Nocturne

Fetzele lor au grimasele inghetzate..Lumea a pus in ele aceleasi cite a pus in mine..Semanam..Sintem copiii unei tristetzi galactice cu chipuri infinite..Sintem la fel..
Cind eram mic aveam impresia ca tot ce sintem vine de undeva de sus, din spatiu..Citeam povestiri sf si imaginatia imi construia scenarii, cum ca ce simtim, gindim e deasupra, si cauta metode sa ne gaseasca, dupa care coboara in noi prin tuburi care apoi se resorb..
Acum e iar liniste..E o noapte fara ploaie..Am obosit sa alerg de disperari..Miine am sa invat sa alerg dupa fericiri..Asta daca nu ma transform intr-un robot care sa semene cu ei..Mai bine sa simulez..Am sa-mi pun o masca de imprumut..Ca sa am impresia ca sint aparat..Miine e o alta zi, in continuul asta al timpului alb negru..E la fel de liniste..Si n-a plouat..

Inceput

Cu ce cuvint incepe oare cea mai frumoasa poezie de dragoste din lume? Sau cu ce cuvint se termina? Sau cite cuvinte contine? Probabil ca n-o sa stim niciodata, pentru ca cine stie daca exista o poezie care sa cuprinda toate sublimurile din toate dragostele de pe pamint..Poate ca exista doar cea mai frumoasa poezie a unor stari, si poate ca nu e in cuvinte, ci doar in sunete, ca cel al ploii, sau al unei cascade..Cine ar putea sti vreodata ce anume ar avea forta sa ne miste sufletele?
Apoi m-am gindit la povestile de iubire..Cu ce ar incepe cea mai frumoasa poveste de iubire care a existat vreodata?
Sau cu ce ar incepe cea mai frumoasa poveste de viata?
Cu ce ar incepe toate?
Poate ca toate sint incepute deja, si asteapta ca noi sa le continuam..Poate ca doar noi putem scrie cea mai frumoasa poezie..O poezie care e un sublim al vietii proprii..Sau vietilor pe care simtim ca le-am trait, de la inceputul lumii..

Un film fara suris

Am revazut Gioconda fara suris, film din 1967 regizor Malvina Ursianu, cu Ion Marinescu, Silvia Popovici si Gheorghe Cozorici in rolul a 3 fosti colegi si buni prieteni, care s-au intilnit, dupa ani, din intimplare..Un scriitor, si 2 ingineri, si-au revazut impreuna trecutul, si-au spus povestile, si s-au despartit..Vechile iubiri au revenit si ele, ca sa plece cu certitudinea ca nu au putut fi niciodata..
Filmul asta m-a socat la inceput, pentru ca are profunzimi incredibile, nemai-intilnite de mine, pina acum la absolut nici un film..Apoi am luat secventzele, ca sa incerc sa construiesc intelegerile din interior, pe bucati, pas cu pas, pina sa recompun tot filmul in cap, ca si cind l-as fi facut eu..Si tot timpul imi scapa cite ceva; cind credeam ca sint aproape sa leg logic tot, aparea ceva aparent mic care-mi darima toata constructia..Si asta iar, si iar, pina am renuntat..
Daca s-ar face un remake al filmului, modernizat, updatat, etc, ar fi incredibil, dar trebuie un scenarist tot la fel de bun ca dna Ursianu..Si sigur, filmul asta nou nu ar mai avea nimic legat de comunishti, propaganda, etc.. Desi farmecul filmului originar in asta consta, ca pe linga filosofiile de viata arata si timpul acela istoric cu toate tragediile intimplate..Uimitor..Si din actorii de acolo nu mai traieste nimeni, dupa 48 de ani..
Sigur ca sint milioane de filme de toate felurile, pentru toate starile, si dispozitiile, dar Gioconda fara suris ramine o reintoarcere la unele din gindurile de la inceputurile fiintei, si o revedere a unor amintiri dulci-amare..

Alb negru

Uneori am impresia ca nu mai e nimic de spus, si de facut..Ca tot ce a trebuit s-a intimplat..Si atunci stiu, adica stiu mai bine ca oricind, ca tot ce e esential, si a fost, in viata, e doar tacerea..Linistea, observatia pasionata a realitatii, meditatia, se includ in tacere, in acea tacere..
Intre tacerea aceasta si predecesoarea sint clipe traite..Alb negru..Alb si negru, simultan..Simplitati amestecate..

Piesele timpului

Timpul vine, si se duce..Cind vine aduce cu el unele lucruri..Cind pleaca ia cu el alte lucruri..Sau oameni..Si face asta continuu..Aduce, si ia..Asta face pentru ca asta a facut,,Si asta stie..
Uneori ma mai gindesc la ce mi-a adus timpul..Multe..Enorm de multe..Si mi-a luat tot atit de multe..Sintem chit, eu cu timpul..Toate piesele din puzzle-ul meu sint aduse, recunosc..Si elaborarile formelor lor, tot asa, aduse..
Viata e cautare..Cautare de empatii, regasiri, in lumile celorlalti..Cautare de cevauri nedefinite..O privire, un zimbet, o atitudine..Orice..Ele apar, dar asa, la distanta unele de altele..Probabil nu vin multe ca sa nu destabilizeze fiintza..Putzin e mai mult, cum se spune..
Miine o sa mergem prin alte teritorii..Sa vedem ce piese noi de puzzle mai gasim..

Scris nescris

Nu stiu..Nu mai stiu..Si nu mai stiu daca am stiut vreodata, daca undeva, cindva, cineva a scris Oda clipei cele trecatoare..Clipa eterna in infinitul ei mic..Poate ca cineva a facut-o..Scriitorul acela care s-a plimbat singur si meditativ, printre lumile ideilor lui, care a trait-o in absolut, si a incercat sa o descifreze..
Si noi sintem scriitori, uneori, cind simtim inalt..Care scriu inauntru, in suflet, cu trairi profunde..Atit de adinci, ca nu se pot spune..

Trecut si prezent

Locurile se amesteca prin amintiri..Ma intorc cu placere la locurile de atunci, din acele momente ale mele cind simteam intr-un anumit fel..De fapt cred ca locurile atrag dupa ele trairile, sensibilitatile acelor timpuri.. Ne intoarcem la fiinta care eram cu o infinita empatie, si cu o infinita dorinta de a-i comunica tot, ca sa evolueze mai repede, intr-un fel, desi societatea nu i-ar fi permis sa-si depaseasca conditia virstei..Oricum..
Intoarcerile in trecut cred ca vindeca de multe rele induse, pentru ca limpezesc apele, curata locurile, si redeschid orizonturile..
Desi, totusi, cred ca intoarcerea asta la trecut e un fel de obligatie, o impunere, datorata dilelii asteia sociale cam continue.. Ca si cum ar trebui sa negi tot ca sa poti merge inainte..In fine, mersul prin viata n-a fost usor pentru nimeni, dar, parca nici atit de contorsionat nu ar trebui sa fie, ca inebunesti..Societatea e prea toleranta cu aberatia/descreierarea in numele libertatii, sau ale libertatilor..Conspiratiunea cretinoizilor e inca activa..Si daca nu esti cu ei, asta te situeaza automat impotriva lor..Hm..

Mesaje cosmice

Nu stiu, scriu ca sa nu uit ce am trait..Cred..Desi citesc rar ce am scris, pentru ca mi-e frica sa nu-mi revad demonii ce m-au indemnat..Ma rog, nu demoni chiar, poate stari depresive, sau ginduri cretine induse, ma rog, toata panoplia ororilor:))) Dar, mai recitesc, asa, cind si cind..
Favoritele mele sint posturile de demult..Nu stiu de ce..Poate pentru ca atunci simteam mult, enorm de mult si de vizual, era un spectacol al mintii pe care cu greu reuseam sa-l pun in cuvinte..Si mi-e dor de vremurile alea..Si acuma revad tot cind recitesc..Eh, ale tineretii valuri..
In timp cuvintele au luat locul trairilor, cred..De fapt, daca ma gindesc bine, si acuma am in mine toate trairile, ca doar nu le-am uitat, dar acuma e altfel, parca, nu stiu..Na, e o evolutie intimplata..Probabil ca si mintea mea se reconfigureaza, ca sa dezvolte alte variante..Oricum, alte inceputuri sint foarte posibile, asa cum a fost tot timpul, ca doar ne schimbam si noi odata cu lumea..Dar trecutul e bine sa-l avem ca reper, ca na, caderi apar tot timpul..
Linistile trecuturilor ne vin cu atitea..Ce bune sint sufletele care sa reflecteze si sa ne inteleaga toate prin cite am trecut..Sufletele cele eterice, cu care sa comunicam prin unde cosmice, carora sa le trimitem mesaje, si de la care sa primim raspunsuri, asa cum fac astronomii cautatori de civilizatzii extraterestre..

Fiintza promisa

Mai am un gind, si o trecere ce mi-a venit asa, fara cuvinte..Ca si cum timpul mi-a vorbit in tacere..
Deasupra sint atitea spatzii, si intre noi atitea nespuse..Mi-e frica de cuvintele nespuse..Pentru ca linistea ascunde in ea atitea amagiri..
De aici vad ce imi arata ochii..Dincolo de ce mai putem privi e un spatiu al atitor nestiuturi..Lumea e atit de plina de ginduri nespuse..Inca mi-e frica..Parca am uitat tot ce am stiut vreodata..Mi se intorc imagini din trairile mele ascunse..Nimic din tot, si toate din cite au fost..Variantele se lupta ca sa isi cistige puterile de a domina existentzele prezentului..Sint pierdut intre toate..Mi-e atit de frica de aceeasi viatza printre ei..Sint la fel de singur..Lumea s-a asezat printre noi, iar..
Se invirt toate, pe deasupra, ca intr-un cerc al sperantzelor..Soarele apune frumos, printre cercuri..E o liniste a gindurilor aduse..Culorile vin, calde, ca sa ne aduca linistea..Galben, orange, albastru sters.. Se apropie intunericul..Si ne lasam gindurile sa se dizolve in aerul de vara, cald ca asteptarea pentru un nou inceput.. E atita adevar cit am crezut.. Toate asteapta variantele noi din fiintza promisa..

Singuratatzi

Mi-e frica de singuratate..Mi-e frica de tot ce am simtit cind am pornit in cursa asta nebuna a vietii..Pentru ca nu stiam ce ma asteapta..Si de ce mi-a fost frica nu am scapat..De singuratatea mea, cea cu o mie de fetze si pe care o vedeam aparind si disparind, ca fata morgana..
Timpul nu m-a iertat..Am trait simtind aceleasi dureri ca ceilalti, dar, pe care, atunci, le credeam doar ale mele..Am fost prieten, si strain, bun si rau, intzelept si novice, in acelasi timp in ochii celorlalti..Mi-a fost destul de greu sa-mi recunosc o fatza in oglinzile lor..Am raspuns cum am putut provocarilor lor, si am incercat sa-mi continui pasii mei, cei pe care mi i-am dorit..Si am mers, iar, si iar, cu hotarire si curaj, dar si cu cele atitea intrebari la care mintea mea inca mai cauta raspunsuri..Chiar daca simteam ca singuratatile mele vin din lumile alea absolute in care totul era altfel..
Acum lumea e un amestec de suprafetze riguros definite..Linistea lor a depasit linistea substantzelor..Volumele s-au evaporat, si au ramas doar contururile..Consistentza a devenit aparentza..Armoniile suna la fel printre anotimpuri, si imnurile se intorc spre viziuni..Avem in noi variantele spuse demult in cuvintele ilustre ale unor arte ce si-au depasit timpul..Sint  ce par a spune in  versuri despre alte variante ale fiintelor.. O masca a unor vremuri ce recita din clasici, ca sa se poata privi pe sine insasi in tot, ca sa inteleaga cum va evolua in timp..
Nu stiu nimic , pentru ca nu am stiut niciodata..Am in mine trecerile mele, alaturi de ale tale..Mi-e frica iar de singuratate, si incerc iar sa fac un pas inainte..Tu ma vezi, eu te vad, si stam alaturi, privindu-ne, si incercind sa simtim ceva ce pare autentic acum, in momentele astea in care ne simtim singuratatile impreuna..
Am un gind ce ma duce departe..Vad cum vin atitea singuratati spre noi..Mi-e frica de toate..Vreau sa uit, ca sa incep, incet, in liniste, conversatiile cu singuratatile mele cele absolute..

Suprafetze

As aplica oricind ce am invatat atunci, la lectia de zbor..Pentru ca as vrea sa intilnesc ce se afla dincolo de limitele mele, lumile acelea etern stabile imaginate doar..Desi e mai mult ca sigur ca sint doar legende construite de micul nostru spirit pentru a nu mai fi deprimant de singur..
Uneori singuratatea e buna, cind ai de meditat, si de pus ordine in ginduri, pentru ca te ajuta sa intri in tine mai adinc..Dar in rest singuratatea e o mare durere, mai ales atunci cind vezi ca nu prea poti comunica cu nimeni, din atitea motive..E multa suprafatza peste tot..Intinderi subtiri, si nesfirsite, care vin din infinituri, ca sa se intoarca in aceleasi infinituri..

Lectia de zbor

Ca sa zbori tre'sa ai niste calitati, si cevauri ce vin din fiinta ta reala, si nu din cea afisata comercial-pompos..
1. Prima, si de baza pentru o fiintza autentica, e sa ai echilibru..Si sa poti privi detasat toate orizonturile..Adica sa poti sta intr-un picior, cu un ochi inchis, si sa poti sari de pe un patrat, pe altul, ca intr-un sotron imaginar, desenat de destin cu o creta subtire pe un asfalt al tuturor posibilitatilor, plat ca suprafetele ce limiteaza unele gindiri:))
2. Mersul echilibrat, pasul urmator inainte, drept si stabil..Pentru ca inceputul miscarii e esential, cum iti repartizezi pasii, cum iti gindesti variantale deplasarilor, ca sa nu fii prins si blocat intre miscarile celorlalti.. Si aici e o picatura de geniu, ca in toate..Pentru ca intervin forte si inertii pe care nu le stiai..Gindurile se misca si ele mai repede..Incepi sa simti vintul si vitezele tresaririlor din fiintze..Simti miscarile dimprejur altfel, si realizezi ca si tu te schimbi la fel de repede..Apoi incepi sa alergi..
3. Incepi sa te simti o masina in miscare..Iti creste adrenalina, si simturile se reconfigureaza..Viteza devine un parametru intr-o crestere continua..Spatiile isi schimba sistemul de referintza, si toate se misca spre inauntru, pentru ca inafara e un repede crescator si accentuat, care pare ca isi amesteca formele si culorile..Pasii pare ca dispar, si aripile se desfac mari ca sa primeasca odata cu aerul si fortele ascensionale..
4. Pasii s-au dizolvat in miscari eliberatoare..Gravitatia s-a evaporat odata cu toate legaturile..Inainte e doar cerul, si  dorintza de a fi doar tu, intreg, si limpede, ca o privire de copil printre becurile colorate..Te-ai desprins, si simti ca devii ceva concret parca, firesc si sigur, dupa atitea confuzii si nestiuturi ale trecuturilor.. Lumea incepe sa aiba un sens, doua, trei, pina cind se stabilizeaza totul in segmente si curbe fixate..
5. Pamintul devine mic si plin de detalii..Dedesubt e un trecut, si deasupra e un cer plin de lumini de stele.. Esti inconjurat de o liniste inalta si deschisa..Esti doar tu fata cu infinitul..Ai depasit tot, si zbori singur spre alte sperantze..O lume a conceptelor te inconjoara prietenoasa..Esti atent, si capabil de elaborari, pentru ca de tine doar depind atitea toate celelalte..Divinitatea iti zimbeste, pentru ca ai invatat si tu, dupa toate, forta divina a zimbetului, si cum sa-ti eliberezi toate energiile frumoase..De acum toate sint altfel..Chiar daca mai pici abrupt printre amanunte depresive, pentru ca orice e posibil, totusi, senzatia inaltului o sa te bintuie toata viata..Si orice s-ar intimpla, prin orice ai trece, oricit de jos ai cadea, vei avea in tine viziunile acelea ale inaltimilor, de unde stelele se vad atit de frumos..
In viata am luat multe lectii, dar niciuna mai buna ca lectia de zbor..

Energiile inceputurilor

Am trecut..Si toate trecerile m-au transformat..Am iesit din toate razboaiele astea un altul..Fizic..Ca asa imi arata oglinda atunci..Psihic sint diferit..Pentru ca am putut sa aleg razboaiele, si sa lupt adevarat cu adversari capabili..
Regrete nu am, pentru ca am experimentat tot..Am doar pareri de rau ca mai exista degenerari si abrutizari.. Si esuari lamentabile..Si asta n-am inteles, pina la absurd..Cum sa te abandonezi acum, cind ai posibilitatea nesperata sa lupti cu autentici? Ca esti un dur, nu? Unul din aia care taie capetele balaurilor si scrie lirisme care storc lacrimi zinelor din turn..Hm..
Sigur sigur sigur..Totul e un pamflet care isi aroga dreptul de a exhiba mascari pentru distractia unei multimi analfabete..In fine..Toate vin si se duc pe limba lor, cum se spune..
Ce ma amuza e oglinda..Ca atunci reflectez si eu, asa ca oglinda..Si ma simt mai putin singur..Pentru ca ma simt privit, privind..
Se spune ca un sfirsit e un alt inceput..Si asta urasc cel mai mult, sa pui egal intre sfirsit si inceput..Adica intre un sfirsit obscur si deprimant, si un inceput tinar si plin de atitea elanuri entuziaste cu miliarde de sperantze la butoniera..Pentru ca, serios acuma, noi sintem plini de atitea inceputuri, si de citeva sfirsituri doar..
Sigur, am si acuma toate inceputurile in mine..Vreau doar sa ajung la nivelul de energie al inceputurilor de demult..Mai lucrez la asta..

Nimicul ca varianta

De sus toate par detalii..De jos se vad urme si traiectorii..
Uneori paralele se intilnesc la infinit..Asa, ca vietile noastre..Sintem linii pe un plan al unor variante arbitrare idealizate..Nestiuturile noastre au uneori limite atit de imperceptibile..Asa cum alteori..
Ma misc pe paralelele singuratatilor, ca si cind doar eu am in traiectorii locurile perfect izolate ale fiintelor..
Sint cel care a cautat ce e, printre ce a fost..Cel care a primit privirile, pentru a intelege cum e, acum, inca..
Restul e fara importantza..

Povesti nespuse

Am vazut azi cum a cazut o frunza..Imi sorbeam cu pofta linistea gindurilor, cind am observat cum o frunza s-a desprins de pe o creanga, si sub imperiul gravitatiei s-a lipit de pamint..Sau poate ca pamintul s-a lipit de ea, daca mutam sistemul de referintza in centrul de greutate al frunzei..Sigur, punctele de vedere ne apartin.. Putem privi cum dorim totul, atita timp cit teoriile noastre au rezultate aplicabile in realitate..Si cit toate au explicatii cit mai simple, si legate de o logica la fel de reala..Dar, sa revenim..
Am vazut o frunza cazind, si mi-am spus ca asta e un frumos inceput de poveste, pentru ca de aici se pot dezvolta multe..Si cum ma gindeam eu asa, a inceput sa picure..O picatura, doua, trei, o mie, un miliard de sfere lichide deja aterizasera peste tot..Era intuneric si mi se parea ca ploaia asta vine de undeva de foarte sus..Poate ca o alta civilizatie ne trimitea mesaje lichide incriptate, si care se pierdeau printre detaliile lumii noastre absurde..Ce trist ar fi..Dar, sa fim optimisti..Lasa ca civilizatiile alea daca sint asa de avansate sint si tenace, ca nu s-ar lasa pina nu ar fi siguri ca noi am inteles mesajele..Asa e, poate ca totusi ploaia e trimisa de un mesager al toamnei, de un artist care picteaza frunzele in culori triste, si le face coregrafia dansului prin aer.. Tooot ce se poate..
In fine, in virtutea inertiei momentului m-am imbracat in viteza, mi-am luat umbrela, si, cu un stil elaborat de lord englez, am iesit la plimbare..
Nimic mai placut decit strazile ude si pustii care reflecta luminile..E frumos ca in aceeasi poveste..Ma plimb si-mi vizitez amintirile..Tot ce vad imi sugereaza ceva, si pare ca ma face sa imi imaginez, si sa dezvolt alte, si alte povesti..Ma simt sub imperiul momentului..Simt ca trec prin mine energiile invizibile, toate, si ca pot sa comunic cu civilizatiile cele nestiute, care au existat vreodata..Simt atit de limpede si deschis, ca atunci, cind, tinar fiind ma credeam cel mai nemuritor..Apoi m-am intors acasa, ca sa ascult un album al lui Yanni, si sa ma mai gindesc la cele cite mi-au ramas..
PS Ma gindesc daca, totusi, picaturile din cer nu au printre ele gindurile celor care au trait cu mii de ani, inainte, tot pe pamint, si, care, simt ca ne-au semanat..

Plutiri

Energiile timpului isi ordoneaza particulele colorate dupa liniile cimpurilor magnetice..Colierele sferelor danseaza prin aer in siruri stiintific ordonate..Straturile sferice se suprapun, si se separa, continuu..Apoi totul se transforma in peisaje 3D mirifice care devin altele, ca intr-un dans cosmic..Culorile se amesteca pentru a se separa pe urma in curcubee cu care acopera totul..Revine iar linistea, si apoi ploaia cea vie..Ne dizolvam in lichid, ca sa ne revenim la o alta viata..Ploua continuu, si ritmul vietii pulseaza..Traim, vedem, simtim ca intr-un dans..Sintem aici, singuri, la fel de singuri ca intotdeauna, dansind un dans ciudat, pe un tarim nestiut.. Cei straini ne-au devenit prieteni, parca, si ritmurile noastre impreuna ne-au facut sa simtim ca viata merge inainte..
Sintem oamenii-trairi care au trait in exteriorul fiintei..Care au asteptat semne, care poate au venit, sau nu, pentru a simti ca pot comunica cu ceilalti..Si care au crezut ca si ceilalti simt la fel..
Ploaia cade la fel..Dansam pe ritmul ei toata viata..E in noi, tot timpul..De fapt noi sintem o ploaie de trairi, de ginduri, de tot..O ploaie ce cade peste tot universul..Sintem noi in toate picaturile ce se raspindesc uniform pe toate bratele galaxiei..Si care accepta toate rotirile cu resemnarea cu care au acceptat, mai demult, unele dureri nestiute..
Privirile ni se mai intersecteaza, printre picaturi..Lichidul ne mingiie trasaturile, si ne face sa ne simtim, inca, impreuna..Trasaturile ne-au ramas neschimbate..Plutim printre aceleasi nedeterminari, inca..Spatiile si-au amestecat curburile..Am ramas sa traim variantele unor vieti tangente..E liniste..Si toate devin, mai tirziu, acelasi intuneric..

Lumile timpului

Lacrimile mele sint amintirile timpului, pe care si-l trece, indiferent, in clepsidra..Pentru ca eu, cu toate cite am trait sint in amintirile dizolvate, si care au devenit fosile de transformari de la ce eram, spre ce nestiuturi..
Structurile s-au schimbat..Spatiile au absorbit variantele trecutului si le-au transformat in existentze ale unui nou inceput..Alte variante se deschid ca sa inteleaga lumile cele care au in ele energiile timpului..

Arome

Un pas il faci privind.. De fapt te uiti imprejur inainte de toate..Analizezi un trecut, care a fost, si care a adus totul in forma asta..Locurile, oamenii, sufletele care au determinat energiile dintre repere..Verifici atent si luminile dintre toate umbrele, apoi contururile formelor, culorile variantelor..Lasi totul sa intre in tine, si elaborezi, dupa arome, aranjind detaliile care sublimeaza esentzele pe ierarhii..Asezi totul cu grija, si, dupa o ultima privire panoramica lasi totul sa se dizolve in acelasi trecut..Apoi iti desfaci toate legaturile, descarci toate energiile, si te arunci intr-un alt inceput..
Primul pas aduce cu el mii de intrebari, si frici, care au evadat din trecut, care, parca te privesc foarte atent.. Le lasi, pentru ca stii cit de mult te-au determinat, si iti continui drumul..Continui traiectoria curba a piciorului prin aer..Armoniile trecutului acopera urletele nestiute, si umbrele atitor inhibitii..Fiecare centimetru se descompune parca in infinitati de trairi aduse..Dar centrimetrii se succed, curb, inainte..Durerile vin si trec, resorbite de un aer al atitor sperantze..Piciorul inainteaza cu incetinitorul pina cind atinge pamintul.. Contactul e in sfirsit, realizat..Primul pas a fost o reusita..Apoi am privit inainte, cu mai multa incredere..
Orizontul ne-a deschis multe drumuri..De acum inainte totul depinde de noi..Devenim, inaintind..Ne asumam ce ni s-ar putea intimpla..Alti ochi ii simtim privind, si alte suflete ne cauta..Alte lumi cu destine alambicat intrepatrunse parca ne imbie sa le descoperim..Si noi, cei mici, si singuri simtim in toate acea placere a unor copii intr-un magazin de bomboane..Si acelasi vis al descoperirii atitor arome pe care nu le-am stiut niciodata..

Scris

Ca sa ai success tre'sa urmezi niste reguli, sa fii mai cursiv si mai liber-elaborat, usor accesibil si cu multe sensuri si ele comprehensibile (hahaha)..Clar..As face asta daca as avea si rabdare, si stare..Behehe..Acuma in epoca video cica cuvintul e depasit..Depinde de om, ca fiecare are stilul lui, si fiecare percepe altfel lucrurile, na..
Bine, totul e ca prin ce faci sa poti provoca emotie, ca asta e scopul artei, si al artistului-aspirant..Si sa faci sa para totul firesc, ca cititorul sa aiba impresia ca textul i se adreseaza doar lui..Asta e destul de greu, pentru ca e un travaliu aici..Unii au un talent pe care si-l dezvolta, si fac din scris o profesie..Da' tre'sa ai si un job din care sa traiesti, totusi..Si cind lucrezi nu mai ai timp, si energie..
PS De fapt, artistii mari scriu intr-un mod accesibil despre chestii profunde, si isi moduleaza vocabularul folosit expre pentru asta..Si ca sa scrii bine trebuie sa fii liber, eliberat de toate, ca sa te gindesti numai la asta, atunci chiar poti sa faci performanta, si sa fie stilul tau de asa natura, directionat  pe cuvinte, expresii, fraze, carti, care sa aiba multe idei si intelesuri..E o munca, dar, daca iti place o poti face fara efort si cu rezultate chiar foarte bune..E mult de spus..

Cautari

Matematic vorbind, un punct nu are nici o dimensiune..E o singularitate, pentru ca exista independent..Un alt punct e la fel, o alta singuratate, si el..Si un segment intre cele doua puncte are o infinitate de puncte.. E simplu..Si infinitatea asta e pentru ca coordonatele oricarui punct pot avea o infinitate de zecimale, dupa virgula..Si totul e perfect adevarat, dupa rigorile perfectiunii..
Si noi, ca oameni, putem fi puncte, pe o harta a universului..Suflete intre care exista infinitatzi de ginduri, trairi, sentimente..
Ce frumos e sa simtim ca uneori, dincolo de toate infinitatzile care ne separa mai apar sentimente ca ne putem conecta..
Sintem in umbrele sperantelor..Ne mai cautam printre toate, si ceilalti..