Friday, March 18, 2016

Cintecul fiintzei interioare

Iti trebuie rabdare si precizie matematica ca sa poti ocoli privirile atzintite, si sa le eviti obsesiile..Iti trebuie experientza si un continuu antrenament ca sa iti trimiti mastile pe drumurile pe care ei se asteapta sa le gaseasca, cele ale singuratatilor previzibile..Pentru ca asta le da confort, si-i face mai putin  agresivi..
Soarele se mai duce la somn, stelele mai mor in infinitatile lor, si natura se mai rasuceste in sine..Stralucirile mai dispar dupa miliarde de ani, ca sa faca loc unor alte miliarde de straluciri ce vor mai dura alte miliarde de ani..
Simt ca am in mine miliarde de singuratati, construite in timp, si derivate din singuratatea aceea care o aveam de cind ma nascusem..Si simt ca imi descopar singuratatile una cite una, pe masura ce ma plimb prin labirintul timpului..Unele imi plac, altele imi sint ostile, dar mi le iau pe toate ca fiind din mine, si le accept asa cum sint, pentru ca fiecare imi cinta armonii proprii si unice..
Prietena Liniste imi pune o mina pe frunte, si ma mingiie discret..Mi-am asumat deja toate trecerile..Imi place sa cred ca sint pregatit pentru toate, cite vor veni..In departarea orizonturilor se aude un cintec plin de armoniile viitorurilor..Un cintec al iubirilor trecute, si viitoare..Un cintec ce ma cinta pe mine, pe ceilalti, si pe toti care au fost ca mine..Sau care ar putea fi, vreodata..Un cintec cald si tandru, ca al fiintzei interioare..

No comments:

Post a Comment