Cel mai frumos e sa te plimbi..Prin spatii, sau printre spatii..Spatii ale unor spirite..Si sa te simti ca si cind ai fi de acolo, din lumile lor..Sa fie totul firesc, asa ca si cum ar fi existat dintotdeauna, si ca si cind toti te-ar fi perceput ca un prieten, si cu care ar fi rezonat..Ce caldura, ce bine, ce frumos pentru suflet..
Lumea este glaciara..Asa a fost dintotdeauna..Toti te-au privit asa cum au privit spatiile dimprejur..Cu o ura profunda si eterna..Toti au vazut prin tine o varianta sociala la o distanta abisala..Ca o reflexie proprie intr-o oglinda uitata, undeva, intr-un adinc de vremuri..
Lumea e inghetata..Uitata in ea insasi, si intre propriile mizerii..Pierduta intre detaliile ei absurde..Ratacita..
Cum spuneam..Cel mai frumos e sa te plimbi printre eternurile dintre spirite..Si sa comunici cu toate fiintele care sint acolo atit de insingurate..
Pasii nostri sint pasii uitati inca inainte de a fi facuti..Pentru ca sint pierduti printre pasii lor..
Ne plimbam singuri printre ceilalti..Si totul ne aduce parca o fericire de a fi impreuna cu ei, la fel cum ne aduce o fericire de a fi singuri, si impreuna cu ginduri ce au inconjurat lumea..Noi cu noi, alaturi de sperantele lumilor ce vor veni, cu optimismul lor nesfirsit..
Thursday, December 19, 2013
O iubire
Am trait povesti, traim povesti, visam la povesti..Pentru ca asa ne e fiinta..Si iubirea e si ea, tot un fel de poveste, pe care ne-o traim, fiecare, in felul nostru propriu..
Multa lume vede in iubire un fel de a-si desfasura propriul ego peste celalalt..Si de a-si arata fiinta expandata in toate dimensiunile ei simultan cu a cere recunoastere si intelegere..Pentru ca procesul sa se desfasoare pe urma dupa regulile proprii, in conditiile date, si considerind firescul ca fiind cel pe care el, sau ea, il crede a fi universal..O iubire acaparatoare, pe care unii o accepta, poate pentru ca o recunosc ca le e superioara.. E posibil..
De fapt, cum e iubirea? Ce este? Cum o traim? Si ce e adevarat din tot?
Nu stiu, fiecare isi traieste iubirea in felul lui, dupa valorile lui..Dar, dincolo de tot, pentru ca sintem fiinte independente, cred ca iubirea e libertate, si vis..E ceva ce traiesti impreuna, fie ca e gind, speranta, sau intimplare..Ca un fel de spirit care se plimba prin spatiile mintii, si care uneste ceva, in altceva.. Simplu..
Multa lume vede in iubire un fel de a-si desfasura propriul ego peste celalalt..Si de a-si arata fiinta expandata in toate dimensiunile ei simultan cu a cere recunoastere si intelegere..Pentru ca procesul sa se desfasoare pe urma dupa regulile proprii, in conditiile date, si considerind firescul ca fiind cel pe care el, sau ea, il crede a fi universal..O iubire acaparatoare, pe care unii o accepta, poate pentru ca o recunosc ca le e superioara.. E posibil..
De fapt, cum e iubirea? Ce este? Cum o traim? Si ce e adevarat din tot?
Nu stiu, fiecare isi traieste iubirea in felul lui, dupa valorile lui..Dar, dincolo de tot, pentru ca sintem fiinte independente, cred ca iubirea e libertate, si vis..E ceva ce traiesti impreuna, fie ca e gind, speranta, sau intimplare..Ca un fel de spirit care se plimba prin spatiile mintii, si care uneste ceva, in altceva.. Simplu..
Petreceri
Eu nu prea le am cu petrecerile..Pentru ca m-am simtit tot timpul penibil sa stau ca idiotul incercind sa conversez pe teme de 2 lei, sau sa dansez in timp ce ne holbam reciproc unii la altii..Nu era de mine sa fiu social in situatiile alea..Dar ma prefaceam ca ma distrez, si ca uite ce fain e tot, si u-hu-hu tralala, asteptind sa treaca timpul ca sa ma intorc acasa si sa trag un somn adevarat..
Recunosc ca mincam tot felul de chestii gatite la mare arta, si-mi placeau la nebunie, pentru ca erau o alternativa placuta la maimutareala ipocrita dimprejur..Si, de fapt, cam mincarea aia imi dadea ideea realitatii vietii..Dar spectacolul avea si el, intr-un fel, farmecul lui..
Tin minte ca la o petrecere trebuia sa fie cite unul, sau mai multi, care se credeau populari..Si dansau, se zbenguiau, faceau ca toate visele, se conversau cu toata lumea cu o energie uimitoare..Adica na..Iar lumea se holba la ei, le ridea in fata, dadea noroc zgomotos, schimba replici cretine, si se bucura de momentul asta la maxim..Si personajele astea dansau cu toate invitatele, mincau pe apucate laudind cu zgomot tot ce era pe masa..Toti se distrau uitindu-se la el, si aplaudind, parca o scena jucata..
Apoi urmau momente de dans cu lumina stinsa, cind ei se lipeau de ele, si viciversa, asa, pentru cunoastere anatomica, dupa care iar se aprindeau luminile, si venea un alt fel de mincare, sau tortul, etc..Si timpul trecea metodic, si se apropia despartirea..La plecare toti se pupau zgomotos cu toti, se imbracau, si se retrageau metodic, pe perechi..Isi conduceau acasa iubitele, mai faceau citeva discutii si mergeau fiecare la casele lor..
Ce frumos era..Ce exceptional de frumos sa ma vad, dupa o petrecere de tipul asta, iar liber, sa fac ce vreau, sa dorm cit am chef, si sa nu mai trebuiasca sa ma conformez la reguli sociale..Era ca si cum ma eliberasem de ceva, si imi reveneam..Di-vin si sublim in acelasi timp..Ca o clipa de viata adevarata..
Recunosc ca mincam tot felul de chestii gatite la mare arta, si-mi placeau la nebunie, pentru ca erau o alternativa placuta la maimutareala ipocrita dimprejur..Si, de fapt, cam mincarea aia imi dadea ideea realitatii vietii..Dar spectacolul avea si el, intr-un fel, farmecul lui..
Tin minte ca la o petrecere trebuia sa fie cite unul, sau mai multi, care se credeau populari..Si dansau, se zbenguiau, faceau ca toate visele, se conversau cu toata lumea cu o energie uimitoare..Adica na..Iar lumea se holba la ei, le ridea in fata, dadea noroc zgomotos, schimba replici cretine, si se bucura de momentul asta la maxim..Si personajele astea dansau cu toate invitatele, mincau pe apucate laudind cu zgomot tot ce era pe masa..Toti se distrau uitindu-se la el, si aplaudind, parca o scena jucata..
Apoi urmau momente de dans cu lumina stinsa, cind ei se lipeau de ele, si viciversa, asa, pentru cunoastere anatomica, dupa care iar se aprindeau luminile, si venea un alt fel de mincare, sau tortul, etc..Si timpul trecea metodic, si se apropia despartirea..La plecare toti se pupau zgomotos cu toti, se imbracau, si se retrageau metodic, pe perechi..Isi conduceau acasa iubitele, mai faceau citeva discutii si mergeau fiecare la casele lor..
Ce frumos era..Ce exceptional de frumos sa ma vad, dupa o petrecere de tipul asta, iar liber, sa fac ce vreau, sa dorm cit am chef, si sa nu mai trebuiasca sa ma conformez la reguli sociale..Era ca si cum ma eliberasem de ceva, si imi reveneam..Di-vin si sublim in acelasi timp..Ca o clipa de viata adevarata..
Sarbatori din alte vremuri
Iarna asta e la fel de mult ca celelalte ierni, pe cit e de diferita..E iarna de dintotdeauna, care vine si se duce, si ne vede in toate virstele noastre..E iarna anotimp, care isi face jocul si acum, ca si atunci..Iarna unor sperante adunate, si, pe care noi le-am risipit cu o generozitate naiva..
Imi mai aduc aminte cum era atunci, demult, cind nu ne pasa de viata, asa cum nu ne pasa de moarte, sau de dureri, pentru ca traiam ce simteam..Si ne aruncam in zapada, faceam bulgari pe care ii tinteam direct in mecla unui adversar..Cind mincam zapada ca pe o trufanda neimaginata, si inghetam nestiut printre aceleasi locuri..Cind ne intorceam acasa uzi pina la piele, si asteptam sa vedem ce cadouri au mai aparut pe sub brad..Iarna bucuriilor noastre infinite, si pe care o traiam zimbind la celelalte zimbete dimprejur..
Acuma, probabil ca timpul ne-a mai adus prin suflet ceva tristete..Dar ce frumos ne revenim la toate copilariile cind vine iar iarna cu alaiul ei urias de sarbatori..Ce mirific e tot..La fel ca atunci..
Am fost cu plugusorul toata trupa din blocul nostru, pe la toti vecinii..Si am inceput cu scara mea..Etajul 1, 2, 3, 4, apoi scara din mijloc, la fel..Si toti ne dadeau care bani, care covrigi, portocale, dar neaparat o visinata mica..Si, la ultima scara de bloc, eram deja bine etilati..Normal ca plugusorul acuma suna destul de confuz, dar spus cu acelasi entuziasm..Dupa etajul 2 eram deja prastie, si ne gindeam sa renuntam..Asa ca am plecat in plina glorie, ca sa ne ducem acasa..Unul din noi cazuse deja, pe drum, in zapada, si si-ar fi dorit sa doarma acolo ..L-am tirit prin zapada, l-am plantat la usa, si am mers sa dormim..Seara, cind m-am trezit cu dureri de cap, am vazut un cor frumos care cinta in spatele blocului..A fost sublim..M-am uitat la stelutele din brad, si m-am gindit, asa, oare cum va fi un craciun de asta peste vreo 25-30 de ani? Poate la fel, poate diferit..
Si locurile, si oamenii s-au mai schimbat..Acuma e parca o alta lume..
Imi mai aduc aminte cum era atunci, demult, cind nu ne pasa de viata, asa cum nu ne pasa de moarte, sau de dureri, pentru ca traiam ce simteam..Si ne aruncam in zapada, faceam bulgari pe care ii tinteam direct in mecla unui adversar..Cind mincam zapada ca pe o trufanda neimaginata, si inghetam nestiut printre aceleasi locuri..Cind ne intorceam acasa uzi pina la piele, si asteptam sa vedem ce cadouri au mai aparut pe sub brad..Iarna bucuriilor noastre infinite, si pe care o traiam zimbind la celelalte zimbete dimprejur..
Acuma, probabil ca timpul ne-a mai adus prin suflet ceva tristete..Dar ce frumos ne revenim la toate copilariile cind vine iar iarna cu alaiul ei urias de sarbatori..Ce mirific e tot..La fel ca atunci..
Am fost cu plugusorul toata trupa din blocul nostru, pe la toti vecinii..Si am inceput cu scara mea..Etajul 1, 2, 3, 4, apoi scara din mijloc, la fel..Si toti ne dadeau care bani, care covrigi, portocale, dar neaparat o visinata mica..Si, la ultima scara de bloc, eram deja bine etilati..Normal ca plugusorul acuma suna destul de confuz, dar spus cu acelasi entuziasm..Dupa etajul 2 eram deja prastie, si ne gindeam sa renuntam..Asa ca am plecat in plina glorie, ca sa ne ducem acasa..Unul din noi cazuse deja, pe drum, in zapada, si si-ar fi dorit sa doarma acolo ..L-am tirit prin zapada, l-am plantat la usa, si am mers sa dormim..Seara, cind m-am trezit cu dureri de cap, am vazut un cor frumos care cinta in spatele blocului..A fost sublim..M-am uitat la stelutele din brad, si m-am gindit, asa, oare cum va fi un craciun de asta peste vreo 25-30 de ani? Poate la fel, poate diferit..
Si locurile, si oamenii s-au mai schimbat..Acuma e parca o alta lume..
Calatoria vietii
Traim printre variante..Vieti pe care le petrecem ratacit si rotit, doar ca sa evitam cevauri prezise, sau ca sa urmam alte cevauri acceptate, sau dorite..Vieti amestecate cu alte vieti, in care mai ingramadim, ca intr-un spatiu limitat, propriile fericiri..Vieti in care privim imprejur, ca sa intelegem cum societatea asta uriasa ne accepta locul propriului eu, in care chiar sintem..Locul pe care il jucam zilnic, cu constiinta faptului ca noi, chiar contam..
Zilnic invatam lectia asta a zborului..Invatam experimentind ce consecinte au actiunile noastre..Si ce inseamna sa apasam pe unele butoane din panoul infinit al posibilitatilor..Invatam experimentind zilnic lectia asta a unui zbor pe deasupra unor alte experiente..Invatam privind catre ceilalti, ca intr-o oglinda care ne arata atitea reflexii..
Lumea ni se mai invirte imprejur, cu viteze mai mari, sau mai mici..Iar noi o privim detasat de la fereastra unui tren cu vagoane lungi, cit clipele..Si ne mai miram, inca..Ca mai putem vedea atitea lucruri interesante, intr-o viata care ne parea uneori atit de placida si uniforma..
Calatorim inca, pe drumurile deschise ale vietii..Privind peisajele, si rezonind cu chiotul prelung al locomotivei..Plimbindu-ne pe culoarele lungi ale vagoanelor, si conversind cu toti cei care mai ies la o tigara, si, care, printre fumuri, ne mai povestesc despre atitea amintiri traite, sau imaginate..
Zilnic invatam lectia asta a zborului..Invatam experimentind ce consecinte au actiunile noastre..Si ce inseamna sa apasam pe unele butoane din panoul infinit al posibilitatilor..Invatam experimentind zilnic lectia asta a unui zbor pe deasupra unor alte experiente..Invatam privind catre ceilalti, ca intr-o oglinda care ne arata atitea reflexii..
Lumea ni se mai invirte imprejur, cu viteze mai mari, sau mai mici..Iar noi o privim detasat de la fereastra unui tren cu vagoane lungi, cit clipele..Si ne mai miram, inca..Ca mai putem vedea atitea lucruri interesante, intr-o viata care ne parea uneori atit de placida si uniforma..
Calatorim inca, pe drumurile deschise ale vietii..Privind peisajele, si rezonind cu chiotul prelung al locomotivei..Plimbindu-ne pe culoarele lungi ale vagoanelor, si conversind cu toti cei care mai ies la o tigara, si, care, printre fumuri, ne mai povestesc despre atitea amintiri traite, sau imaginate..
Valorile timpului
Am vazut iar Pas in doi, filmul, pe Neptun TV..Absolut fabulos..Impresionant cum autorul a alambicat destinele posibile ale unor personaje atit de diferite..Pentru ca dragostea intre 2, sau prietenia e doar un motiv pentru a explora, si a intelege oamenii, si societatea asa cum e, cu bune si rele..Dar, sa ma explic.. Personajul lui Bleont e cel mai complex, cel mai framintat, cel mai fragil, cel care nu stie sa aleaga intre o infinitate de raspunsuri, la o infinitate de intrebari..Dar care pare dur, pentru ca asa si-a ales el masca, ca sa se protejeze..Si fata de el, ceilalti par niste marionete manevrate de societate, sau de propriile limitari..Prietenul lui, cele 2 iubite total diferite, colegii, etc..Asta mi se pare exceptional, cum se pun in paralel atitia oameni, atit de diferiti, si cum se anticipeaza artistic reactiile lor..Adica unul mai diferit, dupa neimpliniri si nereusite se retrage, pe cind ceilalti se impaca, cumva, intre ei, si cu destinul lor, blamindu-l, evident, pe cel care le-a disturbat existenta liniara..Stim scenariul acesta pentru ca l-am trait pe pielea noastra de cite ori, ooo..
Pina la urma totul e o tema veche de cind lumea..Adica rautatea mediocrilor, ca sa nu spun a prostilor.. Aceiasi idioti, aceleasi minti inguste care mai demult si-au dat acceptul pentru eliberarea lui Barabbas, in schimbul crucificarii lui Christos..O lectie de viata pe care, se pare ca societatile nu prea au invatat-o..
Am vazut un interviu cu cineva doct in educatie, care explica multe adevaruri..Si, ma gindeam ca noi, ca oameni, ne crestem generatiile tinere destul de ciudat, si empiric, pentru ca cei care sint parinti acum nu au absolvit nici o scoala care sa-i califice pentru asta..Nu spun ca ei o fac bine, sau nu, ci doar ca educarea tinerilor este la latitudinea scolii, sau a parintilor..Si imi imaginam un scenariu posibil prin anul 4000 sa zic asa, cind copiii vor fi crescuti cu totul altfel..Bine, atunci omenirea chiar va avea o viziune a viitorului, si va sti sa isi promoveze si dezvolte capacitatile si valorile..Si chiar cred ca asa va fi, pentru ca atunci omul chiar va fi privit la adevarata lui valoare..Dar, va ma trece pina atunci un timp, necesar pentru reflectie..
Pina la urma totul e o tema veche de cind lumea..Adica rautatea mediocrilor, ca sa nu spun a prostilor.. Aceiasi idioti, aceleasi minti inguste care mai demult si-au dat acceptul pentru eliberarea lui Barabbas, in schimbul crucificarii lui Christos..O lectie de viata pe care, se pare ca societatile nu prea au invatat-o..
Am vazut un interviu cu cineva doct in educatie, care explica multe adevaruri..Si, ma gindeam ca noi, ca oameni, ne crestem generatiile tinere destul de ciudat, si empiric, pentru ca cei care sint parinti acum nu au absolvit nici o scoala care sa-i califice pentru asta..Nu spun ca ei o fac bine, sau nu, ci doar ca educarea tinerilor este la latitudinea scolii, sau a parintilor..Si imi imaginam un scenariu posibil prin anul 4000 sa zic asa, cind copiii vor fi crescuti cu totul altfel..Bine, atunci omenirea chiar va avea o viziune a viitorului, si va sti sa isi promoveze si dezvolte capacitatile si valorile..Si chiar cred ca asa va fi, pentru ca atunci omul chiar va fi privit la adevarata lui valoare..Dar, va ma trece pina atunci un timp, necesar pentru reflectie..
Wednesday, December 18, 2013
Plimbarile printre sperante
E pacat ca nimeni nu are incredere..Pentru ca e o sansa ca, cineva, asa din nestiut, sa ia de mina pe oricine, si sa-i arate strazile orasului..Pur si simplu..Strazi ale orasului care uneori mai are sperante pe care mai vrea sa le arate..
Pentru noi orasul asta cu strazile lui e un simbol a ceva ce ne dorim sa se intimple..Pentru ca ne-am lasat sperantele sa se plimbe liber peste tot..Si, de atunci, mai cautam cu privirea ceva care sa ne mai aduca aminte de acele vremuri..
Pentru noi orasul asta cu strazile lui e un simbol a ceva ce ne dorim sa se intimple..Pentru ca ne-am lasat sperantele sa se plimbe liber peste tot..Si, de atunci, mai cautam cu privirea ceva care sa ne mai aduca aminte de acele vremuri..
Pasi
Locurile au amintiri..Amintirile tale, printre amintirile celorlalti..Locurile au o suma uriasa de amintiri, pe care doar unii si le mai regasesc prin colturile memoriei..
Uneori te plimbi prin unele locuri, ca sa iti refaci, in minte, ce ai trait..Nestiind cite au trait altii, inaintea ta, care, si ei, s-au plimbat prin locurile astea..Cite iubiri, tristeti, sperante te-au precedat, fara ca tu sa ai idee.. Cite suflete si-au petrecut momente aici..Citi oameni si-au lasat pasii pe aici..Cite vise, cite promisiuni, si treceri..Pe aici..Exact aici..In spatiul asta al tuturor trecerilor..
Oare citi pasi vor mai trece dupa ce noi nu vom mai fi?
Uneori te plimbi prin unele locuri, ca sa iti refaci, in minte, ce ai trait..Nestiind cite au trait altii, inaintea ta, care, si ei, s-au plimbat prin locurile astea..Cite iubiri, tristeti, sperante te-au precedat, fara ca tu sa ai idee.. Cite suflete si-au petrecut momente aici..Citi oameni si-au lasat pasii pe aici..Cite vise, cite promisiuni, si treceri..Pe aici..Exact aici..In spatiul asta al tuturor trecerilor..
Oare citi pasi vor mai trece dupa ce noi nu vom mai fi?
Derive
Sexul, ultima frontiera..AD 2013..Cel putin in zona carpato-danubiano-etc..Toata lumea e super-pudica si super-serioasa..Nu te joci nene..Toti sint specialisti, si toti iti dau lectii..Asa ca singura sansa e sa taci si sa urmezi invataturile depasite ale unor initiati..Sau initiate..Dupa care mai vezi tu ce urmeaza..Ca doar traim intr-o lume abia iesita dintr-o dictatura feroce..Lume inertiala..Si destul de seaca in stupiditatea ei..Dar intransigenta..Gata oricind sa te puna la zid, daca nu te conformezi..Dar care are o parere foarte buna despre ea-insasi..Si mistic-religioasa..Amin..
Jocul sperantelor
Traim prin timp..Traim printr-un timp pe care rareori il simtim a fi al nostru..Pentru ca, de cele mai multe ori traim prin timpul social, al celorlalti..Si ne conformam legilor lui..
Ne traim viata raportindu-ne la ce ne exista imprejur..Ca intr-o incercare perpetua de intelegere..Ca intr-un joc universal, pe care il invatam din mers..Un joc complicat, si elaborat, cu reguli pe care cautam, cu efort, sa ni le apropiem de suflet, si de ginduri..
Viata e un fel de joc..Un joc identic cu jocurile altor vieti..Amestecat in jocul jocurilor lumii..Un fel de joc varianta intre atitea alte variante posibile..Si chestia e, ca, jocul asta il jucam pentru prima oara, tot timpul.. Ca si cind am fi incepatori perpetui..Care pornesc de la start continuu, intr-o eterna competitie a existentelor..
Incepem iar, si iar..Traim experiente care ne sint asemanatoare, dar niciodata identice..Si pornim iar, si iar, pe drumuri nestiute..Cautind ceva ce nu stim prea precis..O himera..O varianta de destin, un drum, o viata imaginata..Un spirit poate, care pare, in ce anticipam, sa ne semene..Cine stie? E greu de spus, inca, acum, pentru ca nu ne-am definit viitorul..Tot ce pare o varianta posibila e atit de indepartata..Iar ce traim e atit de neclar, si nestiut..Traim incercind, si visam sperind..Privim, cautam, si ne lasam purtati de armoniile lumii in care ne regasim..Dupa care ne pierdem, ca sa ne putem cauta iar..Sperind ca vom reusi sa intelegem, din tot, ce ne-ar putea determina sa mergem inainte..
Ne traim viata raportindu-ne la ce ne exista imprejur..Ca intr-o incercare perpetua de intelegere..Ca intr-un joc universal, pe care il invatam din mers..Un joc complicat, si elaborat, cu reguli pe care cautam, cu efort, sa ni le apropiem de suflet, si de ginduri..
Viata e un fel de joc..Un joc identic cu jocurile altor vieti..Amestecat in jocul jocurilor lumii..Un fel de joc varianta intre atitea alte variante posibile..Si chestia e, ca, jocul asta il jucam pentru prima oara, tot timpul.. Ca si cind am fi incepatori perpetui..Care pornesc de la start continuu, intr-o eterna competitie a existentelor..
Incepem iar, si iar..Traim experiente care ne sint asemanatoare, dar niciodata identice..Si pornim iar, si iar, pe drumuri nestiute..Cautind ceva ce nu stim prea precis..O himera..O varianta de destin, un drum, o viata imaginata..Un spirit poate, care pare, in ce anticipam, sa ne semene..Cine stie? E greu de spus, inca, acum, pentru ca nu ne-am definit viitorul..Tot ce pare o varianta posibila e atit de indepartata..Iar ce traim e atit de neclar, si nestiut..Traim incercind, si visam sperind..Privim, cautam, si ne lasam purtati de armoniile lumii in care ne regasim..Dupa care ne pierdem, ca sa ne putem cauta iar..Sperind ca vom reusi sa intelegem, din tot, ce ne-ar putea determina sa mergem inainte..
Drum inertial
Lumea e complicata..E un infinit de variante amestecate..Pentru ca e suma de suprapuneri de posibilitati combinate, ale unor trecuturi la fel de infinit complicate..Lumea e un cerc de cercuri, care s-au rotit dintotdeauna..Si ce vedem e rezultatul miscarilor care s-au intimplat, al destinelor care s-au amestecat..Al vietilor atitor alte generatii..
Ce traim e un prezent palpabil..Plin de atitea reusite cite au putut supravietui timpului..
Imi place uneori sa ma uit la oameni, ca la fiintele care imi seamana..Ca la existente care, ca si mine, isi poarta determinarile cu curaj, prin lumea asta atit de schimbatoare..Si ii admir, cum sint, cum incearca sa-si depaseasca conditia, ca sa existe, inca..Ii admir pe toti cei care si-au lasat orgoliile deoparte, si au mers inainte, impotriva unor prejudecati..Oameni care si-au trait viata cu o demnitate autentica, si care nu s-au conformat unor mode trecatoare..Ce frumos, ce fiinte, ce exemple..
Astazi se pare ca locul lor e prin carti prafuite..Ce ironic..
Reperele se schimba tot timpul, si societatea se transforma..Ce traim astazi e un rezultat al unei evolutii.. O evolutie a unei lumi ce a mers pe drumul propriilor determinari..Poate ca asa ar fi trebuit sa se intimple.. Pentru ca lumea si-a ales singura caile inainte..Si a mers asa automat, cu inertia proprie..
Ce traim e un prezent palpabil..Plin de atitea reusite cite au putut supravietui timpului..
Imi place uneori sa ma uit la oameni, ca la fiintele care imi seamana..Ca la existente care, ca si mine, isi poarta determinarile cu curaj, prin lumea asta atit de schimbatoare..Si ii admir, cum sint, cum incearca sa-si depaseasca conditia, ca sa existe, inca..Ii admir pe toti cei care si-au lasat orgoliile deoparte, si au mers inainte, impotriva unor prejudecati..Oameni care si-au trait viata cu o demnitate autentica, si care nu s-au conformat unor mode trecatoare..Ce frumos, ce fiinte, ce exemple..
Astazi se pare ca locul lor e prin carti prafuite..Ce ironic..
Reperele se schimba tot timpul, si societatea se transforma..Ce traim astazi e un rezultat al unei evolutii.. O evolutie a unei lumi ce a mers pe drumul propriilor determinari..Poate ca asa ar fi trebuit sa se intimple.. Pentru ca lumea si-a ales singura caile inainte..Si a mers asa automat, cu inertia proprie..
Priviri din noi
Mai privim uneori priviri..Ca si cind am fi intr-o oglinda care reflecta alti oameni..Ca si cind am simti privirile ce ne vin de la ceilalti explicindu-ne senzatiile pe care le creem asupra lor..Si ca si cind am simti ce gindesc ei..Si ne gindim, si incercam sa intelegem..Pentru ca unele raspunsuri sint atit de diferite de cele pe care le-am imaginat..Si incercam sa intelegem de ce..Numai ca, de atitea ori, nu am gasit un raspuns plauzibil..Si ne-am imaginat ca nu am gasit, pentru ca acel raspuns e prea subtil, si inaccesibil..Sau poate nu exista..Pentru ca, poate, natura umana in toate manifestarile ei, nu se poate explica..Pentru ca toti sintem atit de diferiti, si de determinati pe propria noastra fiinta, pe care o consideram singura adevarata..Tot ce se poate..
Intelegerile noastre sint limitate cind ne raportam la ceilalti..Pentru ca intelegerile noastre sint limitate cind ne raportam la noi insine..Cercul nostru e mic..E infinit mic fata de toate posibilitatile existentelor..Si poate asa e natural sa fie..
Dar mai privim alte priviri, si ne mai intrebam cine sintem..Pentru ca ne face bine sa ne mai cautam parti din noi printre ceilalti..
Intelegerile noastre sint limitate cind ne raportam la ceilalti..Pentru ca intelegerile noastre sint limitate cind ne raportam la noi insine..Cercul nostru e mic..E infinit mic fata de toate posibilitatile existentelor..Si poate asa e natural sa fie..
Dar mai privim alte priviri, si ne mai intrebam cine sintem..Pentru ca ne face bine sa ne mai cautam parti din noi printre ceilalti..
Monday, December 16, 2013
Vise si amintiri
Amintirile sint reflexii-refractii construite de oglinzile-lentile ale propriului suflet, ale unor alte realitati..Si amintirile, din cauza asta sint complicate..Nu doar pentru ca sint holograme spatial-inconjuratoare cu forme si lumini colorate si schimbatoare, ci pentru ca au multe alte dimensiuni, poate cite cel putin una pentru fiecare perceptie..Poate ca amintirile sint de fapt fragmente din filmul unui vis visat demult..Scoase din contextul vremurilor si al memoriilor traite..Care au fost curatate, si expuse undeva, in muzeul nostru..
Si am zis asa pentru ca am realizat ca amintirile sint pline de gusturi, mirosuri, senzatii la atingeri, miscari, transformari, oameni, dialoguri, locuri, gesturi, mimici, intrebari, raspunsuri, armonii, peisaje, stari, senzatii, etc etc..Si e interesant ca amintirile, spre deosebire de vise, au avantajul ca sint stabile, si retraibile..In schimb, visele au altceva..Ne readuc in minte deja-vu-uri, fie ca-s din trecut, fie din viitor..
Si am zis asa pentru ca am realizat ca amintirile sint pline de gusturi, mirosuri, senzatii la atingeri, miscari, transformari, oameni, dialoguri, locuri, gesturi, mimici, intrebari, raspunsuri, armonii, peisaje, stari, senzatii, etc etc..Si e interesant ca amintirile, spre deosebire de vise, au avantajul ca sint stabile, si retraibile..In schimb, visele au altceva..Ne readuc in minte deja-vu-uri, fie ca-s din trecut, fie din viitor..
Saturday, December 14, 2013
Traditii
Mai nene, sint traditii, si traditii, fiecare popor cu ale lui..Adica si obiceiuri, dar mai mult obiecte, sarbatori, mincaruri, si, last but not least, muzica..Am ascultat fiecare muzici traditionale de la multe popoare..Si ca sa dam doar citeva exemple: nemtii, ce muzica fabulos de optimista si vesela, de o asculti la Oktoberfest cind halesti cirnati cu bere, si te iei de umar cu mesenii, apoi francezii cu-cintecele populare pe care le-am invatat la generala incepind cu frere Jacques, acordeonurile alea romantice, pe urma italienii cu cintecele luntrasilor de Venetia, apoi grecii, cu Zorba, Yanni, Vangelis, asa, apoi spaniolii cu chitarele alea romantico-ritmate, portughezii, pe urma englezii, ooo, ce balade, irlandezii, scotienii, nordicii, turcii, sudamericanii etc etc..
Fiecare popor are niste armonii si niste ritmuri de te ung pe suflet..Bun..
La romanasi e situatia cam unghiulara..Pentru ca-cintecele noastre sint atit de bruste, de neasteptate, de rasucite, ca te confuzeaza..Zic de cintecele vechi, nu de astea comercial-aranjate de acuma..Si cintecele alea parca sint scrise de oameni cu dureri mari nene, mari de tot..Probabil ca ereau putini doftori pe vremea aia..
Fiecare popor are niste armonii si niste ritmuri de te ung pe suflet..Bun..
La romanasi e situatia cam unghiulara..Pentru ca-cintecele noastre sint atit de bruste, de neasteptate, de rasucite, ca te confuzeaza..Zic de cintecele vechi, nu de astea comercial-aranjate de acuma..Si cintecele alea parca sint scrise de oameni cu dureri mari nene, mari de tot..Probabil ca ereau putini doftori pe vremea aia..
Thursday, December 12, 2013
Istorie si idei
Am revazut o emisiune-discutie cu dl Lucian Boia, in care se pleca de la unele idei, si variante de a privi istoria..Adica, mai pe larg, cum vedem noi, cei de acum trecutul, si daca, pe premisele astea putem anticipa viitorul..Si dl Boia spunea ca noi, acum gindim de pe pozitia omului contemporan, care are mentalitatea moderna..De pe pozitia omului care stie cu precizie ce s-a intimplat in trecut, si care este detasat de acel trecut..Omul care cunoaste atit de multe, si care vede lucrurile de sus, ca o panorama..Doar ca in acel trecut, oricare ar fi fost el, mentalitatile erau altele, conditiile istorice la fel, gindirea, filosofiile, stiintele, etc etc erau altele, corespunzatoare acelor timpuri..Si ca, daca dorim sa judecam istoria corect ar trebui sa judecam totul IN CONTEXT!!! Si sa nu ne dam mari ca noi sintem mai buni in a vedea adevarurile..In fine..
Apoi, in emisiune s-a pus problema romanilor, si de ce societatea romaneasca e asa de ciudata..Si explicatia a fost asa: pentru ca trecutul a fost cum a fost, si el ne-a determinat sa fim cum sintem..Dar asta, sigur, nu ne da merite, si nici nu ne scuza..Asta doar vine sa ne explice..Pentru ca oamenii sint la fel peste tot, dar tarile in care traiesc ei au avut evolutii diferite..
Si pe urma discutia a avansat spre societate, mentalitati, explicatii, dar si ginduri despre viitor..Si dl Boia spunea ca viitorul e perfect imprevizibil, pentru ca multi din prezicatori au dat-o in bara, si ca orice e posibil.. Pentru ca, astazi, istoria se accelereaza, si se duce pe drumuri nebanuite..Ceea ce e perfect adevarat..
Pina la urma totul e relativ, nu?
Apoi, in emisiune s-a pus problema romanilor, si de ce societatea romaneasca e asa de ciudata..Si explicatia a fost asa: pentru ca trecutul a fost cum a fost, si el ne-a determinat sa fim cum sintem..Dar asta, sigur, nu ne da merite, si nici nu ne scuza..Asta doar vine sa ne explice..Pentru ca oamenii sint la fel peste tot, dar tarile in care traiesc ei au avut evolutii diferite..
Si pe urma discutia a avansat spre societate, mentalitati, explicatii, dar si ginduri despre viitor..Si dl Boia spunea ca viitorul e perfect imprevizibil, pentru ca multi din prezicatori au dat-o in bara, si ca orice e posibil.. Pentru ca, astazi, istoria se accelereaza, si se duce pe drumuri nebanuite..Ceea ce e perfect adevarat..
Pina la urma totul e relativ, nu?
Wednesday, December 11, 2013
Timpuri de euri
Totul e sa mai poti vedea citeva reflexii in oglinzile accesibile..Restul e praf, si uitare..
Mai sint si rasarituri, cite mai sint apusuri..Care cite sa acopere ce a mai ramas din noi toti.. Mai privim fara sa simtim la tot ce este inca..Si ne mai gindim la tot ce sintem, la ce am fost, la ce vom fi, printre ceilalti..
Lumina ne mai inconjoara, ca o speranta..Lumina ca o varianta de noi insine ce si-a cautat o varianta de drum, prin atitea nestiuturi..
Ma simt si acum, asa cum m-am simtit dintotdeauna..O varianta de mine, la fel de singuratica, cum a fost tot timpul..O varianta de eu care a cautat un reper intr-un timp ce l-a respins atit de constant, pe cit a fost de constant totul, in constiintele fixate ale celorlalti..O varianta de eu ce nu s-a regasit in nimic, niciodata..
Timpul ne-a acoperit cu repere, si variante de existente..Iar noi ne-am acoperit cu variante mai mult sau mai putin acceptate de euri..
Mai sint si rasarituri, cite mai sint apusuri..Care cite sa acopere ce a mai ramas din noi toti.. Mai privim fara sa simtim la tot ce este inca..Si ne mai gindim la tot ce sintem, la ce am fost, la ce vom fi, printre ceilalti..
Lumina ne mai inconjoara, ca o speranta..Lumina ca o varianta de noi insine ce si-a cautat o varianta de drum, prin atitea nestiuturi..
Ma simt si acum, asa cum m-am simtit dintotdeauna..O varianta de mine, la fel de singuratica, cum a fost tot timpul..O varianta de eu care a cautat un reper intr-un timp ce l-a respins atit de constant, pe cit a fost de constant totul, in constiintele fixate ale celorlalti..O varianta de eu ce nu s-a regasit in nimic, niciodata..
Timpul ne-a acoperit cu repere, si variante de existente..Iar noi ne-am acoperit cu variante mai mult sau mai putin acceptate de euri..
Plimbari pe strazi
Singuratatea e singura noastra alternativa..Alternativa unica la tot..
Cind imi fac patul ma simt ca atunci cind eram in armata, si trebuia sa fac ce imi era impus..Si dupa ce fac toate celelalte ma gindesc, daca nu cumva urmez si eu un fel de ordine universala..O ordine care o urmez fara sa o inteleg, prea mult..Ca atunci cind simteam ca toti cinta in cor, respectind o lege ce venea dintr-un timp pe care nu prea il intelegeam..
Vezi tu, respectam drumurile trecutului care s-au petrecut asa cum am invatat ca s-ar fi petrecut intr-un timp al propriilor intelegeri..Si respectam totul in identitatea originara..Ca si cind totul ar fi fost intr-o recunoastere a propriilor identitati..Care ar fi cintat in armonii propriile trairi in lumea asta, cumva, necunoscuta..
Daca privesti, cind privesti lumea ca o varianta a versiunilor necunoscute din tine, daca, si cind, atunci, ce cor nestiut inca iti cinta atit de frumos despre variantele fiintelor tale..Fiinte care se mai plimba, inca, pe strazile lumilor..Pe strazile cu lumini si umbre, ale versiunilor de universuri..
Cind imi fac patul ma simt ca atunci cind eram in armata, si trebuia sa fac ce imi era impus..Si dupa ce fac toate celelalte ma gindesc, daca nu cumva urmez si eu un fel de ordine universala..O ordine care o urmez fara sa o inteleg, prea mult..Ca atunci cind simteam ca toti cinta in cor, respectind o lege ce venea dintr-un timp pe care nu prea il intelegeam..
Vezi tu, respectam drumurile trecutului care s-au petrecut asa cum am invatat ca s-ar fi petrecut intr-un timp al propriilor intelegeri..Si respectam totul in identitatea originara..Ca si cind totul ar fi fost intr-o recunoastere a propriilor identitati..Care ar fi cintat in armonii propriile trairi in lumea asta, cumva, necunoscuta..
Daca privesti, cind privesti lumea ca o varianta a versiunilor necunoscute din tine, daca, si cind, atunci, ce cor nestiut inca iti cinta atit de frumos despre variantele fiintelor tale..Fiinte care se mai plimba, inca, pe strazile lumilor..Pe strazile cu lumini si umbre, ale versiunilor de universuri..
Experienta visului
Sigur, timpul ne guverneaza, ne conduce pe drumurile lui..Dar noi, ca fiinte, ne alegem, cumva, si noi, propriile drumuri..Drumuri ale propriului destin, determinat de propriile valori..
Eu sint inginer..Un om care foloseste practic stiintele exacte..Si care trebuie sa le cunoasca foarte bine.. Chiar mult mai bine decit s-ar imagina..Ca un student care, ca sa ia o nota de trecere trebuie sa stie ceva mai mult decit cei ce au obtinut o nota maxima..O, da..
Dar, vezi, de asta viata e frumoasa..Ca iti arata atitea nebanuite fete, si atitea posibilitati..Atitea posibile variante..Pe care le alegi singur, daca te simti capabil sa zbori..
Nu-i invidiez pe ceilalti care si-au cistigat privilegii..In niciun caz..Pot doar sa ma blamez pe mine..Ca nu am reusit mai mult..E doar o varianta de alegere a mea, intre variantele sociale..
Lumea e spatiul prin care poti zbura, si in care iti poti arata capacitatile fiintelor tale..Lumea e locul variantelor, al alegerilor tale, sau al celor acceptate de societate..
Cind eram mai tinar visam la unele lucruri..Acum ma mai gindesc la cine sint, inca, si la ce mai visez..Si ma gindesc daca a meritat tot efortul din trecut..Poate ca da..Altfel nu as fi scris despre toate astea..
Sint un fel de fiinta care zboara pe cont propriu..Care isi cauta drumul..Si care este mai mult, sau mai putin inteles de toti ceilalti..Ce mai conteaza? Doar traim toti in aceeasi lume, nu?
Eu sint inginer..Un om care foloseste practic stiintele exacte..Si care trebuie sa le cunoasca foarte bine.. Chiar mult mai bine decit s-ar imagina..Ca un student care, ca sa ia o nota de trecere trebuie sa stie ceva mai mult decit cei ce au obtinut o nota maxima..O, da..
Dar, vezi, de asta viata e frumoasa..Ca iti arata atitea nebanuite fete, si atitea posibilitati..Atitea posibile variante..Pe care le alegi singur, daca te simti capabil sa zbori..
Nu-i invidiez pe ceilalti care si-au cistigat privilegii..In niciun caz..Pot doar sa ma blamez pe mine..Ca nu am reusit mai mult..E doar o varianta de alegere a mea, intre variantele sociale..
Lumea e spatiul prin care poti zbura, si in care iti poti arata capacitatile fiintelor tale..Lumea e locul variantelor, al alegerilor tale, sau al celor acceptate de societate..
Cind eram mai tinar visam la unele lucruri..Acum ma mai gindesc la cine sint, inca, si la ce mai visez..Si ma gindesc daca a meritat tot efortul din trecut..Poate ca da..Altfel nu as fi scris despre toate astea..
Sint un fel de fiinta care zboara pe cont propriu..Care isi cauta drumul..Si care este mai mult, sau mai putin inteles de toti ceilalti..Ce mai conteaza? Doar traim toti in aceeasi lume, nu?
Imprejurul timpului
E iarna..Si iarna e frig, e vint, si ninge..Si trebuie sa accepti asta..Altfel ai fi nebun, daca de exemplu ti-ai imagina ca ar fi o caldura tropicala, si toti ar umbla in pielea goala..Pai na..Accepti realitatea cum e, ca nu prea ai de ales..Realitatea asta..
Ma gindesc cum ar fi fost in Egiptul antic? Sa fi fost un artist la curtea faraonului, unul care sculpta in piatra tot felul de chestii..Sau un preot din ala cu rang mare, care propovaduia chestii, dar care isi traia o viata de super lux cu jde femei, si palate, fara griji, cu raspunderea doar de a construi iluzii pentru un popor oprimat.. Sau sa fi fost un general in armata lui Macedon, un strateg genial, care vedea viata prin prisma doar a unor tactici, si a unor intrigi cit de cit elaborate? Sau un soldat intr-o armata oarecare, dintr-un razboi oarecare, ingrozit de toate monstruozitatile pe care le vede? Un soldat simplu, care ucide ca sa nu fie ucis?
Sau cum ar fi sa fiu acum in anul 10000? In societatea aceea in care valoarea are o greutate uriasa.. Sau.. Pentru ca e greu de anticipat ce va avea valoare atunci..
Ce stiu, e ca traiesc acuma..In momentul asta exact..In locul asta..Ce a fost inainte, poate ca seamana, cumva, cu ce va fi dupa..
Inainte de decolare trebuie sa faci anumite operatii..Si sa fii atent..Sa privesti la tot ce iti este imprejur..
Ma gindesc cum ar fi fost in Egiptul antic? Sa fi fost un artist la curtea faraonului, unul care sculpta in piatra tot felul de chestii..Sau un preot din ala cu rang mare, care propovaduia chestii, dar care isi traia o viata de super lux cu jde femei, si palate, fara griji, cu raspunderea doar de a construi iluzii pentru un popor oprimat.. Sau sa fi fost un general in armata lui Macedon, un strateg genial, care vedea viata prin prisma doar a unor tactici, si a unor intrigi cit de cit elaborate? Sau un soldat intr-o armata oarecare, dintr-un razboi oarecare, ingrozit de toate monstruozitatile pe care le vede? Un soldat simplu, care ucide ca sa nu fie ucis?
Sau cum ar fi sa fiu acum in anul 10000? In societatea aceea in care valoarea are o greutate uriasa.. Sau.. Pentru ca e greu de anticipat ce va avea valoare atunci..
Ce stiu, e ca traiesc acuma..In momentul asta exact..In locul asta..Ce a fost inainte, poate ca seamana, cumva, cu ce va fi dupa..
Inainte de decolare trebuie sa faci anumite operatii..Si sa fii atent..Sa privesti la tot ce iti este imprejur..
Simboluri si amintiri
Viata e un privilegiu..Simtim asta dupa o mare durere..Si ne felicitam ca existam..Si ca putem sa admiram tot..Viata e un mare privilegiu..Ma intreb uneori, de ce trebuie sa murim? In fine..
Poate ca cea mai adevarata experienta a vietii este explorarea..Si cea in spatiile de afara, dar si cea inauntrul fiintei..E fain sa te plimbi prin tine uneori, asa cum te-ai plimba printr-un oras plin de deja-vu-uri..In care recunosti locurile, dar nu stii suficient toate detaliile..Si in care iti face placere sa admiri totul, si sa privesti liber, si linistit peisajele..
Amintirile din noi au patina timpului..Au calmul trairilor echilibrate..Au toate datele care le fac pretioase.. Mult mai pretioase decit orice..Chiar daca nu sint asociate cu lucruri materiale..Sau chiar daca sint..Ele au valoare doar pentru noi..Stii, uneori o pietricica rotunda are uneori o valoare mai mare decit un munte de diamant, pentru ca acea pietricica ne aduce aminte de ceva atit de rar si de frumos..Acuma nu am refuza un munte de diamant, bineinteles, pentru ca el ne-ar aduce o viata de vis..Dar e putin probabil sa-l avem, si de aceea ne concentram atentia pe pietricica, si pe amintirea de care a legata..
Traim o viata care penduleaza intre realitate si vis..Si fiecare isi traieste fericirea in felul in care o poate intelege..
Poate ca cea mai adevarata experienta a vietii este explorarea..Si cea in spatiile de afara, dar si cea inauntrul fiintei..E fain sa te plimbi prin tine uneori, asa cum te-ai plimba printr-un oras plin de deja-vu-uri..In care recunosti locurile, dar nu stii suficient toate detaliile..Si in care iti face placere sa admiri totul, si sa privesti liber, si linistit peisajele..
Amintirile din noi au patina timpului..Au calmul trairilor echilibrate..Au toate datele care le fac pretioase.. Mult mai pretioase decit orice..Chiar daca nu sint asociate cu lucruri materiale..Sau chiar daca sint..Ele au valoare doar pentru noi..Stii, uneori o pietricica rotunda are uneori o valoare mai mare decit un munte de diamant, pentru ca acea pietricica ne aduce aminte de ceva atit de rar si de frumos..Acuma nu am refuza un munte de diamant, bineinteles, pentru ca el ne-ar aduce o viata de vis..Dar e putin probabil sa-l avem, si de aceea ne concentram atentia pe pietricica, si pe amintirea de care a legata..
Traim o viata care penduleaza intre realitate si vis..Si fiecare isi traieste fericirea in felul in care o poate intelege..
Subscribe to:
Posts (Atom)