Contacte posibile

Cum spuneam, relatiile nu functioneaza pe baza de prejudecati, sau de idei fixe, si arhaic-stupide. E vremea sa ne eliberam de un trecut absurd. Am iesit din vremurile alea, si sintem ce sintem, acum. Nu mai impune nimeni, nimic, nimanui, pentru ca nu e normal sa fie asa. Sintem fiecare liberi sa decida ce accepta, si ce nu. Eu sint aici, asa cum sint, tu esti acolo asa cum esti, si noi cautam oameni cu care sa traim impreuna, pentru ca asa e mersul lumii. Oameni cu care sa comunicam firesc, cu care sa avem experiente, trairi, sentimente care sa ne apropie. Oameni care sa ne semene in ce sintem, cu care sa vorbim despre absolut orice, oricind, si fata de care sa ne aratam exact in toata fiintza. Pentru ca, nu, omul de linga noi e omul care ne determina ce vom fi, asa cum si noi ii determinam ce vor fi ei, pentru ca noi doi ne punem, unul altuia, sufletul, in palma. Si noic ontinuam sa fim prin ei, asa cum ei continua sa fie prin noi. Supravietuim fiind constienti ca depindem de ajutorul celuilalt. Desi asta pare ca e cumva, intr-un viitor, pentru ca, acum avem prea multe determinari de aratat, prea multora. Numai la romani e dorintza asta nebuna sa te lauzi, ca sa te simti ca esti, ca poti deveni ce ti-ai inchipuit, sau ce si-au dorit altii. Si asta pentru ca avem atit de acut constiintza saraciei, si a propriei ratari. Ochii celorlaltzi conteaza mai mult. Ca sa ce? Ca sa iesim din ridicolul programat? Ca sa impunem un absurd peste cel al celorlaltzi? Ca sa iesim din cercurile vicioase in care toti se simt prizonieri? Cu ce ne ajuta o imagine artificiala? Avem o acceptare imediata daca suprapunem o imagine pretinsa peste o realitate fara substantza? Sintem campioni daca sarim realitatile care ne dor? Si ce mai ramine din noi daca vom pastra simple dusmanii, si invidii? Cine va mai putea sa pastreze, din tot ce a fost, ceva cu care sa se poata mindri pentru simplul fapt ca ii vine dintr-un trecut atit de adevarat? Cine va mai ramine un reper pentru ceilaltzi, ca sa poata reveni, oricind, in liniste, si sa vorbeasca calm, retoric, acelorasi prieteni din trecut despre ce am fost, ce am simtit, ce am visat? Cine va reprezenta tot ce sintem, cu calitati, si defecte? Ei, noi? Altii? Vezi, sintem atit de diferitzi. Venim din lumi incompatibile. Simtim totul in alt fel. Ne conectam la tot felul de nivele. Ca sa simtim ca traim, chiar daca totul ni se pare altfel......