Spatziile se disting de timp. Si de timpuri. Au o proprie determinare. Sint reale. Sint ambitzii ale unor posibile conshtiintze. Si sint infinite. Au un rang suprem. Si au multe dimensiuni. Au multe variante de lumi paralele incluse. Si ar putea contzine in ele si bucatzi de timp, de toate formele, si culorile. Desi timpul le face sa fie ce sint. Mai mult, sau mai putin recunoscut. Pentru ca spatziile tind sa depaseasca timpul. E o rivalitate aici. Timpul e contestat ca fiind suprem. Desi, chiar e, dar, admis, cumva, de o logica a unei alte conshtiintze. Una care ne e prea sus, si, pe care, n-o intzelegem, ca nu avem cum. Care poate nu e o conshtiintza, asa cum intzelegem noi, azi, o conshtiintza. Pentru ca are alte dimensiuni. Asta ne spune intuitzia. E ceva, in tot. La care aspiram. Ca sa devenim.
No comments:
Post a Comment