Variantele iubirii

Ultima oara cind ti-am zis de spirit, si amor, mi-ai taiat macaroana destul de brusc, cu un sir de fraze din care am inteles ca sa uit de iubire, pentru ca ea nu exista in forma aceea absoluta pe care credem ca am gasit-o, si, cu care ne auto-amagim ca vom trai in noi, toata viata..Pentru ca de unde atita absolut la niste suflete mici, si speriate, si care iubesc pentru tot felul de motive stupide, sau profund egoiste..Dupa care mi-ai argumentat ca ceea ce cred multi ca e iubire e o complicitate in doi, care ii ajuta sa supravietuiasca mai bine..Nici o legatura, de nici o natura cu absolutul..
A trebuit sa-ti dau dreptate, pentru ca atunci nu am avut nici un argument mai bun..Desi stiam ca, pe undeva, adevarul e la mijloc, si ce demonstrasesi tu era doar o parte a realitatii..Era evident, si cred ca stiai si tu asta, dar te-am lasat sa te desfasori, si sa-ti eliberezi unele energii..
Cind am ajuns acasa mi-am pus un medley cu Gary Barlow, ca sa imi eliberez gindurile..Azi am sa ma gindesc la iubire ca la o sperantza de salvare care se leaga de acel absolut care ne trage intotdeauna in sus.. Si la urmatoarea intilnire am sa fac eu o mica demonstratie..Si sper ca argumentele mele sa nu te supere..Stiu sigur ca s-ar putea chiar sa-ti placa, pentru ca, pe undeva, de fapt le stiai de mult..

Acum, pentru viitor

Mi se intimpla sa mai recitesc ce am scris, uneori, cind ma apasa singuratatea, si lipsa de inspiratzie, si imi da o senzatie ca sint cuvintele si ideile corecte, spuse atunci, in acel context, si in care ma simteam intr-un anume fel..Sigur, toate spuse intr-un anume fel, ca sa fie inteligibile, si, pe cit posibil, interesante, constient fiind ca textul scris trebuie sa acopere anumite intelesuri cu elemente de spectacol al vietii, accesibile pentru ca sint arhi-cunoscute..Fac asta pentru ca imi doresc sa fiu actual, si, pe cit posibil, modern, in acord cu lumea de acum, cred..Si asta pentru ca, pe undeva, parca sint depasit de lumea de acum..Daca e sa fiu sincer, eul meu imi pare invechit, eul meu autentic, pentru ca am luat valori din alte sisteme, din alte vremuri, si situatii..Aici e foarte mult de spus, pentru ca lupta mea cu mediul a fost una chiar foarte dura, eu am crescut intr-un mediu spartan-ostil, in care am invatat sa separ ideile, si sa-mi construiesc realitatile mele, foarte diferite de celelalte realitati, si pe care sa le pot apara, pentru ca  realitatile dimprejur erau un amestec bizar de adevaruri fundamentale, si minciuni foarte bine elaborate, si perfide..Asta la nivel de idei, pentru ca dincolo de ele era si nevoia si dorintza urgenta de supravietuire intr-o lume de o salbaticie absoluta..Sa te bati cu toti, si toate, cu un sistem intreg construit pe baza de nemernicii social acceptate, putea parea o simpla aiureala a unui neadaptat, sau, mai rau, a unui nebun..Si, da, din nefericire, chiar asa era, cine a trait vremurile alea ma intelege..Dar, lumea s-a schimbat, si societatea a luat-o in alta directie, societatea aia, de atunci..Apoi eu am plecat de acolo, si mi-am luat eurile intr-o alta societate, cu alte valori..
Am luat-o de la zero, pe cind aveam 30 de ani..Am reinceput sa invat sa fiu altfel, intr-o altfel de lume..Intr-o cu totul altfel de lume, oho, da, una in care sa imi asum propria persoana exact asa cum e, fara nimic artificial adaugat, o lume in care toate erau cu mult mai elaborate, bune, sau rele..O lume in care trebuia sa reinvatz sa supravietuiesc..Si toate au fost ok, pina a venit recesiunea economica..Cite joburi am schimbat, cite variante de a fi,  si a trai, citi oameni am intilnit, e o intreaga poveste..Cite umilintze, o, da..Pentru ca am inceput primul job ca desenator technic, am invatat o infinitate de detalii, m-am specializat pe urma ca designer mecanic la tot felul de companii care produceau tot felul de masinarii, ca sa invat, pe urma, sa accept tot felul de alte joburi, in care a contat rabdarea, si dexteritatea..Am fost si dat afara din multe locuri, pentru ca stilul si metodele mele stiintifice nu prea au fost acceptate de mintile destul de inguste ale unor sefi..
In fine, ce va fi, vom vedea..Eu imi pastrez linistile, si ma reconfigurez invatind din mers..Pentru ca am in mine certitudinea ca adevarul mai revine, la suprafatza..
Azi e o simbata frumoasa, cu soare cald, si deschis..Am inainte un weekend in care sa ma reevaluez, iar..Mi-e bine pentru ca stiu ca am fost onest, si corect, in tot ce am facut, in stilul spartan din inceputuri..Si am, parca certitudinile unor sperantze asteptate..Pentru ca am si facut atit de multe, intre timp..Sa vedem ce ne mai rezerva viitorul..

Cintecul fiintzei interioare

Iti trebuie rabdare si precizie matematica ca sa poti ocoli privirile atzintite, si sa le eviti obsesiile..Iti trebuie experientza si un continuu antrenament ca sa iti trimiti mastile pe drumurile pe care ei se asteapta sa le gaseasca, cele ale singuratatilor previzibile..Pentru ca asta le da confort, si-i face mai putin  agresivi..
Soarele se mai duce la somn, stelele mai mor in infinitatile lor, si natura se mai rasuceste in sine..Stralucirile mai dispar dupa miliarde de ani, ca sa faca loc unor alte miliarde de straluciri ce vor mai dura alte miliarde de ani..
Simt ca am in mine miliarde de singuratati, construite in timp, si derivate din singuratatea aceea care o aveam de cind ma nascusem..Si simt ca imi descopar singuratatile una cite una, pe masura ce ma plimb prin labirintul timpului..Unele imi plac, altele imi sint ostile, dar mi le iau pe toate ca fiind din mine, si le accept asa cum sint, pentru ca fiecare imi cinta armonii proprii si unice..
Prietena Liniste imi pune o mina pe frunte, si ma mingiie discret..Mi-am asumat deja toate trecerile..Imi place sa cred ca sint pregatit pentru toate, cite vor veni..In departarea orizonturilor se aude un cintec plin de armoniile viitorurilor..Un cintec al iubirilor trecute, si viitoare..Un cintec ce ma cinta pe mine, pe ceilalti, si pe toti care au fost ca mine..Sau care ar putea fi, vreodata..Un cintec cald si tandru, ca al fiintzei interioare..

Gindurile universuri

Gindurile se duc, si se intorc impreuna..Le simt cum imi aluneca uneori printre degete, cum mi se infasoara pe miini, pe corp, pe picioare, pe git, imi acopera ochii ca sa imi desfaca pe retina buchete colorate de senzatii.. Le simt urma trecerilor cind se rasucesc singure..Imi intra pe sub piele, imi viziteaza organele, urca pe vene si artere, intra prin tendoane in muschi si-i fac sa tremure..Urca si coboara prin toate colturile, si marginile fiintzei..Le simt cum ma vivisectioneaza, cum desfac corpul in bucati perfect formate, de parca as fi fost operat de un chirurg, ca sa le recompuna intr-o opera de arta, apoi refac totul ca la inceput, cu o viteza uimitoare..Ca sa inceapa iar o alta vivisectie, mai interesanta si originala ca prima..
Apoi ma scaneaza complet, imi taie corpul in felii moleculare paralele pe care le muta la un infinit mic distanta in aceeasi perfect matematica ordine, asa incit sa fie respectate detaliile la nivel de atomi..
Gindurile sint baza constructiei care sintem, sistemul invizibil care a generat tot..Carnea, singele, nervii, oasele, sint formele rezultate..Mecanismul fizic al stabilitatii fiintei a fost bazat pe aceleasi ginduri..Felul in care functioneaza in armonie toate e, la fel, un rezultat al gindurilor..Si daca noi avem incriptate in ADN atitea informatii care sa contina toata masina fiintei, ne imaginam ce scheme complicate de ginduri se afla in spate..
Uneori mi-e liniste..Sint impacat cu toate, si ma las in briza gindurilor..Le las sa ma mingiie pe fata, pe corp, sa ma traga de miini, de picioare, sa ma impinga spre directii doar de ele stiute..Sint cu mine, alaturi, si asta imi da o stare buna, cit sa ma imaginez ca sint iar pe o plaja, la umbra unor palmieri, la marginile lumilor, dupa un voiaj lung, prin toate marile galactice..Regasindu-ma singur, dupa ce am lasat in urma un suflet care si acum se mai gindeste la ce am trait impreuna..
Mi-e o renastere in tot..Imi revad amuzat toate trecuturile, si ma las, iar in briza..Sint acelasi, cred, cel putin cu aceleasi viziuni pe care le-am avut de cind ma stiu..Cel care s-a reintors la linistile fiintei cum se reintoarce natura la succesiunea anotimpurilor..Mi-e o primavara uriasa in suflet..Si ma las iar dus pe aripile gindurilor..
Daca veti vedea, cindva, undeva pe cer un punct, e foarte posibil sa fiu eu..Un punct..Eu, cu universurile care au venit din mine, ca sa ma faca un punct intre celelalte universuri, cu mult mai mari..