O lume adormita

Lumea e o varianta de lumi..Adica o varianta de evolutie posibila a interactiilor dintre lumi..Asta daca am putea sti, cumva, cum lumile ar putea interactiona, si ce posibile efecte ar avea, la cit de complicate sint toate..Si e si greu sa vorbim de ideea de lume, cind chiar nu stim ce e aia, pentru ca o grupare de lumi nu e neaparat "lumea" aia totala, pe care ne-o imaginam..Si cine stie daca exista asa ceva..Pentru ca grupari de lumi in clustere pot fi la toate nivelele, si un nivel suprem nu a dovedit nimeni ca exista..
Azi am trecut de bariera zonelor interzise, si am vazut ceva ce m-a uimit..Atita stiu, pentru ca, la intoarcere memoria a ce mi s-a intimplat mi  s-a sters.. Bine, nu cred ca a fost ceva sa merite, sincer..O fi fost ceva de istorie..Sau legat de vreo istorie intimplata, si, pe care ceilalti nu au vrut ca sa se stie, pentru ca a fost prea dura..Parca era ceva legat de al doilea razboi mondial..In fine, nu mai conteaza, ca, oricum lumea a devenit mai umana, in timp..Azi uitam ce nu ne-am reamintit, dar pastram in computer, ca sa nu se mai intimple..E normal..Unii mi-au spus ca au vazut ce era acolo, ca, mai demult erau trimisi oameni ca sa omoare intre ei, in razboaie care erau declarate in numele a ceva denumit "patriotism", pentru a apara o entitate statala..Stiu, e greu de crezut, dar cica a fost asa..E cam absurd..Si cica dupa aparitia technologiilor globale totul s-a schimbat, pentru ca toti au vazut realitatea trecuturilor..Tot ce se poate..Eu ma duc de multe ori in trecuturile alea, in visurile induse, dar acolo e liniste, si toti pare ca sint prietenosi..Bine, e si o lume nocturna cam izolata, si eu merg pe drumurile mele, si nu prea ma intilnesc cu ei, pentru ca prefer sa fiu ne-afectat, pe cit posibil, de interactiuni..Pastrez totul ca sa fie cum imi imaginez, si sa ma desfasor asa cum sint, si cum ma simt, prin locuri care par nelocuite, hahaha, stiu, par ciudat, dar asa cred ca e mai bine..Pentru ca misterul asta intilnit imi face bine..Imi place sa vad case vechi, ca atunci, pe strazi vechi, slab luminate, care cine stie unde duc..Eu merg pe ele fara sa stiu ce mi-ar aduce in minte, pentru ca mi se pare mai interesant sa traiesc starea asta de cautare..In fine, fiecare le are pe ale lui..Necunoscutul asta de multe ori ma inspira..E atit de brutal si plin de surprize, ca nu seamana cu nimic..Bine, asta poate simt toti, desi unora le e frica sa recunoasca, pentru ca prefera confortul lucrurilor stiute deja..Ce fabulos e sa vezi cladirile astea in noapte, cind toti au in ei indiferentza somnului..Nimic mai divin ca pasii pe care poti sa ii faci singur, prin locuri care pare ca dorm si ele..Totul e ca sa vezi totul cum e, si sa nu trezesti..