Trairile noastre, cele atit de relative, sint intr-un loc nestiut, undeva, intre comic, si cosmic..
Sint somnambul..Ma plimb pe acoperisuri, asa, fara sa stiu de ce..Merg inainte, pasesc printre toate problemele lumilor astea nestiute care se tot lamenteaza..Calc peste clipe, si trecuturi, ca si cind nu as fi stiut ca au existat..Am o scuza, pentru ca sint un somnambul adevarat..M-am adaptat, si eu, cit am putut..
Uneori ma duc inainte visele adevarate..Alteori ma trag inapoi cosmarurile alea sinistre..Ma invirt intre cercuri, ca si cind as sti ca nu le-as putea intelege, pentru ca-s vicioase..Dar ies cind pasesc lateral, asa, firesc, cum pasesc imprejur..Si ma eliberez, si caut alte drumuri..
Pe drumuri sint tot felul de carnavaluri cu siruri lungi de masti..Totul e sa nu caut sa le inteleg, pentru ca m-ar afecta, cred..E al lor drumul propriu asumat..Ca si al meu..
Apoi ma mai intilnesc cu unele linisti..Ma opresc, asa, ca sa le savurez adevarurile, ca pe o cana de vin cu arome de trecut adevarat..Si stau la o masa, intr-un colt, privind la ceilalti, si mai gindind la ce a fost..Si la mine..Parca cineva mi-a pus in fata o oglinda a timpului..Ma vad in toate etapele vietii, cu toate, ca intr-o emisiune in bucla..Dupa care apas butonul, si uit..Si caut sa vad si oglinzile celorlalti, care cite imi sint accesibile..
Am un timp al linistilor care e asa de scurt..Ce ironie..De ce eu, de ce mie? Stiu ca va trebui sa uit tot, si, asa, sa o iau iar pe drumul asta al durerilor eterne..Asta e, imi bag in minte o imagine de toamna, si pornesc iar, in calatoria asta fara sfirsit..
No comments:
Post a Comment