Treceri catre inceputuri

Scrisul consuma unele energii. E adevarat ca ele sint depozitate undeva in niste incaperi alaturate, ca sa fie la indemina. Pe o nava spatiala care poate e imaginata, poate e reala. Poate chiar am aterizat din viitor in coordonatele astea spatio-temporale, si ma fac ca sint un om al prezentului. Sau poate visez ca sint aici si acum, si eu sa fiu undeva in alt timp, conectat la un computer care imi construieste realitatea asta. Poate aici, ce vad e avatarul meu. Sau poate e chiar realitatea cea trista si iremediabila ce chiar traiesc, si imi pare rau ca e ea, si vreau sa cred ca eu sint in alte lumi, si am aterizat aici. Sau poate sint intr-un univers paralel acelasi eu care a vrut sa experimenteze viata de aici. Nu stii niciodata daca ce traiesti e doar una din numarul mare de realitati posibile intre care "sari" ca sa simti adrenalina, si in care, dupa salt, ti se sterge memoria anterioara, si inlocuieste cu cea curenta. E posibil, daca asociem toate cu technologia. Doar ca sintem fiintze biologice, si traim un timp limitat. Poate ca asta ne face sa ne gindim la posibilitatea maririi duratei de functionare. Vrem sa fim altfel, si visam la asta, dar nu prea o putem realiza. Pentru ca asta ne e dat. Si traim in concordantza cu asta. Desi am fi putut sa ne nastem peste 1000000 de milioane de ani, si am fi trait atunci alta viata. O cu totul alta viata. Si poate si una cu mult mai lunga, si mai plina de realizari. Adevaul e ca am prins vremuri furtunoase. Cu multe schimbari rapide. Si cu multe capete patrate care sa caute sa ne frineze miscarea evolutiva. Asta e starea de fapt. Se putea mai bine. Dar se putea si mai rau. Si inca sintem pe linia de plutire. Traim. Putem sa ne simtim bine, si liberi sa facem fix ce vrem. Cu toate constringerile impuse de niste situatii. Lumea e rapid schimbatoare. Si ne-am adaptat in viteza. Mie nu-mi e frica de schimbari, eu chiar le vreau. Dar sa fie schimbari inspre bine, si inspre aprecierea capacitatii de a gindi. Altfel ar fi aiurea. Si noi sintem intr-o evolutie ascendenta. Asa se spune. Pentru ca e o cunoastere aplicata peste tot, care atrage dupa ea o alta cunoastere aplicata, si alta, si alta. Si toate din ce in ce mai inalte. Oportunismul ieftin inca exista, e adevarat, si asta aduce probleme adevaratilor inteligentzi. A evoluat si prostia, ca sa nu fie luata pe sus, si aruncata la cos. Dar nu mai functioneaza vechile mituri. Pentru ca azi adevarul cam darima toate barajele. Nu mai e vreo suprafatza care sa pretinda ca e un intreg, pentru ca toate sint transparente. Vezi ce e inauntru, dincolo de margine. Dar mai sint personaje care iluzioneaza bine, si pacalesc ochiul, si simturile. Inca. Creaturi care par, si care nu inseala intuitia nimanui, dar care sint tolerate de social asa cum sint. Doar pentru ca par, si doar pentru ca e bine sa existe si exemple de oameni care par, ca sa nu devenim ca ei. Restul raminem cum sintem, fara sa ne exageram conditia, pentru ca asa sintem. Naturali. Fara ocolisuri inutile. Si la atita cunoastere imprejur ar fi ridicol sa incercam sa parem altfel, pentru ca s-ar vedea imediat, si am ajunge blamabili. Si ne-ar lua prea multa energie sa jucam un rol. Nu prea ne-ar ajuta la nimic. Mai bine sa traim absolut sincer. Fix in acord cu ce sintem. Ma gindesc de multe ori daca ce sint, social vorbind, e ce sint in intimitate. Bine, cu mici diferentze de atitudine, ca una e printre ceilalti, si alta in locul meu. Cred ca da, ca mi se pare dubios sa par altceva, si ar fi absurd sa joc un rol. Plus ca m-ar obosi enorm. Desi inca mai trebuie sa ma fac ca sint si prietenos, si deschis, si etc. Adica mai prietenos, si mai deschis decit sint, pentru ca unii oameni profita de mine. Sau incearca. Am si eu limitele mele, nu pot fi infinit prietenos si deschis, ca-s om, si obosesc, na. Dar depinde si asta, ca sint unii oameni care chiar merita efortul. Ca si ei fac eforturi. Ca na, nu e usor sa comunici lucruri interesante doar in stilul tau, trebuie sa mai adaptezi. Da daca primesti raspunsuri inteligente e clar ca e ceva bun in aer. Poate chiar un inceput de comunicare.