Sintem captivi intre propriile prejudecati..Privim printre gratiile unor ginduri, sau trairi, pe care le consideram atit de adinci, si universale..Ne lasam sedati de propriile fantasme, ca si cind am fi fost eterni, si am fi putut privi toate trecuturile, cu detasarea unor stapini ai vietilor tuturor..Sfinta iluzie..
Toate ni se par a fi la fel, uneori..Asa cum le percepem, prin toate trecerile accesibile..Apoi ni se par atit de schimbatoare..Si amestecate..
Sintem tot ce am fost, asa cum sintem ce simtim ca sintem..Ne uitam la tot, si cautam sa pricepem ceva..Simplu..
E uimitor..Se schimba si anotimpurile..Vine spre noi o schimbare..Un aer nou, al unui alt anotimp..La care ne uitam asa, ca si cind ceva nefiresc devine, asa, usor, un ceva firesc, si limpede..Ca intr-o poveste pe care, parca, o stiam demult..Cu balauri uriti, si feti frumosi care salveaza ilene cosinzene, si finaluri fericite in care se serbeaza totul, unde se maninca si se beau tot felul de bunatati..Si unde se danseaza pe ritmuri energice, ca la o parada a simturilor..
E bine..Sarbatorim toti schimbarile ce vor veni..E frumos, si pare autentic..Miroase a primavara..Aerul e inca racoros..Dar toate pare ca asteapta un semn, ca sa se desfasoare, in toata splendoarea..
Domnisoara Primavara e un prieten placut, si locvace..Intirzie un pic, asa, ca orice domnisoara ce se vrea asteptata..Dar, noi o asteptam cu flori si fanfare, pe acelasi peron..Mai privind in zare, ca sa vedem, dom'le cita intirziere sa aiba si trenul asta?
No comments:
Post a Comment