Misterul viitorului

Uneori vezi lucruri, si cauti sa le interpretezi. Nu stii de ce, o faci instinctiv. O piatra cu o forma ciudata, un copac, un animal, un nor pe cer, orice. Cauti ceva care pare ca e accesibil. Ceva care sa iti arate despre ce va fi. Joc uneori FreeCell, carti, pe computer. Ti se da o configuratie la inceput de carti in citeva siruri, si tu trebuie sa le asezi doar rosu peste negru, sau invers, cartea mai mica se "lipeste" de cartea imediat mai mare. Le ordonezi, de fapt, intr-un spatiu foarte-foarte strins. De la inceput poti vedea citeva mutari in avans, dar cum decurge jocul habar n-ai, ca te poti bloca oricind. Sau nu. Poti juca continuu pina reusesti sa le aranjezi pe toate in "casa". Nu e complicat, dar e antrenant, tine mintea buna de actiune, si poate ca iti mai da si un sentiment ca mai ai resurse, talentele tale n-au ruginit, ca frunza din vii, toamna. Sau ca metalul de la masini. Te ajuta sa-ti pastrezi self-esteemul la cote mai bune. Sau macar rezonabile. Dar jocul asta de carti are si posibilitatea sa se termine brusc, cu blocarea miscarilor cartilor. Adica sa nu mai poti face nimic. E ca in viata, cind te blocheaza unii, sau altii, si nu mai poti face nimic. Sau cind te imbolnavesti. Ca orice e posibil, de la cele mai bune la cele mai nasoale. Poti si sa mori, ca na, asta e viata, complet imprevizibila. Si plus ca organismul tau pare sanatos, dar cine stie ce surprize poa'sa-ti rezerve la un moment dat. E posibil. Nu stii absolut nimic din ce ti se va intimpla peste o zi, doua, trei. Viitorul e o picla. Sau e blocat. Adica e, dar nu se stie cum. Chestia asta te poate panica, mai ales daca esti genul de om mai nesigur, si usor de bagat in bezna.. Asa, daca stai sub tensiune e naspa, ca poti sa-ti faci singur rau. Tre'sa te relaxezi, sa-ti bagi virtos picioarele in orice, si sa fii optimist. Ca sint multi care cauta sa-ti induca toate panicile si fricile, si groazele, si anxietatile, si depresiile din lume. Ca-s prosti, si rai, si invidiosi pe relaxarea ta. Nu tre'sa le dai atentie. De fapt, am stat si m-am gindit, ca in viata nu prea trebuie sa dai atentie absolut nimanui, daca nu iti spune nimic prin mesajele lui. Pentru ca nu face decit sa te deturneze. Si nu-ti trebuie, ca pe urma dureaza un timp sa-ti revii pe traiectorie. Mai bine il ignori fix din start. Asa e cu oamenii, se lucreaza fffff greu, si te faulteaza cind pot, de asta e bine sa ii tii la o distanta rezonabila. O distanta mai mare decit lungimea unui brat intins, ca sa nu te ajunga daca incearca sa te pocneasca.