Sarbatoare cu vidan-jeori

Dragi auditoriu, oameni buni, azi facem petrecerea pentru festivalul erectiilor, ca asa sarbatorim noi, nu avem ca japonezii penishi dar avem dacit plante virile castraveci, praj, morcov si alte radacinoapse. Bine ati venit deci la primul festival de carantina, tinut la cantina, eu sint Dan Amadeus Motzar, e ca Mozart dar fara t, ca asa ne cheama pe noi din strabuni, probabil ca avem rude cu rudele rudelor lui Mozart, dar n-am verificat ca nu ne-a permis bugetul. Dar azi din bugetul comunei am alocat o suma ca sa ne de-lectam cu bucate naturale, bautura naturala lichida, si muzica de doi lei. Pardon, muzica data de DJ DoiLei, celebru in Adincata si Cacinarea, sponsorizat de Cicatule (scuzati) concernul nostru local de vidanjori. Eu sint singur la cantina, si voi minca bine, pentru ca sponsorii nosti vidanjori ne-au adus bucatele lor proprii, care inca n-au venit, ca li s-a spart vidanja, si acum tre'sa curetze, deci mai dureaza umpic, pina atunci am sa va anuntz prima formatie de cintece si jocui pulare (scuzati, asa se recomanda) la bara verticalo orizontala de lemn. Mi se sufla in casca ca formatia nu e gata, si damele de companie, adica din compania de dansuri mai au de lucrat la imbracaminte, desi ele danseaza in pielea goala, dar imbracaminte nu e suficient de sumara, deci mai asteptam. Asteptam...Mai asteptam..Bai Grigore te'g gura de vidanjor da cu informatia ca te bag cu capu'n vidanja de rahat pansat. Scuzati aveam o discutie particulara cu regia de emisie. Ni se serveste primul vin de pe vremea lui Alexandru Macedon, o sampanie de Cicanari cu aroma specifica. Scuzati, de la cramele lui Alexandru zis Macedonul, nu e sampanie, e o drojdie calitatea prima foarte aromata si delicata si pishata, scuzati pisata in mojare inainte sa fie calcata in picioare de, scuzati, era sa zic de damele de companie, dar nu sint ele, caci nu sint, adica chiar nu sint, daca nu sint, nu sint, si asta e un fapt, ele nu sint, deci nu insistam. Deci sa gustam drojdia. [Bea, cade sub masa, se ridica repede]. E foarte buna aroma pe mine m-a lovit in palat, adica in cerul gurii de parca mi-a dat Rocky o directa, dar mi-am revenit, ceea ce va doresc si dv. Ma anunta Grigore din regie, la noi, stiti, avem buget mic, si regia e la bucatarie, carul de transmisie l-am instalat pe aragaz, hai Grigore zi ceva. Se pare ca ori i-a luat foc carul lui Grigore, ori s-a suparat ca cica cineva i-a zis ca el, si emisiunea e de cicat, ca sa cheme vidanjorii sa ne curetze, da, asa e, unii sint ironici si tendentziosi, si Grigore e sensibil la remaci ne-profesioniste, si ne trebuie un timp sa reparam defectiunile technice. Asteptam. Intre timp, printre injuraturi am inteles ca ne va cinta chiar ABBA, in direct o piesa de BoneyM orchestrata de Gazebo. Scuzati a fost o atingere, am receptionat o alta tansmisie, nu era de la Grigore, deci cinta si ne incinta grupul Barbarii din Barbosi Galati. Scuzati, Barbosii din Baicoaie. Din Baicoi. Scuzati, din Urlati. Nu era un indemn, nu urlatzi, si taiati-i sonorul lui Grigore cit e in crize, va rog. Grigore spune ca nu se zice "vidanjor" ca suna a zeflemea pentru grupul care e mindria comunei noastre, ci "vidan-jeur" cu pronuntzie frantzuzeasca pe ultima laba. Scuzati, ultima si-laba. Si cu r frantzuzesc din git ca cind faci gargara cu unele produse de vidan-jeurie, adica vin local. Cu arome locale. Grigore zice sa-i zicem si lui Gregoire, sa fim in ton cu franceza, noi aici sintem frnco-fili, si vorbim fluent limba lui Francmason de cind dacii i-au cucerit pe romani, si si-au dat foc la vii, de s-a propagat si la Roma, de l-a inspirat pe Nero sa faca poe-zii cu rime de toata vidanjeria. Am facut un joc de cuvinte, hahaha, acum nu ma laud dar eu sint si poet si am 3 volume tiparite la imprimanta, si, inca nevindute, ca fac dumping decit le-am adaugat la cosul cu surprize pentru localnici. La noi se mai fac sezatori si se mai recita din poe-ziile mele, deci sint si celebru, si va rog sa nu ma invidiati. Grigore inca nu trimite mesaje, deci e posibil sa ii fi luat foc carul, sau sa se fi imbatat de la vin si sa tina mono-loage sub masa, sau sa-l fi tinut ocstatic damele de la trupa de companie, inca nu stim, dar exista o varianta posibila, ca azi, si zilele astea totul e posibil, nu mai stii cine pe cine a fu..scuzati regulat, in sensul ca au comunicat regulat. Eu tot spun ca sa umplu transmisia, ca Grigore nu ma ajuta, pare ca ori e ocupat, ori e un cretin si un bou si un deshantzat mai mare ca Caligula, scuzati de cacofonie, dar ma scoate din pepeni Grigore, si noroc ca sintem la parter ca l-as fi aruncat de la etaj. Aici la cantina toate e bune, au de toate inclusiv scaune, mese nu mai au, pentru ca nu e nevoie, ca nu servesc mincare, pentru ca au mincat ei tot de cind cu carantina, si au dezinfectat locul asa ca veniti cu incredere aici, sa simtiti mirosul de aroma locala de vidan-jeurie. Incheiem tranzmisia cu multumirile infinite pentru sponsorii locali vidanjori de toata isprava, oameni de cicat, pardon, de bine, si va invitam la urmatoarea noastra transimisie de aici din comuna noastra. Speram ca Grigore mai e inca viu, sau macar in coma, dupa toate astea. Daca nu asta e, viata e mortala, si noi ne exprimam condoleantze. PArdon, sincere urari, ca Grigore a inviat, si va ureaza o viata de cicat. Scuzati de bine, cu tot ce va doriti. Sa va f.., scuzati, el a spus ca sa va faceti sanatosi, si sa scapam de visuri, pardon virusuri, si toate bune!

Treceri catre inceputuri

Scrisul consuma unele energii. E adevarat ca ele sint depozitate undeva in niste incaperi alaturate, ca sa fie la indemina. Pe o nava spatiala care poate e imaginata, poate e reala. Poate chiar am aterizat din viitor in coordonatele astea spatio-temporale, si ma fac ca sint un om al prezentului. Sau poate visez ca sint aici si acum, si eu sa fiu undeva in alt timp, conectat la un computer care imi construieste realitatea asta. Poate aici, ce vad e avatarul meu. Sau poate e chiar realitatea cea trista si iremediabila ce chiar traiesc, si imi pare rau ca e ea, si vreau sa cred ca eu sint in alte lumi, si am aterizat aici. Sau poate sint intr-un univers paralel acelasi eu care a vrut sa experimenteze viata de aici. Nu stii niciodata daca ce traiesti e doar una din numarul mare de realitati posibile intre care "sari" ca sa simti adrenalina, si in care, dupa salt, ti se sterge memoria anterioara, si inlocuieste cu cea curenta. E posibil, daca asociem toate cu technologia. Doar ca sintem fiintze biologice, si traim un timp limitat. Poate ca asta ne face sa ne gindim la posibilitatea maririi duratei de functionare. Vrem sa fim altfel, si visam la asta, dar nu prea o putem realiza. Pentru ca asta ne e dat. Si traim in concordantza cu asta. Desi am fi putut sa ne nastem peste 1000000 de milioane de ani, si am fi trait atunci alta viata. O cu totul alta viata. Si poate si una cu mult mai lunga, si mai plina de realizari. Adevaul e ca am prins vremuri furtunoase. Cu multe schimbari rapide. Si cu multe capete patrate care sa caute sa ne frineze miscarea evolutiva. Asta e starea de fapt. Se putea mai bine. Dar se putea si mai rau. Si inca sintem pe linia de plutire. Traim. Putem sa ne simtim bine, si liberi sa facem fix ce vrem. Cu toate constringerile impuse de niste situatii. Lumea e rapid schimbatoare. Si ne-am adaptat in viteza. Mie nu-mi e frica de schimbari, eu chiar le vreau. Dar sa fie schimbari inspre bine, si inspre aprecierea capacitatii de a gindi. Altfel ar fi aiurea. Si noi sintem intr-o evolutie ascendenta. Asa se spune. Pentru ca e o cunoastere aplicata peste tot, care atrage dupa ea o alta cunoastere aplicata, si alta, si alta. Si toate din ce in ce mai inalte. Oportunismul ieftin inca exista, e adevarat, si asta aduce probleme adevaratilor inteligentzi. A evoluat si prostia, ca sa nu fie luata pe sus, si aruncata la cos. Dar nu mai functioneaza vechile mituri. Pentru ca azi adevarul cam darima toate barajele. Nu mai e vreo suprafatza care sa pretinda ca e un intreg, pentru ca toate sint transparente. Vezi ce e inauntru, dincolo de margine. Dar mai sint personaje care iluzioneaza bine, si pacalesc ochiul, si simturile. Inca. Creaturi care par, si care nu inseala intuitia nimanui, dar care sint tolerate de social asa cum sint. Doar pentru ca par, si doar pentru ca e bine sa existe si exemple de oameni care par, ca sa nu devenim ca ei. Restul raminem cum sintem, fara sa ne exageram conditia, pentru ca asa sintem. Naturali. Fara ocolisuri inutile. Si la atita cunoastere imprejur ar fi ridicol sa incercam sa parem altfel, pentru ca s-ar vedea imediat, si am ajunge blamabili. Si ne-ar lua prea multa energie sa jucam un rol. Nu prea ne-ar ajuta la nimic. Mai bine sa traim absolut sincer. Fix in acord cu ce sintem. Ma gindesc de multe ori daca ce sint, social vorbind, e ce sint in intimitate. Bine, cu mici diferentze de atitudine, ca una e printre ceilalti, si alta in locul meu. Cred ca da, ca mi se pare dubios sa par altceva, si ar fi absurd sa joc un rol. Plus ca m-ar obosi enorm. Desi inca mai trebuie sa ma fac ca sint si prietenos, si deschis, si etc. Adica mai prietenos, si mai deschis decit sint, pentru ca unii oameni profita de mine. Sau incearca. Am si eu limitele mele, nu pot fi infinit prietenos si deschis, ca-s om, si obosesc, na. Dar depinde si asta, ca sint unii oameni care chiar merita efortul. Ca si ei fac eforturi. Ca na, nu e usor sa comunici lucruri interesante doar in stilul tau, trebuie sa mai adaptezi. Da daca primesti raspunsuri inteligente e clar ca e ceva bun in aer. Poate chiar un inceput de comunicare.

Limite si pasiuni

Totul e complicat, si e plin de structuri cu ramuri principale de care se leaga ramuri secundare, de care se leaga alte si alte ramuri. Asta daca e sa vedem lucrurile intr-o schema 2D. Ca in 3D e mult mai complicat. Daca e sa intri in detalii intri in labirint, si ai de zis cite in luna si in stele, de uiti de unde ai plecat si unde vrei sa ajungi. Uneori uiti si cine esti, si ce cauti acolo. Oricum mintea cea pe care te bazezi are resurse uriase; mintea in general, creierul adica. Pentru asta tebuie sa il folosesti cit mai eficient. Cind esti relaxat gindurile sint putine, si traiesti mai mult senzatii, dar cind ai situatii de stress functioneaza mai multe planuri de gindire, simultan. Asta pe linga intuitie, imaginatie, etc. Apoi folosesti multe metode grafice, ca tii minte mai usor o imagine, si pe ea plantezi informatii. Fiecare are metodele lui, evident. Ma gindesc la toate astea, pentru ca am plecat de la gindul ca in perioada cit eram adolescent, si ceasca dictator nu aveam informatii, eram saraci, si asta ar putea genera invidie pentru cei de acum, care au internet, tv, masinarii, roboti, si access la multa cunoastere. Si am luat pentru inceput ceva de muzica.Mi-au venit in minte, clar, ABBA, BoneyM si topul american de la Europa Libera. Dar am ascultat enorm de multa muzica, acum imi dau seama. Mai mult pop, dar si rock, disco, ceva classica, si restul mai putin. De fapt ascultam ce pica mai bine pe starea mea, si la care si aveam access. Apoi informatiile stiintifice, la fel erau putine. Ceva era la Teleenciclopedia, apoi a fost Cosmos cu Sagan, care m-a impresionat. Mai aveam Stiinta si Technica, si almanahul Anticipatia. Asta dupa ce trecusem de stadiul Jules Verne, ca eram mai tinar atunci, si acum voiam ceva mai de substantza. Am citit nu stiu daca volum urias de carti, dar le-am citit cu mare atentie, si pasiune, de ca si cum ar fi trebuit sa dau examen din ele. Si asta a fost determinant, cred. Acuma am uitat mult, dar ceva a ramas prin niste colturi de memorie, si probabil ca imi vor reveni, daca va fi nevoie de asta. Dar mai trebuie sa si uitam, ca avem de pus in loc altele.Dar altceva aveam in minte. Nu neaparat cantitatea mare de informatii pe care o poate absorbi creierul, cit capacitatea lui de a construi. E adevarat ca totul e bazat pe ce ai invatat mai demult, ca nu faci nimic de la zero. Dar e uimitor. Uneori citesc ceva bun, memorez, si uit ca l-am citit, si cind scriu imi vine acel ceva in minte si ma bucur ca am asa imaginatie. Dar lucrul ala era undeva, inainte. Pe urma realizez asta, dar, pe moment am alta impresie. Bine, multe constructii de idei sint inventii, asocieri bazate pe ce exista, nu lucrez doar cu ce am memorat mai demult, ca ar fi plictisitor. Plecasem de la ideea cu informatiile pentru ca ma gindeam sa scriu despre cum era la un examen, ce trairi extreme aveam, si cum lasam mintea sa alerge extrem de repede in toate directiile. Pentru ca era vorba de supravietuire, adica sa trec de un examen in care aveam de-a face cu oameni, ca nu ma testau roboti, ci oameni, care uneori erau in toane bune, alteori nu. Dar lupta cea mai dura nu era cu ei, ci cu mine. Pentru ca trebuia sa trec de frica, de blocajele de tot felul, si sa ma bag adinc in propria memorie, ca sa scot de acolo ce invatasem. Uneori exercitiul asta il faceam ca o ambitzie, de a arata unor exemplare dintr-un mediu ostil ca gindesc mai bine ca ei. Capacitatea mi-o simteam valabila, ca ma testasem de multe ori, dar nu aveam atitea miliarde de informatii cu care sa lucrez. Aveam doar ce invatasem cam mecanic, lucruri unele intelese, altele nu, pentru ca trebuia sa fiu eficient la reprodus datele. Si la asta nu prea ma pricepeam. Plus ca avem o competitzie feroce, colegele de an. Cu o memorie care darima orice limita, si orice intelegere a mea asupra mintzii omenesti. Ele luau note mari, eu note medii, ca na, asta era. De ce naiba nu ne lasau cu cartile pe masa la examene? Ca atunci s-ar fi vazut care-cine-cum gindeste. Ca nu tre'sa le stii pe toate pe de rost. In fine, la examen storceam din mine ce puteam, si cind incepeam sa nu mai suport, si sa vreau sa evadez mergeam sa expun la tabla ce aveam, si, fie ce-o fi, ca iau examenul, sau il pic, nu ma mai intereseaza, vreau sa scap. Si asa traiam la limita toate experientele astea de testari, fata de care timpul petrecut in restul anului, cu cursuri si seminarii era ffff plictisitor. Dar era magic, si misterios, si pasionant. Bine aveai dureri de cap dupa aia, dar aveai si multe amintiri.

O intelegere

Greu de inteles de ce nu conlucreaza oamenii. Te uiti de exemplu la cineva educat, cu stiinta multa, studiu, etc. E dragut, vorbeste calm, respectuos, chiar prietenos. E si putina raceala in cuvintele lui, pentru ca are spiritul format pe multa munca, si asta a cerut niste sacrificii multe, si o mica indepartare de stilul "prietenos" Dar e o placere sa discuti cu el. Rau nu a facut niciodata nimanui, ba a ajutat cit a putut. Unii il urasc, altii iisint prieteni. Nu-i inteleg pe cei care sa-l urasca, pentru ca omul a muncit ca un sclav, nu e de invidiat. A avut si niste ghinioane in viata, plus ca a fost mai tot timpul un singuratic. Si el e un caz, din atitea. Cum ar fi daca toata omenirea ar fi formata din oameni ca el? Adica daca toti ar fi nu neaparat prietenosi, dar macar tolerantzi? Pentru ca e adevarat ca exista o dreptate a fiecaruia, dar o intelegere se poate construi intre oameni.