Tuesday, December 27, 2016

Last Christmas

Cuvintele nu vin usor, pentru ca zboara sus, departe, si pentru ca nu stim sa le chemam, ramin acolo, intre aer si stele..Poate ca ne cheama in felul lor, si ele, cumva..Nu stiu..E acelasi vid, si acelasi intuneric aici, si care seamana cu cel de unde am venit, si, unde, se pare ca ne vom duce.. E la fel de liniste..Poate doar mai profunda..
Ce e moartea? Cu ce e mai buna ca altele? De ce poate sa ia, si sa nu dea nimic inapoi? De ce are doar ea privilegiul tacerilor absolute? Se spune ca moartea e parte din viata, ca stim doar ca ni se va intimpla odata, ca va veni sa ne ia cu ea dincolo atunci cind timpul ni se termina..Nu stim cind va veni asta, si de ce.. Poate ca moartea e o pauza de la viata, pentru ca viata e grea si plina de dureri, si ne ajuta..Cine stie?
A murit George Michael..Greu de crezut, totusi..Un tip cool, si care cinta cu o voce incredibila niste piese de cadeai pe jos..Care a devenit faimos mondial, si care s-a super-imbogatit, si pe care il invidiau cam toti cei care, in viata lor, au vrut sa cucereasca macar o tipa (atunci nu stiam ca el era gay, pentru ca se jenase sa o spuna, eh, prejudecatile)..
Ma gindeam de multe ori ce inseamna sa fii celebru..Cred ca esti ca in iad si rai simultan, pentru ca unii te aduleaza iar altii te vineaza..Iar tu esti un om ca si ei, cu bune si rele, un om cind tare, cind vulnerabil, si iti trebuie probabil multa rezistentza la toate, pe care, daca nu o ai ti-o educi, in timp..Doar ca, uneori, mai esuezi..
Se spune ca e un timp de venit, si un timp de plecat..Asa e si cu viata noastra..
La revedere prietene! O sa fie un pic mai trist pe aici, dar o sa mai ascultam citeva melodii, si ne revenim..

Saturday, December 24, 2016

Vid de cuvinte

Spune-mi cuvinte..Spune-mi orice..As asculta cuvinte care sa vina in siruri lungi..Cuvinte de oriunde, din orice colt de suflet, care sa nu se lege in niciun fel, cuvinte care sa fie aduse din amintiri, sau din viata, din ce simti, sau ai simtit..Cuvinte care sa existe pentru ca le spui..Care sa fie aici, asezate pe tonuri si semitonuri, cintate in armonii haotice, ca fragmente dintr-o simfonie a vietii..Pe care sa le cred, si pe care sa le folosesc ca sa ma acopar cu ele ca o pelerina magica..Cuvinte care sa ma doara, si sa ma ajute sa ma descopar, cind imi asez adevarurile alaturi de ele..Sau cuvinte care sa ma faca fericit..Nu stiu..Pot fi si cuvinte fade, sau chiar desuete, arhaice, depasite de timp..Chiar goale de continut..Pot fi si silabe..Sau litere..Poate fi orice sunet..
Sufletele noastre au nevoie de cuvinte..Sufletele noastre golite de continut au nevoie de sunete care sa le acopere cu ceva, si sa le protejeze de lume..Desi nu o recunoastem, tinjim dupa cuvinte care ne vin de la alte suflete..
E o lume sigilata imprejur..O lume izolata care nu lasa nimic sa iasa inafara..Vid..Plutim in vid..

Friday, December 23, 2016

Eroi paraleli

Toate operele mari au povesti cu adevaruri profunde, si drame mari..Si toate te poarta in lumi de extaz uriase, cu inaltari de spirit spre lumini autentice, ca sa te coboare mai apoi in abisuri la fel de reale si parca, de neimaginat..O calatorie de la plus la minus infinit in citeva minute, sau ore, de istorii cvasi-reale..
Ce ma emotioneaza cel mai mult sint povestile de amor, pentru ca imi umbla la coarda fundamentala a sufletului..Ma uit la ele, traiesc ce vad acolo in cuvintele scrise de autor, simt ca sint posibile, le compar cu ce am trait, dar ma las dus inainte de poveste, ca si cind as fi un personaj..Si traiesc cu el acele drame care imi dau o durere profunda..Iar dupa ce personajul principal moare, eu ramin asa in plutire, si ma gindesc la ce fel e viata, si cum de toate ar fi trebuit sa se intimple asa..Pentru ca oamenii de acolo sint profund buni, si care cauta niste idealuri uriase, care ii depasesc cu mult ca posibilitati, dar care se lovesc brutal de mizeria umana din ceilalti..Asta e povestea eroilor, cumva, cei care isi alearga nefericirile cu viteze incontrolabile, si care sfirsesc tragic intr-un accident..Ce uimitor si ce atit de trist..Iar povestea lor scrisa ramine sa mai fascineze atitia oameni la mult timp dupa toate..Pentru ca totul e atit de mult, si deodata; atit de sublim si de efemer, in masura in care viata noastra e asa..
Vezi tu, viata asta a eroilor e una paralela cu a noastra..Noi ne asemanam cu ei in atit de multe, dar ne separam de ei cind simtim ca ne afecteaza viata reala..Pentru ca in imaginatie vrem sa fim ca ei, dar realizam ca realitatea cea brutal reala ne cam interzice asta..Poate intr-o alta viata chiar vom fi eroi adevarati..

Eul din noi

Variantele se disting, si se discern..Eu sint un eu separat de toate..Tu esti un tu, asa ca un eu, care a devenit de sine statator..Sintem diferiti..Eu sint un eu asa cum am fost, si am invatat sa fiu, devenind, cu toate cite le-am trait..Si eu cu eul meu ma intreb cine esti tu, asa cum m-am intrebat, firesc, cine sint eu.. Si am intrebat asta incercind sa inteleg fiinta ta, asa cum am incercat sa o inteleg pe a mea..Ca sa vad cum exista fiintza asta a noastra care merge inainte cautind..Stiu ca tu esti diferit de mine, si stiu ca noi sintem variante diferite de substantze de spirit, dar caut sa vad cine esti tu, ca sa inteleg cine sint eu, desi suna ciudat asta, ca incerc sa vad, si sa inteleg o fiintza ca tine ca sa am un reper al eului meu..Stiu ca tu esti tu, si asa vei fi mereu, omul din afara mea pe care l-am simtzit in unele variante pe care ai fost sincer sa mi le aratzi, dar eu, cum sint? Eu cum ma raportez la anumite adevaruri? Ce asemanari am cu tine?
Imparatasim si eu si tu aceleasi felii de timp, si ne asemanam la unele adevaruri..Avem felii de strabatut impreuna, si asta ne face tovarasi de drum..Ne asemanam in aceeasi masura in care ne diferentiem..Ne intelegem mai mult sau mai putin, dar incercam sa convietuim pentru a fi alaturi..Si cautam sa comunicam pe domenii care ne par a fi comune..Si asa, incet, incet, ne construim propriul destin, propria determinare a eului care se face legind sufletul de toate celelate care i s-au alaturat..Un eu sint eu, si un tu esti tu, dar un noi se face cu efort, si sacrificii..Pentru ca a fi impreuna e un travaliu care e mai greu de pus in cuvinte, pentru ca implica atit de multe subtilitati de suflet..

Thursday, December 22, 2016

Rendez vous cu spatiul si timpul

Furtuna s-a linistit..Aerul s-a asezat in straturi paralele cu pamintul..Miroase a flori de cimp..Vad cimpuri verzi pina la orizont..Nu vorbeste nimeni..Pare ca e o mare asteptare imprejur..Sau poate ca nu a mai ramas nimeni pe aici..Cerul e la fel de albastru, un fundal perfect pentru dansul norilor..Linistea s-a asezat peste toate, suprema ca si cind ar fi ruda cu timpul..
As inota in ape albastre, ca sa mai simt ca zbor prin fluid..M-as balaci prin lichid, ca sa mai simt, iar, libertatea aceea profunda, de inceput..
Lumea a ramas la fel..Un bilci colorat care isi arata cu nesimtire intimitatile, si care ne cheama si pe noi sa fim acolo, in acelasi loc de rendez vous..Si ne ducem, desi stim dinainte ce vom gasi..Dar intilnirea e un punct fix, de unde plecam spre noi insine..Si ne ducem acolo ca sa retraim in tot ce am trait mai demult, si ca sa ne intilnim cu noi, cei care am fost atunci..E simplu..Noi in oglinda trecutului..Iar..Ne intoarcem ca sa mai descoperim alte fetze ale evenimentelor, sa le vedem mai clar detaliile, ca sa invatam ca fiintza ne e determinata de atitea lucruri care scapa privirilor de ansamblu, de sus..
Spatiul si timpul merg pe drumul lor..Noi sintem ce sintem, fiintze mici, care, inca, isi cauta un drum al lor, pe care sa mearga inainte..

Sunday, December 18, 2016

Ironie ironica

Zile rosii, zile verzi, zile albastre..Zile lungi, zile scurte, zile moi, zile seci, zile confuze..Zile de toate felurile care trec una dupa alta intr-un sir paralel cu alte siruri..Zile amestecate printre alte zile, zile gri, zile cilindrice, sferice, cubice, plane, plate, nedeterminate..Zile-zile printre zile-nopti care au doar o suprafata, ca banda Moebius..Zile cu sens, zile fara sens..Zile care trec si asa ramin..
Uneori am senzatia ca trebuie sa plec undeva, impotriva vointei mele..Habar n-am unde, nu stiu cind, dar de plecat trebe, si tre'sa ma pregatesc pentru asta..Acuma, in viata, mai pleci, ca doar n-o sa stai lipit de un loc..
Afara e iar, evident, iarna..Tot asa, impotriva vointei mele..Dictatura anotimpurilor..De fapt dictatura timpului si a spatiului..Vroiam sa fie vara, si eu sa fiu intr-o apa unde sa inot cu delfinii..Dupa care sa ma urc inapoi pe yacht si sa maninc o saorma cu de toate, hahaha..N-am mincat niciodata saorma, asa ca ar fi o chestie absolut speciala..Dupa care sa beau o bere din aia de pe vremea lui ceashca, acra un pic, si care sa ma zgirie pe git..Si la desert bomboane de alea care se lipeau intre ele ca faceau corp comun, de-ti trebuia o dalta si ciocan, ca sa le sculptezi..Dupa care sa ma apuc de invatat tone de cursuri ca pentru examenul de a doua zi..
Si toate in timp ce fumez carpastratos fara filtru..Sa le fac pe toate astea ca sa-mi amintesc de trecutul ala in care aveam sperantze asa de mari..Ce ironie..Ironie? Ce ironie?

Thursday, December 15, 2016

Alunecari caderi ridicari alunecari

Sint obosit..Mi-am bombardat sufletul cu mii de lovituri, ca sa-l fortific si sa-l izolez mai bine..De fapt sa-mi izolez si conserv toate sensibilitatile, ca sa ramina active doar ratiunea si spiritul rece-congelat..Nu vreau sa ma mai afecteze nimic..Ma robotizez in stil ascetic, hahaha..In lumea asta rezista mai mult aia care-si dozeaza mai bine eforturile..Trebuie sa fiu atent si bine focusat, sa nu-mi mai pese de toate detaliile..
Am ascultat Voyage voyage, si am avut un soc de intensitatea unui pumn in fatza..Piesa asta trece prin tine ca laserul prin sticla, si te infierbinta bine..Chiar, de unde naiba vine impactul asta cind ceva te atinge la sentimente? Oare ce efect are ce scriu acuma asupra cuiva? Se misca cu vreun micron muntele? Cre'ca..
Ma uit cita energie se consuma azi pentru mediocritati, cite cuvinte acopera mormane de stupiditati care curg pe conducta, hahaha..In fine..E asa multa varza, cimpuri infinite de verze verzi..
Sint obosit, la ce naiba fac teoria chibritului, ca scriu chestii arhi-super-cunoscute..E steril si stupid sa scrii despre chestii sterile si stupide, ca risti sa devii steril si stupid..

Tuesday, December 13, 2016

Sigiliu alb

Mai ajung uneori fragmente din simfoniile cosmosului profund..Note legate, sau separate, intre care e acelasi zgomot de fond..Fragmente care ar putea suna bine, poate chiar genial, daca am banui macar ce e lipsa, sau in ce fel arata intregul..Sau poate totul e o cacofonie nedescifrabila inca de logicile noastre nesuficient evoluate..Dar muzica pare sa vina de acolo de unde sint si celelalte mistere..Si poate ca notele astea sint exact asa pentru ca arata cu sunete felul in care exista si se comporta cele descoperite, descoperibile sau nedescoperibile..Oare cite lumi sau universuri exista in ce apare ca accesibil, si cite din ele vor fi pe intelesul nostru?
Poate ca unele intrebari ne depasesc cu mult..Poate ca e mai bine sa acceptam conditia de fiinte mici si confuze, si sa ne cautam propriile fericiri, care sa fie, probabil la fel de mici si de confuze..
A venit iar iarna, fara sa o cheme nimeni. A venit asa, cu tupeu maxim sa ne muste cu frig ca sa ne trezim la realitate, sau ceva..Toamna ne-a lasat balta oricum, si cum toate celelalte anotimpuri erau in concediu, hop si iarna..Asta e..
Iarna ne izoleaza, si ne arunca inapoi in singuratatile noastre profunde..Ne intoarcem in acelasi peisaj de noapte luminat anemic de becuri ratacite, in care zapada reflecta alb razele rasucite de frig..Totul e acoperit de parca era atit de pretios, ca trebuia pus la pastrare..Pete mici de lumina se deseneaza pe zapada-puf care pastreaza si urmele pasilor..Si pasii umplu spatiul asta care e negru, si la fel de tacut..Pe undeva pe sub zapada a ramas tot ce a fost cindva maretz, toata gloria si minunile trecutului..Si toate iluziile..Au mai ramas abisurile..Le vom infrunta si pe ele, ne vom lupta cu toate, pe rind..Acum sintem ocupati cu absurdurile, inca.. Ne va lua un timp, pentru ca logicile au inghetzat si ele..