Victorii ca variante de infringeri

Ma tot uit pe net la mai multe, ca sa nu-mi pierd trainingul mental (sa zic asa). Nu ca m-ar pindi vreo dileala, sau sa-mi fie frica ca ma prostesc (adevarul e ca nivelul de prostie e urias mai nene, numai cit citesti ce aberatii au unii curaj sa scrie, ooooo, te gindesti cum naiba de se intimpla paradoxul asta, ca, pe masura ce omenirea acumuleaza cantitati uriase de informatie, indivizii bat cimpii efectiv, cautind sa arate cit de interesantzi pot fi ei cu cele citeva date pe care le-au acumulat). Desi e un merit sa te declari prost, clar, ca na, de voie, de nevoie, admiti ca stii ceva, dar foarte putin in comparatie cu ce exista. Si, oricum, sa descoperi, si sa inveti chestii noi e o chestie fundamentala, si o placere uriasa, pina la urma, ca inveti ca sa te depasesti pe tine, nu ca sa arati altora ce bun esti tu, cum cauta multi. Asta presupune educatie, disciplina, cautare, o asumare de mici victorii printre multe esecuri, si o vointza de a merge inainte pentru a-ti satisface dorinta aia din tine de a fi mai bun. Ce face diferentza intre oameni e pe ce valori isi bazeaza ei fiintza, indiferent de domeniu, daca sint valori adevarate, sau pacaleli. Un profesor, de exemplu. Unul e un profesor universitar, si altul e un profesor de liceu, sau de gimnaziu. Chiar daca toti au facut o aceeasi facultate. La liceu lucrezi cu elevi buni, poate, le dai probleme grele sa le rezolve, le discuti cu ei, dar asta pe nivelul de liceu. Nu depasesti niste inaltimi ale cunoasterii domeniului respectiv. Pentru ca asa functioneaza social lucrurile. Daca vrei mai mult te duci ca profesor in facultate, unde ai mult mai multa libertate, pentru ca discuti pe un alt nivel de cunoastere.Asta depinde de ce fel gindesti, si ce aspiratii de viitor ai. In inginerie e la fel. Te poti multumi cu un nivel de cunoastere, si sa experimentezi acolo, sau vrei mai mult, sa inveti alte lucruri, si sa vezi daca ele iti aduc suficienta satisfactie, totul depinde felul cum gindesti, si ce nivel crezi ca poti atinge. Uneori dorintza asta vine din tine, ca una fundamentala, alteori lucrurile te trag inainte, si tu le urmezi. Pe unii ii cauta cunoasterea, pe altii ii fac sa o caute, si, daca le place, o urmeaza. Sint si cazuri de unii mult prea dotati care sint fortzatzi sa se limiteze, asa cum sint cazuri de unii idiotzi care sint trasi inainte de evolutia evenimentelor. Ce e trist la cei dotatzi e ca li se baga prea multi pumni in gura, si natura lor de lenesi fizic ii determina sa accepte multe compromisuri, desi intelectual ei au energii care depasesc usor multe mintzi mediocre, clar. Au capacitate, dar vointza nu-i impinge sa arate ce pot, mai ales ca vad in ce lume traim cu totii. Aici cred ca si eu am o problema, in a arata. Mi-e asa o sila de lume, ca n-as mai arata absolut nimic, nimanui, niciodata. Dar imi trebuie energie sa ies din cercul asta vicios, si sa incep sa construiesc. Nu am violentza de limbaj, si ghiorlania unor mediocri cu mintea odihnita, pentru ca nu as avea cum. Energiile mele se duc spre analize, si ginduri care sa evolueze, nu spre mitocanii care sa ma faca impunator social. Nu ma bat pe burta cu toti mizerabilii, care doar atita stiu, pentru ca ei ma cam inving. Si societatea tinde sa-i avantajeze pe ei, din pacate. Desi, eu, sincer, ma pot lupta cu oricine, dar nu oricum, si nu nerespectind niste reguli ale unei societati moderne. Si ma mai deprima si ca toti astia nu au stil, sint niste absolut mizerabili, si dezgustatori, asta e evident. Lovesc sub centura, urla, arunca mizerii la care nu prea te cobori sa raspunzi, pentru ca nu ai cum, nu esti din acelasi film cu ei, nu cazi atit de jos ca sa ii contracarezi, ca te injosesti. Ei, in ciuda tuturor, eu trebuie sa ma bat cu doi cretini din specia asta. I-am cam pus la punct, dar astia au o energie infinita de fiintza spalate pe creier. Sper sa scap din situatia asta, si sa revin la niste batalii autentice, pe teme de cunoastere. Am invatat multe de aici, de unde sint, dar mi s-a acrit de atita stupiditate, si mizerii de doi lei facute de niste abominabili. Cu astia pierzi, chiar daca ii invingi, ca sint la limita de jos a existentzei.

Timpul tomnatic

Timpul se masoara prin anotimpuri. E o iarna abstracta, o primavara renascentista, o vara sahariana, si o tomna ca toate,  la un loc. Toamna e in toate. E un mozaic cu piese adunate din toata istoria vietilor noastre. E mai adinca decit orice a fost, sau va fi, cit vom fi. E ce n-am stiut, si ce nu vom sti, nestiutul ce acopera oricite stiuturi vor exista. De asta vrem sa ne simtim aparatzi, si chemam in ajutor misterele toamnei. Lumile cele cu miscari browniene se invirt intr-un cerc, ca petalele unor flori magice, ce au in centru aceeasi cosmica toamna. Se inchid, si se desfac, ca sa ne arate mai mult, sau mai putin, din ce nu stim. Se construiesc structuri inimaginabile, si se reorienteaza apoi, spre altele, si altele, cind convergente, cind divergente, spre infiniturile cele mici, sau cele mari. Avem un spatiu, si un timp care ne duc, ne rasucesc, ne mor, sau ne nasc, ca sa redevenim ceva, ca parti din fiintele acelea misterioase care ratacesc prin atitea intunericuri nestiute. Vedem, visam, si devenim. Sintem singuri, printre atitea singuratati. Timpul e o parte din noi, asa cum si noi sintem o parte din el. Traim pe margini, pe muchii de spatiu-timp, alunecind cind spre spatiu, cind spre timp, dar revenind in punctul din care putem privi, de sus, trecerile noastre, sau ale celorlaltzi. Visul e o viatza, asa cum viatza e un vis. Realul si imaginarul se amesteca, si se transforma, ca sa ne faca sa simtim ca traim. Si continuam sa traim, purtind in noi alte multe atitea parti din alte vieti. Linistile vin, si se aseaza in straturi, peste ce, de atitea ori am dorit sa fim. Universurile ramin, si se converg in acelasi mare univers, regat al toamnei cele fara de inceput, sau sfirsit. E o toamna iar, asa cum a fost dintotdeauna. E o toamna vis, care ne trece prin fiintze ca apele unei  materii dulci, ce ne plimba prin toate sperantzele istoriei. Vedem ceva ce nu am stiut ca ar putea fi. Ne oprim, observam, fugim, si ne intoarcem in acelasi punct, ca sa vedem altceva. Apoi fugim iar, si exploram, constienti ca vom reveni, oriunde, si oricind pe drumurile cautarilor catre intzelegeri, care ne arata piese mici, din tot intregul, ca sa ne excite spre alte cautari. O mica intrebare ni se rasuceste in minte, inca. Obsesiv ne interogam. Cine sintem? Cine sint ceilaltzi? De unde ne vin, inca, insingurarile? De unde ne vin drumurile? De ce avem, daca nu ne ramine nimic dupa ce trecem dincolo? De ce imperii, daca un singur om are in el toate universurile? Cum toate? Ieri am avut un cosmar. Visam ca traiesc viata altcuiva, strain. Apoi m-am trezit, si mi-am reluat viata mea. Eram in extaz. Mi-am revenit. Am revazut urmele. Si mi-am reluat cautarile. Mi-am pus costumul, si am plonjat. Abia astept sa vad ce voi mai gasi. Universul asta e plin de surprize. As vrea sa-mi negociez destinul. Vreau sa obtin mai multe vieti, ca sa pot descoperi cit mai multe. Pentru ca simt ca spiritul meu merita asta. Acuma nu sint sigur ca am sa obtin ceva, pentru ca sint la fel de muritor, ca toti. Nici regii nu au reusit asa ceva. Bine, eu sint altfel. Nu stiu daca mai bun, dar mai aplicat. Stiu ca am ca nava o aceeasi fiintza muritoare. Sint la fel. Poate totusi sufletul meu nu e atit de trecator, poate ma reincarnez in vreun peste filosof, peste 1000 de ani. Sau na. Oricum, nu-mi pare rau de ce am trait, chiar a meritat. Chiar daca se incheie toate, cindva, cumva, eu mi-am satisfacut profundurile asa cum am simtit ca trebuie. Dar timpul le decide pe toate.

Limitele acceptabilului

Se spune ca nu e bine sa judeci, pentru ca nu stii niciodata ce drame stau in spatele unui comportament. Mai ales ca, noi, ca natiune, am trecut prin niste experientze greu de reprodus in cuvinte, in dictatura aia salbatica. Nu am meritat niciunul din noi asa ceva. Eu ma uitam, dupa ce m-am facut canadian, ca lumea e indiferenta la orice, rece, si distanta. Si, am incercat odata sa le povestesc unor tineri cam cum era viata in dictatura aia sinistra a noastra. Am primit un rinjet, si un gest de lehamite, pentru ca ii plictiseam. Asta m-a revoltat la inceput, apoi mi-a aratat ca oamenii sint la fel peste tot. Pentru ca oamenii au vietile lor, si tu, chiar daca ai suferit, nu ai dreptul sa-i deranjezi. Na. Ei nu judecau, ci doar nu le pasa de alte drame. E simplu, si firesc. Asa fac toti, nu doar unii tineri. Pentru ca ce ai trait tu pare sa te priveasca doar pe tine. Taica-meu era imprevizibil in reactiuni. Nu respecta nicio regula, era totul la moment, la starea pe care o avea. Maica-mea, la fel, avea un nivel de supusenie feminina ceruta de social. Dar, fata de mine, dincolo de o iubire ceruta social, erau amindoi de un cinism fara limite, mai ales cind eu aveam "pretentia"ca sa fim, totusi, civilizati. Nu era cazul in familia noastra, mai ales ca eram foarte diferiti, si eu nu eram de acord cu mizeriile lor pe care mi le predicau in stil dogmatic. Ori asta era de neadmis, dupa regulile nescrise, ca eu, un potential sclav, sa refuz sa ma supun; pentru ca era din start ca eu nu am drepturi. Si, asa, am ajuns disfunctionali, si fiecare cauta sa se impuna cu ce putea. Si, acuma, eu, ca eu, dar nu am inteles de ce ei au ramas impreuna, daca totul era doar o sinistra aparentza. Ce a urmat? Taica-meu si-a facut damblalele, sub o pretinsa raspundere de cap de familie. Maica-mea si-a vazut de viata ei, devenind de o religiozitate habotnica, si eu, cu ale mele, sperind sa evadez din asa un penitenciar. Eu am reusit, ei au ramas acolo sa se descurce singuri. Apoi maica-mea s-a imbolnavit, ceea ce era absolut normal, pentru ca era mai vulnerabila, iar eu am mers pe drumul asta al unor dureri de nespus, pentru ca le-am dus singur pe toate, ca nu era nimeni capabil sa imi fie alaturi, si eu nu as fi vrut sa chinui pe nimeni cu ce era doar al meu. Mi-am dat seama, ca, oricum, ei nu ar fi putut intelege absolut nimic din ce aveam eu de dus, asa ca am limitat comunicarea cit am putut, pastrind, totusi, niste ceva-uri generale, ca sa salvam cit s-ar fi putut. Oricum, oricit am incercat mai tirziu, a fost, anticipabil deja, degeaba. Si tot timpul asta in care puteam sa evoluez singur l-am ratat de dragul unor ceva-uri ce nu s-ar fi putut sa fie niciodata. Asta a fost. Mentalitatea asta a lor "romaneasca" m-a frinat mult, si m-a pus in situatii extreme, dar am zis ca asta e destinul meu, si lupt contra curentului asta de prostie, dar ma detasez, si merg inainte. Lumea care n-a trecut prin asa ceva sare pe tine cu judecati de doi lei, si e normal. Ma rog. Ce e ciudat e ca nu gasesti nici cea mai mica intelegere, de niciun fel. De parca ei iti sint dusmani infiltratzi in viata ta, cu armate ascunse intr-un Cal Troian, gata sa iasa sa te combata cind te simti mai in sigurantza. Cam cum mai vezi lumea dupa asa experientze? Si asta ca asta, dar ce mai ramine din tine normal, dupa atacuri atit de abjecte? Cum sa mai poti sa crezi, vreodata, ca ai putea avea vreun prieten, daca cei apropiati ti-au facut asta? Si, totusi, cred ca se poate, ca un "strain", sa iti poata fi prieten, daca e un om adevarat, si nu o tiritura ca ceilaltzi. Se poate, desi nu mai poti sa crezi, dar exista posibilitatea asta. Cum? Cu rabdare, si spirit critic. Cu stil, pasiune, si suflet deschis, riscind, e adevarat, dar cautind, dincolo de posibilele dureri, sa vezi daca poti sa te legi afectiv. Pentru ca iti imaginezi ca experientele trecutului au fost pur ghinion. Si, pentru asta, e bine sa fii ultra-vigilent, clar, sa nu mai lasi intrusii sa te atace pe la spate. Bai, si toate astea se trag de la stare asta a ta initiala de roman, care trebuie sa se supuna dogmelor alea primitive. Na, inveti ca sa te protejezi, si sa-i taxezi pe nemernici, ca sa poti sa iti traiesti tu viata ta cea normala. De asta am zis ca nu mai fac concesii, si, care, cum mi-a tras-o, le-o intorc la fel. Fara figuri, si smechereli ieftine. Mama, si citi nemernici sint pe lumea asta, oho. E ok,  ca le-am dibuit metodele parshive, si ii rezolv ca Bond 007 in misiune.

Locuri si timpuri

Probabil ca de la arhitecti, la ingineri, alti technici, la lucratori, toti au vrut sa iasa un oras perfect, in care cladiri perfecte construiesc armoniile solide. Si asta pentru ca erau perfectionisti. Semanau cu mine, hahaha, sau cu Florin, inginerul din secolul ala al tuturor evolutiilor posibile. Ce e adevarat e, ca, totul era, dupa mine cel putin, perfect imbinat, legat, convergent spre un intreg, in care partea e la fel de prelucrata ca suma partilor, adica unitarul compus din toate partile. Era nu doar o armonie valabila, ci o armonie de armonii, in care ierarhiile aratau structuri mai complicate, in 3 dimensiuni, cu legaturi complicate. Aici era mai greu sa-ti sai seama, dar simteai asta, cumva. Orasul era stabil, si compact, puteai sa mai modifici din el, e adevarat, puteai sa iei, sau sa adaugi, si tot raminea cu armoniile nemodificate. Poate erau de asa natura facute sa para elastice, hahaha. Oricum pentru el zonele erau stari de spirit pure. Fiecare loc ii sugera altceva. Asta nu i se mai intimplase in vreun alt oras. Poate ca totul tinea de trecut, de ce a simtit in locurile alea, era legat afectiv de arhitecturile alea, nu doar de estetica lor. E posibil, desi el gindea in felul lui, si, mai ales simtea diferit. Oricum, drumul de la Parfumul Teilor, la LVA era sigur unul pe fuga, si plin de emotii. Cred ca si acuma cind trece pe acolo e cam speriat sa nu intirzie la prima ora, sa, din ce povestea era foarta dura situatia liceului, profi exigentzi pina la a cere sa reproduci, pe de rost, pasaje intregi din ce predasera, pentru ca asa le "suna" lor bine. Iar stiintele exacte erau pline de abstractziuni greu de priceput cu mintea unui adolescent, fie el si antrenat in asta. In fine, deci drumul spre liceu era stressant. Drumul de la liceu, pare ca era unul mai relaxant, mai ca dupa furtuna. De fapt, toate duritatile astea au fost bune, mai tirziu, cind emotiile erau la examene; drum dus plin de obstacole, drum intors feeric, si aproape meta-fizic, hahaha. Si toate din oras aveau semnificatiile lor proprii, nu doar cvele legate de scoala. Prin unele locuri intilnise probabil pe cineva, sau avusese alte experientze mai bune, sau mai rele, ca in viatza. De fapt e normal, orice traim are o componenta afectiva, cumva, nu e nimic separat complet de sentimente. Spun astea, ca mi s-au parut firesti, i-am gasit unele explicatii la ce fel simtea el,  si poate asa simt si eu, tot ce se poate. El parea mai legat de locuri, dupa ce facuse saltul ala spre o alta tara, si isi conservase, pentru propria liniste, propria singuratate. Era alegerea lui, desi, probabil, de la un moment, asta a inceput sa doara, mai ales ca oamenii erau cu mult mai duri, fata de cei de dincolo. Oricum a rezistat, seamana cu mine, ca de asta imi tot cumpar vise de acolo, si nu din alte spatzii si timpuri. Si el a mai vazut si multe transformari ale locurilor, oare ce o fi simtit cind toate s-a transformat destul de mult? Multe spatii goale s-au umplut de cladiri relativ mari si impunatoare., care parca faceau ca totul imprejur sa para mai mic, si mai invechit. Pe urma, unele cladiri vechi, care existau cind era mic, disparusera intre timp. El spunea de mai multe cazuri. Na, orasul s-a transformat mult. Desi situatia lui economica era profund nefericita. Nu avea un minim de infrastructura de calitate. Lumea plecase de aici masiv, de la un moment dat. Ca si el. Poate pastrind niste amintiri, sau avind niste vizite ale unor nostalgii. El gasise mici videouri cu filmari din masini, mergind prin oras; le-am vazut si eu, sint obisnuite, nimic spectaculos pentru cineva dinafara, strain de afectele locurilor. De fapt, ce e e interesant, e ca totul e real acolo; copacii, plantele, sint nemodificate genetic, la fel animalele, nu existau roboti androizi, telefonia mobila si netul erau la inceput, la fel si realitatea virtuala. Cine stie cum o fi fost viata atunci. Si, natura, ca natura, dar oamenii cine stie ce fel de relatii aveau, ca ei abia iesisera dintr-o dictatura. Oricum, fiecare si-a trait viata in felul lui propriu, cum a crezut mai bine. Lucrurile au ramas la fel, din punctul asta de vedere. Nu sintem mai fericitzi, chiar daca avem mai multe, si alt sistem de proprietate, unul cu multe lucruri comune, pentru folosul oricui, din spatiul asta. Nu mai e presiunea aia, de demult, de a acumula averi, pentru ca nu ai ce sa faci cu ele. Daca, de exemplu nu mai ai nevoie sa detii o masina, un yacht, un avion, etc, al tau, din moment ce imprumuti unul din flota comuna, si te deplasezi pentru o suma modica pina unde vrei. La fel si casele, poti sa traiesti mult timp intr-o casa mobila, sau plutitoare, sau de pe fundul oceanului, sau din spatiu, si sa lucrezi de acasa, prin net, pentru o firma de cine stie pe unde, pe planeta. Si realitatea asta virtuala a ajuns sa para aproape reala. In fine. Asa era pe planeta, mai demult, acum, pe nava e mai bine ca atunci. E adevarat ca nava fata de planeta e mult mai mica, deci mai accesibila, plus ca pe nava totul e controlat. Asta e cu spatiile astea de care ne legam afectiv, ele sint speciale, pentru ca le facem noi sa fie asa. Era un loc interesant orasul ala.

Trecut virtual

Mai demult am stat la o discutie cu unul din technicienii de la compania de vise-induse (tot timpul ii uit numele, hahaha), asa, si, al un pahar de vorba, m-a intrebat de ce ma reintorc la plimbarea prin oras, noaptea, in bus, ca sint atitea spatii, si timpuri infinit mai interesante. N-am stiut sa-i raspund, ma gindeam ca poate asa mi-a iesit cind mi-am scanat creierul, ca "stilul" meu e cel mai compatibil cu fix atunci, de cind era inginerul ala acolo, si ca doar atunci-acolo gasesc ceva interesant de trait printre amintirile altora (induse si ele). In alte coordonate spatiu-timp m-as plictisi groaznic. Technicianul si-a dat seama de raspuns, chiar daca nu i l-am dat, a stiut ce si cum probabil din mimica mea, din gesturi, ca ei erau buni la psihologie, toti. Mi-a zis ca vremurile alea erau ultra-barbare, libertatea era inteleasa ca o libertate a salbaticiei, si masele erau proaste, si faceau greseli, si asa a fost frinata evolutia, si blablabla. I-am zis ca stiu, ca noi traim in viitor, si stim tot ce s-a intimplat atunci, ne vine usor sa analizam, sa criticam, dar oamenii aia chiar traiau ce li se intimpla, si nu aveau nicio idee despre viitor. I-am mai spus ca, daca m-as intoarce intr-un trecut real, ei m-ar intreba, sceptic, daca se poate calatori in timp. Technicianul a fost surprins, ca ei nu ar fi stiut asta, pentru ca e arhi-super-demonstrat de demult ca asa ceva e imposibil. Stiu, i-am raspuns, doar ca ei, atunci, erau marcati prea tare de prezentul lor, si ar fi vrut ceva care sa-i merite, cu mult mai bun; iar asta, ar fi crezut ei ca e posibil doar intorcindu-te in timp, si modificind greselile trecutului. Apoi el m-a intrebat ce le-as fi raspuns oamenilor despre calatoria in timp, daca e posibila. I-am zis ca le-as fi zis adevarul, ca nu poti sa te intorci intr-o istorie reala, si sa modifici trecutul ca sa ti se imbunatateasca prezentul, si viitorul, dar te poti intoarce intr-un trecut virtual, asa cum fac eu, cu visele astea. E complicat. N-as vrea sa ma intorc in trecut, ca lumea si-ar da seama ca nu sint de acolo, si m-ar trata nasol. Asa, intr-un vis, toti sint prietenosi, si comunicativi. Si mie asta imi trebuie. De fapt, na, nu stiu daca nu m-as intoarce, daca s-ar putea, poate as ceda tentatziei, ca sa vad o alta realitate exact cum e, ca asta virtuala mai are scapari, clar, si unele detalii pot face diferentza, cred. Ma uitam cum cei de atunci isi imaginau viitorul. Unele chestii sint ridicole, altele triste, altele se apropie, cumva, de adevar. E si greu sa anticipezi viitorul, mai ales daca n-ai supercomputerele de azi. Ce aveau ei atunci erau la inceput, niste cutii paralelipipedice cu viteza infima. Dar, na, de acolo s-a pornit, daca nu era asta atunci, nu e asta acum. Si atunci ei traiau in natura de pe planeta, in acelasi spatiu cu plantele, si animalele, nu pe o nava spatiala, care se tot plimba, in cautare de o alta planeta care sa semene cu cea de atunci. Intr-un film de atunci, Jurassic Park, isi imaginau cum pot fi clonatzi dinozaurii, cum s-a descoperit ADN incomplet al lor in singele unor tintari care ciupisera dinozauri, si care fusesera prinsi in chihlimbar; care a fost reparat folosind alt ADN, de la alte fiintze, si s-au recreat dinozaurii. Bine, asta e fictiune, dar e curios, cum de ei nu stiau cum functioneaza ADN-ul. De fapt, da, nu stiau, pentru ca nu aveau computerele de azi, asa e, mi-a scapat "amanuntul" asta, hahaha. A fost o mare aventura sa se inteleaga ce e ADN-ul, au fost si accidente, s-au creat tot felul de variante de creaturi, chiar si supra-oameni, ca sa ne faca mai buni, ca specie, doar ca n-a functionat, ca "corectitudinea politica" e o aberatzie in stiintza; natura are regulile ei. In fine, am discutat multe cu technicianul meu, dupa care mi-a pus visul cu busul de noapte, si m-am intors acasa. Am stat citeva ore cu ochii in tavan, sa ma gindesc la ce e chestia asta numita "trecut", din ce e facut, si cum functioneaza.

WW2 intre film si realitate

Imi place cum se da lumea desteapta. Adica cunoscatoare, bre, si, eventual arata asta prin cantitatea, si calitatea cartzilor citite. Care, nu stiu la ce i-a ajutat daca, vorba aia, au ramas tot pe loc. Sau, a plecat bou, si s-a intors vaca, vorba din popor (rautacioasa, evident). Na, chestia cu cunoasterea e subiectiva, ca fiecare are propria parere despre ce, cit, cum, in ce fel sa cunosti tot felul de chestii. Unii cunosc multe detalii la cite ceva, multe, ca te miri cum naiba de le tine minte. Fetele in facultate invata stilul asta "toceala", memoreaza mult, si reproduc bine ce memoreaza. Pentru ca asa e construita scoala romaneasca, strict pe memorat, si sa fii simpatic profului, adica sa nu-l superi cu intrebari, chiar daca sint justificate de virsta, de context, de curiozitate, etc. Ca numai facind propriile greseli, sau intrebind, afli, de fapt ceva care sa te ajute. Si sistemul asta al scolii romanesti e asa cum e. Dar, din timp in timp, ti se repeta ca scoala nu vrea sa te faca sa memorezi, ci sa gindesti. E adevarat ca trebuie si memorie bine antrenata, dar iti trebuie si o gindire buna, iar asta se face folosind o parte din memorie pentru analize, sinteze, fixari pe ierarhii, construit sistem/e de valori cu legaturile dintre ele, etc. Nu e asa simplu cum pare. Dar e rewarding, pentru ca ce ai ramine al tau, si te va ajuta toata viatza. Dar, cum spuneam, exista cantitati diferite de detalii, in orice. In inginerie mai mult ca oriunde, cred. E adevarat ca, uite, in arta, detaliile multe sint necesare, mai ales daca-s si convergente, asa ca un sir matematic. Ce ar fi David, de Michelangelo fara detaliile de pe el? Sau un tablou de Van Gogh, ce valoare ar mai avea daca, la fel, nu ar avea detaliile acolo? Asa si in inginerie, fiecare constructie are un catralion de detalii, pe care trebuie sa stii sa le controlezi, altfel, la un moment dat, unul din ele, din ce mic si neinsemnat e, devine crucial. Daca la un pod cedeaza un profil, e probabil sa pice tot podul. Na. Doar ca azi se fac constructiile astea ultra-rezistente, de 3 ori mai solide decit ar trebui, ca sa fim siguri. Asa, si detaliile astea sint, de exemplu, pe linga alte stiinte, importante in istorie, de exemplu. Eu am oroare sa invat pe de rost date. Cel mai bine e, daca poti, sa tii minte perioada istorica. De ex, a fost ww1, un razboi devastator, care a antrenat mare parte din tarile lumii. Au murit multi oameni, dupa razboi s-a construit Liga Natiunilor, o institutie care sa previne pe viitor asa orori. Si, acolo, cred ca a fost o birocratie cosmica, de s-a ajuns la ww2, iar Germania acelor vremuri a cucerit asa de repede o Europa intreaga, si o buna parte de la rushi, si naiba stie ce se intimpla, cit ar mai fi durat razboiul, daca nu debarcau americanii. Germania nazista de atunci a luptat pina la ultimii, ba chiar shticler a bagat si copiii in lupte, si nu s-au lasat pina, dupa ce si-au injurat poporul ca si-a meritat soarta, nu si-au facut felul si lor insisi. Ma gindeam la unele lucruri in timp ce vedeam filmul Downfall (Untergang in germana) cu ultimele 10 zile ale diliului cu freza si mustatza. El era austriac, de unde si pina unde sa ajunga sef peste nemti. E ca si cum noi am pune un presedinte din R. Moldova (nu zic ca nu ar fi oameni capabili acolo, ci ca noi, din orgoliu nu am face asta). Stiu, shticler a manevrat, manipulat, mintzit, etc, si-a folosit carisma in scopul raului, si i-a iesit, deci nemtii au fost pacalitzi, el cica nu a iesit la un vot democratic. In fine. Apoi, puterea Germaniei de atunci era uriasa, de i-a cucerit in blitzkrieg pe toti. Cum naiba, o Europa intreaga nu era in stare sa tina contra la o sin gura tzara? Sigur, pe urma s-a aliat si cu Japonia, care a facut prapad prin zona, si cu pacalicii de italieni, si romani, care nu prea au facut mare brinza, ca erau ne-dotati, si ne-instruitzi, erau tari in gura, doar. Razboiul a fost cel mai singeros din istorie, cu cele mai multe victime, din ce am inteles, pe wiki (desi unele statistici arata si alte conflicte cu mai multe, cred). Nasol sa fi trait atunci. Bine ca ne-am nascut dupa, desi, cu ce rahat de dictatura am prins, si cu ce rahat de vremuri post-comunism am trait, tot pe acolo, poate un pic mai bine. Noua ne-a lasat ceasca o infrastructura acceptabila pentru vremurile alea, pe care am facut-o praf si pulbere. Nemtii au facut invers; dupa razboi erau terminati, si au construit ceva ce ne lasa gura casca. Daca vrei sa vezi miracole,  te uiti pe Google images poze, de ex, cu, sa zicem Berlin, anii 45, 46, 47, .., pina azi, si vezi toate transformarile. Bine, dar nemtii au alta mentalitate. Ma gindeam cum au stat ei despartiti in 2 state, ca sa se reuneasca, si sa ajunga cei mai tari din UE. Ce istorie, mai nene, astia oameni adevarati, nu ca mamaligile de la noi. In fine, multe de zis, si am facut mai multe interpretari, decit am povestit de film, ca e interesant sa vezi cum ala de se credea stapinul absolut al lumii devine un mutant paranoico-bolnav, constient ca s-a terminat si cu el, si cu tara lui. Si filmul respecta detaliile adevarului istoric, de asta e bun. Bine, scena cu shticler cind se ia de generalii lui se zice ca e parodiata in mii de variante (si in romana am avut citeva, foaaaaarte bune:)). Filmul, pina la urma, memorabil, ca te pune pe ginduri. Si eram curios ce a mai ramas din buncarul lui, cica au incercat sa-l bubuie, dar e prea bine facut, si e acoperit cu pamint acuma, o gradina deasupra, niste blocuri, special facute toate astea, ca sa nu devina loc de pelerinaj pentru neo-nazisti, ca na. Cica au pus de curind, acolo, o pancarta, cu citeva schitze, si explicatii. Cred ca, in timp, il dezgroapa, ca e o chestie istorica, si e bine sa fie expusa, asa cum sint si lagarele de concentrare, ca lumea sa invete, si sa nu mai faca asa ceva. De fapt, la ce armament e pe planeta acuma, deja vorbim de alta dimensiune a razboiului. Ma uitam pe un documentar depsre submarine. Cica un submarin american poate incarca, sa zicem 24 (parca) rachete, fiecare racheta cu o putere cit a tuturor bombelor din ww2. Despre ce vorbim? Asta pe linga ce technologie au in robotzi, nave, avioane de toate felurile, poate satelitzi. Chiar, oare cum ar fi aratat lumea daca banii de inarmare s-ar fi dus la dezvoltare, si nu ar fi existat razboaie? Am fi fost suficient de departe? Am fi depasit sistemul solar? Asta ca ce ar fi fost daca ar fi fost totul altfel. PS Ca sa nu uit o idee; ce invatam, ca e la scoala, sau din viata, trebuie sa fie suficient cit sa ne ajute sa intelegem realitatea; nici prea mult sa ne incarce inutil memoria, dar nici prea putin cit sa nu ne ajute. Plus, inca ceva, dupa ww2 s-a construit ONU, ca sa fie mai eficienta ca Liga. Bine, acuma sint alte mentalitati, e altceva, exista net, telefonie mobila, computere. E adevarat ca mai exista si Coreea de Nord, dar nu mult, ca lumea isi revine ea. Inca ceva, am pus o imagine cu zona de linga LVA, ca mi s-a parut interesanta, si nu are legatura cu razboaiele din adolescentza mea, hahaha.

Media

Pe Banciu l-au pus sa inchida usa pe dinafara. Ca cica a primit prea multe amenzi, si, na, totul e pina la bani. Desi, daca il puneau pe el sa le plateasca, care e problema? Bine, mai multi ar trebui sa plateasca asa amenzi, macar ca ca-s idioti, si-s capabili oricind sa zica din prostie o monstruozitate. Banciu a zis ca a plecat el, nu ca l-au dat afara, ca, de bun ce era nu se mai regasea in mizeria contemporana tv. Asta asa e, ca poporul consuma repede anumite chestii, si vrea, dupa un timp, altceva. Uite-te la Andreea Marin, ce tare era, ce bani cheltuia cu emisiunile ei, ce ratinguri avea, de ziceai ca o sa fie ce n-a vazut Parisul, doar ca, uite, acuma n-o mai vrea nimeni, desi ea e aceeasi. Si, la fel cu toate divele, sau divii. Acum esti pe val, laudat, pupat in fund, mingiiat, etc, si miine esti aruncat pe scari cu un sut in fund. Asta e, evident o prostie, pentru ca omul ala are ceva valoare in el, doar ca, metodele lui sint uzate moral (sa zic asa), si tre'sa se reinventeze, cumva, sa gaseasca chestii noi cu care sa atraga, iar asta nu e asa usor. In west vedetele ramin vedete, mai mici, e adevarat, dar nu dispar de tot, tot sint active, pentru ca exista lume care le place in continuare, ca nu-s spalati pe creier, sau idioti, ca in alte locuri. In fine, depinde de multe, dar, in special de bani, clar, daca mai ai privitori, mai existi. Banciu cind a aparut a rupt, ca era ceva cu totul nou pe piatza, ca stia destule. In timp s-a fisiit treaba, ca vorbea jignitor, sau scirbos, sau mizerabil, si ti se facea greatza, nu mai era de privit. Plus ca ii injura pe toti, si asta era cam depasit, ca trecuse demult rolul joker-ului, ca Vadim fusese mult mai elaborat, si imaginativ la injurat. Si Banciu facea niste chestii care enervau: se dadea mare, de parca el i-ar fi inventat pe daci, care, pe urma ar fi in ventat universul, se lauda ca el poate sa faca si sa dreaga, ce e cel mai bun, ca etc. Si ca lauda era si ca nu stia matematica, ca na. Si ii mai lipsea masiv logica si la chestia asta: nu-i convenea un personaj, si personajul asta avea o caracteristica: ochi albastri, sau picioare lungi, sau era din Moldova, sau fusese casatorita cu X, sau era un el prea sexy, sau care nu stia franceza, etc. Banciu incepea sa injure pe toata lumea care avea caracteristica respectiva, generalizind absolut grotesc si haotic, fara discernamint. A injurat si pe unii scriitori, care l-au facut fascisto-nazist, prost, si ririit. Io i-am dat niste mesaje pe Youtube, ca e agramat, si nu stie franceza, hahaha. Na, fiecare a exagerat, ca sarise calul cam mult. Sint curios cite procese il mai asteapta, ca multa lume il uraste pe pamplec. In fine. Si Badea e la fel, tot show singur, tot discutie libera, doar ca el e mai flexibil, si mai haios, chiar daca e facut gramada si grobian, are alte atu-uri. Pe mine m-a plictisit demult Badea, nu mai aveam ce sa mai vad la el. In fine. Si alte showuri s-au dus. Lumea nu mai e interesata de ceva cultura, sau stiintze, documentare, ca na, poate sa se hahaie cu cicaturi stupide, ce rost are ca, in timpul liber sa-si puna mintea la contributie? Ca de citi carti, zero barat si ingropat. Nici eu n-am mai citit literatura de un secol, ca ma plictisesc fictiunile, acum cind realitatea asta pe care o traim intrece orice. Ma uit ca azi gasesti pe net absolut orice. Bai nene, ori-ce. Secrete ale magicienilor pastrate mii de ani, pac, sint la liber acuma, si poti sa le faci si tu. Carti rezumate (alea le mai citesc), sau filme, la fel, la liber, ca poti sa iti faci o auto-educatie din toata cunoasterea lumii. Wikipedia sa traiasca. Si Youtube pentru partea video, fara audio (nu-mi merge audio la comp, parca sint mai fericit ca am taiat o susrsa de stress). Si alte site-uri, tot de cultura, dar mai speciala, nu zic de care, hahaha. In fine, azi e totul la vedere. Pai noi, pe vremea idiotului de ceasca nu aveam nici macar suficiente carti tiparite ca sa ne ajute sa facem proiectele la facultate, si alea care erau nu erau bune de nimic, ca erau scrise parca sa te incurce. Pe vremea aia lumea se satisfacea citind, vazind un film bunisor, la video, sau, rar, pe tv, teatru, etc, nu avem nimic din ce e acuma, si lumea parca nu era asa proasta. Sau poate era, dar era bine camuflata. Ceasca a vrut sa faca prin video, cenaclul Flacara, Radio Vacanta, si altele, un fel de supape, sa nu explodeze lumea ca era atita saracie. Doar ca, cica de asta cad dictaturile, ca se permit unele concesii, si aia e partea de inceput, ca cica lumea mai vrea mai mult, si, daca nu-i dai, te da jos, cu tot aparatul tau militar, ca in 89, vorba aia. Bine, perioada cit am prins-o atunci ne-a marcat pe toti, definitiv, ca nu mai credea nimeni ca o sa pice sistemul ala. Si mai sint multe de zis. Ca mai avem  morman de nostalgii ramase. Ziceam ca mai zic de filme. Unul tare, in revedere, Downfall (Untergang) cu ultimele 10 zile ale lui shticler. Re-venim.

Dacit da filme

Aveam un coleg la generala, care, cind intr-o discutie aparea un cuvint care se termina in oi, ae, aie, oaie, el completa: sa ma tragi de coi/coaie. Sa sa ma traga el/ea, adica personajul despre care era discutia. Si, na, uite, asta ar fi, ma gindeam, o super-putere a unui super-erou, sa faca rime porno la orice (ca deja parodii porno sint la orice film facut vreodata), si lumea vrea o dimensiune in plus la s-e, cit sa devina anti-eroi. De fapt, na, sint multe parodii care se pot face pe bune, la filmele cu super-eroi, ca s-a cam plictisit lumea de ele, ca na, a fost o moda, si tuturor le place sa se creada cineva, daca nu un erou de asta, macar un smecher care sa se dea mare, ca are nush ce "fara numar". Asta e o alta prostie, uriasa, cit toate cliseele pur romanesti. Fara numar, auzi. Adica cum? Ca orice e finit, si are un numar asociat, matematic-fizic vorbind. Sau asta e o smechereala de interpretare ca sa aratam ca ne si duce mintea. In gard, ca asa de tare ce ne duce mintea am distrus complet o tara care se cheama Romanica. In fine, ziceam de super-eroi (sa-i notam s-e, ca sa nu repetam rendundanto-enervant). Ma uitam la poza de la postul dinainte, si era un tramvai. Asta e genial, sa fii s-e, si sa ai nu o masina ca Batman, ci un tramvai, al tau, complet echipat, cu schimbator de viteze, frina de mina, etc. Decit ca doar pare ca e tramvai, ca el are si volan, deci poate fi masina de curse, bus, avion, elicopter, submarin, barca cu visle, port-container, na, practic orice, ca e ultra-versatil. In fine, ca vorbim de filme, am mai vazut cite ceva. Imi plac filmele de toate genurile, num ai sa nu fie plictisitoare, sau iritante, sau prea lungi, ca nu mai am rabdare, dar cind sint intrat in actiunea unui film ma simt mai ancorat de realitate, parca, si am mai multe energie. Sint multe de zis de filme, clar, eu pun doar c e am mai vazut, sau impresionat. As vedea seria Sfintul, originala, cu Roger Moore, si seria Persuaders, cu Moore si Tony Curtis, ca imi place si cum sint facute. Am vazut un film Sfintul, din 2017, cu Moore in ultima aparitie probabil, a fost ok, antrenant, dar nu asa de bun ca  cele dinainte. James Bond la fel, nu as mai revedea decit pentru peisaje. Bond 25 vine in 2020, zic ei, cu Craig poate in ultimul rol ca Bond, si Rami Malek ca villain. Sa vedem. Am mai vazut Groundhog day, film, a fost original, e adevarat, si interesant cum el nu-si pierdea memoria cind ziua urmatoare se repeta, continuu, traind printre oameni cu aceleasi reactii, in fine. O sa re-vin.

Eu, tu, ei, ele, noi, voi, ceilaltzi

Nu-mi mai vine sa mai scriu ceva, vreodata. Mi s-a acumulat atita sila, ca imi ingreuneaza mentalul, hahaha, ca mai e si depresie, si lene, si mediul asta, care, ce sa vezi, seamana la mizerie cu toate celelalte. Ma rog, nimic nou, sau ne-anticipabil, ca mizeria e absolut peste tot unde exista prosti, si rai, iar astia sint 99%. Ma rog. Revenim la ce ziceam, ca am deviat conversatia pe o alta ramura. Pe o alta shina. Pe o alta varianta. Pe ceva ce e altceva. Asa. Depresia asta o au toti, chiar si aia ultra-fericitzi, pentru ca vine la pachet cu neimplinirile, iar astea sint tot timpul. Daca nu-ti merge ceva e nasol, daca-ti merg toate te plictisesti de atitea "succesuri", si e tot nasol. Deci depresia e parte din mintea umana standard. Bun, acuma in ce cantitate e, depinde de multi parametri exteriori, si interiori. Bine e cind e moderata, in echilibru cu alte dileli, hahaha, sau calitati (care or fi alea?) si nu domina ca un imperiu, e rezon. Dar daca e prea mare risca sa destabilizeze tot complexul cree-ric. Si te blocheaza, pentru ca afecteaza tot, si pe fiecare in parte. Frica cea normala dinainte devine una anxioasa; cind te sperii cam de orice, si toate gindurile iti devin mai negre ca o gaura neagra. La mine depresia a plecat de la constatarea ca, cu ffffffff rare exceptii, nu m-am inteles cu nimeni, ba chiar am primit tratatmente pline de violentza verbala, gestica, atitudini, etc. Vedeam tot felul de creaturi cum din superficiale deveneau absolut abjecte, si ma gindeam ca de vina e el/ea, apoi s-a repetat, iar, si iar, si ma gindeam ca ori eu am dreptate, ori tot clanul ala al lor.  Si dubiul meu a crescut intr-o mica-mare convingere ca, daca asa a fost pina acuma, ce sanse ar fi sa fie altfel, in viitor? Absolut sinistru, dar real. Pentru ca, da, bun, am crescut in dictatura unui cizmar prost, dar societatea, teoretic, dupa revolutie s-a schimbat, s-a facut democratica, teoretic. Dacit ca teoria asta era (si s-a demonstrat in 30 de ani trecuti de atunci) nefezabila. Si, ca sa vedem o democratie cit de cit buna la noi, va trebui sa treaca 1-2 generatii. Adica nu mai apucam. Suna deprimant? Pai asta e lumea. Societatea s-a schimbat, dar oamenii au ramas aceiasi, si ei fac societatea ce e. Pe mine m-au taxat monstruos cam toti, pentru ca nu intram in jocul lor, de asta ma cam feresc de orice, si oricine, ca i-am vazut de ce-s capabili. De asta si scriu pe blog, ca in real nu pot sa spun lucrurile astea, ca lumea n-are timp sa gindeasca, ca are multe de luat, sau de demonstrat, sau de aratat. Si, oricum i-ar plictisi ce le-as spune, ca eu nu am imagini, sau efecte speciale, sau urmariri de masini, sau explozii, ca in filmele astea "moderne". Si, de asta n-am aparut la nicio reuniune cu fostii colegi de liceu/facultate, ca-i stiu. La un moment dat ma intrebam, oare cum s-au schimbat? Au devenit ei, din saraci si prosti, si mai saraci, si mai prosti (vorba amara a lui Brincusi)? Sau din arogantzi, prosti, si rai, au devenit si mai si? Ca saracia nu e un defect, i se poate intimpla oricui, chiar daca e geniu, ca am vazut multe cazuri. Si, cred ca-cam da, lumea a involuat. Cu mici exceptii, e-vi-dent, na, ca peste tot, ca mai sint si oameni care au ramas normali la mansarda, si realisti. In fine. De la ce plecasem? Am uitat, dar e dacit asta e, ce s-o mai fredonam. Pe fb am intrat pe mai multe profile ale unor foste gagici de-ale mele, din trecut, sa vad ce schimbari s-au intimplat. Numele lor l-am luat din pozele pastrate special, ca sa-mi aduc aminte de ce nu a functionat, si sa evit pe viitor. Si, na, am vazut lume. Imbatrinita, in general, si parca mai realista. Mai evoluata, oricum, ceea ce e bine. Dar la fel de incompatibile tipele cu mine, asta fara dubiu, ca le vad din ce au scris. Geniala treaba fb asta, ca scoate din oameni ce au prin adincimile sufletelor, ca se poate usor citi printre rinduri cin sint, si ce simt, sau ce vor. Ma rog, de multe ori nu "se" merita o analiza prea in adinc a unora, sau altora, ca e pura pierdere de timp, nu cistigi nimic la final. Sau, na, poate ca vezi cum e lumea, inveti ca e o mediocritate generala, si ca nu are rost sa incerci sa comunici, cu cei mai multi dintre cei carora le recunosti "stilul". Asta e, sau, vorba filozofului: cind e, e, cind nu e, nu e. Suna banal, dar e super-profund, ca asa e omul, parte din natura, adica e cum e, nu cum vrea sa para. Si asta trebuie ca tu sa consideri tot timpul, ca sa n-ai deziluzii, sau, depresii, daca fenomenul se repeta aproape identic. Si mai sint multe de zis, dar ma enerveaza ca trebuie sa le scriu, ca daca le-as dicta ar iesi mult mai faine posturile, ba as scrie si un milion de cartzi geniale, hahaha, si as ramine in istoria galaxiei. No doubt about it. What-so-ever.

O lume continua

Am vazut Ronin 47, un film care te pune pe descoperit, si gindit muuuulte, despre absolut orice: viata, destin, vremuri. Filmul pleaca de la o legenda celebra, a 47 de samurai carora le-a fost omorit miseleste stapinul, si care s-au razbunat, dar, care, care sa-si recapete onoarea si-au facut un seppuku ritualic, asa cum o cereau legile scrise, si nescrise ale anilor 1700 japoneze. Bine, in film mai sint adaugate unele fiintze fantastice, o vrajitoare, un personaj cu parintzi japonez-european (jucat de Keanu Reeves) care e initzial injosit de cei 47 de samurai, ca apoi sa ii ajute, si sa ajunga si el samurai, si sa moara cu echipa, dupa ce razbunarea celor 47 a reusit. Filmul e absolut impecabil, si vezi atitea din cultura japoneza veche, asa cum e inteleasa de noi, cei de acum. Samuraii erau niste super-luptatori, si onoarea lor era legata de stapinul lor, daca reuseau sa-l apere le raminea intacta, daca nu fie se sinucideau, fie pribegeau. Ma uitam ce armuri usoare si flexibile aveau, comparativ cu ce era in Europa din acel timp, ce sabii (katana) usor de minuit, si construite pentru fortza, si viteza. Se spune ca ele erau facute dupa ce otzelul era batut, latzit, apoi re-impaturit, de cine stie cite mii de ori, ca lama sa aiba straturi paralele multe, si sa o faca ultra-flexibila, si dura, in acelasi timp. Lama era relativ ingusta, subtzire, usor curbata, si sabia avea un miner mai mare, ca sa poata fi manevrata si cu 2 miini. Acum am cautat pe Google sa vad ce greutate avea o katana, si asta e de 1.4 kg, absolut incredibil, nici 2 kg, pai avea inertie mica, si era ultra-manevrabila. De asta si viteza samurailor era atit de mare, pe linga precizie. Iar ascutzisul era unul ca a unui brici, din ce am aflat tot de pe net. Eficientza japoneza e una care vine de departe, in timp. De asta au redus ei dimensiunile electronicelor, si al masinariilor, in general. De asta au acum un nivel de viatza urias, dupa ce, ne aducem aminte, au fost facuti praf si pulbere dupa ww2, cu 2 bombe atomice care i-au lovit ca sa-i calmeze, si sa ii faca sa semneze capitularea. Oameni hotaritzi, ca nemtzii, au cautat o onoare teoretica, avind, totusi de luptat pentru niste chestii nu prea corecte, judecind cu logica de acum. Bun, si noi, romanii am fost aliatzi cu diavolul nazist, si ne-am omorit si noi oamenii, ca sa ne recuperam Moldova, de la rushi. Invinsii au platit pretzul cerut, iar noi am fost pradatzi, deportatzi, omoritzi, ca sa ne vina sistemul ala nou, sa ne domine, ca pe niste mizerabili ce am fost, ca ne-am asociat cu cine nu trebuia. Dar asta e istorie. Lumea a invatzat o lectie dura, si, dupa razboi s-au schimbat multe, ca sa nu se mai intimple, vreodata, asa genociduri. Si, bun, uite, Germania acum e lider european, si Japonia e cu 100 de ani inaintea tuturor (glumesc, dar e departe fata de noi, pentru ca ei lupta pentru dezvoltare in acelasi cult al onoarei, si duc dedicatzia dincolo de ce avem noi, ca intelegere, de aia sint lideri in technologie (parerea mea)). Ma uitam, de curiozitate, la unele vloguri pe Youtube din Japonia, si lumea era fascinata ca uite cite automate de cumparat orice, de la sandwichuri, bauturi, mincare de tot felul, la alte consumabile. Pe mine ma mira cum au avansat robotzii umanoizi (androids), cum e, sa zicem Asimo al lui Honda, si sint muuuulte de descoperit aici, ca fiecare isi perfectioneaza robotii proprii in asa hal ca arata umani (bine, pina la scenariul din Blade Runner mai e drum lung), dar e pur si simplu uimitor. Aici sa ma dau mare si io, hahaha, ca am facut design de masini automate, si aici e mult mai multa imaginatie, si constructzie fata de un robot, ca masina asta automata are mai multe conveyors, si statii de lucru, toate foarte bine gindite, fata de un robot, care e compact, bine, mult mai fin si mai elaborat, dar e o entitate intr-o carcasa limitata. Bine, eu am si mers pe directii de joburi variate, ca sa invatz cit mai mult, ca fac si structuri sudate, nu doar ansambluri mecanice, dar, recunosc, ansamblurile sint mai fine. Plus ca o masina automata inglobeaza robotzi, deci e mai generala, hahaha. Nu ma laud, dar pot sa fac design cam la orice. Bine, n-am facut la avioane, ca acolo sint alte reguli, si alta abordare, si ei folosesc programe mai avansate, si mai scumpe, Catia gen, ori eu am mers cu SolidWorks, si Inventor (SW e mult mai bun, chiar daca Inventor vrea sa para mai spectaculos, dadea niste erori de iti venea sa-l injuri (ceea ce am si facut)). Si propo de automotive, am inteles ca multe firme japoneze de masini au inceput sa faca avioane (Honda, si Mitsubishi, daca nu gresesc, si cine stie mai cite, chiar daca acuma e la moda sa faci masini electrice, si autonome, ca Tesla). Bine, cind autoturismele autonome vor fi mai comune, atunci se vor dezvolta si masinile zburatoare autonome, si or sa le ia fatza (scuze ca sar de la un subiect la altul, dar sint multe de spus, si in scris e mai dificil, daca as vorbi mi-ar fi mai usor). Vin vremuri neasteptate, si sper sa ma regasesc in ele, ca ultimul timp industriile se reorienteaza si ele, si multe proiecte cad. Bine, eu am baza mea, si nu ma intimidez asa usor. Ca am si studiat de mi-au sarit capacele, dadeam macar un doctorat pe tema asta a masinariilor, hahaha. In fine, am plecat de la un film, si am ajuns la technologie. Sint multe de spus. Acum si 3D printingul ia amploare, ca e mai usor sa 3D print o piesa, si mai ieftin, decit sa o produci cu metode classice. Si complexitatea lor e incredibila. Totul e sa mearga mai departe, si sa fie lumea suficient de imaginativa, si de entuziasta, ca sa faca modelele alea 3D. Eu stiu cum functioneaza asta in ce am studiat. Folosesti forme generate de schitze, pe care le rotesti/translatezi dupa diferite traiectorii. Na, teoretic, ca ai multe adiacente, cu care sa manevrezi modelele. E mult, si e fascinant sa iti vezi modelul,e o satisfactzie de campion de cupa galactica, la orice competitzie imaginabila. Si lucrurile continua, si continua, lumea merge inainte, si noi imbatrinim. Dar raminem entuziasti, clar.

Lectii de viata

Din ce am vazut prin societate, ca e de aici, ca e de acolo, nene, trebuie sa ai spirit de observatzie. Sa fii atent la orice. Ca unii pretind ceva, si cauta sa ti-o traga pe la spate. Asta e universal. Si na, poti pierde in jocul asta, daca smecherul ala joaca rolul unui bine-intentzionat care e mina-in-mina cu vreun sef. Ca genul asta de oameni sint capabili de orice ca sa se mentzina pe post. Ar merita pocnitzi bine din timp, dar nu prea ai cum, ca-s protejatzi de unele drepturi normale, sau de unii cu functzii mari. Asta e mizeria asta numita corectitudine politica, de care profita totzi mizerabilii. Si tu, ca om normal ti-o furi de la astia. Intr-o lupta directa ii faci taietzei, clar, dar prin atitea labirinturi ei cam inving, ca au birocratzia, si prostia celorlaltzi care sa-i sustzina. Mi s-a intimplat de multe ori. Ca porcii sint si perversi, normal. Si intr-o confruntare normala ei au toate de partea lor. Sansa ta e sa-i citesti, sa vezi cum sint, cum gindesc, si ce arme au la dispozitie. Si sa le-o tragi pe sub masa, pe dedesubt, dar pastrind un zimbet pe moaca, ca si cind ai fi cel mai bine intentzionat din lume. Modelul cel mai bun e al samuraiului. Care e serios, aplicat, si stie sa loveasca. Sau, hai sa zicem, al luptatorului de arte martziale. Ca aici e actziune pura. Lovesti, sau te aperi. Nu vorbesti, nu argumentezi, nu bati cimpii. Dai nene, ca sa nu iti dea el. Ca in viatza. De fapt lupta asta e o lectie de viatza. Era o lovitura, care am uitat cum se cheama, de baza, am invatzat-o mai demult, la niste antrenamente (nu e yoko-toby-geri, cu lovitura din salt), cind stai flexat, si lovesti cu pumnul de la shold intr-o miscare rectilinie. Ma gindeam la asta, de ce sa dai asa, cind poti sa dai pumn din lateral. Si e perfect gindit, ca, din lateral poti fi  blocat usor, pe cind daca lovesti din fatza nu poti fi parat. Si pumnul are o viteza crescatoare, accelerata, cu o maxima acceleratzie pe ultimii centimetri, cind e zona de contact, asa incit impactul sa fie maxim, si daunele totale, hahaha. E o arta si bataia, si chinezo-japonezii au super-perfectionat-o. Ma uitam la filmele cu Bruce Lee, si ma miram de precizie, si fortza. Na, e posibil, dar trebuie mult antrenament. Mai vedeam scene cu el cind manevra nunceach-ul. Ramineai mut, efectiv, la ce era acolo. Apoi mai era ceva cu el jucind ping-pong cu nunceach-ul. Asta m-a dat pe spate. E aici https://www.youtube.com/watch?v=SncapPrTusA asta asa, ca sa avem de ce sa ne miram. Astia oameni adevaratzi nene. Si care nu sint usor de intimidat. Ca asa, stai sa vezi ca una, ca alta, si o frecam pe uscat. Nu realizam absolut nimic din vorbe. Faptele sa vorbeshte, hahaha. Facem rost de lubrefiant bun, si merge treaba ca unsa, pai nu? Ca e prea multa pulime cretina care baga betze in roate. Si noi sintem prea dragutzi cu ei, de multe ori, cind am putea sa le plasam un pumn fix in coaie, sau in mecla, si sa-i invatzam sa ne evite. Nimic spectaculos, totul la obiect. Ma rog, nu zic de pumni fizici, cit de cei sub forma de atitudini; asta daca nu cumva ei sint asociatzi intr-o mica mafie, cum sint multe cazuri. Pusi sa te scoata din joc, daca macar unul din ei are functzie mare, ca pe astia nu ai cum sa-i invingi, vreodata, ca te poate da afara, pur si simplu. Depinde de situatzie. Tre'sa analizezi inainte toate variantele, ca la sah, si sa vezi in care din ele ai putea avea vreun avantaj. Mie mi-e profund scirba de jocurile astea de culise, dar am fost tirit in multe. Si na, dupa un timp m-am gindit la metodele de lupta din artele martziale. Pumn direct, fara ca sa dai vreun semn dinainte, ca dobitocul sa stie ce-l asteapta. Ceva care sa vina de undeva, si el sa nu banuiasca. Ba chiar, dupa ce i-o tragi, sa te apropii de el, si sa-l intrebi naiv, ce a patzit. Asta e culmea cinismului, hahaha, dar e buna, ca el face asa tot timpul, si nu se asteapta sa fie tratat la fel. In fine, sint multe metode, si chiar ma gindesc ca, de acum incolo sa fiu cel mai cinic dintre toti, ca m-am saturat de impostori, lasi, prosti, si rai. La baieeeeeee. Ii rezolv. Ca am cum, si nu-s ca ei. Asta daca trebuie, ca, de obicei ii evit, ca e mai inteligent asa. Nu-mi consum energia cu toti diliii, ca am mult mai multe lucruri bune de facut, clar. In fine, asta e o lectie de viata, si mi-am insusit-o ca un elev eminent ce sint.

Lumea dobitocilor

Lumea pare o colcaiala haotica, asa, la o prima vedere, din avion. Dar totul e pe baza de interese. Eu am interesul sa, tu ai interesul sa, ei/ele au interesul sa. Toti cautam un profit maxim din ce vedem ca e. Ford a produs masini ca sa le vinda, si sa cistige bani multi, si a reusit. Alti biznis-meni au facut la fel. Si s-a produs mult, de s-a umplut piatza cu lucruri bune. Noi am vazut totul ca spectatori din galerie, care, intre reprize de mincat semintze am mai si urlat. Ca na, asta stiam sa facem, ca nu aveam talentul, si determinarea alora. Si asta facem in continuare, hahaha, chiar daca nu recunoastem. Depinde de fiecare. Unii vor/cauta mai mult, altii se multumesc cu ce au. Toti mergem inainte pe drumul propriu. Cit despre mine, ei, am si eu frustrarile mele, ca orice om. Am proiectul ala care ma tot zdruncina, si tot gasesc variante noi, si pare ca ma apropii de o varianta optima, desi mai e drum pina departe. Daca as avea cu cine sa combat mi-ar fi mai usor, ca am pune ideile cap la cap, si am rezolva treaba, dar asa singur parca-s Quichote contra morile de vint, hahaha. Oricum e un exercitiu pe care il fac tot timpul, ca proiectul asta are muuulte variante, si toate abordabile, clar. Sa vedem. Timpul le rezolva pe toate. Si ma gindeam ce usor mi-ar fi sa scriu o carte buna, daca as avea o secretara careia sa-i dictez, ca eu scriu mult prea lent fata de cum imi zboara ideile. Si daca as fi liber, as construi altfel anumite lucruri, din cuvinte. Ca chiar as avea ce sa spun, cred, nu as bate cimpii ca atitia inchipuiti. Bun, toti ne credem geniali, diferentza e ca unii pot sa demonstreze practic, na. Pam-pam. Am vazut in ultimul timp citeva filme care m-au pus pe ginduri. Unul e "El ciudadano ilustre" (cetateanul de onoare) cu un scriitor, laureat Nobel, care, printre tot felul de oferte de conferintze plictisitoare, accepta sa viziteze orasul natal din Argentina, de unde plecase de 40 de ani. Si acolo e luat drept un pacalici, cu care se trageau de pula totzi, indiferent de pozitie sociala. Ba chiar o tipa tinara il si seduce, ea fiind chiar fiica unui asa zis prieten, care, aflind, il impusca, la final. El scapa, cu greu, din tot labirintul asta de mitocani agresivi, si revine acasa, unde scrie o carte despre toate experientzele neplacute. Si ma gindeam ca uite ce usor poti sa-ti faci dusmani, chiar daca esti cistigator Nobel, ca lumea, pina la urma nu da doi bani pe tine, oricine ai fi, ci doar cauta sa te foloseasca, in propriul interes. Asa e cu toti, si asa a fost dintotdeauna. Pentru ca asa sint oamenii. Si tu esti parte din lumea asta, comuna, in care se amesteca de la genii, la criminali odiosi. Apropo, prea multe filme sint cu crime, nene, de parca se cauta sa ne satisfacem niste obsesii de dezaxatzi care au frustrari. Na. Si filmul asta e si o lectie despre cum sa stim sa fim; cum ne alegem prietenii, cui sa-i dam incredere, pe cine sa admiram, sau de cine sa ne delimitam. Ca unii "prieteni" ne cam lucreaza pe la spate, si fac multe nefacute, ca sa le fie bine, calcind pe noi. Exemple? Multe. Am si eu, dar nu lezic, ca na. Bai ce cretineala, pina la urma, cum mai, sa fii celebru, si sa te ia la pula niste mizerabili? Cu ce drept? In fine, se mai intimpla. Pentru un timp, ca nu te lasi manipulat chiar asa. Ii mai si futzi pe dobitoci, ca sa nu isi ia nasul la purtare.

O inteligentza sexy

O prietenie e, de fapt, un schimb de energii bune, pozitive, legate de pasiuni comune. Altfel n-ar fi prietenii, ci relatii de buna-ziua cotidiene. Cind esti cu adevarat prieten ai in comun lucrurile alea profunde, care te fac sa te intorci la eul tau, si sa scoti de acolo ce simti, si sa le pui pe masa, fara jena, sau rusine, pentru ca asta esti tu, si el intelege, si isi pune si el pe masa ce e el, ca sa va jucatzi impreuna cu toate, si sa construitzi, eventual, ceva. Asta leaga prietenii intre ei. Valorile alea din sufletul profund. Bine, nu vorbim aici de cretini care au valori puerile, gen Tantza si Costel care au descoperit ca au in  comun ca le place sa manince sarat. Na. Desi, poate multe cupluri au chestii de astea imediate, ca valori, si le pastreaza ca ceva-uri care le face relatia stabila. Ziceam de oameni normali, totusi, cu bune, si rele. Si ma gindeam la cum e iubirea asta, pe care toti o avem, si pe care nu stim s-o directionam spre ceva autentic. Ca toti iubim, pe ceva, sau pe cineva, clar. Iubim sportivi, oameni cu bani, muzica, ginduri, idei, imagini, opere de arta, locuri, persoane mai mult sau mai putin publice/cunoscute, etc. Iubim personal, in felul nostru propriu. Eu iubesc altfel pe barbati, si altfel pe femei, si cred ca toti fac asta. Mie mi se pare cel mai sexy inteligentza, pentru ca ea te duce spre lumi de idei, si te ajuta sa iti construiesti in cap filme adevarate care contin povesti autentice. Pe un barbat il iubesti pentru ca, tu, ca barbat, ai vrea sa fii ca el, si iti doresti sa ajungi sa ajungi la egalitate, sau chiar sa-l depasesti, ca si cum ai fi intr-o competitie. Pe o femeie o iubesti pentru ca ea are calitatzi pe care tu nu le-ai putea avea niciodata. Si relatia asta de iubire are o componenta afectiva, si sexuala, cum zicea Freud, pentru ca e normal, fiind fiintze diferite psihologic. Desi, si sexualitatea asta are diferite grade, si nuantze, pentru ca, daca, sa zicem ii spui Cristinei Topescu ca o iubesti, asta nu inseamna ca iti imaginezi cum ai face dragoste cu ea, ca nu sari peste o anume decentza, ci ca in relatia asta e si ceva erotic, care e cit, si cum vizualizeaza fiecare. Imi cer scuze ca am spus asta referitor la Cristina, dar am dat doar un exemplu, pentru ca asa a mers drumul logic al explicatiilor. E erotic cam orice, pentru ca energia sexuala e una de instinct, si ea motiveaza, chiar daca vrem, sau nu, sa o recunoastem. Bun, dar asta o pastram in noi, ne bazam pe ea, si ne construim iubirile pe atractiile pasionale. E normal. Si femeile fac asta, chiar daca nu recunosc, hahaha, ca na, am mai cunoscut si eu, la viata mea, destule cazuri. Sexul ne conduce. Dar noi mai avem si minte, totusi, si, la un nivel de educatie mai ridicat, avem idei care ne conduc, ca sintem civilizatzi intr-o lume civilizata (teoretic, hahaha). Si facem, si actionam dupa cit ne duce mintea. Chiar daca uneori mai avem fantezii in cap. Na, asta e ca sa ne eliberam de stress, si sa ne auto-motivam, cum spuneam, si nu ca sintem in vreun fel obsedatzi de ceva. Ma gindeam, de multe ori, cum e sa traiesti in cuplu. Adica sa ai sexul valabil, oricind, si un om cu care sa te conversezi. E uimitor, si placut. Ca na, om esti, si vrei sa comunici ce-ti trece prin cap, si, cel putin pentru mine, sa ai cu cine sa te joci, ca da, doamnelor si domnilor, am re-descoperit placerea de a te juca. Asa, ca copiii. Ca e greu, ca matur, sa te intorci la a fi iar copil, si la libertatea aia in care poti construi in minte miliarde de scenarii, plecind de la niste chestii mici. Newton spunea ca el se simte ca un copil pe o plaja, cum se joaca cu tot felul de scoici (aka adevaruri stiintifice), cind oceanul adevarului ii e atit de mare, in fatza.  Na, si noi ii semanam. Asta nu inseamna ca avem si noi ceva din geniul lui. Dar am putea avea, nu?

Tennis

Sa ma laud (ca daca nu io, cine? hahaha). Ieri am intrat pe un canal de Youtube cu transmisiune live de la Rogers Cup Toronto, tenis feminin WTA, si am discutat ceva inainte sa inceapa meciul Serena Williams cu Naomi Osaka. Meci tare, cu doua super-campioane. Si mi-a dat nenea ala titlu de moderator, ca apaream la commenturi cu o cheie albastra, si am discutat. Eu asteptam meciul de dupa, Halep cu Bouzkova, clar, ca Simona joaca spectaculos, e adevarat, chiar daca greseste copilareste uneori, dar asta e si din cauza de ceva dureri, probabil, si iti vine sa o injuri birjareste, in fine. Si eu, mi-am luat rolul in serios, vorbeam dacit englezeste, ca sa nu para ca sint neam prost, si dadeam date despre jucatoare, faceam comentarii despre lovituri, mai multe. Unii dilii injurau mult, dar nu i-am dat afara, ca eu ma ocupam doar de joc. Pe urma a mai pus inca 2 mods ca sa-i dea afara pe aia, ca na, trebuie pastrata o decentza a dialogului. Si ma gindeam ce greu e sa fii comentator sportiv, si ce bun era Cristian Topescu, ce date aducea, se frumos vorbea, cu un ton ferm, dar flexibil, ca si cind totul ar fi fost super-natural, si ca si cind si tu ai fi gindit la fel. Bine, dl Topescu era ca un prieten care spunea atit de multe, ca iti construiai in cap tot felul de variante de povesti, si chiar de lumi, si mai ca iti venea sa te apuci si tu de un sport, ca sa continui ce simteai atunci ca e atit de real. Era genial. Tot ce spunea era fascinant spre magic. Toate informatiile primite de la dumnealui erau perfect adevarate, si aduse una linga alta ca sa iasa un tot, o poveste care avea in ea multe povesti. Era cel mai bun pe vremea aia, si a ramas si azi de ne-egalat, clar. Pentru ca mergea dincolo de jocul in sine, de ce vedeai ca se intimpla, ba chiar uneori uitai ce vezi, si preferai doar sa-l asculti. Asa, si eu am incercat pe baza ilustrului meu model, sa moderez. Jocul a fost senzational, strins, ca intre doua campioane. Serena, o tipa robusta, cu un joc in fortza, si o experientza uriasa (dupa atitea Grand Slams cistigate) vs o Osaka japoneza neagra tinara, inalta (1.80m), si foarte determinata. A invins experientza Serenei, pina la urma. Efortul si energia au fost maaaari cit universul, e adevarat, ca fiecare mergea la cistig, si dadea niste mingi cu viteza unor ghiulele fix in coltzuri nene, de te mirai de unde atita precizie. Ce joc, ce vibratzii prin aerul ala torontez, si ce bani, oho. Meleoane de dollari, daca cistigi. Asa, si a cistigat, cum spuneam, Serena. Eu, moderator impartial, nu tineam cu nimeni, desi as fi vrut sa vad un meci Osaka-Halep, clar, acolo ar fi fost delirul maxim, ca amindoua sint creative, si ar fi iesit un super-spectacol. Dar n-a fost sa fie, ca amindoua au iesit deja. Unii spun ca asta e pentru ca se pregatesc de US Open, si isi pastreaza calmul. A urmat meciul Halepei. Greseli inadmisibile, si, probabil din cauza de dureri, Simona s-a retras. Iti vine sa musti din masa bai, cum naiba sa renuntzi? O intelegi, dar tu, ca spectator vrei sa-i vezi luptindu-se, facind ceva cit de mult posibil, ca sa cistige, pai nu? Bianca Andreescu a jucat fabulos. A batut tot pina acuma, si abia astept sa vad ce face azi in meciul cu Kenin. M-a distrat un nene ca zicea ca uite cum arata, se vede ca ii plac sarmalele, ca asa, de sus, pare durdulie. Are un fizic de halterofila, si alearga pe teren de zici ca e un titirez. Si da si mingi in coltzuri, asa ca sa aiba si oponentele de ce sa se agite. E si foarte buna, si e si tinara, are doar 19 ani, si cam 2 meleoane de dollari cistigate, so far. CTP avea o povestire scifi Break, in care jucatorii pot controla mingea mental, si o pot face sa stea in aer. Mai avem pina acolo, dar jocul asta modern de tennis e plin de surprize, si te lasa cu gura cascata de ce chestii vezi. Na, asa e sportul, uneori spectaculos, dar care presupune efort continuu, determinare, ambitzie sa te depasesti tot timpul. Plus disciplina, ca, fara ea esti varza. La capitolul disciplina cred ca stau bine, ca in inginerie e de baza. Ca si in stiintze. Ca in tennis, vorba lui Caragiu. Tennis cu t, nu penis cu p. E o diferentza.

Istorii dure

Unele lucruri pot avea semnificatzii diferite. 13 e cu ghinion (cica), 666 la fel (cica), 7 e ultra-sofisticato-nobil, 33 e divin, etcetc. Asta tine de legende, pentru ca numerele sint numere, si punct. Daca se intimpla ca unele dintre ele sa ti se repete in viatza, asta e o pura coincidentza. Eu sint nascut pe 26, care e 13*2, deci teoretic ar fi un multiplu de 13, deci ghinion. Doar ca nu e asa, PENTRU CA E ZIUA MEA, clar. Asa au zis si de anul 1000, sau 2000 ca vine apocalipsa gramada, si ne rezolva pe tontzi. Si etete ca n-a venit. Bine, sa interpretezi ezoteric numere e o prostie cit china. Sau sa te bazezi pe numere, ca unele iti poarta noroc, sau ghinion, e o prostie si mai mare. Ma rog, unii se ghideaza dupa asta, si isi construiesc viatza sa fie in acord cu anumite numere, ca-s fixe, sau ca-s variante diferite de proportzii. Nu are nicio legatura, alta decit o influentza psihica posibila. Daca e de bun augur, hai, fie, treaca de la mine, dar daca are conotatzii negative o resping clar. Bai nene, ca sa gindim pozitiv nu ne trebuie ceva matematic, e suficient sa asociem fenomene pozitive cu idei, sau ginduri, sau amintiri, sau na, cu ce are fiecare bun prin camara proprie. Ma uitam cum incearca unii sa vinda iluzii unor creduli, si ii pacalesc cu "motivationale", sau cu chestii ciudate, gen pietre, sau cristale de nush ce textura. Hai sa fim seriosi, si sa nu fim idiotzi, sa gindim cu mintea noastra, asta conteaza cel mai mult. Eu, unul, nici cu religia nu sint ok, ca e clar ce pacaleala e si acolo. A functzionat un timp, dar, gata nene, sintem in secolul descoperirilor de tot felul. Viata merge inainte pe drumurile adevarurilor. In fine. Or sa ma injure toti, dar asta e treaba lor, daca nu au altfel cum sa-si indrepte ura, success le doresc. Ce dileala e pe vremurile astea. Cauta fiecare sa pacaleasca pe naivi cum poate, ca sa le ia banii. Sa fim bine intelesi, una e una, si alta e alta. Sa creada fiecare in ce vrea, dar sa nu imi impuna mie, si zic asta ca am intilnit enorm de multa lume romaneasca care are in cap un divin destul de simplificat si, dupa ei, atoate-cuprinzator. Care face orice, controleaza destine, si, dupa caz, da verdicte. O boala, oricare ar fi ea, e data de corp, sau de influentza mintzii asupra corpului, nu e venita ca ceva din cauza unor pacate. Uite la criminalul ala din Caracal, pai la cite pacate avea trebuia sa fie ultra-bolnav, si, ce sa vezi, nu e. E bine mersi, acuma poate ii vor da multi ani de puscarie, si va trai fara probleme pe banii contribuabililor pina moare. Asta dupa ce a omorit cine stie cite persoane. Ca asa e, cica, uman vorbind, sa nu-i omori pe criminalii in serie, ca sint si ei oameni, si seamana cu oamenii pe care i-au omorit, cumva. Eu as sugera altceva; sa nu-i omoare societatea, ca na, dar sa-i puna la o munca grea, si, in pauza de somn sa le induca o durere de aia de sa nu mai stie cum ii cheama, prin tot felul de metode. Suna corect? Ca mi s-a acrit de ce interpretari fac toti, ca stai, ca sa vezi, ca uite. Bai, ala a omorit oameni cu singe rece, despre ce vorbim? Trump zicea ca pe aia care trag in oameni sa ii condamne la moarte. Mi se pare normal. Ca aia oricum nu sint oameni, sint monstri care vor sa distruga. Shticler cum a sfirsit? Sau sefii nazisti? Nu cumva i-au executat? Pai atitea milioane de victime meritau macar asa ceva. Pe ceasca cum l-au rezolvat, nu tot la zid? Ma rog, ma enerveaza discutia asta, pentru ca stiu ca sint multi imbecili ipocriti care sa conteste incontestabilul. Si ma revolta treaba asta pentru ca multi nevinovati au fost omoriti de niste dementzi, in istorie. Care a fost rezultatul? Au platit criminalii? Nu prea cred. Doar unii, aia mai ne-protejatzi de vreun sistem. Na. Asta e istoria. E bine ca e scrisa, poate invatam naibii, si noi, ceva, din ea.

Conversatziile unui alt timp

Aici e un loc, si dincolo un alt loc, care ar fi aici daca as fi acolo, in acel loc. De asta separam aici de acolo, pentru ca acolo e dincolo de aici. De fapt dincolo de aici sint multe locuri, si ele formeaza un acolo general cu care simplificam tot. Acolo e un loc, care poate fi mai aproape, sau mai departe. Eu stau pe o plaja. Si plaja e aici, dar in fata e Marea Linistii, care e acolo. Dincolo de ea poate fi orice. Un uscat. Sau o alta mare, sau o mlastina, sau o plaja care se prelungeste intr-un deshert. Si fiecare ar putea avea nume eterice. Marea Armoniilor, Mlastina Fara Intoarcere. Plaja Miscatoare, Marea Intunecata, Mlastina Eternului Nevazut. Numele sint puse asa, la intimplare, pentru ca fiecare mare, plaja, mlastina are ceva ce a determinat o fixare in cuvinte; o intimplare, un om, o atitudine, o caracteristica, un fenomen natural. Si toate pot fi numite in mii de feluri, pentru ca planeta asta e plina de surprize, neplacute cele mai multe. Am plecat acum citeva zile de pe Photonic, nava noastra mareatza (aha), cu o nava mai mica, ca trebuia un specialist sa inspecteze planeta asta, ca are atmosfera, apa, uscat, un soare local, si citiva satelitzi mici-mici pe care a trebuit sa-i ocolesc dibaci, sa nu ma gaureasca. Calatoria a fost ok, oricum nu ma bagam la condus nava, ca robotzii stiau mai bine tot, si ei au si aterizat-o intr-un loc strategic. Am dormit, si am citit, m-am mai uitat pe unul din miile de neturi sa vad ceva nou, am vazut filme, dar plictisitor tot, de sa ma urc pe peretzi. Nu se mai intimpla nimic interesant in lume, de cind a picat Terra, si a devenit de nelocuit, si omenirea si-a luat cimpii. S-au dus toti in toate directiile pe cite o nava. Cu unele mai tinem legatura, ca Photonic e cea mai mare, si le receptioneaza semnalele venite de la celelalte cit mai poate, dar pe altele le-am pierdut deja. Cine stie daca or fi gasit vreo planeta locuibila, sau macar terraformabila. Oricum, stiam de cind am plecat, ca e posibil sa nu ne mai vedem, sau sa ne auzim niciodata. Asta e. Si toata chestia a fost inainte ca soarele sa explodeze. Bine, oricum asa ceva s-ar fi intimplat mai devreme, sau mai tirziu. Acuma e bine. De cind am ajuns pe planeta asta sint in vacantza. Am pe nava tot, sint pe malul marii asteia, fac plaja, baie, apa e calda. Aerul e respirabil. Doar ca e pustiu, robotii mei din expeditii mi-au aratat imagini parca identice; pamint-apa-pamint-apa-pamint, si nicio planta, sau vreun animal. Poate e oceanul un tot inteligent ca in Solaris, hahaha. Nu am avut halucinatzii, deci nu e nicio influentza de vreun fel. E doar apa si deshert cu dune ciudate de nisip formate de vinturile astea care isi schimba directia fix la 5 secunde. Si mai sint unele fenomene ciudate, dar nu se repeta, apar cind si cind, si ma gindeam ca sint efecte optice. Acuma ori nu sint plante, sau animale, ori sint prea mici, ori se ascund. Dar analizele au aratat ca nu e nimic nimic prin locurile astea. Probabil or sa trimita citiva colonisti voluntari sa locuiasca aici, sa vada ce, si cum, cu o gramada de roboti si masinarii de toate felurile. Sa vedem. Eu imi fac treaba, si ma intorc pe nava. E prea plictisitor aici. Sau poate sint intr-un vis indus, aaa, acuma am realizat. Ca nava noastra nu e Photonic, are alt nume, clar. S-a facut intuneric. M-am trezit. Sint inconjurat de luminitze mici colorate. Computerul ma anunta ca m-am trezit. E perspicace, hahaha, ca de aia e computerul sef la departamentul asta de vise induse. E intuneric iar. Sint in busul de noapte. E mai bine. Aici mai am oameni imprejur cu care sa mai schimb o vorba. Dincolo era prea multa singuratate. Nici asa nu poti trai, izolat. La visul urmator le cer sa imi dea un tramvai de noapte, desi, hm, busul e mai versatil, si se pot face mai multe scenarii cu el. Ce fain ar fi sa ii intilnesc aici pe Mozart, si Beethoven, si sa clampanim pe teme diverse de viata. Si ei sa aiba rabdare cu mine, si sa-mi explice tot. Sau sa-l vad pe Lalescu, sau Titeica, sau Galois, sau pe toti, la un loc, ce mai, si sa se converseze intre ei. Aaaaa, clar, asa ceva e de urmarit, clar, la urmatorul vis asta le cer. Discutii cu oameni de stiinta, ca oricum ii au bagati pe toti in computer. Poti sa discuti cu ei, ca si cind ar fi vii, dar sedintele astea-s mai scumpe, ca cer putere mare de procesare. Sint de 10 ori mai scumpe ca visele standard. Ma mai gindesc, dar ar trebui sa incerc, ca sa ma clarific cu unele chestiuni.

Un drum al cautarilor

Lumile se intrepatrund. Uneori se intretaie, ca sa rezulte, din toate, alte variante de lumi. In care altfel de fiintze nasc, si se dezvolta. Mutante, cumva, desi perfect adaptate lumilor. Devenite pe un drum al propriei evolutzii din tot ce le-a fost imprejur. Noi toti sintem mutantzi ai lumilor, pentru ca am trait printre atitea amestecuri de idei, si variante. Si oameni. Oameni care s-au confuzat cind totul imprejur s-a schimbat brusc. Apoi si-a cautat fiecare un drum, prin tot. Ca sa supravietuiasca. Toti sintem copiii vremurilor.
Ieri am fost intr-o plimbare prin oras. Am revazut locurile. Mi-a placut. A foct ca si cind am cautat sa vad, ca sa-mi revin la ce eram. Si mi-am luat iar un vis prin trecutul ala fabulos. Am stat iar la geam, in bus, si am privit orasul de noapte. Mi-am amintit ce naiv eram atunci, cind incepeam sa vad lumea, si sa gindesc cu mintea mea. Cind toate imi pareau ca lumi eterne, si eu ca un explorator care isi va defini fiintza prin propriile descoperiri. Construiam in minte din ce vedeam. Oameni, atitudini, actiuni. Si ma defineam prin ele. Ma recunosteam in  parti din ceilaltzi. Uneori stricam ce am construit, cind ceva parea altfel, pentru ca simteam ca exista logici care ma depaseau. Apoi reveneam la mine, si regindeam totul. Piesele erau altele, logica era una mai universala, si eu ramineam la fel de singur. Ca inainte. Jocul asta al logicii unor constructii imi dadea sens. Era un fel de fluid care trecea prin toate, si care putea fi pus intr-un fel de reguli abordabile. Era ceva ce putea deveni, fiind in acelasi timp. Era o structura, care se profila urias, dincolo de mine, dar care era accesibila. Si eu o luam la pas, cautind, si mergind inainte pe tot felul de drumuri-variante. Si eu, ca un naiv, m-am lasat dus inainte de toate misterele astea adunate. Si am descoperit multe, si am avut si multe dureri, pentru ca asa e la un drum atit de lung. Dar drumul e genial. Pentru ca el te determina sa fii ce esti. Tu, singur cu tine. Singur in ce poti fi. Singur in toate capacitatile tale de a vedea lumea de sus. Da. Lumea asta e o varianta din tot ce e posibil. Iar tu esti un simplu om, pe un drum catre ceva ce promite, cumva, mult, dar care e si plin de adversitatzi. Tu esti, acum, o determinare, iar restul e un pur si simplu nestiut. Invingi, sau esti invins, asta depinde de foarte multe. Uneori pare ca ma lamentez, ca arat partea neagra a tot, ca si cind vezi, uite ca eu pot, dar nu ma lasa socialul sa-mi ating ce pot. Asta in pofida faptului ca eu pot atit de multe. E in toate astea un amestec de variante. Pentru ca si eu pot, si socialul ma blocheaza in felul lui, cum poate, si el. Si eu continui, si el continua, si ne batem ca sa dovedim cine ce e mai adevarat. E un drum al fiintzei. Pe care l-au parcurs cam toti. Fiecare in felul lui, propriu. Eu am facut ceva, care a avut consecintzele astea, in perioada asta istorica. Daca altcineva ar fi facut la fel ca mine, dar in alte vremuri, ar fi avut alte consecintze. Deci eu sint norocos ca traiesc acum, si nu atunci. Chiar daca, si eu pot sa fiu nemultumit de atitea, in vremurile astea istorice, care sint mai moderne, si mai intzelegatoare ca celelalte. Pentru ca un acum judeca altfel lucrurile. Oricum, locul, si timpul decid, se pare, in toate, si ne determina. Sintem copiii istoriei. Daca ne-am fi nascut mai demult, am fi avut mai mult de suferit. Ca existam acum, suferim iar, din alte cauze. Cind ar fi fost mai bine? Oricum, vremurile de acum sint infinit mai bune. Sa ne bucuram? Sa ne intristam ca avem atitea care nu ne-au reusit? Traim intr-o lume complicata, si constringatoare. Nu stim daca vom reusi, si nu ne e accesibil o varianta care sa ne permita sa prevedem ceva. Plutim, inca, si cautam sa vedem ce latura a vietzii ne va fi ajutatoare. Cautam ceva ce nu stim daca va fi, sau nu.

Inainte si dupa

Ideile vin, asa, cind nu te astepti. Ele sint, undeva intr-un fund de cotlon din labirintul creierului pitite. Si cind traiesti ceva, sau te gindesti la ceva, bum ies si adevarurile alea, si se invirt in cap, alaturi de celelalte. Si furtuna asta scoate alte adevaruri din alte cotloane, pina se face de-un uragan. Daca ai energie in bateie te apuci sa le scrii, daca nu, zici lasa ca le tin minte, si opresti uraganul. Toate adevarurile se opresc in aer, si cad gramada. Ce e acolo, na, nu conteaza, ca faci curatenie mai tirziu si le scrii. Daca le scrii, ca pe multe le uiti, ca nu le consideri asa importante ca sa merite sa scrii numai despre ele. Si mergi inainte, si, dupa un timp iar incepe furtuna din cap. Si atunci reiei ce ai lasat balta, si ordonezi, pui in cuvinte, si vezi ce rahat de text iese, hahaha. Eu scriu din prima, ca pe ciorna, nu verific, si nu corectez. Pampam. La olimpiade ne dadea ciorna, sa facem calcule, si la examene, parca. Ce mult timp a trecut de cind am dat examenele alea timpite. Am terminat in 92, atunci am dat licentza. Mama ce trairi intense au fost anul ala. La ultimul examen a fost tot asa, cu stress, ca mai aveam restantze, hehehe. Dupa ultima restantza, la Motoare Navale, m-am plimbat pe jos muuuult, am vazut piata, strazile, si cred ca am luat un tramvai, nu mai stiu sigur, dar am stat la geam si ma uitam altfel la lume, ca acuma eram liber, ca eram inginer fara licentza. Mai aveam un examen si gata tot. Era absolut incredibil, dupa atita tras si memorat, puteam sa-mi bag picioarele, ca, orice ar fi fost nu mai trebuia sa am atitea emotii care sa ma consume, ca e greu, la ce era acolo. Si nu ma pasiona sa memorez ca un dobitoc atitea. Mai gaseam si lucruri interesante prin cursuri, dar relativ putine, fata de celelalte. Dupa licentza mi-am luat liber citeva luni, ca nu se mai dadeau repartitii, ca inainte, trebuia sa-ti gasesti singur de lucru, si fix atunci nu mai avea nimeni nevoie de ingineri, ca cica erau prea multi. Acuma au plecat toti, ca nu mai e industrie. In fine, amintirile din studentie au ramas, si uneori seara imi revad multe intimplari uitate. In liceu am avut cele mai multe, si mai profunde socuri culturale. Ca toti ceilalti, ca eram niste adolescentzi naivi bubuiti cu atitea cunostinte din atitea domenii atit de diferite. Nu m-ar fi deranjat daca mediul ar fi fost mai prietenos, profii, si colegii, dar, na, astea au fost vremurile. Am facut liceul intre 1981-1985, o perioada de maxima salbaticie sociala, cind se mai daduse drumul la videoteci, si vedeam si noi cum e lumea de "afara", ca sa o comparam, si sa ne enervam. Era veselie, totusi, si te ma imprieteneai cu tot felul de oameni, cu care discutai cite ceva, pina sa realizezi ca respectivii sint niste pretinsi, de fapt, ca doar par asa cum se arata, si, ca, dincolo de orice vezi, e un abis. Si am tot repetat experientza asta, cu multi, sau cu multe, cu acelasi rezultat. Nimic stabil, totul o facatura. De la ei. Din filme era lumea aia muuuult mai buna, ca un miraj al unui occident la care nu aveam access. O alta lume, una complet diferita de a noastra, si greu de intzeles, daca nu imposibil, dupa cum am vazut dupa clamata revolutzie. De fapt, na, cumva te gindeai ca traim in lumi paralele, dar te gindeai ca ne vine mintea la cap, ne ordonam valorile, si incepem sa evoluam mai bine, liberi fiind. S-a dovedit ca eram complet nepregatitzi, ca niste studenti la un examen, care nu au invatat nimic, si au venit sperind sa copie. Nu merge asa. Daca esti prost de bubui tragi consecintzele, ca nu vine nimeni sa iti rezolve problemele, daca nu poti tu, ala care esti cel mai interesat. Oricum nu mai conteaza, ca eram praf, si am ajuns pulbere. Asa a curs istoria, cine s-a descurcat, bine, cine nu a fost inghitzit de istorie, si dizolvat. E pacat ca sansele au fost uriase. Si ele s-au dus. O tara intreaga a devenit vulnerabila, dupa ce a fost jefuita, sau vinduta, la bucata. Na, macar sintem liberi, si putem sa injuram cit vrem, pe orice, si oricine, pina ne trec frustrarile. Unii, totusi, nu meritau asta.

Adevarurile dintre cautari

Ne raportam la ce cunoastem. Noi ca oameni, fiecare in parte, nu noi ca omenire, ca na, omenirea asta a acumulat mult. Noi stim, din tot, o parte mica. Si, de asta sintem mici. Nu sintem filosofi. Pentru ca filosofam in patratzica noastra. E dincolo de noi mult? E. E mult de tot? Probabil. E infinit de mult? Asta ramine un mister. Pentru ca e greu de aflat. Mai greu decit sa trecem o camila prin ochiul unui ac de cusut, vorba aia. Sint prea multe detalii. Atit de multe, ca, lumile par, la o prima vedere, infinite. Iar ca sa ne ocupam de atitea detalii ne-ar lua mai multe vietzi. Si nu avem timpul fizic. Si, oricum, fiecare avem interesele, si domeniile noastre, nu cautam sa fim universali, decit, na, intr-o masura cit sa ne faca sa ne simtim bine cu noi insine. Cit sa ne creasca multzumitor self-esteemul. Dincolo de asta e ceva ce ne depaseste. Noi putem sa luam ca o valoare suficient de buna, si universala, lumile. Alti filosofi, mai avansati iau altele. Bun. Ca sa stabilim, totusi; sint lumile infinite? Poate ca da, poate ca nu, ca ele nu sint concrete, sint eterice, metafizice, si nu sint facute din atomi cu nucleu din protoni, neutroni, si strat de electroni, care, sigur, au in componentza quarci, fiecare, cit, si cum e dat. Lumile au o structura muuuuult mai mare, si mai elaborata. Se pot desface intr-un evantai de posibilitatzi, sau diagrame, in care te poti duce muuult, si bine, pe cite o directie, si sa vezi cum drumul asta continua, si continua. Aici quarcii sint deja un inceput de alte lumi, daca e sa comparam. Asta, evident, speculind, ca nu stim ceva concret, daca vom sti vreodata. Ce e interesant e ca lumile au corespondent in mintea omului. E ceva ce sigur exista, dar care e mai greu de definit, pentru ca presupune niste profunzimi complicate. Unii aduna tot, unifica, si, ca in stiintze, identifica cu un fel de constiintza superioara, ceva ce a fost o multime de zei, in trecut, devenit un Dumne-zeu, responsabil cu absolut orice. Sa fie atit de simplu? Sau noi am facut tot procesul asta de simplificare? Din ce vedem, pare cel mai probabil. Si, pentru ca e atit de sus, si de mare, am zis ca, de ce nu, sa-l facem si protectorul sufletelor noastre. Pentru ca noi sintem slabi, si ne trebuie, undeva, sus, o entitate care intelege sufletele, si suferintzele lor, si ii apara. Suna psihologiceste absolut firesc, mai ales ca sufletele apartzin unor fiintze care trebuie sa supravietuiasca intr-o lume razboinica, si nemiloasa. Si, asa am rezolvat problema. Avem cui sa-i punem in circa aaabsolut toate misterele, intrebarile, si fricile proprii. Si fericirile. Avem un partener puternic, si un confident, cu care sintem legatzi printr-o comincare doar de noi inteleasa. Functioneaza? Pare ca da, de atitea mii de ani? Va mai functiona? Depinde de fiecare, de educatie, de valori, de trecut, de atit de multe. Bun. Eu nu caut acuma sa dezleg nedezlegabilul. Doar spun. Si daca nu spun, zic. Pentru ca exista tot timpul ceva deasupra. O logica, o actiune, o intimplare, ceva ce pare ca are o semnificatzie, pe care o intelegem mai tirziu, cind avem o anume maturitate. Eu, aici sint din echipa lui Blaga. Lucian Blaga, omul care nu sparge misterele, pentru ca, nu, ele ne dau sens cautarilor. Era roman, el, mai pacifist, si prietenos, avea o bonomie a unui neam trecut prin multe dureri. Ii semanam, cumva. Nietzsche era altfel, mai neamtz, si mai combativ. Noi l-am ucis pe Dumnezeu, spunea el. Si toti aveau dreptatea lor, ca pragmatismul evolutiei a adus lucrurile aici. Poate ca ideea de Dumnezeu a evoluat, si poate ca rolul lui istoric a scazut, cind stiintza a explodat. Poate ca el nu e asa cum apare din scrierile vechi. Pentru ca vedem ca universul asta nu pare guvernat de o constiintza, cind totul e urmeaza niste legi, si reguli, care sint independente de ce credem noi. Si e, in final, indiferent. Iar noi raminem la fel de singuri, si fara sprijin. Un Dumnezeu ne trebuia. Unul care, chiar daca nu e atotputernic in partea fizica, sa ne ajute ca suflete. Ca sa nu ne simtim atit de singuri. Si, asa, fiecare si-a construit propriul protector, cu care mai comunica, atunci cind da de greu. Toti avem asta. Doar ca ii dam alte nume. Il chemam altfel. Un spirit superior, lumi, un prieten ideal. E acolo, si ne asculta. Probabil. Si noi mergem pe drumul nostru, prin viatza, incarcatzi cu energii bune luate din propriile sperantze. Pentru ca e un bine, undeva, care ne asteapta, si ne cauta, asa cum si noi il cautam. Totul e sa ne sincronizam GPS-urile.

Memoria imaginilor

Probabil ca ma repet, si probabil ca ce spun e banal de firesc; sau firesc de banal. Ca sa scriu ceva trebuie sa am citeva lucruri gindite dinainte, si cind ele mi se leaga logic in cap, pac, e momentul de construit textul. Spontanul apare cind am deja in minte unele scheme. Iar logica, na, e una cind a ratiunii, cind a sentimentelor, ca ele sint legate. In fine. La mine memoria functioneaza pe baza de imagini. Amintirile le am legate de ce am vazut, si am trait, de ce emotii am simtit intr-un anume moment, si de cit de puternice au fost, functie de importantza reala a momentului: ca era inceput de an scolar, ca am reusit le unele examene (desi, de multe ori doar ce traiam in examen imi raminea, pentru ca reusita era o eliberare, nu era "demna" de memorat; trairea intensa, din toate punctele de vedere era in focul luptei, cind ma bagam in mine cit puteam de adinc sa scot de acolo ce invatzasem. Ca asta mi se cerea, sa fiu eficient la reprodus informatzia, nu la intzeles ce reprezinta ea. Dar, ca sa o pot reproduce trebuie sa o fi intzeles mai inainte, sa fie totul argumentat, construit pe o logica (la logici aveam flexibilitate maxima, hahaha, le vinam, nene, eram campion, si nu ma laud) din care toate sa derive unele din altele. Si totul era legat de un "ceva" vizual. Nu stiu cum, nu stiu de ce, nu stiu daca si la altzii le functiona mintea asa ca mie (ca na, sintem foaaaaarte diferitzi, in realitate). Asociam peisaje cu lucrurile de memorat. O imagine, sau o mica panorama, sau un mic film imi readuceau in minte demonstratzii, formule, diagrame, toate chestiile alea impuse. Traiam intens tot, si, uneori ramineam marcat de cite traiam efectiv, la un examen, ca, la drumul de intoarcere, spre casa, vedeam realitatea altfel. Observam detalii, vedeam trairile oamenilor, si ma gindeam ca ei sint fericitzi in trairile lor, asa ca mine. Si ma gindeam, ca, na, azi existam toti, in formula asta, dar peste un timp, totul va disparea. Si noi ne vom fi sters din orice amintiri ale cuiva. Ca si cind nu am fi existat niciodata. Ne vom topi, ca zapada, cind vine primavara. Si asa se vor topi si lumile astea, pentru ca unele cladiri vor disparea, unele strazi, unele locuri. In fine, sa nu dramatizam excesiv, hahaha. Cum ziceam, memoria mea functiona pe baza de imagini, pentru ca lucruri teoretice le legam de ceva practic, concret. Am lucrat in Ro, dupa facultate, in administratzie portuara. A fost un fiasco infinit acolo, pentru ca nu functiona nicio logica, si nu intelegeam cum ceva poate sa existe atit de haotic. "M-am" emigrat, si am inceput sa lucrez in desen technic. Dimensionam orice: piese complicate, ansambluri elaborate, si cite altele. Aici sesizam o logica, pentru ca era normal, dar una care imi aluneca printre degete. Vedeam detaliile, dar nu pricepeam gindirea care a construit asta. De ce e asa? Nu-mi raspundea nimeni precis. Din ratziuni practice, era un raspuns comun. Pentru ca avem conditiile technice impuse, si adaptam formele fondului dat, ca specificatzii. Si am mers din aproape in aproape, ca un detectiv, sa descopar sursa adevarurilor. Greu, aproape imposibil de determinat, pentru ca toate variantele constructive mi se pareau un sir infinit. Matematic. Si chiar erau asa. Dar variantele erau alese practic. Ceva simplu, care sa rezolve ceva complex. Ah, asta ma darima psihic. Era cu mult mai greu ca un joc de sah, sau Go, sau ceva asociabil. Si era atit de adevarat, ca, cu toate dificultatzile, ma fascina. Pentru ca un designer mecanic e un mic Dumnezeu. El face sa existe din nimic, un intreg univers. Genial. Cum face? Mister. Transforma un absolut al ideilor intr-un concret pragmatic. Vreau sa fiu ca el? O, daaa. Si ca sa devii ce te-a fascinat muncesti cu tine, iti transformi forma de dinainte intr-una flexibila, capabila de o constructie asemanatoare. Poti asta? Daca da, bravo, daca nu, esti un ratat. Vrei sa fii un ratat? Nu? Atunci transforma-te, devino, uita tot ce e detaliu, si lucreaza la fundamentele fiintzei tale proprii. Si, devii. Incepi greu de tot, ca necunoasterea iti da o inertzie mare. Apoi adaugi informatzie in sistem. Dupa ce o analizezi, si ierarhizezi. Si te construiesti pe tine, inainte sa construiesti altceva. Si ajungi designer, unul mic la inceput, dar, care creste. Si asta e. Esti tu, ca opera a vietzii tale. O minte capabila de unele reusite. Si efortul continua, ca deja esti obisnuit cu el, si totul te incita. Bun. Dar, designul asta iti afecteaza si viatza. Nu mai esti tu, care erai, cind analizezi altceva. Pentru ca vezi totul prin experientza vietii, prin ce ai trait. Nu mai esti spectator la ce e imprejur. Esti un proiectant. De asta eu nu inteleg, de cele mai multe ori, filmele, de ex. Imi trebuie explicate, ca la prosti. Nu mai pot citi beletristica, pentru ca, efectiv ma plictiseste, de cit de labartzata e. Pentru ca, serios vorbind, totul se reduce la citeva idei. Poezie? Da, ca e mai concentrata, si mai interesanta prin inovatzii, si rasuciri de logici. Viata reala? Ciudata, si prea plina de monstruozitatzi inacceptabile, dupa mine. Am citit citeva lucruri despre WW2 pe Wiki, de m-au ingrozit. Am aflat ca a exista o revolta a polonezilor, prin '44, contra nazistilor, revolta din Varsovia, pe care rushii al lasat-o sa se intimple (desi puteau sa intervina, ca veneau spre Germania), special ca sa fie facuti polonezii praf si pulbere (cum au vrut si nazistii), lucru care s-a intimplat, pentru, ca, inainte ca sa se retraga, nazistii au omorit enorm de multi civili ca razbunare (sute de mii de oameni nevinovati omoriti), si au distrus Varsovia 85%. Si asta e doar una dintre ororile timpului. Pentru ca am vazut si o lista a numarului de victime in WW2. Iti iei cimpii. Ma rog. Cum ziceam, viata reala e cum e, ca ai de-a face cu tot felul de dezaxati, oho, ca na, au interese, si tu, daca intri ca un potential concurent, risti sa fii calcat in picioare. Bine, toti avem interese, ele nu sint blamabile daca sint ceva benefic pentru totzi. In fine, sint atiiiit de multe lucruri de spus despre atitea adevaruri, ca ne-ar trebui mai multe vietzi sa le luam pe toate, la rind, si asta numai din ce am intzeles noi din ele. Lumea e complicata, pentru ca e formata din atitea, si atitea lumi. Na, de asta scriu eu despre lumi, ca ele fac tot ce este sa fie cum este. Si spun ce pot, si eu, cind ma viziteaza inspiratzia. Ca sa fie, si sa nu le uit, ca uit si eu, oho, in cantitatzi industriale. Oricum, ce merita caut sa pastrez. Dupa ce simt, si consider eu. Si sint subiectiv, ca orice om.