Evolutie globala, evolutie particulara

Lumile par uneori izolate, fara vreo legatura cu celelalte lumi, si fara legatura cu trecutul lor, ca si cind ar fi aparut brusc, in toata complexitatea lor. De fapt, cine mai stie daca in ansamblu trecutul mai are vreo legatura cu prezentul, sau viitorul, desi logica ne spune ca ele ar trebui sa fie legate, sa depinda, sa devina unele in altele. Sau poate ca asta s-ar putea aplica doar la istoria lui homo ultra-sapiens. Totul e posibil, pina la urma, pentru ca omul face ca totul sa fie posibil. De ce oare nu se mai fac mai multe misiuni spatiale spre alte planete, ce, a disparut brusc curiozitatea explorarilor? Sau poate ca acuma se elaboreaza intens planurile de viitor? In fine, sa faca ce vor, dar sa mai reduca bugetele la partea belicoasa, si sa bage in dezvoltare, ca am trecut parca intr-o alta etapa a omenirii, ca dupa atita istorie si technologie am mai invatat cite ceva despre ce a fost rau din trecut, si parca mai vrem si altceva pentru noi, ca sa fie bine, cit mai mult bine posibil. Cu Internetul si telefonia mobila s-a cam democratizat pe bune planeta, desi, sigur, mai sint insule de mizerii monstruoase esuate din trecut, asta se intimpla, pentru ca exista o inertie a mentalitatilor, dar in curind vor disparea si ele, si planeta va fi libera, fara granitze..Ma gindesc la cum valori din trecut incep sa se descompuna incet, pina dispar, si asta e bine, ca unele-s depasite, e adevarat, dar sint unele care ar trebui pastrate, ca nu poti contesta orice, daca tu esti un bou care nu intelege prea multe, clar. Mai sint si manipulari destul de multe care se bazeaza pe asta, dar si ele vor disparea, ca omenirea pare ca devine pe ansamblu mai inteligenta..In fine..Pare ca mergem spre drumul corect, pe ansamblu, chiar daca unele societati mai si esueaza. Ma uit la ce e in Ro si ma gindesc ca meritam si noi ceva mai bun, dupa cite am indurat in istorie, dar na, prostia costa, si noi pare ca ne-o permitem..Pe ansamblu, in ansamblu, sau ceva, ca vad ca am tendintza sa repet "pe ansamblu", in fine, nimeni nu-i perfect.

Omul locurilor ce se vor schimba

Dincolo de timp e un alt timp..Dupa care vine un cu totul alt timp..Dincolo de spatziu e un alt spatziu, dupa care vine un altul, si un altul..Nu exista o limita pentru ceva, pentru ca exista un altceva care sa depaseasca totul..Traim printre infinituri..Atitea infinituri mari, ca ne coplesesc, si pe care nu le putem imagina..De aceea poate ne-am concentrat, in contrapartida, pe infiniturile fiintzei, si infiniturile mici, pentru ca am pornit in cursa descoperirilor cuantice..
De fapt, probabil ca ne cautam, in toate, pe noi insine..Ne cautam limitele de intelegere a tot, cumva..Ca sa ne vedem pe noi insine in toate oglinzile descoperirilor pe care ne grabim sa le facem..E firesc..
Lumea e un loc al tuturor..Imi amintesc de cel care am fost, dar cine isi va aminti de cel care voi deveni? Pentru ca eu, care sint al unor locuri, ma  voi schimba pe masura ce locurile vor deveni altele..

Observatzii pe cer

Cind observam cerul noaptea o facem relativ la constelatzii..Constelatziile sint niste grupuri de stele mai stralucitoare, care par fixe pe cer, si pe ele le luam ca baza cind fixam pozitia unui anume corp ceresc (mai apropiat, sau mai indepartat)..Constelatziile sint, de fapt forme imaginate de om, rezultate din unirea cu segmente a stelelor din grup..Pentru ca pamintul se roteste in jurul axei sale, asa si stelele par ca se rotesc, toate, in jurul stelei polare (steaua aparent fixa pe cerul noptii, prin care, teoretic, trece axa de rotatie a pamintului)..
Cerul e aparent acelasi, pentru ca evolutia e lenta relativ la scara timpului, si a vietilor noastre, dar el se schimba..Cind eram mic stiam toate constelatiile, de la taica-meu, care preda si astronomie, pe linga mate, dar le-am uitat, ca na..
Uneori pe cer mai vedem Calea Lactee, ca o dira luminoasa, si care e, de fapt, discul galaxiei noastre vazut din interior, in proiectie perpendiculara, in sectiune, sa zic asa technic..Observatiile le facem cam cum putem, pentru ca luminile orasului ne cam obstructioneaza, de aceea a fost trimis telescopul Hubble, sa observe din spatiu..
Astronomia si astrofizica sint absolut fascinante, pentru ca ambele studiaza universul cel urias, care ne inconjoara, dar pentru a intelege lucrurile  avem nevoie de timp, si energie, si studiu (si pasiunea de a cauta toate detaliile)..

Evolutia universului

Azi e o zi teoretica, asa cum a fost ieri, si va fi miine, pentru ca azi e ziua curenta, oricare ar fi ea, si oricum am fi noi..E un altfel de a denumi o felie de timp in care existam..Azi am facut ceva, ieri am facut altceva, lucruri care ramin ca urme ale mele in timp, si de care sa-si aminteasca cei care vor veni..Glumesc, pentru ca cei ce vor veni vor fi foarte ocupati sa-si traiasca vietile lor, desi, poate ca ei vor trai intr-o lume mult mai echilibrata si stabila, si cu ierarhiile mai bine bazate pe adevaratele valori, in fine..
Ieri am vazut pe youtube mai multe videouri documentare despre, ce altceva decit cosmos..In unul era despre citeva dimensiuni ale corpurilor ceresti, asezate crescator, pe marime, plecind de la Pamint, planete, Soare, alte stele sau gauri negre..Cele masi mari stele sau gauri negre sint imense, nu mai tin minte ordinul de marime, dar sint uriase comparativ cu soarele..In alt video am vazut ceva despre cum va fi universul intr-un googol years, adica 10^100 ani (1 urmat de 100 de zerouri), ceea ce e diliu deja, tinind cont ca de la aparitia universului au trecut approx 13 800 000 000 ani (14 miliarde ani), asta cind virsta soarelui e de 4 600 000 ani (4.6 miliarde ani), iar a pamintului 4 540 000 000 (4.54 miliarde ani). In video aratau o stea care din masuratori reiesea ca avea virsta de 15 miliarde ani, adica mai veche decit universul, ceea ce cam rasturna teoriile, in fine..Sint tot felul de corpuri ceresti cu tot felul de aparentze si virste, de la cele mai mici, la cele mai mari, stele, gauri negre, stele neutronice, pitice albe (ce va deveni si soarele nostru), planete, asteroizi, nori de praf cosmic, etc..Materia se aduna datorita fortelor de atractie gravitationala, se condenseaza suficient de tare, incit incep reactiile de fuziune, adica 2 atomi de hidrogen se combina rezultind un atom de heliu si un foton (parca) adica lumina..Cind materialul de fuzionat se termina urmeaza o explozie, dupa care steaua devine, dupa caz (functie de marime), stea neutronica, pitica alba, sau gaura neagra..Ma rog, spus asa in mare, ca sint variante..Iar galaxiile sint adunari de corpuri ceresti in jurul in general a unei gauri negre masive, care, probabil, in timp, va inghitzi respectiva galaxie, daca nu apar alte variatziuni/intimplari/transformari..Desi intr-un viitor mai indepartat universul nostru care pare intr-o expansiune continua va fi format de gauri negre care vor cam inghitzi tot, deci ciuciu stele, planete, sau altele.. Asa se spune ca vor evolua toate, intr-un fel de moarte sinistra..Asta dupa cine stie cite sute/mii/milioane de miliarde de ani..Bine, e greu de anticipat chiar pina acolo, dar na..Pina atunci mai e mult timp, foarte mult, si deja ne cam depaseste sa anticipam..
PS Nu am intrat in detalii, ca sint foarte multe, dar galaxiile pot avea diverse forme, a noastra este sub forma de disc cu bratze spirale, ideea e ca galaxia e o adunare de corpuri ceresti in jurul unui foarte puternic cimp gravitational dat de o gaura neagra masiva, cum e cazul galaxiei noastre (Sagittarius A 4310000 mase solare)

Previziuni invizibile

Nimicul e tot, si totul e nimic..Toate evolueaza in variante care par sa fie ceva ce pare nestiut..Sintem fiintze mici, de ce am gindi altfel? Vedem atitea si atitea par sa fie ceva ce nu au parut altfel, inainte..Stim ca s-a intimplat ceva inainte, si ca se a fost a fost pentru ca am anticipat felurile astea, ca partzi din infiniturile posibile.. Ard toate ca sa devina alte fiintze sau euri care ne-au privit de demult, de cind nu ne nascusem..
Nimicul s-a transformat, si a devenit o altfel de fiintza, care s-a luat de mina cu cea a infiniturilor, ca sa ne danseze impreuna acelasi dans al trecerilor noastre..Nu mai sint dezastrele de dinainte, pentru ca s-a intors in noi setea de a fi impreuna si intregi, asa ca in trecut..Nu fugi ca sa scapi de constringerile prezentului, nu fugi ca sa scapi de criticile pe care pot sa ti le aduc..Sintem inca, impreuna, la spectacolul asta greu, al lumilor.. Ne apasa responsabilitatea de a fi noi-insine printre atitea lumi nestiute ale celorlaltzi..E un joc pe care il jucam fara sa stim cum..Chiar daca e fara atingeri..Pentru ca ne lasam purtatzi de vietzi pe care le imaginam, desi nu le-am trait..Lumea arde, nu fugi, pentru ca va veni ploaia, cindva..Am in mine atitea ginduri bune care imi spun despre tot, si arunca cu detalii invizibile inspre ce sintem, ca sa fim constientzi de ce putem deveni..

Cercurile promise

Mi-e singuratate, mi-e foame, si mi-e sete de iubire..Am uitat cum mai e sa fii legat de firele invizibile ale fiintzelor mele..Am mers prin atitea pustiuri, si am suferit de atitea dureri, ca parca ele mi-au devenit amante..Am uitat tot dupa atitea furtuni de nisipuri sufletesti, din care abia am reusit sa ies..Inca ma simt pierdut, desi am cu mine talismanurile tale..Le privesc, le string in pumni, si imi gasesc inca in minte vorbe care sa ma faca sa rezist..Armoniile mai zboara prin aer, si le mai aud..Stiu ca salvatorul intirzie, dupa ce a lipsit in toate locurile asteptate..Te aud cum cinti, si ma aud cum mai strig..Numele plutesc prin aer, in cautari de alte nume..Ecourile s-au lovit de stincile de la marginile lumilor, si s-au spart in taceri..Luminile mai baleiaza tzarmurile ca sa fie captate de priviri..O alta liniste vine sa aduca mai aproape limitele fiintzelor care se credeau nemarginite..Sintem la fel de singuri..Sintem ce am fost, si ce am stiut ca vom fi..Imi spui numele cu accentul acela care ma facea sa ma simt altfel..Te vad printre valurile care au trecut..Ai ramas la fel..Stiai ca am sa-ti spun asta..Eu am imbatrinit de cind nu ne-am vazut..M-am rasucit printre cercurile mele, ca sa ma intorc la fiintzele care mi-au promis ca am sa revin la mine, si la fericirile promise..

Locul iubirilor libere

Somnul schimba ritmurile..Ne culcam cineva, si ne trezim altcineva..Uneori mai uit de mine dupa transformarile somnului, ca si cind am revenit intr-o alta fiintza printre alte dimensiuni..Traiesc un altfel de bine al eurilor mele, si asta imi da noi perspective..Vad alte lumi, mai limpezi, si mai energetice..
In somn imi vad lumile cum se transforma, si cum isi construiesc scenarii..In somn te vad cum evoluezi intr-o impreunare a sufletelor care ne urmeaza..Ma vad pe mine cum ma transform ca si cind am stiut..
Locul asta e al nostru..E liber..

Un alt destin

Luminile s-au intors la alb, dupa ce s-au desfacut spectral ca sa contureze imaginile..Reflexiile au ramas suspendate in oglinzi care pare ca si-au oprit jocurile cu miscari..Timpul se invirte in cercuri concentrice in cautarea punctului de inceput..S-au adunat fericirile ca sa isi schimbe mastile intre ele, si sa mai danseze un ultim dans al timpului pierdut..Galaxia s-a mai rotit cu o mica fractziune de grad..Gaura neagra din mijloc o mai supravegheaza si o constringe sa-i fie aproape..E o teorie care spune ca ea e cheia spre alte universuri, pentru ca e o gaura, si e intunecata, pentru ca ce intra nu mai iese..E poetic, spus ca sa ne alimenteze visurile, desi stim ca acolo nu e ca in peisajul de toamna tirzie, unde mai mor sperantzele, ci e o trecere mai degraba ca cea spre necunoscutul rece al nestiuturilor..Tu stii ca asta e adevarul, si ca, dincolo de toate, nimic promis nu s-a intimplat, pentru ca drumurile au fost rupte de un real care a fost mai brutal decit anticipasem..
Linistile vin calm, ca sa ne mai spuna despre vremurile cald-trecute..Dumnezeu a trimis ploaia, atunci cine a trimis focul de dinainte? Si cine a fost cel care a pus primul prima intrebare fara raspuns?
Clipele au trecut la fel, nimicul s-a intors cu o putere mare spre noi..Ne privim la fel de speriatzi, ca in oglinzi care reflecta imagini ciudate, ce ne vin din ce am visat dinainte..Arat ca si cum nu mai stiu ce am fost atunci, si pe tine te vad transformata de timp..Ce ciudata e viata, si cum ne aduce pe marginea nebuniei..Vreau parca sa o incep iar, si sa merg pe alte drumuri, ca sa devin un alt eu, mai bun, mai hotarit, si mai capabil sa-mi implinesc un cu totul alt destin..

Visurile curcubeu

Lumile se intind pina la limita spatiilor..Ramin identice, si stralucesc tacut, ca sorii de deasupra planetelor.. Unele idei mai sint expulzate, ca materia stelara, si parcurg miliardele de ani lumina ca sa ajunga deasupra noastra, si sa ne imbarce in caruselul lor, pina ametim..E beata lumea de beatitudini date gratuit unor muritori capabili sa le culeaga..Sint singur pe un cimp cu plante verzi si galbene..Sintem singuri prin lumile de acum.. Te vad, desi te ascunzi dupa culori..Stiu ca ma vezi, desi ascuns dupa mastile  adunate, si aranjate atent..Stim, orice ar fi, ca, dincolo de aici mai exista acel altundeva misterios, cel care mai e in povestile povestite de oameni care nu mai sint..Uneori imi vine sa iti spun ca lumile nu sint in realitate asa cum sint in povesti, desi simt ca stii asta, dar nu pot sa ma abtin, pentru ca tu stii foarte bine ca eu am trecerile mele care mai sint blamabile, si pe care le mai ascund..
Am calatorit prin atitea lumi de foc si gheatza, ca ma simt responsabil..Spun ce simt prin variantele mele de cuvinte..Stiu ca totul e nimic, si ce pare e ce va fi, dar asta ramine un secret, inca..Sintem inca in lumea in care lumile au luat locul stelelor care sa arunce unele lumini..Te mai vad, te mai aud, printre crengile unor copaci fabricatzi din materie care e, inca invizibila..Stiu ca stii ca nu am fost niciodata acelasi, ca sa imi repet identitatzile..Nu ne mai ascundem, pentru ca jocul e deschis..Te simt, ma simti usor, fara sa fie nevoie de intimplarile dinafara..Spatiile sint la fel..Azi nu mai fac eforturi sa par, pentru ca variantele mele m-au desenat suficient de bine..Te vad la fel, din toate unghiurile..Semeni cu holograma clonei tale..Asa ca mine-eul cu toate egourile adunate evantai-curcubeu..Nu mai conteaza nimic din ce a fost..E suficient ce exista, inca..

Exist, deci cuget

Exista intotdeauna ceva dincolo de ce e vizibil, asa a fost dintotdeauna..Un fel de materie cu proprietati speciale, pe care o zaresc doar unii dintre visatori..Timpul a pastrat asta constant, si probabil o va mai pastra inca..Toate se transforma ca sa devina iar, si iar, si iar, cu totul altceva..Doar noi ne trecem pe secunde, incet spre neant, si ca noi, toti cei ce vor veni..Stim asta din istorie..
Am alergat strain, pe drumuri straine, cu pasi care nu erau ai mei..Mi-am mai revenit, dar inca am in mine parti din lumile lor, poate pentru ca n-am stiut niciodata sigur cum e sa fiu eu-insumi complet..E greu sa fii, si e greu si sa devii cind esti impins inafara de multa ostilitate, si cind singurul tau aliat e singuratatea..Dar e un drum inainte pentru oricine, si am sa ma concentrez doar pe el..Ieri am fost, azi sint, miine poate voi fi acelasi eu care lupta sa evolueze cum poate, printre picaturile ploilor celorlalti..Am trecut prin frici inutile, si pareri de rau absurde, si imi dau seama ca marca timpului nu e una prea fericita, dar mi-am vazut de drumul meu interior, si asta poate ca ma ajuta sa ma suport mai usor un pic..Stiu ca ceva s-ar fi putut dezvolta altfel, desi, parca timpul asta a fost in avantajul meu, cumva..E bine pentru moment..Lumile se desfasoara, si le pot observa mai bine, din turnul meu de control de deasupra norilor..Sint la fel de liber ca dintotdeauna, si asta imi da sperantza pentru viitor..Sint, deci am ratiunea valabila..Exist, deci cuget, invers de cum afirma Descartes, pentru ca a fi e o intimplare pe care am constientizat-o prima (si careia i-am dat rangul de miracol), dar a cugeta e un privilegiu smuls existentzei, greu, si cu eforturi uriase..

Evolutie prin revolutie

Cred ca de la istorie invatam ca toate lucrurile au o cauza, sint legate unele de altele, ca toate evolueaza, si ca natura omului e una salbatica. Bine, asta era evident daca citeam putina filosofie, dar istoria e pe baza de realitati intimplate efectiv. Am citit pe Wiki despre Revolutia Franceza, cum a terminat ea monarhiile absolute, ca sa dea drumul la o alta forma sociala mai evoluata, republica. Asta a cuprins si un regim de teroare, razboaiele lui Napoleon, si schimbari radicale in societate, de asta e remarcabila, pentru ca revolutiile care au urmat in alte zone ale lumii, si care au venit mai tirziu au avut ca model Revolutia Franceza. Ma gindeam ca asa a fost tot timpul in istorie, oamenii s-au luptat intre ei ca chiorii, apoi au ajuns la anumite consensuri ca sa se poata tolera, si aia care ajungeau mari sefi cautau sa se instaureze vesnic. Dar societatea evolua pentru ca apareau idei si variante mai noi si mai bune de societate, adica acelea care aveau mai multe solutii la probleme, si atunci iesea un scandal-revolta-revolutie, si se facea schimbarea, pentru ca asta e de fapt o revolutie, un salt in gindirea sociala aplicata efectiv. Acuma natura umana e aceeasi, oamenii se lupta intre ei continuu, sefii se vor vesnici la putere (ca dintotdeauna), si revolutiile mai mari sau mai mici se intimpla continuu, lumea evolueaza prin variantele mai noi si mai bune de societate..Dar puterea inca e la mina unor oameni care am vazut ce si cum pot face, si ma gindesc la ww2, si ca sticler a fost adus la putere prin vot democratic, in fine, sint si greseli in evolutie, dar toate au o cauza; aici totul a fost dupa marea criza economica de atunci. Acuma ca sa nu mai fie probleme c u sefii absoluti se fac adunari de mai multi intelepti care conduc, ca sa existe mai multi acolo sus care sa se bata intre ei, ca sa iasa lucruri bune, si valabile pentru toti, fara privilegii pentru unii. Cred ca ar trebui gasita o metoda de conducere care sa implice si ceva computere, alaturi de oameni, ca uneori oamenii cind au interese comune se mai aliaza la rele, dupa cum se vede cu ochiul liber ce se intimpla in Ro. Si zic toate astea cind ma gindesc cit de multi sefi cu probleme am avut, oho, nene, ce inseamna ne-studiul si ne-educatia in termeni de rau posibil de facut altora, mai ales cind pitecantropul se afla pe un scaun suficient de decizional. Era un film Planeta Maimutelor, da' cica era pura fictiune, ha.

Pact cu trecutul

Lumile s-au aliniat in spatiile universurilor..Anotimpurile au trecut monoton pe linga ele, fara sa le atinga..Au ramas suspendate intr-o asteptare de ginduri de la oameni..Alte anotimpuri au trecut, alti oameni au venit sa le observe, dar gindurile nu au aparut..
Am  si uitat de necunoscuta din parc, pentru ca au urmat alte visuri programate, care sa ma faca sa uit rutina..M-am plimbat cu busul prin orasul nocturn de mai multe ori..Eram linistit in scaunul meu fix, din miscatorul sistem de referinta relativ, si priveam la tot ce se intimpla: oameni, peisaj, locuri, lumini stralucitoare care spargeau intunericul, miscari, taceri..Uneori adormeam pe scaun, ca sa ma trezesc iar, si sa observ ce era imprejur..Nu ma baga nimeni in seama, si asta ma facea enorm de fericit, pentru ca eram ascuns de toata lumea asta agitata..Am coborit intr-o statie pe care o cunosteam, ca sa-mi revad locurile amintirilor..Aici imi imaginam tot timpul ca e zapada care reflecta lumina felinarelor intr-o iarna eterna, care are in ea fericirile sarbatorilor..Acum era plat totul, era cald, strazile drepte, casele la fel de incuiate, si oamenii la fel de somnorosi..Am luat-o pe jos, prin intuneric spre vechiul liceu..Am  salutat casele vechi, aleile, copacii, blocurile, ca si cind ne-am fi recunoscut dupa o absenta indelungata..In fata liceului m-am oprit..Nu am mai avut revelatii..Doar m-am gindit la trecut, un pic, la 4 ani duri si disciplinati in care am devenit un alt om..M-am gindit daca liceul m-a schimbat, sau doar eu-insumi, traind si invatind acolo..Nu mai conteaza, timpurile alea au trecut demult, si au ramas in amintirile unor traitori care le-au cam inchis in ei..A fost frumos, totusi, parca, imi spun privind inapoi fara minie..Si vechea cladire parea ca e de acord cu mine..

Societate si feluri de cunoastere

Bai nene, e plina societatea asta globala de tot felul de dubiosi, care sint foarte fericitzi cu ei-insisi, ca ramii masca..Cind eram in liceu eram constrinsi sa invatam pe baza de rusine, care intra in noi, ca o a doua natura, in sensul ca era rusine sa nu stii cutare, sau cutare lucru, de exemplu formula generalizata a lui Pitagora, sau ecuatia lui Schrodinger (asta n-o stiu, ca era prea specializata, asa credeam), si nu stiam ca exista foarte multa lume care nu stie multe lucruri elementare, si care, cum spuneam e fericita asa..E bine sa fii fericit cu cine esti, si ce stii, dar trebuie o masura si aici, ca daca estiprea-fericit asta te impiedica sa cauti in continuare sa stii mai multe, si in general fericitii astia se si lauda mult, si bat cimpii complet aiurea..Ma uit pe net la youtuberi de toate felurile, si mi-e jena mie de jena lor, asta ca sa nu zic de facebook, ca acolo e drama, dar asta se rezolva in timp, ca se mai selecteaza. Bine, nu trebuie sa confundam lucrurile serioase cu cele facute pentru amuzament, de tot felul de lume, desi, pentru un om serios si aplicat, amuzamentul e pe baza de lucruri serioase. Na, acuma fiecare cu ce educatie are, ce ambitii, ce "pasarele", etc, in general cit ii duce mintea pe fiecare actioneaza ca atare, si ii poti cunoaste, ca azi e exhibitzia la mare moda de cind cu globalizarea informatiei..Am vazut video-uri cu tipi care maninca competitiv, adica baga in ei cantitati industriale de mincare, in viteza, sau altii care vorbesc de carti, sau despre ei, si experientele lor in tot felul de abordari semi-naive, unele semi-docte, dar probabil ca fac asta pentru show, si numar de vizualizari, ca na, astea pot fi intelese usor, nu-ti trebuie studiu inainte..Dar, toti astia, de fapt, nu stiu ce pierd nestudiind mai mult, si cautind sa inteleaga mai mult, chiar daca si cunoasterea asta aduce nesigurantza, neincredere, etc. In ultimul timp am studiat comportamentul uman al alora de care mi-era frica inainte: spalatii pe creier violenti, ca sa-i inteleg, ca astia-s o specie aparte, si ca sa ma feresc de ei, sa-i contracarez. Si na, am invatat sa ma descurc cu ei, desi, nene, e cam pierdere de vreme experienta asta, dar a trebuit s-o fac..Inteleg mai bine acuma cum e sa fii jignit, umilit, prostit, etc in toate felurile, si ii inteleg pe cei care sint persoane publice prin ce trec. A fost nunta regala britanica, am aflat, ca n-am vazut, si mireasa a fost o actritza, adica nu o profesoara, cercetatoare stiintifica, o maturatoare, economista, artista, etc, ci cineva din shoubiz, e clar ca pentru spectacol. De fapt si regalii de la noi au tot un actor casatorit cu nush ce printzesa. In fine. Simonica Halep a pierdut finala de la Roma, se pare ca e pe fond psihic asta, la ea, n-a gasit psihologul potrivit s-o ajute, na, se mai intimpla, desi are mult prea multi bani pentru activitatea asta a ei, ca nu stie decit sa dea cu tigaia in bila, hai sa fim seriosi. Acuma si societatea arunca cu bani in tot felul de zone, si toti cauta banii, asa ca na, fiecare cum se descurca, dar ar trebui mai multa educatie, un sistem mai relaxat, si mai incurajator pentru cei capabili, nu o batalie salbatica pe resursele primar-primitive-de-distractie, na, desi e o discutie lunga aici, si cu concluziile anticipabile.
PS In cazul societatii romanesti vad ca e la moda sa te umfli in pene, sa te dai mare umilindu-i pe ceilalti nu cu cit poti, sau cine esti, ci cu cit ai, si asta e ridicol, am vazut clipuri cu un nene Nelson, care se lauda cu ce maninca, el n-avind dintzi in gura (dar e simpatic), sau cu Banciu, care se da destept, si capabil sa fie consul in Franta, el nestiind lucruri elementare de stiinte exacte, dar care are talentele lui, evident; ma rog, nu ca in politica ti-ar trebui stiintele astea, de fapt nu-ti trebuie, ca daca ai valori autentice te feresti de asa ceva, clar.

Intelegeri

Ca sa intelegi ceva trebuie sa treci tu prin experientze, sau sa te identifici destul de mult cu ele, daca n-ai trecut, desi asta e relativ, pentru ca atunci cind treci tu vezi toate detaliile efectiv, nu-ti scapa nimic..Si intelegi pe masura ce imbatrinesti mai multe, si mai multe, din mai multe domenii, sa zic asa..Exista iluzia alimentata de ego ca poti sa intelegi ceva apriori, inainte de a a fi trecut prin, si asta e relativa, la fel. Cineva imi spunea mai demult ca ce chestie, doar noi doi am inteles cum functioneaza universul, asta dupa ce pusesem niste posturi cu nu mai stiu ce legat de evolutie, galaxii, etc, asta ca si cind ne-am face ca nu stim citi oameni de stiinta exista:))) Exista tot felul de experiente posibile, na, si ca sa le intelegi, repet, tre'sa treci prin ele, desi asta nu e usor deloc, pentru ca sint unele foarte dure, socante chiar. Imbatrinim invatind continuu sa intelegem, pentru ca asa sintem construiti, sa acumulam informatii, sa le separam, analizam, sa le aranjam ierarhic pe tot felul de rafturi de memorie, si sa le pastram acolo pentru mai tirziu. Fiecare din noi avem muzeul nostru, si de asta se spune ca atunci cind moare cineva dispare o lume intreaga. Na, asa e viata, o traim cum putem, si lasam ceva celor ce ne urmeaza..Exista si o anumita intuitie a intelegerii, asta dupa ce ai in urma foarte multe intelegeri experimentate, dar asta cere multa munca, si ridicari succesiv-spirituale..
PS Ideea asta a intelegerii se aplica si la nivel de societate, uite, de ex, cea romaneasca, care are nevoie sa recupereze handicapul ce o separa de Europa, si invata din mers, consuma valori urcind in viteza, lasind in urma valorile unor momente care devin depasite.

Talente benefice sau ne-benefice

Am mai multe talente, cred, dar unul maaaaaaare de tot cuprinde doua sub-talente: sa ofensez lume, si sa-i ajut pe idioti sa se coalizeze, asta da, recunosc ca e ale mele. Ofensez ipocritii, clar, ca lumea cu capacitate de intelegere, si umor (cu care se lauda toti ca-l au, culmea, tot aia care se lauda ca au citit o basculanta de cartzi, sau care au invatat sa citeasca de pe la 3-4 ani (asta e prea gogonata, dar na)) re-zo-nea-za, pentru ca e normal, nu zic enormitati, prostii, pacaleli, stupizenii, minareli, si nu incerc sa manipulez pe nimeni (ca n-am de ce, scriu aici ca sa nu uit ce am trait, la ce m-am gindit, etc), decit. Asa, si lumea ofensata ridica nasu' in sus, intoarce spatele, si nu mai raspunde la vreun mesaj (mi s-a intimplat tot timpul), asa ca am renuntat sa mai incerc vreun contact vreodata cu ofensatzii, ba chiar cu ofensabilii, ca am inceput sa-i detectez, mi-am format niste simturi in timp..Asta e bre, scuze, dar e mai bine asa, fiecare sa se separe daca nu se aseamana suficient, e o lege a firii, nu? Bun, pe linga asta am si capacitatea sa-i fac pe idioti sa se coalizeze, lucru pe care l-am inteles dupa muuulte experiente aproape identice. Daca de ex, sa zicem prin absurd ca impart un apartament cu 2 cretinopatzi care se urasc initzial suficient de mult cit sa-si dea in cap, ei bine, dupa o experientza gen contact zilnic cu mine, (in care eu incerc cit pot de mult sa-i evit, dar care sint amabil cu ei tot timpul, daaaar in care ma feresc de discutiile in care incearca ei sa ma bage, pentru ca-s jignitoare din partea lor), ei bine, o mare parte din ura care si-o purtau reciproc se indreapta fix catre mine. Asta in cazul asta, dar mai sint mai multe cazuri, nefericit de multe. Na, incerc sa ma adaptez, dar pentru ei genul asta de a fi mai vesel, optimist, deschis, cum chiar sint eu in relatiile sociale (asta mi-a zis cineva de treaba, mai demult) e nefrecventabil, ba chiar uri-bil la maximum.
Mai am si alte talente mai bune pentru mine, ca a trebuit sa invat miliarde de lucruri, dar au avut si ele bataie scurta, de ex puteam face multe joburi de dexteritate, care m-ar fi ajutat enorm in perioadele de ne-lucru, dar nu s-au intimplat, pentru ca oferta era pentru aia cu muschi mari, si oase tari si rezistente..Stiu ca trebuia sa accept niste chestii dure, sa fac niste compromisuri, dar cind era ceva sa-mi afecteze sanatatea am zis nu, clar. Si ca rezultat la toate astea a fost ca am invatat ce inseamna sa urasti in raspuns la ura primita, sa fii dur, grobian, si sa simulezi, in general ceva ce ei ar putea sa recunoasca la tine, pentru ca atit ii duce mintea, si au nevoie sa te "apuce" de undeva. Experientele astea mi-au ocupat timp mult, dar am trecut peste ele, ca am stiut ca e cu mult mai important sa evoluez cautind sa invat, si sa inteleg din cit mai multe, cit mai mult, chiar daca multe au fost neplacute, na, viata asta e uneori nedreapta, dar traibila, cumva..

Filmul de dupa film

Am pus poezia Anywhere the heart goes, pentru ca am plecat de la Thorn Birds, filmul super-incredibil de dur, dramatic, pe care l-am redescoperit, ca si eu le am cu dramele, oho, nu ma laud, care din ele reale si darimatoare, care imaginate, na, ca la toata lumea..Bine, unele, de fapt multe, sint legate de ceilalti, ca se mai aliaza contra ta, unii mi-au facut mici inscenari, ca e la liber, si se poate cind se poate, asta e clar inevitabil, dar ce ma frustreaza e ca lumea judeca semi-irational, nu are suficient antrenament sau experientza sa mai si gindeasca la ce spui tu, sau spun ei, ca na..Si asta ma face un mic geniu neinteles, hahaha, ca nu vorbesc pe limba lor de multe ori, ca mai am si idei, ginduri, etc. Mai sint si exceptii, si alea te umplu de mici fericiri pe care te mai bazezi, ca om esti, nu robot social-eficient, si ai si tu nevoie de ele..Bun, ziceam ca am pus poezia ca am revazut filmul, apoi re-ascultat melodia, si gasit versurile (in film era doar varianta instrumentala) care mi s-au parut incredibil de bine facute, si la obiect: inima, drumurile ei, drumul meu alaturi de ea, drumul tau, al inimii tale, etc, care mi-a inspirat postul cu Drumul inimii. E frumos, si e rar, si are anvergura, ca vorbeste despre oricine, ca doar toti avem o inima care face alegeri, si care se arata a fi bune, sau mai putin, na, ca in viata..Dar am observat ca dupa filmele astea bine facute in stil american, adica cu show, eroism de toate felurile, ramii in gura cu un gust cam amar, parca, pentru ca sint genul de creatii inchise, adica dupa ce se termina e ca si cum, gata, iesi afara din sala, si cara-te la treaba ta, ca aici s-a inchis cashcarabeta..Nu e ca atunci cind filmul ar lasa variante deschise posibile, la care sa te gindesti, sa meditezi, si sa le continui pentru tine..Sau asta o fi doar la ce filme am vazut eu, ca nu-s toate la fel, na..Mie imi place genul asta de opera care te pune pe construit in minte, care lasa variante posibile de explorat. Si asa si incerc sa scriu, ca asta e scopul pina la urma, bine, eu nu fac opere complete, stabile, eu doar pun in cuvinte lucruri la care ma gindesc, sau care ma framinta, despre mine, sau altii, ca na, probleme are toata lumea, si niminea nu-i perfect, ca daca ar fi, oho, am trai prea bine, si atunci ar aparea multe drame inchipuite..
In Anywhere the heart goes e link spre melodie, de aia e colorat in verde, nu e greseala de eroare de cromatica din cauza de lentile defecte, ca in optica din manualul de fizica de liceu.

Batalia cu diavolul detaliilor

Tot timpul fac revisions la proiect, l-am dezbatut si analizat de l-am ametit, dar sint pe drumul cel bun, daca exista asa ceva, hahaha.Mi-am revazut in cap metode, variante, solutii de design din tot, n-am lasat nimic pe dinafara, ca trebe facut profesional, sa fie safe, usor de folosit, adica practic, ca altfel degeaba il fac, ca na. Mi-am stors creierii ieri mai ales la safety, bai nene, ai asa, iti trebuie o chestie care sa faca o anumita functie, ei bine, cum o faci? Bun, inainte de asta trebuie sa-ti definesti destul de riguros cum sa functioneze treaba, si pleci de la un fel de set de date..Pe traseu iti dai seama ca mai ai de adaugat la datele din ipoteza, care implica alte si alte variante de solutii (pe care trebuie sa le cauti, ca nu ti le da nimeni mura in gura), sau imbunatatiri/modificari la cele care sint (alte cautari), sau reduceri la altele, etc, e un mozaic-haotic de nou si vechi care se imbina-combina cum fac reuniunile-intersectiile de multimi in matematici. Asa, dupa ce ti-ai aranjat ipoteza esti deja obosit, decit ca nu trebuie, pentru ca, de fapt, de abia acuma incepe travaliul, ai ipoteza, acuma sa te vad cum construiesti chestia..Si, na, incepi cu un ceva pe care il gasesti in memorie (daca il gasesti din experientele anterioare), dupa ce rascolesti tot, si faci varza amintirile din alte cazuri asemanatoare, iar daca nu, ultima solutie, inventezi, ca asta e chestia, nu doar sa combini ce stiai ca exista (asta e prea usor deja), si na..Greul cel mai greu e sa imaginezi din aproape in aproape cum sa arate in final "inventia" (asta faci tot timpul, ca asta e jobul de designer) care sa satisfaca scopul propus, sau sa ai asa, un fel de "viziune de ansamblu" (asta e mai greu) mai nebuloasa pe care sa o elaborezi cu toate detaliile trecind prin mai multi pasi de aceleasi viziuni. Na, daca ar fi fost usor ar fi fost facuta deja chestia, si ar fi aparut pe scara larga, ai fi gasit-o peste tot. Bun, dupa ce construiesti variantele posibile trebuie sa le iei la analizat din absolut toate punctele de vedere, asta e si greu si usor, pentru ca doar cauti defectele posibile, si iei decizia.. Asta e etapa in care tremura de frica "variantele" ca e posibil ca unele din ele sa fie eliminate, clar, dar asta e viata, ce vrei, ce e bun cu efort si sacrificii se face, na, nu te plingi ca ti-o furi, hahaha, e ca la armata, comanda se executa, nu se discuta, ca faci culcaturi si instructie de front cu masca pe figura pina leshini..Dar mai am de lucru destul la proiect, nu ma pling, ca na, diavolul e peste tot in toate detaliile, si ma bat cu el tot timpul. Dar sint pe drumul cel bun, cred, hahaha, ca nu e nimic sigur, azi toate sint interpretabile (cum e si ideea de "bun" de exemplu). Imi da energie buna sa ma gindesc, si mai refresh-uiesc mintea si ideile, mai fac curatenie, le mai sterg de praf, etc. Bun. Sa vedem ce iese. Tre'sa fiu pozitiv, ca altfel na, e nashpa, ca e plin de negativi care fac mizerii si nasoale, si te urmaresc sa ti-o traga, ca daca n-ar fi ce bine ar fi. Ca sa fie bine, ca e bine cind e bine, clar, adica na..

Drumul inimii

Mergem pe drumurile inimii, cind stim ca putem crede vocea instinctului ei..Alteori mergem pe drumurile pe care le-am strabatut inainte, pentru siguranta..Greu de spus care e mai bun, in absolut, pentru ca noi sintem trecatori care aleg, fara sa stie ce va urma..Mai demult credeam ca totul e posibil, si drumurile ma vor conduce singure acolo unde trebuie sa ajung..Am vazut ca totul e altfel, in timp..Am mai vazut ca si ceilalti fac la fel, ascultind de invataturile timpului prin care au trecut..Uneori se mai intimpla sa mai ratacim drumurile, si atunci intrebam iar inima, o ascultam, si o urmam..Nu e usor sa acceptam ratiunile ei, uneori, pentru ca avem si alte conditionari..Mai ales ca inima e imprevizibila, si poate cauta sa depaseasca unele adevaruri evidente.. Poate ca are cel putin o scuza, ca se afla in cautari de alte inimi dintre care sa aleaga una de care sa se ataseze..Inima are drumul ei..

Anywhere the heart goes - Henry Mancini

You know I will follow
Anywhere the heart goes
I will go until I know
All life can be

Love can hurt when you go
Anywhere the heart goes
Don't you know it isn't easy
Being me
I hold you inside 
Where my love never dies
And you will always be
Somewhere in me

If you want to follow
Anywhere the heart goes
I will be there when you want me
Any way you want me
And good years bad years
Would all fall away
If I knew that your heart
Would follow my heart
Someday

Diavolul din detalii

Am de suportat un dobitoc sinistru care da televizorul la maxim, urla in telefon mascari, buseste, trinteste, izbeste pina pe la 2-3 noaptea, gateste, maninca tot noaptea, evident, rigiie foarte tare, tuseste violent si ostentativ, ca el e smecher, si isi permite sa-si bata joc deoricine, ca doar plateste chiria la landlord, si billuri, si in general e foarte important. Are epilepsie (imi pare rau pentru el, dar si-a facut-o singur, pentru ca s-a batut mult, a fost un fel de bodyguard la un bar, si a luat multi pumni in cap, cred, altfel nu i s-ar fi intimplat asta ca era perfect sanatos inainte, a avut si alte joburi), nu are voie sa munceasca, si statul ii da un fel de ajutor in bani, mai ia si de la mine, si inca unul chirie, si isi bate joc si de bani, si mai ales de timp, ca nu face nimic constructiv, nu invata nimic, ca nu a invatat niciodata nimic, si o duce mai bine ca mine, evident. Si mai si sare la tine, e artagos, grobian, si nu se spala niciodata pe miini dupa ce foloseste wc-ul. Probabil ca asa imi trebuie, oi fi facut ceva sa merit asta, sau am mostenit de la stramosi vreun blestem. Abia astept sa plec de aici. De asta vorbeam despre oameni ca-s plini de ura, ca il am pe asta continuu, in fine. Mi-am reparat masina, de fapt m-a ajutat un tip, ca el se pricepea, bateria era terminata, am luat una noua, am mai umflat un pic si cauciucurile, si merge. Mai am de platit niste chestii, si sa vad cum gestionez si treaba cu banii, ca-s cam constrins, sper sa rezolv si ce mai am, si sa nu ma blochez pe vreundeva, ca nu stii niciodata ce mizerii se pot intimpla. Tre'sa umblu si sa-mi recuperez actele, ca mi-am pierdut si portmoneul, de bou ce sint, asta e.Principal e cu gasitul unui job cit mai repede posibil, ca e greu fara bani, si toti se poarta ca ciinii, nu te ajuta nici dracu', bai ce lume, da' nu-i iert nici eu cind o sa fie, ca asa lovituri nu cred ca chiar meritam.
Mi-am mai revazut proiectul meu, am avut idei bune, prinde contur toata treaba, incepe sa se lege pe masura ce si vad mai bine cum tre'sa functioneze. Pe ansamblu e cam facut, asa ca-conceptie, dar detaliile sint criminale, aici am de lucru mai mult. Nu degeaba se zice ca diavolul e in detalii, ca alea te uzeaza, pentru ca e o munca de cautare uriasa pina sa gasesti exact ce si cum sa fie. Si pe masura ce te gindesti mai vezi si variante constructive noi, asa ca lejer pot sa fac vreo 10 prototipuri, si toate simple, nu complicate inutil, sau fancy-ite. Din toate evident ca exista o solutie mai simpla si efectiva, care functioneaza mai usor, e mai ieftina de produs, si de intretinut, normal, acuma talentul e sa imi dau seama care din ele, ca le vezi mai bine la prototipuri, acolo e momentul adevarului. Una peste alta se pare ca o sa-l fac pina la urma, dar n-am nici o idee cum. Era bine sa fi avut un prieten de incredere cu care sa lucrez in echipa, si ar fi fost infinit mai usor, dar de unde prieten, de unde incredere, ca azi cam toti sint tradatori si lovesc pe la spate, si nu vreau asta de nici un fel, e mai preferabila singuratatea, asta e, dureaza proiectele mai mult, dar e mai sigur..Daca as fi avut o partenera eram mai linistit in perioadele fara job, ca nu ma stresam asa mult cu supravietuirea. E nasol ca in perioada asta de criza nu mai era nevoie de designeri, ca toti produceau aceleasi chestii..Eu sint cautat cind au nevoie de produse noi, sau custom-izate, ca le trebe designul la ele..In fine, vad eu cum fac, imi pare rau ca am trecut prin iadul asta al "relatiilor" cu ceilalti, fix cind imi era mai greu. Si nu-ti spune nimeni macar o vorba buna, ca sa ai o speranta ca mai exista ceva uman ramas prin lumea asta. Miine tre'sa-mi iau mincare, eh, iar conserve, sau orez, paste, vad eu. Conservele misto sint alea de fasole, chili, alea de macrou, si mai sint si alea cu carne procesata gen cremvursti, sint si ieftine (am scris "alea" si nu "acelea" ca mi-e greatza de atita fudulie cretina cu corectitudinea gramaticala). Mai si gatesc ciorbe la viteza, destul de comestibile (mi-as face o ciorba de aia adevarata cu carne de pui sau vita, si legume reale, dar cam consuma timpul). Tigari mai am, nu fumez mult, maxim 3-4 tigari pe zi, dar cind ma gindesc la proiect imi trebuie sa trag citeva fumuri ca sa mai refulez din incarcatura psihica..Altfel sint destul de relaxat. Am scris astea si ca sa nu le uit, ca nu mi-e jena de ele, ca asa e viata, cu bune si cu rele, si  invatam din toate, cit si cum putem, na. Atita dacit am avut de scos afara din sistem, ca informatii, ca restul nu le zic, ca sa am si eu misterul meu, pai altfel cum..Daca n-ai mister nu esti interesant, nu intrigi, ca asa daca toate-s la vedere ciuciu interes, hahaha. Beton. Am gasit titlul la postul asta Diavolul din detalii, ca asa fac, pun titlul la urma, ca sa reflecte mai bine despre ce am scris, ca asa se intimpla cind scrii, stii cum incepi, dar nu stii cum se continua, si cu atit mai putin cum se termina.