Ingenios

Am vazut o chestie care m-a lasat masca..Incredibil si fabulos de ge-ni-al..Cinezii au construit o "chestie" care sa "produca" invizibilitate..O chestie simpla, adica un sistem de prisme asezate radial, care deviaza razele de citeva ori, obligindu-le sa ocoleasca un cilindru interior, dupa care sa revina la directia initiala, si asa, orice obiect aflat in acel cilindru e, practic invizibil..Acuma chestia e, ca, la iesirea din prisma, asa cum am invatat la liceu, lumina se descompune spectral, pentru ca fiecare frecventa din compozitia luminii albe are o alta traiectorie, si la iesire ai un curcubeu in loc de raza initiala..Probabil ca prismele au caracteristici speciale..Dar si asa, ce chestie fabulos de simpla si efectiva..Bravo, am mai deschis directii de cercetare pentru a construi invizibilitatea..
De fapt, daca ne uitam imprejur, la toate technologiile  de azi, toate au fost bazate pe trucuri ingenioase, care au fost dezvoltate in timp de oameni cu imaginatie..Si ma gindesc la motorul in 4 timpi..Cum sa-ti dea prin cap ca poti folosi energia dezvoltata de explozia carburantului, ca sa misti un arbore cotit? Si cum sa dezvolti ideea, adaugind alti cilindri, care sa propulseze 1 cite 1, in lant? Sau cum sa-ti mai dea prin cap sa construiesti alte si alte atitea tipuri de motoare sub alte forme, in care camerele de ardere au forme diferite?
Si motoarele sint doar un exemplu..Astazi e o explozie de technologii revolutionare..
Si cica inginerii sint monotoni si marginiti..Cred ca nu inginerii, ci aia de manevreaza banii..Aia e..
PS Am spus despre motorul in 4 timpi ca model de ingeniozitate..Dar astazi exista altele cu mult mai avansate, asta daca amintim de motorul reactiv, de aeronautica, de submarine, de tot ce se deplaseaza, practic..E mult, foarte mult..Evolutia se face acum exponential..

Amintirile visurilor

Amintirile sint secvente de trecut, prelucrate, si puse la pastrare pentru mai tirziu..Conservate in fluid de timp curgator, intre saruri din evenimente sublimate..
Amintirile sint felii din partile extrem de frumoase ale vietii..Cele mai alese, cu cele mai mari semnificatii..Si ele, amintirile, in timp, devin parca mai frumoase, mai calde si mai maaari..Mari de tot..Si stralucesc ca o supernova, ca sa ne lumineze toate colturile de suflet ramase in umbra..
Amintirile sint secvente..Un fel de filmulete onirice, in care unele caracteristici sint transformate..In care apar si personaje-eroi, intimplari, peisaje, aventuri..Oamenii sint esentiali in amintiri, pentru ca, fara ei nu s-ar putea face filmul..Oamenii sublimati si ei, cu suflete uriase, si capacitati cosmice..Si care ne iubesc, intr-un fel, sau altul..Sau in toate felurile..Oamenii cu care am reusit sa construim unele visuri..Sau iluzii..

Spirala evolutiei

Armoniile revin, in bucla..Asa ca trairile si starile noastre..Toate se rotesc, periodic, la perioade bine determinate..Toate revin, ca sa ne aduca fiinta inaintea perceptiilor nesuficiente..Ca sa ne rezume in detalii neintelese lumile de dinainte sa..
Armoniile ne revin ca sa ne faca sa intelegem mai bine ce am trait mai demult..In bucla..Repetate infinit..Iar si iar..Toate..In aceleasi succesiuni..Ciclic..Fara oprire..Identic..
Viata asta ne e o varianta de bucla de retrairi..In care traim retraind..Ne invirtim tot timpul intre aceleasi lumi, pe care, parca, le vedem evoluind..Mergem pe aceleasi urme..Continuu..
Se spune ca cercurile evolutiei devin spirale..Se poate..Eu mai simt forta centrifuga cum ma trage in afara.. Si, parca, e mai bine in afara cercului..Sau spiralei..

Evolutia perceptiilor

Tu nu stii cine esti, pina cind nu iti e aratat..Eu nu stiu cine mai sint, pina nu imi vorbesc ceilalti..Toti nu stim cine sintem, pina nu sintem pusi in fata faptului..Ca..
Traim haotic o viata, pe care, o credem a noastra, proprie.. Facem lucruri crezind ca asa e "bine", si moral, si ne desfasuram inconstient toate variantele pe masa vietii, expusi judecatii celorlalti..Simtind ca e corect, si ca vom fi apreciati pentru ce facem..
Vezi tu, noi existam prin noi insine..Considerind ca varianta noastra de bine e cea autentica..Si ca valorile noastre sint cele mai adevarate..Pina cind ne sint aratate alte variante de adevaruri..Si, pina cind..
Adevarul absolut nu prea exista..Pentru ca toti credem in ceva ce e subiectiv..Toti sintem parte din lumile proprii..Toti ne traim o viata diferita..
Tuturor, armoniile ni se arata altfel..Toti vedem lucrurile asa cum le intelegem..Si toti ne traim vietile prin propria perceptie..
Miine e o alta zi..In care vom vedea alti oameni..Altfel..Cu tot ce sint ei..Cu perceptia noastra schimbata, in timp..

Eu nevazut

Nu mai stiu cine mai sint, si ce am mai trait..Mai am cu mine citeva amintiri care sa ma ajute sa-mi revin..
Tu te raportezi la toate trecuturile, ca si cum ti-ai pune in fata mea trairile, ca sa incerci sa ma faci sa simt si eu la fel..Ma inconjori de variantele tale de euri traite, ca sa ma determini sa incerc sa fiu la fel..Chiar daca eu, mi-am trait altfel acele timpuri..Dar e bine..Atita vreme cit mai ai curajul sa iti arati lumile, e ca si cind inca mai crezi in sinceritatea mea..Cea care isi mai depaseste destul de greu timiditatile..
Eu mai sint, inca, captiv in vremurile acelea..Si incapabil sa-mi depasesc virstele..Mai am timiditatea nestiuturilor care mi-au fost aratate demult..Mai privesc cu o aroganta neinteleasa toate chipurile care ma faceau sa simt toate nedeterminarile..Ma mai indragostesc de mimici, sau gesturi..De forme care contureaza fiintele inca neconturate in mintea mea..De euri care exista prin atitudini neexplicate inca..
Eu, inca mai simt ce nu am terminat de simtit atunci..Si inca mai caut, printre rinduri, fiintele ce au construit, atit de frumos, propriile mele perceptii..Mai caut printre toti, ce credeam a fi eu, un eu atit de frumos cit sa-l pun pe un soclu, si sa-l declar, simplu, etern in toata efemeritatea..Un eu neclar, pe cit imi era fiinta mea de inconstienta..Un eu in cautare de un soclu pe care sa asez o fiinta ideala..Un eu translucid, pe care sa-l transforme doar privirile celorlalti care ar fi putut privi mai departe..Un eu nevazut..Nevazut de cei ce nu pot privi printre rinduri..

Trecuturile din noi

Totul e iubire..Tot ce sintem, tot ce simtim, tot ce sintem..Tot ce ce ne aratam a fi, vreodata e o forma de iubire ce a fost, sau este.. Sintem o iubire pe care o aratam mai mult, sau mai putin, celor ce ne sint imprejur..Sintem o existenta pe care nu stim cum sa o aratam, inca, transferata in iubire..
Sintem acum, materializati intr-o forma de iubire ce a fost mai demult, sau ce este..
Sintem iubiri sub toate formele..Sintem ce fiinta noastra simte ca este, de atit de mult timp..Sintem iubiri ce stiu sa se plimbe mai usor, sau mai greu, pe marginea timpului..
Armoniile ne cinta, inca, pe linga plimbarile de-a lungul holurilor pline cu tablouri..Mai vedem trasaturile chipurilor fixate in forme si culori..Ne privim in toate, ca in oglinzi ale unor trecuturi pe care nu le-am stiut.. Simplu..Ne plimbam printre ele ca intr-un vis pe care nu am stiut ca il visam..Dar, in care ne ragasim toate simturile pierdute..Un vis in care ne reapar toate fiintele, dansind un dans al luminilor vazute..Un vis al retrairilor tuturor vietilor pe care le-am trait..Mai demult..
Am gustat din toate sperantele si tristetile toamnelor de din totdeauna.. Am vazut, simtit, tot ce este, inca.. Si am mers inainte crezind ca tot ce este va fi, inca, atit de mult timp, inainte..
Am vazut lumea in toate variantele ei posibile..Tot ce a insemnat trecut de amintiri, si sperante de viitor..Tot ce a fost, in ce am simtit..Tot in ce fiinta proprie a crezut a fi o varianta de determinare..
Tot ce mai sintem e rezultatul unor combinatii de trecuturi posibile..Pe care le-am parcurs, in drumuri paralele, si perfect posibile..

Variante imaginate

Spatiul a fost locul decolarilor navelor..Al eliberarilor de constringerile unui timp uitat..Din spatiu am plecat, ca sa uitam, pentru a ne reaminti visurile de demult..
Acuma, cind mai privim imprejur, ne mai amintim cite am trait, atunci..Cite bucurii care sa ne acopere tristetile, cite visuri visate si uitate, cite locuri reamintite, redefinite..Cite fericiri uitate, de atita timp..
Acum ne mai vin in minte vietile atitor visuri..Cind eram atit de simplu, si firesc, liberi..
De fapt, vezi tu, sintem la fel..Aceleasi fiinte, doar mai dezgustate de experiente, dar la fel de increzatoare in tot ce ar fi insemnat propriile evolutii..
Si eu privesc la fel, nu am complexe, cum nu am avut niciodata..Si cum nu voi avea, cred..Mi se rupe de tot ce au incercat ceilalti sa construiasca imprejur..Mi-e egal, si mi-e asa de bine, chiar daca nu arat..Pentru ca stiu atit de bine ca nu timpul e problema mea cea mai mare..Ci altele..Sa fie educatia si entuziasmul? Poate.. Sa fie prostia, sau lipsa de viziuni? E posibil..Sa fie blocajul mental al atitor cretini care inca, mai populeaza tot ce a ramas din lumea asta? Si asta e posibil..
Ne asalteaza tot felul de specii inadecvate..Ne asediaza cretineala unor maimutoizi monstruosi ce isi desfasoara descreierarile prin toate mediile posibile..Sintem inconjurati de dileli acoperite aerian cu tot felul de aiureli libidinos-sentimentaliste..Ce mizerii, si scirbe greu mascate..Ce lumi fara sens, si fara sperante..
Nu stiu, eu nu am stiut niciodata ce e sa fii nestiut, sau pierdut printre detalii scabroase..Imi repugna identitatile unor alte variante de euri, dar ma adaptez, si eu..Fara sa spun, ce si cum..Merg inainte fara sa ma pling..Doar vazind si facind..Ceva, cumva, printre..
E tirziu..De timp, si de variante..E tirziu de mine..Care sa mai incerce sa mai vada, sau sa-si imagineze..

Impresii eliberate

Uneori imi vin asa, fara sa ma gindesc, impresiile verii..Ce fain, ce uimitor e tot..Ce mult, si adevarat..Asta ne e lumea..Cu toti atit de zimbitori, si gata sa ne ia in brate, sa ne stringa, si sa ne faca sa simtim fiinta fizica, ca sa ne dea un alt fel de a percepe..Si sa ne arate, cu claritate, esenta frumusetii din propriul eu..
De fapt sentimentul asta al virstelor anotimpurilor ne mai vine, uneori, ca sa ne arate cum si timpul mai trece, si ne schimba perceptiile..Desi, cumva, noi raminem identici cu noi insine..Redefiniti, continuu..Cred..
Uneori mai uit ce am trait, si ma intorc prin locurile vizitate demult..Locurile insorite, cele dintre ziduri, in care nu ma vedea nimeni cind ma urcam in navele imaginatiei, si decolam vertical..
Uneori stiu ca imi parea rau cind lasam in urma toate amintirile, si plecam spre locurile nestiute..Regretam, cit sa simt ca mi-am facut datoria pentru trecut..Dar evadam cit sa simt ca de acuma fiinta mea isi cauta o cu totul alta libertate..Cit sa simt ca pot trai altfel, asa cum mi-am imaginat..
Se spune ca fericirile adevarate sint fara cuvinte..De fapt, depinde..Totul tine de spirit..Daca tu simti ceva profund, il poti arata, cumva..Il spui simplu, il arati limpede, il explici fara sa-ti fie teama ca ar putea fi interpretat altfel..Il arati ca pe o parte a ta, a ce esti, simtind ca si ceilalti simt la fel..Fie ca e despre amintiri de demult, sau despre senzatii pe care le-ai tradus..
Eu am decolat din multe locuri, spre multe destinatii..Si m-am simtit bine sa incerc sa descriu ce am simtit.. Pentru ca am vrut sa impart acea fericire a eliberarilor de tot..

Vara nu dorm?

Vara nu dorm..Asa zice cintecul..De bucurie, poate..De fericirea sentimentului ca e soare si cald..si ca totul imprejur e verde si optimist..Ca pot sa ma plimb pe plaja, ziua, si noaptea, sa vad oamenii care au si aceleasi fericiri ca si mine..Oameni care danseaza si cinta ode lui Bachus, care adorm unde pica, si se trezesc diminetile sa salute un soare ce lumineaza atit de mare si frumos, si rotund..Si oameni care fraternizeaza intru fiinta cea universala, care e in noi..Care are cristalul acela mic, si divin..
Vara mai dorm..Cit sa-mi refac gindurile, obosite de atita plimbat prin atitea locuri departate..Si ca sa visez locuri indepartate..Si mai dorm ca sa imi demonstrez ca pot si asta..De fapt, toti pot asta..Dar fiecare doarme in felul lui..
De fapt, de ce m-as gindi la vara, si la somn? Doar pentru ca e toamna? Sau pentru ca vine iarna? Ca la psihologia inversa? Cine stie, poate ca da..Sau poate pentru ca stiu ca e in aer asa o speranta de primavara.. O speranta care sa contrabalanseze frigul ala care o sa ne inconjoare pe toti..Desi, e mai mult, cred..
Vara inseamna libertatea vacantelor..Timpul in care nu-ti pasa, si in care te uimeste iar intinderea aceea albastra..Calmul acela plat, peisajele largi, si zimbetele sincere..Vara e deschiderea spre frumusetea fundamentala, care vine exact din centrul galaxiei..Vara e fluidul care ne duce spre fericirile copilariilor, pe care le-am gustat cu atita satisfactie..

[Acest articol e un pamflet, si trebuie considerat ca atare..Excesul de fericire este ca excesul de sare, zahar, si grasimi..Consumati cu moderatie..Si, mai ales, pentru exces, nu dati vina pe altii..Cititi cu atentie eticheta!]

Istorii

Imi place sa ma uit pe fotografiile altora, de la diferite evenimente..Toate momentele alea captate in toate detaliile fixate pe hirtie ma fac sa traiesc si eu momentele, cu ei, sa ma simt acolo, in imaginatie..De fapt nu-mi plac petrecerile, decit privite in poze..Pentru ca privind o poza, parca furi un pic din fericirea acelor personaje..Sau imprumuti, doar nu iei ceva fizic..Iar fericirea..
Si pentru ca vorbim de fericire.. Stateam si ma gindeam la cam ce viata am trait toti din generatia mea, sau altele apropiate..Nascuti intr-un sistem comunist abuziv si idiot, care a transformat oamenii vechi in oameni noi..Abrutizati, si abuzivi, instabili psihic, capabili de orice ca sa-si apere stapinii..Sclavi sub talpa unui stapin, se refulau calcind in picioare pe oricine ii era subordonat..Ce lume, ce timpuri..Si, daca ii studiezi mai cu atentie observi ce slabi erau toti, de fapt..Si ce prosti..Ce adunatura..
Bun, iti spui ca lumea aia e inapoiata, si iti iei valorile in spinare si pleci..Oriunde..De nebun..Ca sa dai peste o altfel de dileala..Mai cu staif, dar, tot dileala, cu alte reguli de fapt..
Cite istorii in schimbare..Cite variante de oameni care abia mai incap in propriile destine..Ce amestec ciudat de spatii printre timpuri..

Revederi fara intimpinari

Se spune ca a venit toamna..Se spune..Acuma, de fapt, nu se stie cu precizie..Se aproximeaza, ca e relativ totul, nu? Poate doar pe ceas e toamna..Si pe continentul nostru foarte fixat..Poate ca in celelalte lumi e o toamna-primavara, sau o toamna-cintec-de-amintiri..
Am uitat sa o intimpin pe doamna T pe peron..Nu mi-a zis nimeni ca vine..Sau cind vine..Toti s-au facut ca ploua, si au zis sa o lase singura sa se descurce, ca stie drumul, ca a mai trecut pe aici..Si am ramas sa-mi dau seama singur ca am uitat sa mai ajung pe peron..Pe oricare peron, nu doar pe acela de unde au mai plecat sperantele..
Si, de fapt, daca as fi fost acolo, pe peron, ce ar fi trebuit sa fac? Doar sa-i zic chestii de complezenta? Si sa ne holbam reciproc, ca intr-o scena dintr-un film cu adolescenti timizi? Ca nu stiu daca e vreo eticheta pentru situatii din astea de intimpinat anotimpuri..Sau poate e dar nu e scrisa..Si atunci clar as fi riscat sa fac vreo gafa..Dupa care sa ma injure toti pe urma, ca uite ce frig, vint, ploaie..De parca ar fi fost doar vina mea..
Acuma daca n-a fost sa o vad la venire, asta e..Da' oricum o vad zilnic pe strazi..Ca se plimba peste tot..
Poate o sa fiu pe peron la plecare..Poate plec si eu cu ea, ca sa ma apar de iarna 3 luni..si pe urma mai vedem..

Jocul vietii

Viata e uneori un joc..
Viata e un joc compus dintr-o infinitate de jocuri care se leaga intre ele cu o infinitate de conexiuni nevazute, cu fire de sperante, certitudini, sentimente, adevaruri, oameni..Viata e un joc ale carui reguli le inveti jucindu-te..
Viata e uneori un joc..Care te prinde..

Iluzii si ceritudini

Bai nene, ce dracu traim? Ce rost are sa visam? Hai sa ne facem vedete..Provocam un scandal, ceva, orice, spunem o mizerie, o scirbosenie, provocam bunul gust, socam prin ceva..Ne dam peste cap, ne strimbam, ne aratam diformitatile fizice si psihice, ca sa atragem atentiile..Dupa care, mai vedem..
Ce fain e sa devii cunoscut, sa te caute lumea, sa te injure, sau sa te iubeasca, intr-un nonconformism universal..Sa te faci celebru prin ceva, orice..Si sa te mentii prin scandaluri, sau altele..Sa ramii in atentie prin chestii neconforme, care sa arate ce esti, sau ce nu esti, dar care sa pastreze reflectorul asupra propriei persoane..Sa ti se ceara autografe, interviuri, sedinte foto, sau audio..Sa fii pe media, asa ca sa simti ca existi.. Ce chestie, ce varianta de a fi..Ce vis de viata..
Ce prostie, pina la urma..Adica de ce ai face asta, daca nu ai in singe ceva? De ce te-ai da intr-un spectacol ieftin? Ca sa ce? Daca totul din lumea asta a scandalurilor iti e strain, de ce te-ai dedubla? Doar ca sa raspunzi unor cerinte social-ieftine? Ca sa cistigi bani multi? Se justifica? Poate ca banii iti vor asigura o liniste, dar mintea ta va fi tot timpul la limita intrebarilor..Am facut bine? N-am facut? Ce ar fi trebuit sa fac, de fapt?
Nu stiu, nu ma pasioneaza celebritatea ieftina..Si nu stiu daca azi celebritatea e altfel decit ieftina.. Totul e o mizerie generalizata..Si eu sint mai timid, nu ma regasesc..Mai bine stau in insingurarea mea si visez la caii verzi de pe unii pereti..Sint mai bine asa..Nu am iluzii, si nici certitudini..

Dorinte

Fiecare avem in minte idealuri..Care sint construite din cele mai bune parti pe care le-am perceput, din realitate, pe care le-am selectat, analizat bine, si aranjat in minte..Idealuri facute si ca sa avem un reper stabil..Care sa ne dea stabilitate, atunci cind timpul ne mai loveste cu nestiuturi destul de urite..
Am vazut la tvr o emisiune a dlui Cioroianu, care se cheama 5 minute de istorie..Exceptional demers, bine facut, si care ne arata, concentrat, felii de evenimente care au schimbat ceva esential in societate..Carol I, Regina Maria, asasinarea dlui Iorga de legionari, legionarii, Antonescu, cooperativizarea, tortionarii comunisti, etc..Ce frumos e sa pricepem, pina la urma, ca, ce sintem, e, de fapt rezultatul istoriei..
Mai tin minte, pe urma, seratele dlui Iosif Sava, cu discutiile lungi, si pline de ginduri, de viata, de un entuziasm al intelegerii valorilor..Sau atitea si atitea alte emisiuni facute de oameni autentici..
Avem nevoie continua de spirit..Pe care il cautam in idei, dialoguri, muzica, amintiri, in tot..Ne place sa zburam, chiar daca ne e frica, uneori de inaltimi..

Formele fondurilor

Mi se pare ca,astazi, in lupta asta pentru adaptare, au rasarit tot felul de specii..Fiinte care s-au adaptat..Fara complexe, fara trecuturi, fara remuscari, si fara intelegeri..Fiinte confuze, si gata sa simuleze orice.. Care nu au inteles niciodata nimic, pentru ca nu a fost necesar ceva de genul asta..Fiinte de acum, care se arata cu o claritate a momentului..Adaptate la ceva, cerut firesc, de o varianta precisa a unei variante de prezent..
Mie, ca om, mi-a fost atit de scirba de atit de multe..Lucruri pe care am incercat sa le reprim..Sa le sterg, din tot..Ca sa ma redefinesc, intr-o lume ce se redefineste ea-insasi..
Ni se cere sa ne adaptam unor specializari cerute..Ca sa..
Eu pot sa construiesc geometrii..Si ma gindesc, de multe ori..Cita geometrie isi mai asteapta lumea asta, ca sa se poata reconstrui? Cite asteptari mai are, posibil refacute prin forme? Cit se mai poate adauga, intre atitea detalii?

Locurile visate

Lucrurile au sens cind lumea isi conserva logica..Si cind simti ca isi pastreaza toate, aceleasi ratiuni.. Si ca sint, cumva, stabile..Cit de cit..Suficient de stabile cit sa nu te faca sa crezi ca esti un extraterestru esuat..
Acuma nu poti avea asteptari prea mari, pentru ca lumea, in dileala ei universala o poate apuca pe cai complet nestiute..Si, te poti trezi miine, ca esti complet inadecvat..Atunci e atunci..Ce faci? Cum abordezi noua realitate?
Bun, de acord, schimbarea e buna, social vorbind..Dar cit de corecta e schimbarea asta? Pentru ca sint unii care sint doar smecheri..Fara talente autentice..Decit alea de a manipula orice, oricind, si care cam pica in picioare..Capabili de absolut orice..Si oricind..
Noi, ca noi..Singuri pe drum..Noi ca singurele variante de noi..Pe aceleasi variante de drumuri..Noi, care au avut prieten doar calatoria..Si dorinta de a experimenta misterele vietii..
Ne indepartam de trecut, ca sa incercam sa vedem mai usor drumul inainte..Oprim unii pasi, ca sa putem porni altii..Care sa ne duca spre unele locuri imaginate..Locuri..Eliberate..

Iluzii confuze

Nimeni imprejur..Nimeni pe drum..Nimeni, acum..Imi mai suna in urechi un cintec despre un calator singuratic, de mai demult..Un cintec romantic ce a fost atunci, din vremurile alea, si care s-a decolorat, dupa atitea cuceriri artistico-technice..Sigur..In timp, toate au explodat, s-au facut cintece peste cintece, variante la variante, care mai de care mai sclipitoare..Si mai stupide..S-a pierdut esenta, in toata goana asta dupa celebritate si bani..S-a pierdut spiritul, si simtul..Nu mai e nimic adevarat..Nimic..Totul e mizerabil.. Dezgustator, si obscen..
Cintecele adevarate sint alea simple, si care iti povestesc despre cine erai..Pentru ca nu poti sa crezi in aiureli, daca fiinta ta nu e dispusa sa faca asta..Daca ai valori, te lipesti de valori, ca vrei, sau nu..
Ce bine ar fi sa fie totul simplu si direct, asa cum a fost mai demult..Lumea inventeaza mode, doar ca sa nu se simta singura, si uitata..E de inteles..Dar nu de acceptat 100%..Si zic asta nu pentru ca-s nostalgic, sau blocat in unele variante de trecut pe care sa le consider nedepasibile, o, nu..Dar parca mi-e dor de inventivitatea vremurilor alea pline de seve..Daaaa..Acuma, mm, hai sa spunem ca ne facem ca credem ca mai exista creativitate, ca atunci, dar ca vremurile vor nush ce efecte speciale, ca asta impresioneaza..E posibil..
Mai nene, daca nu mai e mister, e aiurea..Adica de ce sa citesc ceva, sau sa ascult altceva daca nu ma provoaca sa ma gindesc, si sa-mi imaginez? Adica sa vad tot explicat asa, pur si simplu? Si, hai sa fim seriosi, explicat ce anume, si in ce fel? Pentru ca totul e complet stupid..Dar absolut complet.. Pentru ca simt ca mi se sugereaza intr-un fel ciudat niste aiureli..In fine..
Ma uitam de ex, la cum au evoluat unele emisiuni..Uite, Badea, la antena 3..El e genial ca showman, dar cam depasit..Bendeac a fost dat afara..Celelalte emisiuni latra a pustiu..Banciu ii e mult superior ca-cultura si elaborare a emisiunilor, lui Badea..Gidea e anost, inform, si neinteresant, oricit s-ar chinui..Doamna Avram face reportaje pe teme technico-sensibile, care sa-i aduca premii..Parca s-au tabloidizat toate nene.. Televiziunile se dovedesc a fi cumparate, prin faptul ca injura adversarii politici ai proprietarilor..Ce sa fie mai clar de atit? Unde e presa echidistanta, care sa slujeasca intereselor celor multi? Si asta ca sa nu spun de toti ceilalti..O varza informa, care latra ca sa-si primeasca simbria de la vreun patron obscur, cu interese de moment..Ce lume amestecata..Cum s-au vindut toti, intr-o lume confuza..Cite iluzii pierdute..
Nu e nimeni pe drum..E o singuratate cosmica in toata lumea asta plina de amagiri..

Fiii ploii

Evolutia e un joc al variantelor, pina la urma..Al schimbarilor succesive care sa fie mai adaptate unor cerinte sociale..
Ma gindeam, uneori, cind ma mai apuca ploaia..Ce curios..Cintecele despre ploaie au evoluat..Armoniile s-au complicat, simplificindu-se..Constiinta propriei noastre perceptii a mers inainte..Vedeam ploaia intr-un fel, acum o vedem altfel..Dar ea, ploaia, a ramas la fel..Blocata in propria identitate..Si, ca si ploaia, atitea altele..Sint atitea care s-au oprit, in drum..Doar noi am mers inainte..Inainte unde?
Versurile de atunci imi mai aduc aminte de lumile fiintelor, care cautau cuvintele ca sa se poata explica..
Vine, peste tine, te ingheata, ploaia te loveste in fata..Singur, stingher...Toate sint absurde, si la fel.. Nu stiu, mi-e dor de vremurile alea romantice..Cind totul era deschis si clar..
Parca as vrea sa retraiesc unele adevaruri povestite..Adevaruri cu gust de extaz de amintiri..Care veneau din timpuri care ni s-au parut atit de imobile..Ca repere pe linga care ni s-au format gindurile..

Printre infinituri

Cica urmeaza sa vina o eclipsa inelara, de soare, ca luna se inter-baga intre pamint si soare, si o sa faca o pata de umbra pe planeta..Ce chestie..Azi e o curiozitate pentru noi..Acum 1000 de ani ar fi fost un semn ceresc sau ceva, biserica ar fi zis ca seful a dat drumul la nush ce, si biserica ar fi facut multi bani din chestia asta..Acuma hai sa fim seriosi, biserica o sa dispara curind, si-a trait traiul, am iesit din evul mediu, s-au revolutionat toate stiintele, omul a calatorit si prin shpatziu..Azi chestia e cu stiintele..Daca e sa te dai mare, o faci explicind doct nush ce mistere, sau aratind ce piesa de technologie de ultimul racnet ai la purtator..Na, si prostia s-a modernizat..
Ma gindeam ca natura umana e intr-un fel, si stiintele exacte in cu toootul alt fel..Pentru ca, de ex, nu poti da o definitie stiintific-riguroasa a iubirii..Tot ce tine de uman e subiectiv, pe cind ce e exact e obiectiv..E adevarat, domeniile astea se intrepatrund un pic, dar sint diferite..Mult de spus..Dar e frumos sa te gindesti ce ar fi comun intre ele, sa faci un joc al cunoasterii, bazat pe realitati-reale, sau imaginate..De fapt toata viata asta ne jucam, doar ca, la anumite virste o facem mai serios..Sau pretins-serios..Si ne jucam nu neaparat fiind neseriosi sau copilarosi (pentru ca si copiii sint foarte seriosi cind se joaca), ci ne jucam pentru ca toata viata invatam..Traim o singura viata in care experimentam atitea..De exemplu, o singura data implinim 40 de ani, nu am stiut cum e asta niciodata, si o vom sti doar atunci cind chiar implinim 40 de ani..Si asa cu multe altele..
In fine, plecasem de la eclipsa inelara..Cica o sa vina..Ce chestie cu astronomia asta..Cum ne povesteste ea despre cer, si spatiu, si despre atitea fenomene uriase care se intimpla dincolo de perceptia noastra.. Ce mare e universul..Cite infinituri mari cuprinde..Si noi, fiintele trecatoare de pe planeta albastra, cite infinituri mici..Mici..Si schimbatoare..

Viata in asteptari

Traim printre variantele posibile..Cele niciodata determinate..Variantele de vieti, care au plutit atita timp printre spatiile fiintelor, si ne-au privit de desupra..Care ne-au tinut in suspans, si in imponderabilitate..Care ne-au inconjurat fiintele de un fluid continuu al intrebarilor carora nu am stiut sa le cautam raspunsuri..
Viata ne-a fost o asteptare..Chiar de la inceput..Si ne e, inca..O asteptare-ecran compusa din mii de alte mici asteptari..Ecran pe care ne proiectam sperantele..Sau e invers, ne proiectam asteptarile pe ecranul sperantei? Acuma fiecare varianta e interpretabila, ca poti privi si asa, si asa..In fine, trebe analizat..Ulterior adica..