ca detaliile pot fi chiar diferite, unii se impaca foarte bine desi nu seamana deloc in detalii, ca au dileli diferite fiecare. Dar gindesc la fel, asta e important, si, e rar. Asta-i viata. Am chef acum sa fumez o tigara si n-am, tre'sa cumpar miine. Am rarit tigarile, dar inca sint dependent psihologic de ele, nu fumez mult, dar imi trebuie sa trag citeva fumuri ca sa trec de starea asta de nevoie de a fuma. Asta e, nimeni nu e perfect, deci io nici atit. Cred ca am trecut printr-o stare de je m'en fiche de tout, fuck all, fara chef de nimic, ca iar am dat peste imbecilitatea umana agresiva in actiune. Cu genul asta m-am intilnit tot timpul, si am avut probleme. Tot izolarea e mai buna, si no doar pentru virus. PEntru linistea, calmul, si echilibrul necesar. Dacit.

Suge-o se scrie cu cratima

Dixtractie nene. Seara asta vad mult trafic din Ro, e posibil sa fie sandilaul din Birlad, si/sau din gasca dilimacului. Mersi pentru trafic, asa fac si eu bani de buzunar, de-o bere, o pizza, ceva ca sa imi aduca aminte de liceu, hahahaha. Pare ca s-au activat febrilii dupa ce le-am zis ca mai vedem noi ce si cum. Spor la cautat. Era o carte care suna asa Suge-o Ramona, tradus Oh, Ramona. Asta va tranzmit dacit, sugeti-o, chit ca nu o stiti pe Ramona. Scuze pentru limbaj ne-academic. Daca asa ceva apare in vreun link pe vreun site adica ceva pus de vreun dobitoc sinistru ca sa ma faca "de ris" o sa fie cu repercusiuni. Nu eu, ca nu-s asa bun la smechereli, niste pretini buni. Daca e asa pentru delectare, spor la lectura.

Drumuri de cautari

Am vazut o fotografie a unor absolventi de LVA din 75 la o reuniune din 85, si mi-am adus aminte de multe, si am zis sa le scriu, ca sa nu le uit. Eu am terminat in 85 la C. Am fost la C de la inceput, ca la A erau pilosii, sau cei care erau bine vazuti, ca functionau foarte bine pilele-cunostintele-relatiile pe acea vrem, cum stim. Si la A erau profii cei mai calmi, si mai calculati, mai prietenosi, sa zicem asa, desi liceul era vazut ca unul de elita, si toti se stia ca sint duri si exigentzi, dar era totusi o diferentza intre ei. Ursu de mate, cu care am facut eu era un zbir. Tremuram la orele lui toti, era o raceala si o frica in clasa de cadeai pe jos, si nu pentru ca ar fi trebuit sa faci 10 probleme ca tema, probleme din Gazeta Matematica, culegeri, olimpiade internationale, si rar cele mai grele din manual, ci ca totul era pe viteza. Cind te scotea la tabla iti dadea maxim 5 minute sa expui solutia, altfel, daca te mai incurcai luai un 2, sau un 3 fara discutie. Ursache a luat un 2, tin minte, doar ca s-a incurcat la interpretarea rezultatului, dupa ce rezolvase toata problema. Am aflat mai tirziu ca marea majoritate de la noi faceau meditatii la mate, si asta chiar daca aveau parinti profi universitari. Ideea e ca trebuia sa cam inveti pe de rost rezolvarea, ca sa o expui, altfel, daca mai uitai ceva erau putine sanse sa te ajute dl Ursu. Ii zic domn ca inca, era o diferentza intre noi, si el era experimentat, ca probabil avea o colectie de probleme cu care ne taxa tot timpul. El cauta elevi cu care sa se laude ca au avut rezultate la olimpiadele internationale, ca sa se umple de glorie, ceea ce, nu prea s-a intimplat. Au fost citiva, dar nu asa cum si-ar fi dorit el. Era un profesor oportunist dl Ursu, si care jignea subtil, fara sa te injure, dar iti dadea la temelie continuu, ca si cind ai fi fost un nimeni, si aparent fara sa-i pese, pe modelul robotic. Era si extrem de impulsiv. Cind ii povesteam lui taica-meu ce ne face imi spunea ca asta e liceul, si ca el nu intervine ca sa ma mute din clasa, pentru ca nu stie ce fel pot sa reactioneze profii, si sa nu ma buseasca si mai tare. Si asa am ramas la C 4 ani, si dupa treapta a 2a, desi unii au mai facut niste jocuri si s-au bagat la clasa A, cea mai "buna" cica. Era 5 clase pe total A-B-C-D de mate fizica, si E de mecanica. ORicum cu Ursu de mate iti pierea cheful sa mai faci matematica, chiar daca ti-ar fi placut obiectul in sine, dar te traumatiza stilul si atitudinea lui. Ceilalti profesori au avut poate mai multi pe la olimpiade, pe linga ca ceilalti profi lucrau cu toti elevii, si ii ajutau, nu doar faceau parada cu cite unii ca sa se dea mari. Asa erau vremurile pe apucate, si pe lovituri duri, iar la noi cam multi profesori erau fosti inspectori, ca te si mirai de ce asa eminentze nu se duc sa predea la facultate daca erau asa buni. Pozitiv era ca mediul era plin de idei, si absorbeai cantitati mari de cunostinte si din ora, dar si din discutiile cu ceilalti, care cum era pasionat de cite ceva. Meditatii n-am facut deloc, la niciun obiect, ca ma chinuiam singur sa rezolv problemele, chiar daca multe dintre ele, la mate, erau cvasi-imposibile, pentru ca erau bazate pe niste "chestii" specifice pe care sa stii sa le folosesti ca sa gasesti solutia. Ma mai ajuta uneori taica-meu ca stia pe unde vazuse ceva asemanator, si imi arata prin carti mai vechi, sau mai noi de mate, dar munca de "tradus" solutia, cind o gaseam era a mea. In fine, nu era greu, in sensul ca nu as fi putut intelege fix o chestie, sau alta, dar era totul prea umplut cu detalii, si trucuri, ori matematica e mult mai directa si mai clara, si presupune logica si conexiuni intre date, acolo aratai ca te duce mintea, nu la a lega detalii intre ele, care detalii erau uneori din fundul labirintului matematic (sa zic asa). In fine, e de povestit pentru 1000 de ani ce am trait eu acolo. Se spune ca uiti intimplarile, dar nu uiti ce ai simtit atunci, si asa si eu. E adevarat ca am trecut prin mai multe capitole din mate, si am vazut cum se pune problema, am inteles "stilul" de acolo. La fizica la fel, am vazut cum sa caut solutia, avind teoria data. Dar nu m-a pasionat chitzibusareala de acolo, si de asta imi mai bagam picioarele in el de studiu cind vedeam ca te pierzi in amanuntele care tot veneau in sir continuu. Am zis hai cu filosofia, dar si acolo erau multe contorsiuni care iti faceau noduri prin minte. In fine, cred ca liceul e locul marilor mele cautari, si negasiri. Dar am avut sansa mediului de acolo, si, ca si la facultate, am vazut cit de multe exista, de invatat, intr-un domeniu. Oricum logica mea proprie mi-am definit-o sigur acolo, traind toate emotiile drumurilor posibile de cunoastere. Cit mi-a folosit dupa, nu stiu, ca nu prea am ajuns in medii meritocratice, si m-au cam dezgustat experientele cu tot felul de idioti, care mai de care mai bine infipt pe o pozitie nemeritata.

Analiza pe text

Dialog intre el, si Grigore.

Gri-go-re. Da. Bai Grigore, bai ma baiatule, care mai e shmenozeala? Ce shmenozeala? Baaaa, shmenozeala aia, din es-presie, ba, adica cum e, ce mai e? Nu e, azi e fara shmenoiala. Aha, bine ba baiatule, auzi, acuma, hai ca-mi esti simpatic, vrei sa-ti dau un citat? Vezi poate-ti dau eu un citat de te ia la urgentze (ii arata pumnul). Nu baaa, baiatule, un citat e un citat, nu e cu pumni, e, asa, mai eternic, mai po-etic, intelegi? Nu. Ba, e ca sa te puna pe ginduri, sa meditezi..Sa ce? Sa cazi pe ginduri baaa, pricepi? Nu. Cum ba, pai ori te pune pe ginduri, ori cazi de pe ginduri, ce-s alea ba, e ca la circ cu mersu' pe zirma? Nu ba, e asa, ca (figura meditativa), e ca..Ba, esti prost, uite citatul, ca tre'sa-ti esplic prea multe. Zice asa "nu fi prost ca tara geme" de Eminescu. Il stii pe Eminescu, nu? Il stiu, da era din alta zona, nu de la noi. Baa, nu era vecin cu noi, era poet. Aha, da, pai normal, uite ce nume lung are. Baaa, nu era poet din cauza numelui. Nu? Nu. Atunci de ce era poet? Ca asa era el nascut ba, poetii e altfel. Aha. Si ce daca? BA, uite ce bine spune "nu fi prost ca taa geme" e plin de intelesuri. Da? Ce-s alea? Intelesuri de alea ba, de toate felurile, uite, tara geme, stii ce inseamna asta? Ca face gem? Nu ba, ca geme ca sufera ba, si geme, ca e intr-o stare de gemut. Si ce face cind geme? Cum ce face, doar geme, ce sa mai faca, vrei sa sara intr-un picior? Nu baaa, esti comic, nu ca sa sara cind geme, da, putea sa faca 2 deodata, ca tine cind fumezi pe buda. Ca doar nu citesti pe wc. Nu citesc. Da' cind citesti? Cind beau, etichetele. Aha, pai normal, respecti eticheta, hahaha, baaaa, asta era o poante trebuia sa rizi. De ce sa rid? De poanta ba bolovane. Bine, tura viitoare sa ma anunti inainte cind faci o poanta sa ma gidil singur. Te anunt cu o zi inainte ca tu pricepi greu. Baaa, tie iti vin intelesurile la bancuri cu o intirziere mai mare ca trenurile in gara. In fine. Ba, de ce zice poetul nostru nepereche ce zice? Nu stiu. Ba, zice ca e nepereche de bun. Ce e aia nepereche? E fara pereche? Aha, era hol-tei? Nu ba, doar necasatorit, adica fara nevasta, ne-pereche, pricepi? Are si o poezie Pe linga plopii fara sotz. Bine el era tip, trebuia sa zica fara sotzie, dar poetii mai modifica limba, ca sa sune asa, mai e-laborat, pricepi? Nu. Ba, plopii erau pe linga el, si el era ne-casatorit. Si asta iti da asa un sentiment de tristetze, sa vezi poetul pe linga plopi. Pai si ce treaba avea ca el era necasatorit cu plopii? Avea ba, ca era conectat cu natura. Oamenii nu-l intelegeau de bun ce era, si el mergea in natura sa se deconecteze. Pai, si nu era carantina? Nu era pe vremea aia ca nu descoperisera atitea, ca acuma. Ba, nu-ti mai zic ca iar ma pui sa-ti esplic, si asta ma deturneaza. Te ce? Ba, te-au trimis serviciili sa ma confuzezi, ca le merge mintea sa mai foloseasca idioti ca tine, sa faca shmirifonfleli. Ce-s alea? Ba, ia inapoi la poezie, aia cu tara geme. O sa ma intrebi ce treaba are gemutul cu tine ca esti prost, nu? Nu te intreb, ca nu-s prost. Bravo, asta nu inseamna ca esti destept, dar pui bine problema. Mersi. N-ai pentru ce, ca nu ai ba, nu ai nici cu ce, hahaha, rizi ba si tu, macar asa de complezentza ca e o gluma. Nu rid. Bine, nu ride, ca e vina mea ca nu te-am anuntat cu o zi inainte ca am sa fac o gluma. Na. Asta era, am vrut sa-ti zic ceva ele-vat, sa te fac sa ai o ele-vatzie si o re-velatzie. Da esti refractar ba, ca nu reflectezi, ca tu refractezi. Io? Tu ba. Esti imun la idei dashtepte, te-au vaccinat in cap cind erai mic, sau ceva. Nu-ti mai spun, ca si asa vorbesc singur. Mai bine ma inchid in baie si vorbesc la oglinda. Gata, nu mai zic. MA duc acasa sa ma imbat, ca sa uit. Ce? Toate. Ca esti varza bai, si ma faci si pe mine varza.