Socialul, autenticul, si vinul

In vino veritas..Vinul dezleaga limba..Asta daca esti intr-un social care are manifestari prietenoase..Altfel vinul te face tacut, sau, dupa caz, ingindurat, meditativ, sau euforic eventual..Vinul scoate fiintza interioara la vedere..Vorbim aici de vinul baut in cantitati suficiente, nu de fandoseli de circ..Vinul e un aliment, are calorii, nu prea multe, are vitamine, are buchet, si are un exotism al cautatorului de lux cunoscator un pic, putin ipocrit..Vinul e o colectie de legende, pe care bautorul le simte cind il bea..Si, cum spune latinul, vinul are adevarul dizolvat in el..E adevarat ca chestii asemanatoare se pot spune despre multe bauturi alcoolice, pentru ca fiecare are preferintzele lui, dar vinul baut te face mai elevat, mai spiritual, mai fandosit, si accentueaza ipocrizia latenta..Dar asta e un side effect care nu conteaza..Pentru ca, daca ai defectele normale vinul le arata eventual, desi, cind bei bine, vinul scoate in afara chestiile predominante din tine inaintea celorlalte (care, eventual, apar, in sir indian, in ordinea rangului)..
Vinul e regal, cumva, pentru ca urca mintea la nivelul valorilor spiritului, si te face sa uiti mizeriile..Asta poate datorita aromelor din el, a buchetului..Activeaza singele albastru din venele albastre..Si vinul e o materie speciala, care, indiferent de culoare, apartine unor universuri paralele..Pentru ca te duce prin porti cosmice secrete spre ceva autentic pe care il descoperi singur..
E adevarat ca vinul scoate la suprafata lumile spirituale daca ele chiar exista in tine, pentru ca, vorba unui prof al meu de stiintze social politice din liceu, citez: Ex nihilo nihil (asta ne spunea cind eram bita la ascultat, ca din nimic nimic rezulta, el asumind ca nimicul era caracteristica de baza din mintea noastra)..Si avea mare dreptate, recunosc, si asta am descoperit mai tirziu, dupa multe deceptzii depresive: pe un bou nu poti sa-l faci genial oricit vin i-ai da (asta in contextul discutiei despre vin, nota autorului)..
Am vrut sa scriu postul asta despre social, plecind de la vin, dar nu mi-a iesit, ca tot despre vin am vorbit, desi, la urma am zis ceva despre boi..E si asta o chestie sociala, totusi..Cred..Ca e multi boi, oho..Era o vorba mai demult: Nu fi prost, ca tzara geme..Adica geme de citi sint, si tu nu fi ca ei, adica era un indemn.. Si, generalizind, nu doar tzara geme, ci planeta, de citi sint..Si nu doar de boi, ci de muuuulte alte lighioane, care ne pindesc sa ne faca viatza nasoala..Na, se intimpla..Noi ne facem datoria sa mergem inainte cu elan.

Intorc

Spatiile au venit, s-au rotit pe deasupra, si au plecat..Le-am vazut doar stralucirile..Au lasat in urma dire de lumina..Apoi au venit sufletele, care au facut la fel..Ele reflecta mai putin lumina..Abia se disting, desi unii spun ca ele nici nu exista, ca dupa ce oamenii se sting ramine doar o materie organica reciclabila..
Azi nu m-am mai gindit la nimic din toate la cite m-as fi gindit altadata..Am stat in amortire..Am lasat lumea din jur sa se agite si pentru mine..Nu merita sa-mi risipesc aiurea energiile mele..Sint mai bine asa..Miine e o noua zi, si o noua saptamina..Poate o saptamina agitata, sau calma, sau fara importantza..
Am vazut ca multe lucruri pentru care ma consumam inainte chiar nu meritau, pentru ca erau legate de oameni slabi, prosti, rai, etc..Nu mai fac teoria chibritului, nu merita..Daca fac ceva o sa fac pentru ca trebuie, dar in rest am sa incerc sa fiu indiferent.
Am sa-mi conserv pasiunile..Oamenii sint cum sint, si asta e..O sa ma intorc spre mine, si o sa stau acolo cit de mult pot..

Spatiile spatiului

Spatiul s-a intors catre sine, s-a contemplat un timp si s-a eliberat..Si-a desfacut toate limitele, si a lasat ca toate spatiile din el sa se elibereze..Iar spatiile simtind, s-au contemplat un timp, si au eliberat spatiile din ele.. Si asta s-a intimplat iar, si iar, pina cind spatiile toate au ramas calme in imponderabilitate..
Suprafete de toate formele reflecta luminile stelelor..Suprafetele care inchid in ele spatiile, suprafetele cu proprietati diferite, cind colorate si opace, cind transparente, cind lipicioase, cind indiferente..
Sufletele mai zboara liber prin spatii, si printre ele, pentru ca, daca spatiile vor, devin deschise si lasa sufletele sa treaca prin ele, si sa le cunoasca mai bine..Sufletele se mai ciocnesc unele de altele, dar spatiile niciodata..
Am visat mai demult ca inotam prin eter intr-un costum spatial, ca sa vad, si sa incerc sa simt spatiile si sufletele..Astazi am realizat ca un vis ramine la fel de eteric si de volatil..Pentru ca spatiile pot fi vazute doar de ochiul interior..Acele spatii doar..

Socluri in desert

Eu am crescut intr-o altfel de lume..De fapt toata generatia mea a facut-o..Toti cei de atunci am vazut, am trait, ne-am adaptat, si ne-am format atunci, in acel amestec confuzant de lumi in care valorile erau ordonate dupa cum socialul cerea..Erau utopii si idealuri multe, urcate pe socluri inalte, ca abia le distingeai virful, totul era asa de sus, ca sa te simti mic de tot si speriat de incapacitatea ta proprie de a incerca macar sa atingi acele uriase inaccesibiluri..Toate acele valori erau sus de tot, si ce vedeai la nivelul ochiului erau doar soclurile construite intr-un desert de sentimente, intr-un peisaj insorit, dar nisipos..Oazele erau foarte rare, si acolo ei se protejau bine, dar in afara lor erau doar dune si socluri, uscat si uitat..Mai erau si ruine, sau statui cazute, ca intr-in film suprarealist..
Lumea s-a mai schimbat, soclurile s-au mai micsorat, apoi alte statui au cazut, alte ruine au aparut, dar nisipul a ramas. E mai rece vremea, desi soarele e mai puternic, si contururile se vad mai clar..
Sint mai liber..Sintem mai liberi cu totii, dar trecerile astea ne-au marcat profund..Am aceeasi timiditate cind e vorba de acele valori pe acele uriase socluri..Poate nu e bine asta, poate ca de atunci trebuia sa ignor acel fel impus de a fi, dar mintea imi era construita in acel stil..
Azi sint la fel ca atunci cind soclurile erau uriase..Pentru ca asa era si este echilibrul meu, functioneaza in acel mediu, in acel fel, in acel stil..
Uneori mai visez in noptile calde de vara socluri inalte..Intr-un desert infinit si instabil..

Fericirea dintre zero si infinit

Fericirea e o stare infinit mica pe scara timpului, si infinit mare pe scara sufletului, e ca in cazul matematic nedeterminat de produs intre zero si infinit, atunci cind cautam sa trecem la limita sirurile..Asa e fericirea, e o nedeterminare pina la urma, pentru ca nu e previzibila, nu e detectabila, si e o traire perfect subiectiva, iesita parca total din contextul asta social al fiintzei..In fine, poate ca e o timpenie sa ma gindesc la fericire, in loc sa incerc  sa o traiesc..Dar e si aici o sperantza, ca gindindu-te la ea, poate se gindeste si ea la tine si te mai viziteaza:)) E posibil ca fericirea sa fie o chestie perfect egoista, chiar daca uneori poate parea legata de altruism, bunatate, generozitate, etcetc, pentru ca e a ta, o ai pentru tine, o traiesti tu, si n-ai imparti-o ever cu cineva:)) Bine, ai mai da, asa, din cind in cind un pic si la alta lume, ca sa nu te creada zgirciob:)) Glumesc, fericirea e impartibila cu sufletele care simt ca tine, asta da..
Acuma o sa ma contrazic singur, asa cum fac 99% din oameni, adica o sa zic ca fericirea cea autentica o traiesti impreuna, ca singur e aiurea, pentru ca omul e o fiinta sociala, totusi..
Uneori fericirea e in detalii, in realitati, sau in alcool, totul e sa fie descoperibila, desi e, pentru ca fiecare simte locul exact unde e, cred..Totul e sa fie adevar, si deschidere, si sa avem noroc sa intilnim acele locuri, si acei oameni de care avem nevoie..