A trecut tot..Zilele s-au facut nopti, apoi iar, alte zile..Am privit ce s-a intimplat, ca pe treceri, ale fiintelor.. Armoniile au devenit iar, in timp, mai complicate..
Am uitat..S-au dus toate peisajele trecutului..Acum e doar o imagine panoramica a ce a mai ramas, din toate..Cite frumoase rasarituri, si apusuri, care s-au asezat peste toate, asa ca urme de timp..Se mai vad contururile ramase, care sa mai linisteasca toate formele..
Armatele lumilor s-au retras in umbrele aduse de luminile lumilor..Am uitat tot ce am stiut..Am lasat timpul sa ne aduca ce ne-am dorit..Am plutit printre toate, iar..Ca si cind am fi stiut ca toate sint atit de schimbatoare..
Mai am toate tristetile lumilor impreuna..Ca si cind as fi un general al armatelor uitate..Si as putea sa construiesc planuri..
Am totul, asa cum am nimicul, ca aliat..Sint asa de singur, ca atunci cind eram impreuna, si construiam planuri care sa refaca toate lumile..
Fluviile se refac, din cuvinte..Sint ce am uitat ca as fi fost..Desi, imi mai amintesc, inca..Am trecut printre atitea trecuturi..
Te-am citit de zeci de ori şi reuşeşti încă să mă surprinzi! Nu ştiu cum reuşeşti combinaţiile astea de forme, culori, întunericuri şi senzaţii, dar sună atât de bine în cuvintele pe care le amesteci tu. "Am trecut prin atâtea trecuturi"... De le-am pierde şirul măcar... :)
ReplyDeleteMultumesc, e cel mai frumos compliment:) Imi place sa acriu concentrat, pentru ca e mai interesant, cred, si impactul asupra sufletului e mai adevarat..Opera de arta e construita in spiritul asta, sa emotioneze, si incerc si eu sa urmez drumurile autentice, nu stiu in ce masura imi reuseste:)
ReplyDeleteDe fapt totul e ca in viata, pentru ca, daca te gindesti, o zi doar, o singura zi, e atit de plina de trairi, ca am putea scrie romane din asta..
Chiar, bine zici, ca uneori mai vrem sa uitam de unele trecuturi paralele nefaste, si sa pastram doar ce ne aduce fericirile meritate:) Oricit de paralele, sau pe oricite planuri ar fi ele..