Iubirea adevar

Cum spunea Baiesu, iubirea e o chestie foarte mare, el facind prin asta misto de felul proletar in care e perceputa..Bine, asta a fost pe vremurile "alea", in conditiile "alea" sociale, cele artificial construite de mintzi diforme, si aliniate unor concepte de care astazi fugim cu toate picioarele, pentru ca, nu, azi e altfel, si noi ne modernizam din mers, in viteza, chiar daca in noi mai sint reflexele construite atunci..Dar, sa nu divagam..
Iubirea e o entitate, cred, una inalta, profunda, si universala, la care avem access toti, oricine am fi..O entitate mai mare decit cea construita din 2 suflete, pentru ca ne elibereaza de tot si toate, si ne construieste o noua identitate..Devenim altii, pur si simplu, chiar daca in noi e aceeasi veche fiintza, de baza, ea e transformata in altceva..Sa ma contrazica oricine a iubit:))
Iubirea ne face mai aerieni..Ni se modifica mersul, vocea, ideile, devenim mai buni, si mai intelegatori..Si asta nu e pentru ca facem mai mult si mai bun amor, si ca ni se balanseaza hormonii, pentru ca sexul e doar un efect, o recompensa pentru corp, o reusita concreta a ce transformari profunde traim inauntru..Si sexul e de multe ori o intimplare intimplata cind sufletul ne zboara liber, prin cosmos..
Cind iubim devenim cvasi-legume pentru ceilalti, numai buni de incasat mistocareli grobiene si complet stupide, pentru ca ne si manifestam autist-arogant, cumva, dar astea nu fac nici cit o ceapa degerata, pentru ca ceilalti oricum pare ca bat cimpii atit timp cit diferentza dintre trairi e una uriasa..Ca sincer, aia cretini nu sint cei indragostiti, si care nu mai raspund unor stimuli sociali, ci ailalti, care se manifesta in acelasi stil retard ca dintotdeauna..In fine..
Spiritul, si ideile tale, ce esti tu in profunzimea ta e condus de iubire, ea e motorul vietii tale, ea e sensul, si scopul, pina la urma..Pentru ca din ea te-ai nascut, si din urma ei existi, ca fiintza si determinare..Esti ce iubesti, si devii iubind..E simplu, si aparent banal, si la fel de aparent, accesibil..Iubesti traind viata in felul, si stilul fiintzei tale profunde..
Toti iubim tot felul de lucruri, idei, si oameni, in felul nostru..Toti ne dedicam iubirea, si o generam si imprastiem spre tot felul de trairi atasate unor intimplari ale vietzii..Toti visam visuri care se rasucesc imprejurul unor iubiri, si toti traim ce ne dorim atunci cind iubirea ni se arata..Toti iubim ca sa ne simtim  fiinta adevarata, si sincera, si ca sa ne implinim adevarurile...
Ce m-a fascinat la iubire, e ca cei care se iubesc cu adevarat se simt unul pe altul..Se inteleg din priviri, si din gesturi..Ei pare ca nu au nevoie de cuvinte..
Cum spuneam, ei, cei care iubesc sint ei insisi, adevarati, si profunzi, cu sufletul deschis, la vedere, sinceri in toate, ca si cind ar merge goi si indecentzi intr-o lume obsedata si obscura..Si ei au curajul lor, pentru ca au atitea adevaruri cu care merg impreuna, de atita timp..