Am revenit, iar, dupa toti anii astia, in care chiar am vrut sa uit..Am revenit, timid, cu privirile de atunci, care mai cautau sa inteleaga acele lumi care imi pareau atit de complicate..Am facut pasii inainte pe care mi-i reprimam cu atita indirjire, cind nu intelegeam prea bine cine sint, si ce vrea toata lumea asta, dimprejur..
Am, dupa atita timp, mai multa experienta si maturitate, dar si mai putin curaj..Fac pasii cu timiditatea celui care nu stie la ce sa se astepte de la acel trecut..Ca si cind si-ar trai aceleasi experiente altfel, ca venind de altundeva..
Fac pasii decis, pina la urma, si hotarit, ca in fata unei noi incercari pe care viata mi-o deschide..Deschid usa spre propriul meu trecut, stiind ca e cea mai curajoasa experienta, cred, pe care as trai-o..Si odata usa deschisa, in fata, imi revin toate..
Am pasit cu o emotie infinita, pe drumul vechilor mele pasiuni..Un hol, pereti, tablouri, picturi ale unor alte timpuri..Momente schitate, si incadrate in rame dreptunghiulare..Fete, zimbete in acuarele uscate, si cu crapaturi..Aceiasi pereti uniformi, colorati identic, care sa ma ghideze inainte..Trasaturile dintre contururi ale unor chipuri, cu trasaturi cunoscute, vorbindu-mi de dincolo de timp, calm, si atent..Oameni ale caror amintiri imi mai sint suspendate in minte, si, care, parca, s-au intors doar ca sa-mi spuna, iar, ceva, ce parca nu am inteles..Lucruri frumoase, si gindite..Oamenii frumosi, care erau atunci..
Astazi timpul cu greu isi aminteste de ei..Am ramas doar eu, asa, singur, sa mai fac pasi printre lumile lor.. Ca sa ma uit, si sa imi revin reamintindu-mi de ei..Asa cum mi-as fi reamintit de mine, cel care isi traia inceputurile printre atitea lumi uimitoare, concepute de ei, si vazute de imaginatia mea..Ce mult, si ce frumos a fost atunci..Si doar eu, ramas, ca sa povestesc, cui va avea rabdarea sa ma asculte..
No comments:
Post a Comment