Inspiratzie nocturna

Trebuie sa ma gindesc la ceva. Suna teribil trebuie asta, si nu reactionez bine la el. Ar fi mai bine sa zic: hai sa ma gindesc la ceva, sau vaaaai, ce bine ar fi sa ma gindesc la ceva, sau chiar, hai sa imi fac o mica fericire locala, una robusta si dragutza, ca o domnisoara rubensiana naiva, gindindu-ma la ceva; ceva care sa merite efortul oricum. Ceva ca ceva bun si cald, si moale, nu stiu, ca sa fie cam cum e o amintire din cele de lux, pe care mi le rezerv doar pentru momentele mele mai speciale. Bun, acuma, si ginditul asta la ceva bun nu  vine cind vrei tu, e ca inspiratzia. Iti trebuie o anumita stare, care sa succeada unor alte stari de ginduri acumulate. Ca sa fie ceva, nu stiu cum, ca o incununare a eforturilor depuse, si a valorilor adunate de prin ginduri, un fel de efort ultim cu un rezultat ultim. Trebuie si inspiratzie, dar inspiratzia asta e un fel de extaz al eliberarilor de gindurile trecute, si un travaliu al asamblarilor lor, ca si cind le ai pe toate in fatza, si le asezi intr-un cit mai estetic mod posibil. Asta dupa efortul de dinainte. Acum trebuie sa ma gindesc la ceva, si nu mai am idee la ce anume, ca sint cu sufletul in toate directziile. Ar fi bine sa ma fixez pe una, pe care sa o declar esentziala, si sa le adun pe toate celelalte in ea, ca sa convearga, altfel risipesc energie utila. Bun, teoretic suna bine, acuma sa vad si practic cum reusesc asta, ca, daca e vorba de minte, ea nu prea are sef, e libera sa alerge pe unde vrea, si nu o poti ordona, sau directiona, cu atit mai putin sa ii impui ceva, ca scapa tot timpul ratziunilor de tot felul. Bun, as putea sa zic, hai, pornim de la niste imagini mentale, de la care construim variante, pe care le selectionam, dar si asa suna prea pretentios, si constringator. Si la mine e mai mult pe baza de o intuitzie a mometului; leg lucrurile cum pot de interesant, si las sa curga ce poate sa curga, fara sa sar in hopuri care sa para ilogice. Ma rog, si salturile astea, depinde cum le faci, ca, pe total, ar putea fi naturale, daca e o logica mai mare, care sa le includa pe toate. Constructiile sint mai bune facute lasind mintea libera, si agatzind ce poti dintre ginduri, cele care par mai potrivite sa urmeze, in sirul lor. Fiecare are metodele lui, dar totul e, ca la final sa vezi ce naiba a iesit. Ori e bun spre genial, ori e o caricatura hidoasa. Ca orice e posibil, nu ai vreo garantzie ca odata pornit bine va si sfirsi bine, ca te ia valul, si poti devia magnific de prost. Oricum, ce conteaza e momentul asta de fericire cind reusesti sa aduni bucati, si sa faci ceva care sa semene cu un intreg. Si fericirea asta aduce cu ea si uitarea a tot ce a fost. Toate problemele devin mici, pina dispar, si tu esti stapin pe domeniul tau. Asa cum mi se intimpla mie, cind intru iar intr-un vis indus. Ca acela de ieri. Cind, in  busul de noapte am fost bagat fara sa vreau intr-o discutie despre cum e sa ai inspiratzie. Si doamna respectiva incerca sa ma faca sa-i spun cum e sa scrii. I-am zis ca asta ma depaseste, ca nu stiu ce inseamna pentru ea sa scrii, ca, asa, oricine scrie ceva, mai mult sau mai putin important. Ea voia sa stie cum e sa scrii lucruri importante, care sa ramina. I-am spus sa se concentreze pe cele mai adevarate experientze ale ei, acelea care au marcat-o. Mi-a spus ca asta ar putea fi o metoda, dar ea nu e sigura ca ce e important pentru ea e important si pentru altzii. I-am spus sa caute lucruri fundamentale. Unele care, atunci cind le discuta vede ca celalalt rectioneaza. Mi-a multumit, si a coborit la prima statie. Nu stiu cit o s-o ajute sfatul meu, dar e si ultra-greu de facut pe cineva sa scrie, daca asta nu vine din vreo dorintza ascunsa a lui, si dintr-o determinare ca are ceva important de spus. E ceva inascut, nu se poate educa. Anumite metode se pot invatza, e adevarat, dar astea sint un invelis, o forma. Continutul e in tine. A fost o discutie la care m-am mai gindit un timp. Apoi am ramas sa privesc peisajul de noapte de la geamul busului.

Sfirsit, si un nou inceput

Am folosit blogul ca sa scriu, ca sa ramina experientele mele cele multe undeva, ca sa nu le uit, si ca sa am la ce sa ma raportez. Pentru ca multe experiente nasoale, desi le-am cautat sa le fortzez uitarea, ele au ramas, undeva, intr-un colt de minte. Si multe din experientele astea nasoale au lipite de ele o frica a mea construita continuu, din atitea nereusite (relativ la lucruri, sau oameni), si atitea singuratatzi. Acum parca am sint mai relaxat cind mi se intimpla o mizerie, pentru ca am atitea experientze din trecut, dar tot traiesc profund lucrurile astea, si mi s-a acrit. Nu mai vreau atitea porcarii. De multe ori ma gindeam, ca de ce oare mi se intimpla numai mie mizeriile astea, ca uite, sint atitia oameni fericiti, care pare ca au fost feriti de porcarii. Desi, acuma nu ai de unde sa stii ce are fiecare in spatele lui, ce cara dupa el din trecut. Ca sigur n-au fost fericiti continuu. Si ma gindeam ca or fi avut perioade nefericite, dar nu ca mine. Tot ce se poate. Ma gindeam de unde imi vin toate astea. De la ceilaltzi, ca doar nu de la mine, ca nu-s vreun idiot care sa nu stie pe ce lume traieste, cred. Si de la ceilalti mi-au venit toate urile, invidiile, mizeriile, indiferentzele, prostiile, etc, manifestate care pe fatza, care pe dos. De asta m-am si izolat, ca sa ma protejez, dar pare ca unii m-au pindit sa mi-o traga, ca sint si de astia multi. Oricum ultimile experiente, cu ce am trait in locul asta, sper sa nu le mai traiesc vreodata, ca sper ca nemernicul asta e unul dintre ultimii dinozauri. Oricum o sa fie mai bine, cred, pentru ca oricine voi intilni va fi clar mai bun ca monstrul asta. Intr-o saptamina sint plecat deja de aici. Unde anume, nu stiu, ca nu am cautat un alt loc, de nasol ce mi-a fost. Sper sa-l gasesc, si sa evadez, si sa incep o viata nouaaaaaaaaaaaa, ca de asta veche m-am saturat. Imi trebuie job+nevasta+casa, ca sa zic ca-s om, totusi. Dar tot nu suport actiunile violente ale oamenilor, si aici am intilnit din plin asa ceva, ca astia fac urit rau unii la altii. Sau poate am avut eu ghinion sa dau peste doar dementzi din astia, poate restul sint super ok. Oricum nu m-am inteles nici cu romanii, decit rar de tot, si pe perioade determinate, fie ca erau femei, sau barbati. Bine, si eu am avut episoade cu manifestari imposibile, cind vedeam ca cu cineva nu ma potriveam, sau nu comunicam (sau nu comunicam tocmai pentru ca gindeam diferit), si asta era. Nu poti sa il faci pe un cineva sa fie mai destept, sau macar mai putin prost, ca daca e prost e prost continuu, si are si tupeu, si o parere foarte buna despre el. Foarte ciudati oamenii, ma uitam si la cum au reactionat fata de Cristina Topescu, care era o tipa foarte iubibila. In realitate cam toate rudele au detestat-o, la fel si "colegii" de presa. De asta ma gindesc ca oamenii sint asa de rai cu oricine, nu doar cu mine, dar la mine a fost ca am luat-o personal. Cred ca am nevoie de o noua abordare a relatiilor cu oamenii. Sa-i tin la distanta pe cit posibil, dar sa fiu civilizat, si sa imi caut, totusi, si niste prieteni, desi asta e enorm de greu, ca sint o fire dificila. De fapt cine dracu nu e dificil, la cum e viata printre oameni? Cred ca in viata asta noua pe care urmeaza sa o incep o sa-mi caut mai multe pentru mine, o sa fiu mai ego-centrist, ca altfel pare ca nu functioneaza. Sau o sa fiu normal, dar mult mai atent la ce se intimpla in jur, si o sa blochez orice tentativa de a fi agresat psiho-fizic. Oricum urmeaza niste schimbari, si asta ma stresseaza, dar asta e, in viata de multe ori o luam de la capat. Sa vedem ce naiba va fi bun si frumos de acum incolo. PS Am pus o poza tot cu LVA, ca acolo revin tot timpul cind am momente grele. E bine, ca ma ajuta sa-mi revin.

Liber

Lumea e un cimp de batalie feroce intre interese de tot felul ale unor indivizi de tot felul. Toti se iau de guler cu toti, si-si dau lovituri care mai de care mai inedite, ca sa fie cu efect. Iar tu, ca om normal, te uiti la toti, si te gindesti in ce directie sa fugi, ca sa nu iei bataie nevinovat fiind. Oricum e o mizerie cam toata mascarada asta absurda. Si te refugiezi in visele tale frumoase, de demult. Ca nu esti vinovat cu nimic si totul e, de fapt, intre ei. Oricum e o mare prostie tot ce se vehiculeaza imprejurul tau. E asa pentru ca s-a continuat o alta mare prostie de ieri, care a venit de mai demult, si asa a fost. Oricum lumile reale nu sint compatibile cu toti idiotii, de asta se caznesc sa para ce nu sint, pentru ca, ei, de fapt, sint complet defazati. Ei sint intr-o alta lume, a lor, mai dementa, si mai accesibila propriilor mizerii.Adevarul lor e unul distorsionat, oricum.
Ieri am fost iar intr-un vis. M-am dus acolo ca sa imi refac energiile. Eram prea obosit de lumea asta. Si mi-am luat locul pasagerului din busul de noapte. Apoi, ceva s-a schimbat. Scaunele s-au reasezat, si eram intr-o cusheta, sau compartiment, sau cum i se mai spune, intr-un tren de noapte. Ha, asta e inedit. E tot intuneric, si parca nu mai e fum in aer. Imprejurul meu sint tot felul de dudui, care mai fine, care mai din popor, dragute, si care se converseaza. In fata mea, tot la geam e o domnisoara care se uita ginditoare la peisajul care trece. E putin de vazut, pentru ca sint putine lumini pe afara. Isi aprinde o tigara, si, pare ca mediteaza la ceva. Ma uit atent la ea, desi pare ca ma ignora total. La ce s-o fi gindit, oare? E ceva in care sa ma bag si eu? Ca femeile au gindurile lor, si, orice spui e interpretabil, hahaha. Si, chiar nu mai vreau sa fiu injurat doar pentru ca as cauta sa incerc o conversatie. Bine, nu ca ea chiar m-ar injura, dar mi-ar putea trage o jignire de sa n-o pot sa o duc, ca am avut de astea multe, pina acum, si mi s- cam acrit de ele. Ea e draguta spre frumoasa, are gesturi elegante. Poate ca am avea subiecte de conversatzie. Nu stiu. Lumea asta e relativa rau de tot, si trebuie sa fii foarte atent la orice semnale ciudate, venite de la oameni. Ca una vezi, una pare, si, dupa ce cunosti, vezi ca totul e o uriasa pacaleala, ca la un bilci ieftin, de ca si cum imprejur a fost o buna regie, ca sa te induca in eroare. E posibil orice, ca azi e confuzie intre valori, si aparentze, de cind prostii au avut metode sa pacaleasca societatea. Bun, si eu sint aici ca sa ma fac ca joc jocul asta, desi programatorii ma stiu ca nu sint usor de pacalit. Poate mi-au adus o varianta de persoana culta si arogant-inchistata, ca sa se distreze. Desi, nu cred ca mi-ar face asa ceva, oricit de mare mi-as fi dorit sa fie surpriza asta cu trenul. Ca doar ma cunosc. Aaaa, e legat de ce filme vechi ruseshti am vazut in ultimul timp. Ma ajuta sa ma reintorc la atmosfera aia. Bine gindit. Le m erge mintea, si imaginatia, asa ca si mie. Acum nu stiu cum sa reactionez. Ca e posibil sa fie bine, sau sa-mi iau un refuz de n-o sa-l duc. Daca zic ceva, si o sa mearga, o sa mai vreau, poate, ceva la fel la urmatorul vis. Iar ei asta vor, sa-si vinda visurile, ca eu sa fiu client stabil. Sau, cine stie, poate o sa fiu refuzat, ca sa ma intrige chestia asta, si sa vreau mai mult in visurile viitoare. E posibil. Si e de bine, ca vad ca pot sa gindesc constient, nu e ca in visurile clasice, in care esti dus pe sus de toate, si iti e anihilata vointza, si luciditatea. Imi aprind si eu o tigara. Ah, ce durere simt in plamini cind trag fumul. E ca in realitate. Un fum tras e o eliberare de toate, si o revenire la eternul eu, ca simt ceva. Trag fumul, si il expediez, ca sa simt realitatea lui. Desi e stupid, ca un fum  nu e o felie de viatza, asa cu mi-as dori-o, e doar un exercitziu al unor variante posibile. Dar eu sint eu, si vad lucrurile astea ca fiind concrete, si stabile. Ca asa simt ca exist ca persoana, intre ce e, si ce pare ca sint. Nu sint instabil, ca sa imi doresc ceva ce nu pot atinge, cred. Sint doar eu, in spatiul asta, care actionez, si vad cum reactioneaza mediul. Si eu caut sa obtin cit de mult pot, ca sa simt ca traiesc. Ca asta de fapt, vreau, sa traiesc cit mai intens ce pot, si sa nu-mi para rau de ce nu am trait. E o dorintza ascunsa a tuturor, si eu o vreau, asa cum vreau sa incerc orice, pentru ca sint liber, si asa vreau sa simt ca exist. E ciudat cum lumea nu-si da seama de asta. Ca viatza e ca s-o experimentezi, nu ca s-o risipesti dupa cum iti dicteaza altzii. Ca ar fi total absurd sa faci ceva ce e venit dintr-o alta conshtiintza. Ca, atunci ai fi sclavul altora. Si nu ai mai trai propria ta viatza. In fine, e o filosofie intreaga imprejurul lucrurilor astea. Si, fiecare traieste cum, si ce simte. E o libertate a orice.

Un vis spre viitor

Spatiile seamana cu cele din trecut. Au ramas cu aceleasi repere. Noi le-am vazut, si am continuat sa fim aceiasi. Cu aceleasi reflexii in oglinzi. Si cu aceleasi reflectii asupra a tot ce a fost, si a insemnat ceva, mai demult. Cu noi, privind la tot, ca sa cautam sa intelegem daca mai exista o sansa s ne conforma cu lumile de acum. Spatiul are, pentru noi, 3 dimensiuni, iar timpul doar una. Dar, care, e, fundamentala. Ca timpul decide absolut tot. El e regele spatiului, si al vietilor noastre. Timpul, cel fara de inceput, si fara de sfirsit. Timpul cel care ne priveste de sus toate trecerile, si ne face sa fim ce putem fi,  dupa care ne opreste fiintza. El, singurul. Lumea e doar un ambalaj al formelor printre care alergam haotic. Lumea e un bilci de aparentze, si iluzii in care traim, profitind de ce putem apuca. Azi ne delectam cu o vata de zahar roz, miine ne plimbam cu un tren al sperantzelor care urca pe deasupra tuturor, ca sa vedem ce nu putem vedea din propriile noastre puncte de vedere. Apoi coborim din tiribombe, si ne intoarcem la lumea de pe pamint. E calma, e placuta, e plina de luminitze de culori diferite. E frig, si aerul rece ne aduce inapoi la realitate. Am trait ceva, si acela e momentul de care ne agatzam, ca fiind singurul real. Apoi vedem ce inseamna ca sa stim ca ce a fost e un fel de trecut al iluziilor. Pentru ca, nimic din ce a fost promis nu s-a realizat. Era  normal. Stiam  deja asta. Dar am vrut sa credem ca e ceva real in toate. Asa, ca sa stim ca toate vor avea un happy-ending ca in filmele frumoase. Bine, stiind ca lumea e asa, nu poate insemna ca asta e vreo garantzie. Nici pe departe. Dar lumea asta e singurul reper de care ne putem agatza, cumva. Si singurul loc de care ne legam toate sperantzele. Pentru ca are in el atitea suflete, care se pot lega de noi, asa cum ne legam si noi de ele. Ca, de fapt, locurile din spatziile astea imense sint conexiuni intre sufletele accesibile. Noi traim legindu-ne de oamenii care au parut ca ne pot fi alaturi. Eu, unul, nu mai stiu cine am fost ieri, sincer. Pentru ca asa am vrut. Sa uit tot ce am trait greu, si fara determinare. Ca sa fiu altul acum, in clipa asta. Asa, pur si simplu. Ca sa merg inainte pe un drum care sa fie altfel. Pentru ca am considerat ca asta merit. Eu. Pe o alta varianta de destin. Stiu ca am multe care sa ma traga inapoi. Dar asta e daca eu accept asta. Pentru ca pot sa uit, sa privesc inapoi nervos, si sa injur tot, ca sa pot uita. Pentru ca pot, daca chiar vreau. Sa fie tot trecutul uitat, ca si cind n-ar fi existat. Ca sa pot incepe o alta poveste frumoasa a viitorului meu. E posibil. Normal ca e posibil, daca chiar imi doresc asta. Ca trecutul asta e un dat, nu e ca si cum l-am trait eu ca am vrut asta. am invatat din el suficient de mult, si gata. Acum e altceva. Traiesc un alt timp, din care invat alte lucruri, si in care imi fac o alta viatza.  Ca lumea asta e schimbatoare, si asta ma face sa ma simt asaaaa de bine, ca imi ofera alte shanse. Ce ma enerveaza sint tot felul de idiotzi care sint atit de legatzi de trecutul lor, si care se dau atoate-cunoscatori. Astia trebuie evitatzi, ca ma trag inapoi. Astia sint peste tot, si sint toxici. Creaturi absolut sinistre, care cauta sa arunce mizerii continuu. Pe astia lumea asta relativa ii deconcerteaza. Ca si pe mine recunosc, doar, ca, pe mine, relativul asta ma face sa ma simt mai stabil, pentru ca am resursele mele. Si imi da altfel de puteri, ca si cind as asculta un Beethoven, si as primi surse noi de energie. Bine, viata e schimbatoare, dar are, totusi, niste repere de valori stabile. Eu, sincer, ma simt mai viu in asa schimbari. Pentru ca asa am invatzat, ca lumea e o readaptare la conditzii noi. Ce ma irita sint cretinii care nu pot trai fara trecutul lor imbecil. Lupta esentziala, de fapt, e cu idiotzii depasitzi de vremuri, ca altfel, fara ei, lumea r fi un loc cu adevarat magnific.

Oameni zero

Amintirile sint legate de locurile care erau in trecut. Locuri in care m-am conectat cu anumite suflete. Sau in care am reusit anumite lucruri care aduceau satisfactii enorme sufletelor, si, care reuseau sa le conecteze. Apoi sufletele se separau, ca sa fie la fel ca inainte toate. Continue. Apoi, amintirile erau legate de locurile in care traiam o eliberare cosmica, de absolut tot. Cind terminam o zi grea la liceu, dupa ce fusesem ascultat, sau nu, dar in care traisem o frica la fel de cosmica. Drumul spre casa, atunci, era un drum al libertatii mele totale, pentru ca aveam in fata o liniste pe care nu m i-o putea lua nimeni. La fel era si drumul spre un examen greu, la facultate. La dus era plin de frici de tot felul, care veneau sa danseze o hora diabolica in jurul meu, si cite una iesea din cerc, se apropia de mine, si imi spunea rinjind: oricum ce ai invatat e putin, pentru ca oricind pot sa-ti cada subiecte pe care nu esti sigur, ba, poate prin care nu ai trecut cu seriozitate. Si asta era adevarat, ca asa ceva exista, pentru ca asa era conceput sistemul ala infect, ca sa te prinda in zonele in care ai dubii, nu sa te ajute sa iti aduci aminte intr-un mod mai prietenos. Poate mai bine era ca la examen sa ti se arate subiectele, rezolvarea lor, si testul sa fie, de fapt, o discutie pe marginea acelor lucruri, ca sa te poata vedea examinatorul ca ai inteles. Si puteau fi si subiecte ne-anuntzate. Asa cum se intimpla in viata reala. Bine, citeva date trebuie sa cunosti, ca sa te poti raporta la ele, dar nu sa tii minte un miliard de detalii, ca nu despre asta e ingineria. Ca si ei spuneau asta: poti uita tot, dar felul de a gindi iti ramine, si el e tu, de fapt, el e destinul tau, mersul tau prin viata. Iar cel mai greu e sa-ti formezi acea gindire, care sa fie conforma cu valorile prin care ai trecut. Adica sa gindesti folosind acele logici, care au fost aplicate peste tot, prin toate calculele matematice ale unor realitati fizice concrete. Odata construita metoda, esti, practic, un inginer invincibil. Pentru ca, pe urma, pus in fata oricarei situatii, oricit de neobisnuita, sa poti rationa, cauta, si gasi solutii valabile. Nu e nicio magie, sau altceva, totul e din minte, ca ea e locul experientzelor noastre. Si, gindirea asta practica iti devine, pe urma, aplicabila in alte si alte probleme pe care viata ti le pune in fatza. Sigur, sint multe ciudatenii, pe care le vezi la oameni. Pentru ca tu gindesti logic, si rational, ceea ce nu se intimpla in societate, decit rar, pentru ca oamenii sint schimbatori, si imprevizibili. Aici e un mare challenge, e adevarat. Dar, traind, inveti sa gasesti solutii la multe situatii. Inveti sa nu mai spui direct, ce gindesti, sa fii rezervat, si inveti sa cauti sa comunici prietenos cu indivizi de toate felurile, care sint, de la naivi, la dementzi, rai, parsivi, dusmanosi, etc. Comunicarea, de fapt incercarea de comunicare cu ei nu te diminueaza, pentru ca nu are cum, ca tu esti tu, si ei sint ei. Iti pot aduce daune psihice, asta e foarte real. Pentru ca, prin ce fac, pare ca ei vor sa te subjuge, sau sa te distruga, chiar. Daca vezi asta te indepartezi, si limitezi comunicarea doar pe lucruri evidente. Indivizii astia micronici sint capabili de orice. Pe mine au reusit, un timp, sa ma deturneze. Asta pina am invatat sa-mi revin. A fost foarte greu, la inceput, dar am invatat, din esecuri, sa imi caut repere, si sa ma agatz de ele cu tot ce am putut. Am reusit asta gindind la lucrurile frumoase din trecut, si care m-au facut sa fiu ce sint. Am inceput cu a aduna imagini artistice, pentru ca ele ma echilibrau. Apoi altele, si altele. Nu e deloc usor sa-ti revii. Pentru ca pare ca toti vor sa te dezasambleze, si sa-si bata joc de tine, daca te vad mai normal la cap, si mai sensibil. Totul e sa inveti, in timp, din greseli, si sa nu mai lasi ceva din tine descoperit. Pentru ca tu esti propria ta stabilitate. Te porti frumos, pentru ca asa e normal, dar esti pregatit de lupte crincene cu toate animalele. Iar ei, in societatea asta mai civilizata, nu au dreptul sa calce peste drepturile tale. La inceput, e adevarat, iti e frica de ei, dar vezi, in timp, ca nu are de ce. Pentru ca diferentza intre tine si ei e una uriasa. Ei sint nimeni in drum, si tu esti un om care are niste reusite in trecut. Cel mai sanatos, ca sa te eliberezi de mizeriile din umbrele lor e sa-i injuri pe fatza, si sa uitzi absolut tot ce tine de ei, ca, de fapt, ei sint importantzi doar daca pot sa te enerveze. In rest nu au absolut nimic. Sint niste zerouri care vor sa fie bagate in seama.

Vremuri insingurate

Ciudate vremuri. Si asa nu imi era o fericire ce traiam, si ieri am aflat ca a murit Cristina Topescu. Adica a murit mai demult, cred ca acum 2-3 saptamini, prin preajma Craciunului, ca de atunci nu a mai dat nici un semn pe fb. Foarte trist, si ciudat, si absurd. Ea era un om deschis, dragut, buna jurnalista, in special la interviuri, pentru ca a avut de la ce tata celebru avea, ce sa invete. Ciudat, zic iar. Pe fb aveam un an de cind ne imprietenisem, mai lasam commenturi pe pagina ei, cind era vorba de cite o tema sociala, mai puneam si poante. Era cautata avea multi prieteni, si urmaritori. Am aflat ca a fost gasita in casa, dupa ce sunase o vecina ca nu a vazut-o de 3 saptamini. Asta e. Mi-a dat o stare de suflet greu, parca ma misc mai incet, si nu am energie. Dar imi revin  [...] M-am uitat pe citeva videouri pe youtube, si mi-am mai revenit, ceva filmari de calatorie, din masina, un neamt care a mers mult prin Europa, Rusia, alte tari ex-sovietice. Are un sir de videouri de trecere prin Ro, pentru ca intra pe la Giurgiulesti in Ro dinspre Moldova, apoi Galati, trece bacul, Tulcea, Constanta, statiunile de la Marea Neagra,Mangalia, Vama Veche, granita cu bulgarii; tot-tot in aceeasi zi, prin 2016. Pe mine m-a interesat video din  Galati, dar le am si pe restul salvate, ca sa le vad, ca drumurile prin Dobrogea sint frumoase, si imi aduc aminte de atitea, de prin adolescentza, ca atunci era veselia de vacantza maxima. Era un entuziasm al plecarii, apoi facutul bagajelor, apoi drumul, ajunsul acolo, instalatul. Pe urma zilele curgeau cam monoton, ca sa vina iar entuziasmul plecarii acasa. N-am avut o "gasca" cu care sa ma duc la mare, sau la munte, sau prin alte locuri, ca ma oboseau cei de virsta mea, ca erau intr-o miscare browniana, si nu aveau logica, nu te puteai intelege cu ei. Asa mi s-a intimplat tot timpul. Si cu colegii, vecinii, cu posibilele prietene, cu care am avut relatii relativ scurte, pina imi dadeam seama cit, si cum le duce mintea. In fine, le mai ducea mintea prin locuri total neinteresante pentru mine, asa ca, fix degeaba. Asa se intimpla. De la un anumit moment se repetau. Plus ca si gesturile li se repetau. Erau foarte conforme cu un fel de robot social, pe care il vedeai peste tot. Iar imaginatia era una cu bataie scurta. Asa ca, na. La ce cautam eu gaseam probabil in 3-4 gagici, fiecare bune pe cite o directie. Nu mai conteaza, n-am avut norocul sa gasesc o partenera devreme, asa ca asta e. Acum ma uit la un film rusesc cu Ludmila Gurchenko din Gara pentru 2, se cheama Cinci Seri, e cu 2 fosti prieteni el si ea, care se intilnesc dupa mult timp, si discuta despre vietile lor timp de 5 seri. L-am vazut mai demult, tin minte ca erau niste chestii de filosofie de viata foarte profunde, ca la rushi. Bine ca s-a dus si duminica asta, acuma e luni noapte spre dimineata, si eu sint cam nu stiu cum, cam strain de tot, parca. Plus ca am mai si primit niste emailuri de sa-mi trag palme. Bai nene, ce vrea lumea asta de la mine? Ca nu i-am facut nimic, si ma taxeaza cu tot felul de apocalipse timpite, si parca vrea sa ma blocheze sa fiu eu, de parca as fi dator cuiva cu ceva psiho-afectiv, si nu stiu inca. In fine. Cind am trecut prin ce am trecut doar O persoana m-a intrebat, asa, cum ma simt. Eu cam cum ar trebui sa ma port cu ceilaltzi? Bine, atitudinea romaneasca e una oricum fara rezultat, doar de forma, ca sa nu para ca nu e. Dar e acoperita de vorbe si promisiuni, de crezi ca esti inconjurat doar de prieteni. Si asa e cu toate care tin de tzarisoara. Oricum e fiecare pe cont propriu.

Parteneri pentru viitor

Am avut un soc. Bine, socuri am tot avut, deci e ceva cam continuu. Fara socuri parca nu exist, ca trebuie tot timpul sa ma remontez. Oricum nu conteaza. Nu conteaza nici lipsa de empatie, desi la ce a fost data asta e inuman sa nu am parte macar de acte de complezentza. De acuma o sa ab ordez si eu relatia cu ceilalti strict pe baza cinica. M-ai ajutat cind am avut o uriasa nevoie, multumesc, nu te uit, si, daca pot, promit sa te ajut. Ceilalti nu. Or sa traiasca si sa moara in ograda lor, si imi vor fi indiferentzi. Pentru ca, repet, e inumana atitudinea asta. Bine, nu mor eu doar din asta. Ma gindesc, totusi, de ce e asa situatia? Sa fiu eu de vina, adica eu sa generez o atitudine atit de rea a unora? Sau ei sint deja rai, si eu doar ii fac sa actioneze? Probabil ca adevarul e la mijloc. Ca nu-s asa de rau eu, si ceilalti buni, si reactivi la raul meu, sau nu-s asa de bun eu, si ceilalti complaet rai, ca e stiut ca in fiecare e si bine si rau, amestecat, si reactioneaza fiecare dupa anumite impulsuri date de anumite situatii, ca-s experiente traite, sau citite, sau cine mai stie. Cred ca o mare vina o are salbaticia asta din fiecare, si care are permisiunea societatii sa se manifeste liber. Cei educati si-o controleaza, pe cind ceilalti nu prea. Acuma ce inseamna educat, e mult de spus. Educatia asta o poti dobindi prin scoala, sau citind, experimentind singur, pentru ca citind, sau gindindu-te la multe, filosofind singur, poti ajunge la aceleasi rezultate, ba, poate, uneori mai bune. Scoala e un dat, un model, dar nu e nici pe departe o garantzie. Pentru ca educatia ta depinde de efortul propriu, de a gindi singur, si a face rationamente. Multi confunda educatia cu memorarea unor lucruri. E buna si memorarea, evident, dar ea e doar inceputul constructiei educatiei. Ea e baza de date la care apelezi ca sa-ti construiesti rationamentele. Si educatia inseamna invatare continua, adica o cautare continua de a intelege ce simti, traiesti, ce vezi, ce spun altii, ce scriu cartile, ce e in social, etc. Si asta e antrenamentul pe care il faci zilnic, asa cum fac sportivii, ca sa-si mentina conditia fizica indiferent de virsta. Pentru ca, cum se spune, cit traim invatam. Bine, de la un anumit timp incepi sa separi ce e important de ce e detaliu, si nu te mai obosesti sa analizezi chiar toate nimicurile. Lucrul asta il fac putini oameni. De asta educatia inseamna si control al resurselor tale psihice, dar si o insingurare, care se accentueaza odata cu acumularea altor cunostinte, si odata cu trecerea anilor. Asta mi s-a intimplat mie, pentru ca nu ar fi fost cum sa fie altfel. Daca as fi avut o partenera de drum de mai demult cu care sa construiesc un fel de legatura de cautari, cercetari, lupte pentru cunoastere ar fi fost cu totul altceva, pentru ca am fi crescut spiritual impreuna. Ne-am fi si certat, poate, dar am fi construit o legatura foarte profunda. Ori asta nu a fost sa fie, pentru ca au exista un miliard de cauze. Si eu am mers pe drumul meu foarte hotarit, daca am vazut ca, dupa multe incercari am ramas singur. Pentru ca, na, e greu, si fiecare isi are determinarea lui. Bine, multi oameni isi vor da seama de propria prostie cind va fi prea tirziu, dar asta e problema lor. Eu o sa am si eu regrete, evident, dar nu asa de multe, ca experimentez multe, si nu am timp sa imi para rau de ceva (hahaha, suna comic). Adica na, imi pare rau ca-s singur, si ca nu am avut sansa sa intilnesc oameni cu care sa imi construiesc niste prietenii stabile, asta da, dar, in rest, chiar nu am nimic sa ma tina in loc, sau sa ma deturneze. Depresiile astea au venit pe drum, pentru ca nu m-am conectat mental cu unele personaje, desi eu am avut toata bunavointza. Pentru ca sint si eu om, si am nevoie de contactul cu mintile celorlalti, si cu sentimentele lor; dar ca parteneri egali, fara ca eu, sau celalalt sa domine in vreun fel legatura asta posibila, sa fie totul democratic. Oricum, mai am multe de facut, ca trebuie sa pun ideile in practica. Doar n-o sa ma culc de miine si sa-mi astept inexorabilul sfirsit, hahaha, asta e complet imbecil. Mai am destui ani buni inainte. Depinde si de conditiile sociale, in special depinde de ce oameni mai intilnesc, ca sa-mi si finalizez unele proiecte. Dar, parca simt mai mutl ca orice ca am nevoie de o partenera, si de citiva prieteni pentru ginduri. In rest toate sint ok, nu ma pling. Plus ca se mai inclazeste si vremea.

Ajutorul institutiilor si nu al pretinsilor prieteni

Nu mai stiu ce am scris postul trecut, pentru ca eram in soc, si eram furios. Am fost efectiv atacat extrem de violent, de un descreierat. Singe pe urechea dreapta, singe pe nas, ochiul drept vinat si umflat, dureri in partea dreapta a capului, in marul lui Adam. Am fost lovit cum vezi doar in filme. Am avut si martori 3 persoane, care, ce sa vezi, nu au reactionat in niciun fel. Apoi am cautat ajutor prin vecini, am ciocanit la usa lor, nu au raspuns, ci, dupa mai multe incercari unul a sunat ambulantza. La scurt timp erau la intrarea in cladire o masina de pompieri si o ambulantza. M-amn urcat in cea de-a doua, si le-am povestit celor de acolo ce mi s-a intimplat. Am primit doua pastile pentru durere, si un prim  ajutor rapid, mi s-a verificat tensiunea, si am fost dus urgent la spital. Aici am avut o camera de urgentza unde am avut un repaus. M-am asezat pe pat, si am asteptat. Au venit mai multi doctori, unul mi-a verificat in tegritatea oaselor, mi-au testat nasul, urechile, zonele dureroase. Apoi am fost la un scan pentru cap, sa vada daca nu am fisuri, sau fracturi. La halul in care aratam probabil ca era necesar, dar am iesit ieftin, ca paream ok la partea de oase. Mi-au spus ca, poate, in citeva zile as avea nevoie de un alt scan ca sa verifice daca lucrurile sint ok. Am mai stat pe pat, am si adormit putin, ca totul s-a petrecut noaptea. Spre dimineata a venit o asistenta sa ma curete de singe, nas, urechea dreapta, fatza, si m-a lasat sa ma odihnesc. Dimineatza am putut pleca. Am stat in stati de bus, dar nu stiam ce sa iau, ca nu stiam  unde sint. M-am intors la camera de urgentza la intrare, si am sunat un taxi, care a venit rapid, si m-a dus acasa. Aici tipul care ma agresase nu era, fusese luat in custodia politiei, ca la intrarea in spital am dat o declaratie cu ce mi s-a intimplat, si politia l-a saltat la scurt timp pe nemernic. Iar legile nu permit ca el atacatorul sa se mai apropie de mine, victima, asa ca, de atunci nu l-am mai vazut, si habar n-am unde e. Sint singur in apartament, cu pisicile lui, care, pentru ca au ramas fara mincare a trebuit sa ma montez sa imi misc oasele, si sa le cumpar ceva. Bine, pisicile sint dragute, ele n-au nicio vina ca stapinul lor e o jigodie de om violenta. Pe el il cheama Kevin, e inalt cam cit mine 1.82 m inaltime, fost security staff la un bar, un bataus primitiv, violent, spalat pe creier de cite filme cu cadavre, crime, etc a vazut, fara nicio educatie, mincinos, jegos, profund dezgustator, si cam capabil de orice. Noroc ca sintem in Canada, si aici legile functioneaza, si institutiile sar in ajutorul cetatenilor care trec prin ce am trecut eu. La scurt timp dupa incident am fost vizitat de 2 ofiteri de politie care mi-au dat un numar de tel pentru victime ale violentzelor, si mi-au spus sa sun urgent ca sa primesc ajutor. Eu sint mai timid, nu am sunat inca, dar o voi face cit de curind. La 1-2 zile dupa ce s-a intimplat agresiunea asupra mea am inceput sa simt niste dureri atroce in partea dreapta a capului, nasul, marul lui Adam, ochiul drept era umflat complet, inchis, vinat. De la inceput am crezut ca nu e adevarat ce mi se intimpla, am avut un soc psihic. Apoi am fost furios, pentru ca nu are nimeni dreptul sa ma brutalizeze in halul asta. Apoi au venit durerile, si gindurile mele negre. Dar m-am simtit aparat de institutiile statului, daca de oamenii dimprejur nu am fost. Si asta e si acum. Va urma un proces, probabil, si nemernicul va sta un timp la racoare. Acum nu se poate apropia de mine, pentru ca asa sint legile, si sint singur in apartament. Celalalt car era aici, Brian, a dat bir cu fugitzii, dupa ce tot timpul i-a luat partea lui Kevin, agresorul meu. Am impresia ca Brian sufera de Sindromul Stockholm, ca face solidaritate cu agresorul, ca si el a fost verbal violent agresat de Kevin. Nu e treaba mea ce relatii sint intre ei, cit nu ma afecteaza direct. Astazi m-a vizitat doamna landlord ca sa verifice ce se intimpla. I-am povestit tot, si a zis ca revine. Ce e incredibil, e ca agresorul meu, Kevin, nu a declarat nicaieri ca mi-a inchiriat o camera, si pe asta s-a bazat tot timpul, iar landlordul mi-a spus ca nu exist. La care am replicat foarte energic, ca uite, exist, si stau in locul asta de 4 ani, si i-am aratat si permisul de conducere cu adresa pe el, si i-am spus ca nu e vina mea ca descreieratul ala nu m-a declarat (el fiind cu antecedente criminale la politie). Si i-am spus ca sint inginer, sint o persoana pasnica care a cautat sa evite orice conflict, tot timpul, chiar daca am fost provocat, jignit, insultat, continuu in toti anii astia. La care ea a zis ca ia legatura cu el, ca sa se edifice. Deci el, nu a sunat-o!!!!! El spera probabil sa revina in apartament dupa ce plec eu, desi stie ca-l paste inchisoarea pentru asa o agresiune. Oricum totul e o mizerie provocata de un nemernic, care a incercat sa manipuleze tot, ca sa se scoata. Eu plec de aici, unde, nu stiu, dar imi caut un loc unde sa nu mai fiu agresat. Am avut un ghinion mare sa nimeresc in asa o porcarie. Dar, ma refac. Ma simt un pic mai bine, si, cum ziceam, azi mi-am cumparat niste mincare. E o uriasa rusine. Eu sint inginer, si am construit niste mari proiecte, nu sint un bataus de la coltzul strazii. Ce e trist e ca oamenii nu m-au ajutat in absolut niciun fel. Doar institutiile. Pe ele ma bazez. Mai am umflata partea dreapta a fetzei, si mai am dureri. Dar toate trec, si dupa ce imi gasesc un alt loc unde sa stau, si un job, am sa ma gindesc bine la toti cei care ii consideram prieteni. Pentru ca prietenia e e chestie practica.

Unele violentze impotriva mea

Viata e un sir mare de nereusite. Asezonate, ca orice mare chestie (sa-i zicem simplificat asa, ca fiind chestie, daca o asemanam cu ceva concret, ca e comestibil, sau doar realizare), cu unele reusite. Unele reusite mai mari, sau mai mici, care ne fac sa stim ca avem, totusi dreptate, si ne mai fac sa mergem inainte. Reusite care ne fac sa ne simtim, totusi, oameni, in marea asta masa de neomenii, si lucruri complet deplasate. Pentru ca trecem prin atit de multe si trebuie sa rezistam la atit de multe. Eu, de exemplu, am fost agresat violent, de curind, de un monstru biped,  care mi-a afectat sanatatea. Nu spun mai mult, pentru ca e inutil. Sm fost, e adevarat, agresat de prea multe ori, dar asta e una fizica. Si acum ma doare partea dreapta a fetei, si ochiul drept nu pot sa-l deschid, pentru ca e umflat. In ce conditii, si cum, iar nu pot spune. Poate mai incolo. Acum incerc sa ma refac, si sa vad pe ce directii merg inainte. Oricum nu conteaza, pentru ca nu ma poate deturna o mizerie violenta facuta de un mizerabil. Thank God I'm in Canada, and Justice is working properly. In rest ce sa mai zic, luea e la fel, si se joaca cu noi, la fel. Ma simt cumva mai linistit ca o sa vina, pina la urma, dreptatea, ca nu avea cum sa continue atitea aberatzii pe care le-am inghitzit de le niste monstri, asociatzi. Asta e avantajul urias al unei societatzi civilizate, ca nu lasa mizeriile sa se intimple. Oricum, eu inca nu pot sa deschid ochiul drept, si asta am sa povestesc mai incolo, cind mi-o fi mai bine. Acum ma concentrez pe lucruri mai bune, si mai pozitive. Nu mai stiu despre ce ziceam. Era ceva cu viata, parca, ca e un sir amestecat, de reusite, si nereusite. Ca, totusi, asa e. Pentru ca viata asta presupune o interactziune cu unii oameni, care cu unele functzii, care fara, si, care, prin ce fac, ne determina. Si noi luam totul ca atare, si intram in contextul asta facind ceva, sau altceva, ca sa obtinem, totusi, ceva, sau altceva. Nu e simplu, dar ne asumam ce avem de facut, sau de trait, in felul nostru. Si facem unele, sau altele, si iar facem lucruri, ca sa simtim ca sintem implicatzi in ceva ce e in acord cu un sistem de valori, ca e propriu, sau social, orice, dar care e, acolo, stabil, si ca ne reprezinta, mai mult ca orice. Ca nu facem ceva ce e in afara noastra, doar ca sa satisfacem cine stie ce aberatzii din exterior, care-s ale altora. Chiar daca am avea avantaje facind asta. Pentru ca ce e din afara e o timpenie mai mult sau mai putin impusa, care ramine o pura timpenie. Si lumea e plina de asa ceva, deci de ce noi am fi dispusi sa mai contribuim cu una mai mult, nu inteleg. A, bun, ca lumea e dipusa sa faca timpenii pentru avantaje, asta e, e un dat, dar nu e chiar asa peste tot.. Lumea e dispusa la multe, ca sa-i fie bine. Asta pentru ca sint multi nemernici capabili de orice, nu pentru ca chiat totzi am face compromisuri de neiertat. Dar asta e. Viata ne obliga, si noi cautam sa facem ceva ce e conform cu propriile valori. Am partea dreapta a fetzei umflata, si parca scirtzie cind fac unele miscari. Nu am avut de ales, am fost fizic violent agresat de un descreierat. Am fost si la spital, mi-am facut si raze X la cap, pare ca-s normal. Ma rog, normal fizic, hahaha. Ochul drept nu pot sa-l deschid inca. Sper sa nu-mi fie afectata retina, ca aveam de demult unele probleme cu desprinderile de retina, dar par ca-s in parametri. Unii nemernici responsabili de ce mi s-a intimplat au restristzie de la politzie sa se apropie prea mult de mine, de asta nu mai calca in apartament, si e posibil sa urmeze un proces, pentru ca am fost violent agresat. Sa vedem ce va urma. Nu mi-e frica, cu nu prea mi-a fost cind e vorba de institutiile statului. Eu doar cu unii nemernici am avut probleme. Dar astia intra la inchisoare, daca sint violentzi.

Lumile oamenilor

A fost o iarna relativ calma, fara excese de vint, sau frig. Poate asa va fi si in continuare. Sau, cine stie, ca toate sint al naibii de relative. Am lasat in urma un 2019, si am intrat in 2020, firesc, cumva, fara sa fim prea complexatzi de nush ce bilantzuri, rusinati de nereusite, sau speriatzi de ce dracu mai vine sa ne termine. Am observat ca ce ma bloca pe mine era frica indusa prin metode destul de elaborate. Si frica asta o data infipta in creier se auto-mentzine prin propriile mijloace, fiind intretzinuta de mediu, evident, de tot felul de infectzi cretini din mediu. Ei actioneaza brutal, violent, stupid, si complet haotic. Sint spalati pe creier de tot felul de cretinisme, si au un tupeu cosmic, de parca libertatea asta inseamna sa putem face orice. Sigur, in timp societatea o sa-i tempereze. Pe moment se vad niste rezultate. Pe facebook nu mai injura atit de gretzoso-dement, ceea ce e, sa recunosc, colosal, fata de cum era. In social o mai fac pe nebunii, dar, pare ca le-a scazut elanul. Poate incepe sa se intimple o noua etapa a civilizatziei. Ar fi fabulos. Pentru ca, daca critica in termeni decentzi le pot raspunde. Chiar imi face placere sa fiu criticat, pentru ca asta ma mentzine treaz, si limpede la idei. In fine, oamenii au drepturi, si si le exercita. Si eu am drepturi, si imi folosesc si mintea, ca sa spun, sau ca sa ma apar de atacuri de o agresivitate la nivel uman, ca pe celelalte e mai greu. De asta e frica asta indusa, pentru ca nu stii la ce sa te astepti de la oameni. Ca mie, nu prea mi-a fost frica niciodata, de ceva, sau cineva, ca nu aveam de ce, ca eram stabil pe ce stiam, sau spuneam, sau faceam. Am inteles, in timp, mai bine mecanismele astea folosite de ignobili ca sa atace, si am invatzat sa-i contracarez. Prostia e o mare problema, ca prostul are mintea hodinita, stie putine, si e sigur pe prostia lui. Si e imun la argumente. Asta e, invatam sa le folosim energia, ca sa-i contracaram, ca in aikido. Iar prosti sint pe toate nivelurile. MA tot uit la unii scriitori ce reactii au pe facebook. Mai nene, parca-s redusi mintal. Unii, nu toti. Se iau de tine fix prosteste, si fix fara sa ii jignesti in vreun fel. Apoi te uiti la "operele" lor, si iti explici de ce fac ce fac, ca nu ii duce mintea. Ca nu au idei, doar invirt multe cuvinte. Sint doar mediocri, dar foarte inteligentzi dupa propria minte. Treaba lor, oricum lumea nu-i citeste, si asta ii frustreaza maxim. Nu e doar vina lor, ca lumea s-a prostit urit de tot, nu mai intelege nimic din nimic, si vrea doar sa rinjeasca la bazaconii erotico-stupide, si asta e adevarat. In fine, treaba lor. Azi e cvasi-imposibil sa traiesti din scris, intr-o tara normala, pentru ca e o concurentza uriasa. La noi, unii scriitori traiesc din functzii nemeritate. Iar restul mor de foame, oricit de talentatzi ar fi. E o mizerie universala derivata din lipsa de cultura, si, mai grav, din lipsa de discernamint a marei mase de cititori. Nasol. Si actorii mor de foame, desi sint si ei artisti, dar e inflatzie, dupa ce multe facultatzi au scos pe banda multi actori mai mult sau mai putzin talentatzi. La meseriile din zona reala pare ca e mai liniste, ca ei isi fac treaba pe tacute. Sau, care nu sint multumiti emigreaza. Multi specialisti au plecat. Nu aveau ce sa caute intr-o tara a jegurilor ieftine, in care esti batjocorit fara motiv. Printre ei, si eu, ca-s specialist si sint genial, hahaha, glumesc, nu-s genial, dar sint bun pe directia mea. Ce am invatat bun, totusi, recunosc, a fost aici in Canada, ca de acasa, in afara de ce am invatat studiind in facultate, restul a fost fix zero. Si nu ca ma laud, dar tot ce am facut a fost de buna calitate, toate designurile mele sint perfect functionale. Unele le-am facut cu ajutor, altele complet singur, si merg. Azi ma gindeam ca tot ce mi-am propus, si a tinut doar de mine a reusit fara probleme. Cind mai interveneau altzii aveam nereusite, si asta nu era vina mea, dar ce am facut eu e valabil. Ce nu mi-a reusit a fost sa-mi fac prieteni, ca eu sint genul care depune mult efort, gindeste, viseaza mult, si lucreaza ca un sclav, iar oamenii prefera sa te stie un obedient, si un robot care sa-i satisfaca, iar eu nu fac asa ceva. Eu argumentez mult, si nu ma fac placut la modul gratuit, pentru ca nu e rolul meu ala. Simplu. In fine, reusitele mele pe planul asta nu au fost sa fie pentru ca am si intilnit multi cretini, sau depasiti de evenimente. Dar se mai schimba lucrurile. Pentru ca vreau sa folosesc o alta abordare, una mai energica, si directa. Cine nu e capabil, dupa standardele mele o sa-i cam dau deoparte, ca nu mai am timp, si energie, pentru toti idiotzii. Si mai aveam inca citeva de spus, dar le-am uitat, ca m-am luat cu discutiile despre mine relativ la lume. Pe anul asta 2020 mi-am propus niste chestii mai curajoase, dar realist vorbind posibile. Vreau o relatie stabila, si un job care sa imi satisfaca dorintzele, si curiozitatzile. Ca sa ma simt si eu in acord cu mine. Si poate se intimpla, daca am energie suficienta sa le caut, ca sa le gasesc. Nu e greu, imi trebuie doar starea aceea de calm, ca sa im i pot desfasura gindurile, si sa explorez. In rest e ok. Nu-mi e frica, cum nu mi-a fost, inainte sa ma deturneze unii, sau altzii. Pentru ca, realist vorbind, am trecut, totusi un ocean, si am facut niste designuri la viata mea. Si, iar, realist vorbind, lumea asta e uriasa. Exista, undeva si acel loc al meu.

Un trecut

Spatiile s-au extins. Lumea a devenit o margine de insusiri ale lumilor ramase in urma. Lumea e o aceeasi suma de lumi, care se mai arata, in cresterile si scaderile ei, posibile. Lumea e o suma de timp, si o alternativa la tot ce au creat, pina acum celelalte lumi. O varianta a timpului. Viata ne arata inca alte posibilitati, pe care, poate, le vom urma. Pina atunci stam sa privim la ce avem, ca sa putem determina ce am putea avea. Sintem inca singuri, prin teritoriile astea ale tuturor posibilitatilor. Vedem, gindim, visam, si construim din piese ce e posibil. Toate se aduna, si se impart pe locuri, si domenii. Sintem inca prizonierii unor anume variante. Ne privim in ochi, cautind parca raspunsuri la ce ar putea fi. Sintem fixati pe propriile pozitzii. Stau aici, vazind totul din punctul meu de vedere, iar tu stai acolo, si vezi totul din punctul tau de vedere. Avem aceeasi realitate in fatza. Si lumea ne vorbeste cu propriile ei cuvinte. Uneori ma gindesc la tine. Asa, ca sa ma simt, cumva, impreuna. Si ca sa stiu ca existi, tu, ca entitate, acolo, care e legata prin fire stranii, si subtziri, colorate de un  fel de priviri ale unor alte puncte de vedere de mine. Tu, din acel spatziu. Si eu de aici. Stiu ca sintem amindoi eciproc vizibili, dar nu stiu cit putem fi de atasabili. Cu fire posibile. Pentru ca avem intre noi si distantza, si timp, si atitea ginduri impotriva. Asa e realitatea, si asa e acum totul in toata constructzia lui. Desi stim prea bine ca tot ce e, e ca sa fie, doar pentru un fel de artificial atent construit de altzii. E un dat. Si noi sintem la fel, un dat. Poate ca am putea fi un altfel de dat, daca am cauta sa ne auto-determinam. Pentru ca am vazut ca absolut totul e trecator, si instabil. Stiu, eu sint, inca, aici, si tu, inca, acolo. Dar asta pentru ca, inca, cei care se declara stapinii lumilor cauta sa decida ce este, din tot, valabil, aici, sau acolo. Asa a fost povestea mea de amor. Intre doi, unul aici, altul acolo, care si-au construit lumile unul imprejurul celuilalt. Oameni ca mine, si ca tine, care si-au cautat drumul, prin timp. Lumea e un cimp de interactziune. Si noi sintem martori la toate cite se pot intimpla.
Ieri am fost iar intr-o expeditzie, intr-un vis. M-am dus pe locurile vechi, ca sa mai vad viatza din alte timpuri. Era un  peisaj de iarna, si eu am coborit in statzia de unde puteam vedea iar realitatea aceea. Busul si-a inchis usile, si eu am ramas singur, in  noaptea amintirilor. Am privit imprejur, ca un novice. M -a, uitat lung la toate cite imi erau imprejur. O strada cu zapada, lumini, case, si alte variante de a fi descoperite, inca ascunse printre umbre. Am plecat prin locurile pe care le mai stiam. Prin intuneric. Am facut pasi prin ceva ce doar imi era vag cunoscut. Un gard in stinga, un altul in dreapta. Case inalte la oarece distantze de limitele atent construite de acele garduri. M-am incumetat sa le strabat cu atentzie, si cu o curiozitate a unui om care nu mai fusese pe aici de atit de lung timp. Am facut alti pasi pe drumul asta construit parca din intuneric. Unul, doi, apoi altii. Totul se oprea, ca sa dea in variante, la stinga, sau dreapta. Am ales stinga. Alti pasi, apoi alta cotire, la 90 de grade dreapta. O cale imi era deschisa inainte, printre alte garduri. Am mers pina la capat. O strada larga imi arata alte variante. Am ales, dupa cum stiam, stinga. Apoi dreapta, spre o deschidere catre un parculetz mic, din fatza cladirii. Am revazut tot, am asteptat, apoi, dupa ce am vazut ca nu m-a invitat nimeni, am intrat. A fost ca o revelatzie. M-am intors iar in acel trecut al meu. Acela in care eram un licean cu frica oamenilor de deasupra. M-am uitat la locuri ca si cind cineva m-ar fi vinat. Am intrat in acea cladire, parca de cum as fi calcat pe unele cadavre ale unui trecut lugubru. Am vazut tot, cu ochii de atunci. Am intrat in clasa, m-am asezat pe o banca, am asteptat, apoi am iesit la tabla, ca sa scriu ceva. Dupa care am iesit trintind usile. Nu-mi mai pasa ce lasam in urma. Pentru ca era un trecut pe care am vrut atit de mult sa-l uit. Am alergat pe strazi. Era un intuneric pe care mi-l amintesc, inca. Acel intuneric al unei vietzi ce mi-a depasit asteptarile. Si, care, ma mai bintuie. Doar ca sa nu ma lase sa-mi traiesc viatza.

Decolare fezandata

Inainte de decolare, 2 personaje A seful, si B subalternul in cabina navei spatiale. Multe ecrane, butoane, si manete. Dialog intre A si B.

B Sefu'. A Nu. B Ce nu sefu'? A Nu te las. B Ce numa lasi sefu'? A Nu te las sa apesi pe butoane sau sa tragi de manete inainte sa decolam. B Nu sefu'? A Nu, ca esti ilegal. B Io sefu'? A Tu ba, ce, ca esti in cabina, gata ai drepturi? Baaaa, tu ai auzit de Ceausescu? B Nu sefu', e din forbal? A Nu ba, a fost sef la romani acu citeva mii de ani, si ala i-a invatzat, le-a facut, si ei ce crezi ca i-au facut ba? zi ba. B L-au promovat. A Esti dacit prost baaa, cum sa-l promoveze daca era sef ca mine, baaa, esti prost, n-ai logica, te dau afara! B Ploua sefu, si n-am umbrela, si decolam. A Nu conteaza, ai costum shpatzial, nu te ploua in el ca e etansh, ba boule, esti incompetent, te dau afara! B Sefu, ma dai dupa ce aterizam. A Bine, te dau afara cind sintem in shpatziu, acuma am nevoie de tine la decolare. B Sefu, da nu ne decoleaza de la centru? A Ba da, da mai tre'sa apasam niste butoane. B Sefu, da de unde stim pe ce butoane sa apasam? A Stim. Adica io stiu ca-s educat ba, tu nu esti educat, nu stii, tre'sa asculti ce-ti zic eu, apesi pe  ce trebe, altfel te dau afara! B Bine sefu' A Ba, esti prost, baaa, ca sa fii educat ca mine tre'sa citesti. Boule! B Ce sa citesti sefu'? A Cartzi. B D'alea porno cu poze? A Alea nu-s cartzi. B Nu? Io dacit d'alea am vazut ieri la librarie. A Ba, la librarie au si sectzie de cartzi ne-porno. B Da? A Boule! B Bine sefu' daca zici tu. A Ai mincat, ai baut, ca sa nu decolam pe stomacu gol. B Ieri sefu, ca au venit la mine acasa, azi numa am baut. A Ba, ai baut inainte sa decolam? B Da sefu, suc. Era dulce, scria ceva pe sticla cu "L-chior", da n-am putut sa citesc tot, ca nu stiu chiar toate literele ca nu-s dashtept ca tine sefu'. A Ba, iar te-ai imbatat. La aterizare te dau in judecata, si-ti iau toti banii!. B Ia-i sefu, ca nu mai am. Doar nevasta-mea sa mai aiba ceva ascuns prin casa. Da nu garantez. A Ba! B Da. A Ba, esti si prost, si incompetent! B Io sefu? A Tu ba, doar nu pilotul automat! B Sefu', na, acuma io ca omu, ca nu poti sa le stii pe toate, ce sefu, tu le stii pe toate? A Da. B Bravo sefu, si ti-au dat si diploma? A Da, mai multe. B De alea cu sclipici pe ele, si cu holograme? A D'alea. B Bravo sefu, si le ai la tine? A Nu. B E misto sa fii competent ca tine sefu, da' le stii pe toate? A Da. B Nu cred sefu. A Stiu ba, da tu nu stii ca esti prost, si nu stii, ca mine, baaa. B Nu stiu sefu, da' nici tu nu le stii pe toate, ce, stii ce am facut io cu nevasta ieri? A Nu stiu, baaa, ca nu-s camera de filmat, da banuiesc. B Ee, na, asa si io banuiesc multe, da' nu le stiu sigur. Macar daca ai sti unde ascunde nevasta-mea banii. A Nu-i ascunde ba, ii bea, si isi cumpara bujutereli. B Zici? Aha, o s-o urmaresc, pun detectivii pe ea. A Pune!. B Pun, da n-am bani sa-i platesc. Sefu' ma imprumuti si pe mine? A Nu ca bei banii. B Io sefu'? Bine, recunosc, beau, da' nu pe totzi. A D'aia esti si sarac, ba, ca bei banii. B Sefu, da ce sa fac cu ei, sa-mi cumpar lucruri? Ca si asa, cica pe lumea ailalta nu luam nimic, asa cica. A Nu luam ba, ca n-avem cum. B Ei sefu' cu o spaga, acolo se mai arenjeaza, stii si matale. A Ba, nu se erenjeaza, ca acolo se respecta legile. Boule! B Bine sefu' daca asa zici. A Lasa clampaneala, ca decolam. B Toti? A Nu, tu ramii cu scaun cu tot pe loc, numa' io decolez. B Hahaha, sefu, esti umoristic. Cum sa decolezi numa' tu, si io sa nu, ce e pe pile ai aicieasha? A Ba, decolam totzi ca de aia sintem in cabina, baa, ca e o cabina care merge cu totu', nu pe bucatzi. B Da sefu' e logic. A Incepe numaratoarea inversa. B Inversa sefu, da ce s-a stricat computeru? A Nu. B Aha, asa o fi technologia asta, nu te joci, are smecherii bagate in ea. A Are. Bai de la ce numar mare au inceput. Pina decolam ne ia somnul. B Buna idee sefu', tragem un somn, ca ieri am baut cam mult. A Si ai baut si azi. B Si azi. Da' miine nu beau. A Nu bei ba, ce sa bei, crezi ca gasim bodega in shpatziu? B Nu sefu, da' am io la mine o shticlutza, pentru orice eventualitate. Adica mai multe shticlutze, uite! A Ba, vezi ca se vad la camera, si ne dau astia afara, boule, vrei sa stam in ploaie pe bordura? B Lasa sefu, ca le-am manevrat pe camere, acuma functioneaza in loop. A Ba, ne dau afara!. B Nu ne dau sefu, ca nu ne vad. Ia mai bine sa cinstim aici-sha masa, am si niste carti de joc, facem un pocherash mic, poate mai fac si eu bani de beutura, ca nevasta-mea mi-i ascunde. A Nu joc jocuri de noroc ba. B Hai sefu ca nu trisez, e pa bune. A Bine, daca trisezi te dau afara! B Da-ma, da' daca cistig cind imi dai banii? Sau ti-i ascunde si tie nevasta? A N-am nevasta. B N-ai? Nasol. Adica e bine, ca nu are cine sa-ti ascunda banii. Ce-ti cumperi cu ei sefu'? A Treaba mea! B Zi sefu', hai ca nu ne aude nimeni. Cumperi gagici d'alea de faci cu ele ce nu face nicio nevasta din lume? Zi! A Nu zic! B Nu zi, na, io nu ta trag da limba. Dacit da curiozitate te intrebam, ca sa stiu si io ce fac gagicile alea, sa am motive s-o injur pa nevasta-mea. Ca n-o bat, ca la noi e cu iubire, sefu', sintem ciuvilizatzi. A Te bat ba, daca ma mai batzi la cap! B Nu sefu, tac, da' ne plictisim pina decolam. Ca se termina si subiectele astea elevate. Zi, facem un pocherash? A Fa-ti singur! B Bine sefu', daca nu vrei, asta e. Ma culc. Trezeste-ma cind decolam. Somn usor.

Schimbari

Am scris inainte de geometria descriptiva (GD) din facultate, si asta nu ca sa ma dau mare, ca stiinta si metoda asta sint chestii ce tin doar de trecut (de cind cu computerele care pot rezolva usor orice 3D). Sint lucruri pe care le inveti ca sa intelegi fenomenul, si cum  se construiesc proiectiile in 3D. Si GD e si un motiv sa iti aduci aminte de cum era pe vremea aia, cum era scoala, profesorii, colegii, materia, relatiile intre oameni, etcetc, multe si marunte care s-au mai decolorat in timp. In GD invatai sa construiesti modelul vazut dintr-un anume punct, plecind de la cele 3 proiectii pe cele 3 plane de baza. Puteai sa faci, de ex intersectii de, sa zicem un cilindru oblic, aiurea in spatziu, cu un con oblic, aiurea in spatziu ca pozitzie, prin puncte, adica faceai si corpul in 3D, dar si intersectzia, care era o curba care unea punctele obtzinute geometric. Dar, asta a fost atunci, pe vremurile alea, cind nu existau programe atit de elaborate, sau computere cu viteza de azi. Iar GD era un obiect de studiu, la care dadeai un examen. Pe linga el aveai multe altele, cite 7 examene mari pe an, astea in sesiuni (parca 7, ca erau 2 in iarna si 5 in vara), plus nu stiu cite colocvii, la materii mai "mici", plus proiecte, ca la inginerie trebuia sa inveti sa proiectezi, adica sa construiesti o instalatie, o nava, etc, plecind de la datele din ipoteza. E o viata de om facultatea asta, treci nu doar prin enorm de multe date, dar si prin emotii de examen, prin relatii cu oamenii. Intri un naiv, si iesi, teoretic, un specialist. Apoi dai nas in nas cu viata, si incepi sa mergi pe multe alte drumuri, invatind continuu. Unii se specializeaza, si inainteaza in cariera facind ceva anume, altii fac altele, unii fac chiar alte facultati. Eu am ramas pe inginerie, si am mers pe masinarii, proiectare. E greu, dar e absolut uimitor, sincer. Pentru ca mintea iti evolueaza pe mai multe directii, si inveti sa abordezi lucruri la care inainte nici tu te gindisesi ca exista. Oricum, cind iti vezi modelul terminat esti in extaz. Chiar daca il mai modifici pe parcursul testelor, masinaria e deja construita, si tu esti regele ei. E o satisfactie care nu se poate pune in cuvinte. Te simti altfel, nu stiu, un om mai special. Mai ales ca desenele technice cu toate detaliile le faci fluierind, pe urma, dupa ce ai rezolvat toate technicalitatzile. Pe mine ma distra cel mai mult cind aratam desenele sefilor, sau maistrilor; ca ieseau unele complicate rau, dar bine facute, cu toate datele in ele. Aveau o privire uimita, se uitau cu atentie, cautau sa intzeleaga, intrebau, iar se uitau, iar intrebau, pina cind intelegeau constructia, si atunci aveau un zimbet pe fatza mare, si deveneau mai veseli, si mai vorbaretzi. Si asa deveneam amici, pentru ca ei stiau ca mai urmeaza sa puna multe alte intrebari, de detaliu, mai tirziu. Asta imi dadea cea mai mare satisfactzie. Sa vad cum omul e interesat, cum discuta, si cum intre noi se leaga punti intre suflete. Bine, pe urma, dupa ce proiectul era facut, reveneam la o raceala profesionala, dar, intre noi erau create aceste mici amintiri. In viata ne-profesionala nu prea am avut asa satisfactii, ca vedeam de multe ori ca intre mine si ceilaltzi erau diferentze de gindire, dar, asta e, asa e viatza. Daaaa. Miine e Craciunul. O sarbatoare religioasa legata de o nastere a unui fiu al unui creator-dominator universal, trimis pe planeta ca sa salveze sufletele oamenilor. O operatziune esuata, pina la urma, dar care a adus oamenilor ideea de revelatzie divina. Asta ca legenda, pentru ca, oamenii au folosit asta in interesul lor, si unii au facut rau, altii bine, dar lumea, in perioada in care a fost dominata de institutia biserica a stagnat. A venit apoi Renasterea, au crescut artele, stiintza, si azi totul e pe baza de cunoastere, si nu de dogme, cum a fost inainte. Traim un timp revolutzionar, in toate domeniile. Toate se schimba foarte repede. Ce a fost ieri o culme, astazi e banal, si miine e deja invechit. Multi nu stiu ce sa creada, si nu inteleg ce li se intimpla. Problema pentru mine nu e ca lucrurile evolueaza foarte repede, ci ca sint foarte multi care cauta sa frineze cit pot, de idiotzi, si ca sa-si pastreze locurile. Am avut tot timpul problema asta. Poate ca ar trebui sa nu imi mai pese, si sa merg cu curaj pe drumul meu. Nu e vina mea ca ei nu pot invatza, si nu se pot adapta.

Geometrie descriptiva

In anul 1, sau 1 si 2 de fac am facut geometrie descriptiva. Nu imi mai aduceam aminte de nimic, in afara ca proful era o vita incaltzata, un cretin arogant, ultra-prost, si care pronuntza apasat si enervant "epuuuurrra", de-mi venea sa-l iau la palme. Tin minte ca era cu desene geometrice in proiectie pe planele de baza, si ca tragea multe linii paralele la tabla (sau arce de cerc ca sa uneasca niste puncte corespondente de pe muchii), si, din intersectia lor iesea un punct care era parca pus pe alt desen, sau ceva, ca, de mult ce-mi placea materia asta am dat-o in ma-sa. Ca sa ma uit, acuma, pe wiki, si, ce sa vezi, geometria descriptiva te ajuta sa desenezi in 3D un obiect ale carei proiectii pe cele 3 plane le ai deja. Ridici in spatiu punctele proiectiilor si obtii obiectul. Acuma am inteles ce n-am inteles atunci, hahaha, deci cu asta se ocupa materia imbecilului. Sau oi fi uitat-o ca a fost sinistra; sau na, ea era ok, dar ala era sinistru; si era si rau la examen, ca era tipicar, si te pica daca greseai nush ce cretineala. Pentru ca desenai la mina, cu instrumentele de scolar, nu aveai altele. Bai ce vremuri imbecile. Nu zic ca nu e bine sa exersezi, ca sa intelegi, materia asta are rolul ei in formarea inginereasca, dar daca e predata de un om normal, si care nu uraste studentzii. Altfel e o porcarie care te scirbeste rapid de geometrii, si constructzii, desi ele, cum am zis, sint interesante. Bun. Asta a fost atunci, prin anii 1986-1987, cred, si nu existau computere personale (in afara de unele jucarii, care semanau cu o tastatura mai mare in care programai in Basic (scriai mici programele, sau bagai programul de pe o caseta audio)). In fac era un calculator mare, dar la care introduceai datele pe cartele perforate, dar nu-l puteam folosi sa deseneze, deci la geometrie descriptiva desenam cu rigla, compasul, si raportorul toate balariile, ca sa obtinem obiectul in 3D, adica o proiectie a lui, pe hirtie. Acum nu stiu daca mai face cineva asa ceva, pentru ca programele 3D iti construiesc direct obiectul proiectat, ca e piesa, ansamblu, structura, masina, avion, orice, si tot programul face pe urma automat proiectiile in desen, automat, cite vrei, si din ce unghiuri vrei, ba le poate si desface, sectiona, etcetc. Deci tot ce am invatat a fost de amorul artei, ca e depasit moral. Azi nu mai proiecteaza nimeni desenind pe hirtie cu tush, ca n-ai nevoie, ca imprimanta tipareste desenul de pe computer. Asa ca docitocul ala poate sa-si manince toate desenele, ca nu-s bune de nimic. Dar, pe vremea aia asa se lucra, si noi trebuia sa invatam dobitoceniile in stilul ala, si trebuia sa dam examene, si sa le trecem, altfel ciuciu diploma de inginer. Bine, si au mai fost materii din care am uitat maxim. Daca m-as uita pe cursuri mi-as mai aminti cite ceva, dar vag. Bai si am trecut prin atitea teorii, atitea cursuri, am invatat aiurea-n tramvai atitea timpenii, care nu stiu daca vreodata ma vor ajuta la ceva. A, ca stiu despre ele, asta da, si, daca e nevoie le pot relua, e una, dar de folosit nu cred. De trecut am trecut prin toate, si mi-am exersat puternic memoria. Si la examene trebuia sa stii exact, nu te trecea nimeni la niciun examen daca nu meritai. Oricum, e bine, ca daca nu invatam nu aveam vreo idee de cita cunoastere exista, si m-as fi crezut vreun dashtept (cum se cred idiotzii contemporani). E bine sa inveti, dar sa inveti ce te ajuta, sa fie eficient, nu sa bagi in tine tone de date care nu-ti vor folosi vreodata. Si zic asta dupa atitia ani. Oricum invatamintul nostru e la mina unor cretini, si n-o sa evolueze vreodata, ca nu vor sa scoata chestiile inutile, ca sa justifice un numar de joburi de profesor. Ce fain ar fi fost sa fi facut cursurile cu tablete, sa fi putut download toate informatiile, si sa ne fi fost explicate nu scriind pe tabla, ci pe un computer, si sa fie proiectat pe ecran. Si proful sa nu fie enervant, clar. Asta daca eram o tara normala, dar la noi nu era posibil. De asta si sintem la coada vacii, in evul mediu, si nu intelegem nimic. In fine. Asta era cu geometria descriptiva, de la care am pornit, si de care m-am cam speriat, desi, na, cu un computer o inveti imediat, ca sa ai idee doar, ca, de fapt, toate astea le rezolva computerul. Acuma stiinta asta era, dar profii erau cauza multor neplaceri, ca erau zbiri, n-aveai voie sa le pui intrebari, ca asta era ca si cum i-ai fi injurat, si te trinteau la examene de nu te vedeai. Carti nu erau, cursurile scrise nici atit, si erau si ale facute sa nu prea le intelegi, ca sa te duci sa asisti la cursul lui, ca si prezentza era obligatorie. Bai, numai peste de astia am dat, anti-orice, si pusi sa-ti faca numai mizerii. Ma mir ca am terminat fac in conditiile astea, dar am facut eforturi mari de vointza  sa ma fac ca nu bag de seama ce era. Ca era dusmanie maxima. Si toti erau pregatiti sa sara pe tine. Cam ca acuma, doar ca in alt stil, si cu alte mijloace.

Simboluri ramase

"E bine. Ieri noapte a fost ger, azi frigalau de-ti cad dintzii, si n-a mers netul citeva ore. Su-ficiente cite sa ma scoata de pe traiectorie, si sa-mi dea niste dureri de stomac, ca la cite o incercare de asta mai rezist, dar cind se cumuleaza e dileala. Acuma e mai bine. E si net, si cica se incalzeste si vremea. Scriu astea ca sa nu uit ce ma darima psihic, si ca sa fie docoment pentru cind o sa fiu celebru, ca sa stie si lumea cum era meteorologia in fix ziua asta, si a de ieri. Meteorologia in sens de starea vremii, nu de stiintza in sine. Am vazut niste videouri pe youtube cu ABBA, Olivia Neston-John, Bee Gees, mai multe din perioada cind imi placeau, mai ales de Agnetha, si Olivia, ca, na, erau cele mai iubibile de pe planeta, iar eu eream mai naiv, si mai fericit. Acuma e invers. Pe ele le-a mai uitat lumea, si io am facut fericirea praf. Adica m-au ajutat altzii, ca io am fost mai mult spectator. O sa trebuiasca sa incep s-o refac, din bucatzi, sau din ce mai gasesc valabil, prin amintiri. Ce femei frumoase ereau, si ce stil aveau, eee, era o lume mai deschisa, si mai sincer-sufletista, nu constrinso-technologizata ca acuma. In fine, modele revin, ca o sa se sature lumea si de prea multe efecte speciale, si show-uri fara substantza, doar cu forma spectaculoasa. Ma uitam si la o emisiune cu Cristina Topescu (fara sonor, ca pe moment n-am, si ma simt ca Beethoven surd, hahaha), si ma gindeam ca ea se incadreaza bine in tipul de frumusetze al actorilor din filmele de atunci. Si are si gesturi mai firesti, tot ca atunci, si e si mai expresiva. Uneori priveste gen punct-ochit-punct-lovit, direct, si asta arata precizie, si head-eye coordination (ca nu e hand-eye, ca numai zona superioara actioneaza, hand mai apare la gesturi, de fapt merge si asa, daca e sa fim rigurosi: head-hands-body-eye). In minte se leaga toate, ca pare ca toate vin din aceeasi lume. O lume pe care s-o ai la indemina pentru cind vine gerul, si cade netul."

Scrie binisor inginerul asta. E pe gustul meu. Si e din perioada aia. Ma face sa simt ca el. Ce pacat ca nu s-au mai facut filme ca atunci. Au fost intre timp niste ultra-super capodopere, cu tot felul de filosofeli, si trairi extreme, mai ales de cind a aparut filmul 3D ca o revelatie, si s-a zis ca arta asta a 7a a renascut. Apoi lumea a mai uitat de filme artistice, de cind au aparut alte productii mai specializate, tot artistice. Au aparut apoi alte mode. Sau or fi tot aceleasi, dar mai elaborate. Tot ce se poate. Ascult If it wasn't for the nights, dupa The king has lost his crown, de ABBA. El spunea ca asta asculta in loop, cind citea Omul invizibil, pe casete, pe care la inceput trebuia sa le deruleze continuu, asta pina s-a enervat si a inregistrat o caseta doar cu melodiile astea doua. Frumos, i se imbinau in cap senzatiile si iesea de un fel de incercare de construire a unui fel de vis-amintire. Doar unul, pentru ca altfel lucra mintea pe atunci, probabil. Acum creierul proceseaza simultan mai multe vise. Traim timpul mult mai dens. Bine, si creierul e schimbat, dupa atita evolutie technologica. In fine. Se apropie Craciunul. O sa fie o nebunie pe toata nava. Ies la plimbare miine sa vad luminile colorate. Sa vad si ce noutati mai aflu. Poate primim vreun mesaj de la celelalte nave, sau poate chiar de pe Terra, desi sintem destul de departe de ei. Sa vedem. Oricum va fi o uriasa sarbatoare, tot cu simbolurile vechi, ca asa am auzit ca erau si inainte.

Quo vadis

Totul e legat de oameni. Si, poate de unele reusite "sociale" sau personale. Pentru ca in amintiri se leaga mai multe; de exemplu ai reusit la un examen greu. Bine, nu ai luat 10 su felicitari, aplauze si o masa gratis, ca nu aveai cum. Luau 10 doar aia tocilari, si care nu aveau nicio absentza, si erau bine vazuti. Asta cu bine-vazutul de prof era un criteriu masiv, care dadea la o parte alte criterii, cum ar fi cele de competentza, talent, capacitate, etc, adica cele care ar fi trebuit sa domine, totusi, macar ca ne erau repetate, ca sa avem in cap ca-competentza e cea mai importanta. Bine, ce insemna competentza era iar o chestie subiectiva, ca tot proful decidea asta. Acuma ca-i placeau lui oamenii muncitori, sirguinciosi e ok, dar asta era o latura a poligonului valoric, pentru ca cei muncitori erau, cum spuneam, cei axati pe memorare-reproducere, si nu aia care chiar intelegeau ce invatau. Pentru ca in inginerie trebuie sa stii sa lucrezi cu datele, nu sa le inveti pe de rost, ca-s multe, si nu ai cum. Bine, niste date le ai ca repere, dar ele te ajuta sa apreciezi, si sa lucrezi cu celelalte, si de asta le inveti, ca nu poti sa spui ca nu inveti nimic, si te bazezi doar pe logica. Lucrurile se imbina, adica stii ceva, dar ai si multa minte libera, ca sa poti cauta, analiza, gindi, construi ce ai de construit. In fine, dar asta le inveti mai tirziu, in focul lucrurilor, pentru ca, in facultate abia incepeai sa inveti inginerie. Cu tocilarii iar nu aveam nimic, ca ei cautau sa fie buni in sistemul ala, si reuseau, deci e meritul lor. Sistemul avea probleme, ca nu era construit pe valori care sa fie respectate, era haotic, si dadea o putere prea mare doar unora. Pe mine in anul 2 primul (ca a mai fost si al doilea, hahaha), proful de mecanica m-a picat ca-l enervasera inainte niste colegi, ca s-au certat cu el, si, na, eu nu eram vreun geniu, asa ca mi-a tras-o. Si, apropo, cel mai greu era sa iei un 5. Era o vorba, pe care am mai spus-o, ca sa iei 10 trebuie sa stii toate subiectele din bilet, dar ca sa iei 5 nu se stie cit trebuie sa stii, ca, daca profului nu-i placea de mecla ta iti punea muuulte intrebari, si-ti arata ca nu stii nimic. Ca nu aveai cum sa stii ce stia el, clar. Dar, plecasem de la amintiri ca sint legate de unele reusite. Poate ca si inceputul de an scolar era o reusita, sa zic asa, ca supravietuiai socului ala de reintilnire cu disciplina, si duritatea, dupa o vacantza in care ai fost complet liber. Era distractiv ca le vedeai fetele obosite, si fara chef ale celorlalti, si simteai ca nici lor nu le place. Si te gindeai ca si ei sint ca tine, si, poate, pe viitor ai sa te poti imprieteni cu unii. Ca nu era asa aveai sa vezi, dar, pe moment lucrurile parea promitzatoare. Pe mine asta m-a contrariat, ca am vazut ca nu am putut sa-mi fac prieteni de drum lung, ci doar de situatie, de context, de anumite experientze. Pentru ca, dupa ce treceau acele intimplari in care eram pe aceleasi baricade ii vedeam ca gindesc destul de diferit de mine, ba chiar aiurea, uneori. Si asta ar fi dus la o ruptura a relatiei, in timp. Am incercat sa comunic cu unii, mai mult decit ar fi trebuit, si, tot asa, pina la urma s-a dat de gard, ca nu aveam cum sa reusesc, ca trebuia ori sa fiu de acord cu timpeniile lui (sau ale ei), sau sa negociem anumite compromisuri, care era ciudat, ca asta insemna sa-ti cam calci in picioare propriile valori. Asta valabil si pentru baieti, si pentru fete. Mai ales cu fetele eram mai neinduplecat, ca ele cautau sa-si foloseasca unele avantaje ale feminitatii, si la mine era mai important un dialog de lucruri importante, si apoi genul masculin sau feminin. Glumesc un pic, ca nu eram dur cu ele, dar nici nu ma lasam dus de nas, asa ca ce a urmat era in acord cu ce gindeam; daca e sa ne intelegem bine, daca nu, iar bine, ca eram pina la urma oameni liberi. Dupa un timp am vazut ca felul in care gindeam putea fi diferit, dar noi am fi putut sa ne intelegem la lucrurile de viata, desi ele sint cam legate, si poti ajunge destul de des la un conflict de idei, si daca omul nu gindeste e toata relatia varza. Si chestia asta repetata de muuulte ori te pune pe ginduri, ca poate tu esti defect, nu ei/ele. Desi dupa analize vezi ca ai dreptate. Iti poti reprosa ca n-ai facut compromisuri, dar iti dai seama ca nu prea aveai cum. Si sistemul asta dictatorial in care am crescut le-a strimbat mintzile multora. Si asta e. Ca gindeau gresit e una, dar ca nu si-au dat seama de asta e cel mai grav, ca si-au conservat timpenia, de parca la ea tineau mai mult ca la orice. Bine, pe urma am vazut ca timpenia e universala, si exista in toate sistemele nu doar in dictaturi, ca asa e omul, e liber sa creada orice, si sa gindeasca cum vrea, atita timp cit nu calca pe libertatile altcuiva. Oricum nu conteaza, trecutul e trecut, nu mai intereseaza pe nimeni. Bun. Vad un film, se cheama Quo Vadis, facut in 1951, dupa o carte de Sienkiewicz, cu perioada lui Nero, din Roma Antica., cind aparea crestinismul. Acuma, ca valori ce aducea el era superior, comparativ cu salbaticia de atunci, dar a fost folosit de unii ca sa aduca in societate Dark Ages, care a durat destul de mult. Apoi, mai tirziu, cind capitalismul parea invechit au aparut, tot asa, sisteme noi, gen national-socialismul (nazismul adica),  sau comunismul, care promiteau mult, si, care, teoretic erau, pina la un punct, progresiste. Ce a urmat, stim. Tot batrinul capitalism a ramas valabil. Poate ca alte sisteme sint mai avansate ca el, dar trebuie sa existe valori, educatie, productie uriasa de bunuri, etc. Iar asta dureaza. Dar filmul e genial, cum discuta despre multe valori, si da de gindit, de asta imi place. Dintre toti care au lucrat la el mai traieste unul singur, care are ceva peste 100 de ani. Sint la jumate, mai am ceva de vazut, ca nu mai stiu cum se termina. Bine, Nero oricum moare, ca era diliu. M-am uitat pe wiki, omul se credea zeu, desi, cu citiva ani inainte fusese si un Caligula, care era mai nebun. Ciudat cum a evoluat societatea, desi e normal, daca te gindesti, ca e formata din oameni, care, multi, au ginduri rele. Oricum ce avem acum e, pe departe, cea mai buna situatie, ca s-au mai redus razboaiele, s-au cam terminat dictaturile, si avem access la o uriasa cunoastere. Quo vadis inseamna unde mergi, din latina.

Cintecele luminilor

Parti din lumi se regasesc in oameni, asa cum si parti din oameni se regasesc in lumi. De fapt, cred ca lumile si oamenii au coexistat dintotdeauna, su crescut impreuna, si s-au stimulat reciproc. Lumile si oamenii. Oamenii ca entitate formata din mai multe entitatzi individuale. Si lumile au imprumutat oamenilor mai multe calitatzi si defecte. Cum e indiferentza. Indiferentza rece, a unor abstractziuni. Careia oamenii ii opun fierbintzeala sufletului cel miscator-ratacitor. De fapt si lumile contin in ele mai multa miscare decit e vizibila, pentru ca e in adincuri ascunsa, undeva. Si e uriasa, cit sa cuprinda cel putin toate miscarile adunate, ale tuturor sufletelor care si-au plimbat trecerile pe planeta. Sint complicate lumile astea, mai complicate decit ne inchipuim. Dar, pentru ca au comunicat tot timpul cu noi, au devenit si ele subiective. Sau poate doar ni se pare asa, pentru ca invidiem ceva pur obiectiv, si vrem ca si lumile sa fie subiective. Macar un pic. In fine, lumile sint undeva, destul de sus,  si noi doar cautam sa le atingem, cu felul nostru de a intzelege. Poate ca, privind spre cer, vedem, printre stele, partzi din lumi, sau, cine stie, poate sint reflexii ale luminilor stelelor pe unele suprafetze ale lumilor. Sau poate, iar, sintem subiectivi, cine stie. Si cerul e complicat. Mai ales ca are in el atitea mistere. Mai multe, si mai mari ca ale tuturor lumilor impreuna, poate. Asta e imposibil de aflat. Pentru noi, cei de acum. Oricum sint multe mistere in noi insine. Ieri, orasul parea ca e intr-o asteptare, a unei ierni nedecise. Sau parca medita, pe marginile unor anotimpuri. Privea cind spre toamna, cind spre iarna, si totul cite putin, ca sa nu fie nimic stabil, ca intr-o miscare universala de balet cosmic, cind fin, si subtil, cind brutal, si ofensiv. Muzica era abia auzita. Poate mai mult simtita. Se distingea prin tot felul de vibratzii. Acum a revenit linistea. Doar felinarele mai sparg mici gauri, prin intuneric. Si lumina pare ca e asteptata. Pina la ziua ramine asa, in cantitati mici, si sferice. Miine va veni cu tot alaiul, sa ne zimbeasca, si sa ne calmeze. Si sa ne arate ca ii meritam prietenia.

Un spatiu dintr-un timp

Inima e sufletul nostru simbolizat, ce simtzim, dupa ce gindurile s-au eliberat de toate posibilele constringeri. E ce am fost, ce sintem, si ce ne va determina sa fim, ca un fel de destin prestabilit care ne conduce pe un drum al devenirii. E substantza eurilor noastre. Noi, asa cum existam. Ieri am fost iar prin locuri. M-am plimbat printre cladiri, si strazi, ca sa-mi amintesc de cum eram, atunci, cind locurile erau conforme. Si am fost eu, cu mine, doar. Pe ceilaltzi i-am lasat ca sa fie parte din peisaj. Stiu, ar fi meritat mai mult, dar asa am vrut, pentru ca eram doar eu intr-o varianta din mine, cea care a fost, atunci, un calator printre repere. Un etern instabil, constient muritor, si ratacitor alaturi de alti ratacitori.Intre timp mi-am mai revenit...

Vietzile vietzii

De cind cu videourile astea cu mincare, am invatat si eu muuuuult mai multe, si am devenit mai constient. Cind eram in Ro maica-mea gatea, si ma cam plictisisem de mincat mincare gatita, am zis ca ma eliberez dupa ce emigrez, si maninc numai fast-food. Evident, o timpenie, ca fast-foodul e o mincare mutanta, pentru mutantzi, nu e ceva care sa bagi in tine, continuu, ca te imbolnavesti bai nene. Ca toate is pe baza de grasimi dubioase, dar bune la gust, asta e tragedia, ca plac, dar, dupa ce le maninci ai un gust de carton-plastic in gura. Tot gatit e mai bun, mai satios, si mai sanatos, clar. Si nu are prea multe calorii, plus ca iti umple stomacul, si te simti suficient de satul cit sa nu mai vrei sa maninci altceva intre mese. Cum se spunea in armata: mincarea la cazan nu ingrasa. Bine, armata cu ce spune nu e credibila, dar asta cu mincarea la cazan e adevarata. Bai, si mincarea asta facuta in oale mari e super-hiper-delicioasa. La mine standardul maxim e mincarea la plimba-tava, acolo e, dupa mine, raiul raiurilor comsetibilelor, clar. Mincam asa cind eram la mare, prin copilarie-adolescentza. Mama ce buna era tot ce era acolo. Stateam la coada in mirosul ala de  ciorbe, fel 2, salate, de crestea foamea in mine exponential, si cind ajungeam in fata vitrinelor, sau cum se chemau, nu stiam ce sa aleg, ca le-as fi luat pe toate. Clar, ciorbele aveau prioritate, pentru ca luam o lingura, si le simteam tot gustul ala, ca plimbam pe la toate papilele, sa imi iau senzatia aia de traire a simturilor. Si acuma tot ciorbele le prefer, ca le pot regla gustul din condimente, si pot balansa zona asta de acru-sarat destul de precis, ca sa fie placuta la, cum ziceam, simtzuri. Ziceam ca imi fac bame cu carne de vita, ca sa vad cum sint, fata de bamele cu carne de pui. Lumea pare ca nu stie ca bamele sint o mica minune, ca, oricum le gatesti ies bune, ca am inteles ca se pot minca si crude, deci na. Si se fierb repede, si nu tre'sa adaugi alte nu stiu cite chestii la ele, au, adica, doar ele, un gust complet. Bine, na, mai pui sare, bulion, ceapa prajita, asa, de completare, si se recomanda si un pic de zahar, si asta e, desi un pic neobismuit pentru filosofia gastronomica carpato-danubiano-pontica, e, sincer, geniala, ca la noi dulcele era la desert doar, ei, uite ca si in mincare e bun. Pe cind eram in generala-liceu, anii 80, se gaseau la noi in comertzul socialist bame in sos de rosii, conservate la borcan, lua taica-meu cu plasele, si maica-mea imi facea automat mincare din ele, ca erau favorite, si ea stia asta. N-am fost un rasfatzat, ca nu aveam cum, dar am avut niste lucruri speciale, sa le zic asa, pentru vremea aia. Una din bucuriile uriase ever, erau Pif-urile, unul pe saptamina, cu zucarie inauntru, in plastic. Sa le rupi acoperamintul ala era o bucurie suprema, ca si miroseau a hirtie tiparita, si a plastic plin de surprize. Si mai miroseau a Frantza, si a lume libera, si a lume a tuturor posibilitatzilor. Pentru ca ce vedeai intr-un Pif iti depasea cu mult imaginatzia. Ce desene, cite viziuni, ce intimplari posibile de viatza erau adunate acolo e greu sa povestesc. Era o alta lume, in imagini, si cuvinte, si totul era, parca, special facut pentru mine, ca sa ma invetze sa vad altfel toate posibilitatzile. Arta e putin spus. Un Pif facea pentru mine cit o vizita la un muzeu celebru. Parca ma imbiia sa incerc sa fiu genial, ca, dupa mine, era un super-indemn la a-mi depasi orice limite, si sa invat sa imi construiesc imaginatzia. De atunci am inceput sa fac grafica, dar eram, stiu, nu asa de bun cum as fi vrut, pentru ca aveam in cap imaginile din Pif, dar nu mergeam dincolo de ele. Nu am avut dotari native pentru ceva anume, la mine toate s-au bazat pe enorm de multe acumulari, si pe enorm de multe frustrari, care sa ma ambitioneze, ca am mers pe foarte multe directii, si nu mi-a placut sa ma specializez pe ceva strict, pentru ca am vrut sa cunosc, la mine asta a fost scopul, cu cit cunosteam mai mult, cu atit mai bine, din toate domeniile. Nu sint renascentist, pentru ca, sa fim seriosi, nu am reusite asa multe, dar sint un cautator, asta da, un mic explorator de orice. Aici am vazut eu ca ma regasesc, in a cerceta. Chiar daca nu-s cercetator in stiintze, sau inginerie; desi asta mi s-ar fi potrivit cel mai mult, eu caut tot timpul ceva, nu stiu exact ce, dar ma straduiesc. Pentru ca asta imi satisface dorintzele mele profunde. Am invatat matematica, fizica, stiintze exacte, pentru a-mi ordona gindirea, dar am mers dincolo de asta. Am cautat, pe urma, imaginatzia din artele vizuale, apoi din literatura. La pictura, si sculptura a fost ok, ca acolo erau exprimate fomre geometrice familiare, dar literatura m-a cam bulversat, ca era parca mult prea subiectiva, si aducatoare de orori ale lumilor de cuvinte, de cosmaruri gen Goya, sa zic asa. Si asta n-o inteleg. De ce nu poti construi lumi pozitive, de ce sa te injosesti in a arata un rau posibil, de ce sa cauti sa domini prin subjugarea unui suflet al unui cititor? E raul asta chiar necesar? Ca vad prin comentarii pe fb niste gretzosenii de ma fac sa-mi dau demisia. Si niste libidinosenii cu aparenta suprafatza pozitiva, ca e sub forma de laude, sau de exprimari ale unui subiectivism propriu, ca-s pompoase, sau aparent timide, te lasa perplex nene. Si nu stii cum sa reactzionezi, ca ele vin pe o directzie aparent prietenoasa. In fine. Eu n-as accepta sa ma laude un nene cu metode sub-culturale, ca m-as injosi nemeritat. Mai bine ma injuri, ca acolo treburile sint clare, si accept provocarea, dar sa o dai in bilci cu jigniri ambalate in ceva eroic, ei, hai, asta chiar e cam departe de stilul in care am putea comunica, noi, cei din specia asta sapiens-sapiens. Hahaha, am plecat de la mincare, am trecut prin Pifuri, si am ajuns la jigniri. Na, mintea deviaza pe tot felul de teme, ca se plictiseste doar intr-o zona. Totul e ca ce scriem sa fie interesant, altfel batem cimpii.

Oameni si vremuri

Trecutul pare o naluca. Un absent la apel. O varianta care s-a intimplat, si, care, nu mai are relevantza. O trecere de demult, care ne-a determinat, si nimic mai mult. Un vis visat cindva, care s-a intimplat sa ne determine. O chestie pe care nu o mai recunoastem, pentru ca noi ne-am modernizat, si sintem doar contemporani cu alti modernizatzi. Si e bine, cumva, ca ne delimitam de ce a fost, ca sa nu ne traga intr-un jos profund, pentru ca, trecutul asta poate sa ne fie si ajutor, dar si blocaj. Mai bine sa luam din trecut ce ne e convenabil, lucruri care sa ne ajute sa devenim. Restul sa-l aruncam la gunoi. Ca mult din trecut e demn de un mare, si urias gunoi. Ca asa s-a intimplat sa fie. Si in trecutul asta putem baga multe intimplari, si multe creaturi. Care mai bune, care mai demne de mila. Bai ce timpenie, sa iti determine viatza niste imbecilo-dezaxatzi, care s-au intimplat sa-ti fie alaturi pe traiectoria timpului. Si, de care, na, nu te-ai putut feri, ca nu aveai cum. Asta a fost. Ghinionul contextului in care ai existat. Ce lume. Ma mai uit acum, la unii, pe fb, asa, de curiozitate, ca sa vad cum au evoluat. Cei din liceu au mers pe drumul lor. Desi erau atiiiit de salbatici si neavenitzi. Au avut tenacitatea, si energia sa-si urmeze niste pasiuni, si unii au reusit, pentru ca erau formati la scoala aia dura, si, care, nu ierta pe nimeni. Unii au facut inginerie, altii medicina, altii probabil s-au dus pe alte domenii. In facultate, la fel. Dupa o inginerie grea, multi au mers inainte, tot cu ingineria, desi nu mai era la mare cautare, ca inainte, unii au facut ceva prin tara, altii pe afara. Altii au urmat o a doua facultate, fetele, in special, pe economic, si au ajuns ceva manageri, sau lucratori in HR, desi, si asta a avut limita ei. Altele au facut altele. Si, asa, fiecare s-a auto-determinat. Simplu, si imediat. Ce ma mira, sincer, e ca niciunul din noi nu a ajuns la un factor comun cu ceilaltzi. Toti am mers pe drumuri paralele, si indiferente. Si asta am facut-o si eu. Nu am fost la nicio intrunire de liceu, sau facultate. Am dat de stire ca fac design mecanic, asta ca sa ma pomeneasca la o adunare a fostilor absolventzi. Dar de facultate, mai nimic, si chiar nu stiu cind s-au inteles sa se adune, ca sa vada care, si ce, pe unde sint. Profii din liceu, si facultate sint cu totul altzii, deci nu ne-am putea astepta la vreo reuniune sufleteasca, sa zic asa, ca toti s-au pensionat. Proful de fizica, din liceu a murit, Amarinei, si era un tip relativ dragutz, si intelegator. Asta comparativ cu proful de mate Ursu, care era un zbir, si un cretin, desi avea capacitati mari, si lucra niste probleme de valoare, asta e incontestabil. La orele lui era o atmosfera de inghetzau toate, si nu puteam nimeni din toti sa fim cit de cit  conform cu ce eram, pentru ca ne blocau toate sinistroseniile alea impuse, ca "metode matematice". Hai sa fim seriosi. Matematica adevarata e una, si e bazata pe o intelegere a fundamentelor, pe care le folosesti ca sa construiesti logic o solutie. Si ce construiesti depinde de propria ta imaginatie, si de capacitatea de a absolutiza anumite elemente care ti se dau in ipoteza, dar e o varianta, si nu e o solutie data pe observatii, asa, ca la un caz derivat. Pe mine asta m-a deturnat, tot timpul, pentru ca nu am putut sa accept o matematica din cazuri complet ne-generalizabile, cazuri de moment, ca nu asta e adevarata matematica, asta e doar una de context, si de moment. Ce solutie e aia bazata pe, ce sa vezi, incredibila chestie ca observam nu stiu ce truc, sau nu stiu ce gaselnitza a unora? Ori mergi pe adevarurir universale, ori iti bagi picioarele in ea de logica, si te limitezi la nu stiu ce detalii. Ca asa era cu matematica mea, din liceul meu, facuta de dilimanul meu de prof. Ca era la liber, pe vremea aia. A, si taica-meu tot prof de mate era. Doar ca nu m-am inteles cu el niciodata, pentru ca avea idei fixe. Nu am facut niciodata ore de meditatie, ca asta ar fi fost o rusine universala, pentru mine. Am invatat singur, tot. Pentru ca nu aveam de ales. Si asta a fost ok. Pentru ca am invatat de atunci sa gindesc cu mintea mea, si sa nu am vreo sperantza in nimeni. Nu e o tragedie, pentru ca lucrurile mi-au dat dreptate, in evolutia lor. Imi pare rau pentru ca ai mei nu au inteles nimic, asta da. Si ca m-au facut sa ma delimitez brutal de tot ce reprezentau ei. Aici nu a fost vreo alta varianta, pentru, ca, la felul cum gindeau, era o singura solutzie. Ma uit ca acum lumea accepta ideea de evolutzie. Pe cind eram eu, cu ai mei, nu exista asa ceva. Pentru ca trebuia sa accept ce mi se impunea. Asa, pur si simplu, brutal, si fara explicatzii. Taica-meu era stalinist, si maica-mea era in bataia vintului, dar era de acord cu stalinismul lui taica-meu, desi mai faceam uneori punte anti-dictatoriat. O intelegere mai exista rar, intre tot felul de experientze, dar nu una care sa fie stabila. Daca nu plecam si acuma eram un fel de sclav al metodelor lor primitive. Asta e, asa au fost vremurile. Dar se putea si ca sa invatam sa fim altfel.  Altfel nu stiu cum, altfel ca oameni normali, care traiesc, si gindesc normal, indiferent de vremuri.