Orasul a ramas la fel..Aceleasi strazi, aceleasi nopti, aceleasi felinare, aceeasi tacere..Acelasi somn fara vise.. Ma intreb daca se va schimba vreodata..Poate o sa ma molipsesc de la el..Eu m-am schimbat mult..E posibil sa se fi schimbat si el, dar in arogantza lui sa nu o arate..Mai demult aveam impresia ca orasul e lumea toata, si ca dincolo de marginile lui era abisul..Apoi am vazut ca limitele astea nu existau decit in mintea mea, pentru ca dincolo de ele lumea continua sa existe..Dincolo era un fel de alt inceput, un altfel de oras, care si el era la marginea altui oras..Si totul se continua pina la orizont..Cind eram departe de locul meu imi era frica..Apoi am invatat ca ma pot si intoarce, ca sa pot pleca iar cu toate lumile mele spre alte zari, de unde iar sa ma intorc..
Acum sint iar pe marginea unei lumi..Nu o vad, e prea noapte, dar o simt..Cred ca sint singurul..Sint doar eu, si limita care separa ce a fost de ce este..Orasul si noaptea au ramas in trecut, ascunse printre iluzii..Si doar eu realizez asta acum, si aici..Sint atit de unic, am devenit atit de unic prin asta..Am realizat asta singur, fara sa ma ajute nimeni..De fapt poate ca nimeni nu ar fi vrut, sau nu ar fi putut, pentru ca toti sintem la fel de identici in propriile singuratati..De fapt de asta sintem pe pamint, ca sa aducem singuratatea la suprafata, si sa o aratam unor alte singuratati..Dupa care sa plecam cu ea spre alte lumi, din alte universuri..
No comments:
Post a Comment