Design

Logica infinitului e una mai diferita..Infinitul e mai mare decit orice numar imaginabil, si, na..Iese din orice a fost, vreodata, prestabilit, catalogat, si fixat in tipare si clishee..
Noi sintem vii, biologici, si depindem de starile induse..Ni se schimba felul si stilul..Si starile ne dau si ginduri si simtiri diferite..Care nu au nici o logica..Le avem asa cum le avem, ni le traim, vrem sa ne fie intelese, sa le intelegem, prin comunicarea cu ceilalti..Sintem fiintele dependente de propriile stari, care vor sa se inteleaga cu alte fiinte dependente de propriile stari..
Noi, de fapt, ne traim propria identitate, cu toate lumile lor..Si ne dorim sa intilnim o alta identitate cu care sa ne conectam lumile..Vrem o constiinta care sa receptioneze bine semnalul propriei fiinte, sa-l poata intelege, si sa ne transmita propriile-i trairi, pe care, noi, la rindul nostru sa le putem intelege..
In comunicare exersezi tot timpul..Dupa care il "inveti" pe celalalt..Incepi sa-l simti, si sa intuiesti cum va reactiona intr-un anume context..Pentru ca ii simti felul de a fi si de a gindi..
Oamenii sint destul de previzibili si plictisitori, in marea majoritate..Cred ca din cauza asta nu mi-am gasit un partener stabil..Pentru ca nu am gasit un om care sa ma surprinda, cumva..In mod placut..
Iubirea e un joc al gindurilor si sentimentelor..Cred..Si e placerea de a descoperi lumile interesante din celalalt..

Intoarceri

E o noapte de vara..Caldura ne mai amorteste si simturile, si vointa, si gindurile..Au incetinit toate miscarile.. Lumea e iar in repaos..Se mai vede lumina reflectata a lunii..Si stelele suflete-ratacite..
Undeva, cineva zimbeste, cineva plinge, cineva spera.. Cineva isi duce universurile cu el, spre alte lumi.. Cineva mai ramine in lumi, si continua..
Sintem atitea miliarde de singuratati neintelese, de ceilalti..Sintem acum, si aici, inca..
Orasul ne mai priveste, indiferent..Poate ca ne-a uitat..

Reuniuni si intersectii

Razele au venit cu culorile amestecate..Le-am vazut atit de clar, pe cerurile umbrelor trecute..Ne-au oprit, e adevarat, uneori, din mers..Dar am invatat sa continuam..Pentru ca asta am facut toata viata, orice ni s-ar fi intimplat..
E bine sa vedem zidurile, sa le simtim pe pielea noastra..Sa ne doara contactul cu ele..E bine sa invatam nu din urile pasionale, ci din indiferentzele tacute..De fapt, e bine sa invatam din orice..Pentru ca, fiecare experientza isi are locul ei in personalitatea noastra..Tot ce am inteles din ce am trait e o parte din ce sintem..
Imi vine de multe ori sa evadez, sa imi fac bagajele si sa plec in alte coltzuri de lume..Sa vad alti oameni, alte peisaje..Sa fug de ce am devenit intr-o lume, si sa ma reconstruiesc in altele..Sa uit, ca sa ma transform intr-un altcineva..Sa fie orice care sa ma ajute sa uit..Ca sa incep iar..Imi vine asa, uneori, sa ma eliberez, de ce sau cine am fost..Vreau sa ies afara din orice sistem (daca am fost vreodata intr-unul)..Pe usa din fata, din dos, pe fereastra, sau acoperis..Asta bineinteles ca nu e posibil niciodata, decit daca ai multi bani..Altfel ramii un nimeni care ia un salariu pe care sa-l dea pe taxe si billuri..
De fapt, si scrisul pe blog e o eliberare..Una microscopica..Decit deloc..

Cerc solar

Energiile lumii ne-au adus clipele limpezi, pe care ni le doream..Pianul suna atit de clar si exact cind ne spune cum sa fim fata de ceilalti..Si cum sa mergem inainte..Ce bine ar fi sa fie totul atit de precis..Asa ca notele..
Domnul Beethoven ne spune viata pe note..Asociem armoniile cu felul in care credem ca simtim ca traim..Ne lasam condusi, un timp..Apoi mergem pe alte drumuri..
Am fost, in liceu, la o tabara cu lotul largit de fizica pentru olimpiada internationala..A fost o experienta de vis.. Atitea idei, atitea minti tinere care puteau conceptualiza si analiza lucruri atit de abstracte, nu am mai intilnit, de atunci..Mai tin minte cum asociam miscarea unui lac, cu a unui pendul classic ce avea centrul de greutate in centrul de greutate al apelor lacului..Si cum calculam tot felul de frecventze ale laserilor, ce se acopereau unele pe altele, in mormane..
Un corp in miscare se supune legilor classice ale lui Newton..Mecanica ii poate determina felul cum se misca.. Noi simtim legile fizicii in noi..Totul e calculabil, si determinabil..Depinde de gasirea solutiilor matematice..
Nu stiu, dar cred ca geometria e esentza matematicii..Totul e spatziul..Transformat in formule mai mult sau mai putin abstracte..Pe care le intelegem, fiecare, in felul nostru..
Viata are logicile ei..Mai apropiate sau mai indepartate de logica abstracta si clara a matematicilor..Are intelesurile ei..Are drumurile ei..Are idealurile ei, construite de noi, in mintea noastra, dupa felul cum gindim..

Mama..

Lumilor inalte si adinci, ideilor si simturilor noastre profunde, si atitor lucruri pe care mintea noastra nu le intelegea, noi, toti, le-am dat o aparentza umana..Pentru ca sintem asa..Vrem sa ne raportam la o constiintza care sa adune tot..Vrem sa fie o fiintza vie, cu ochi care ne priveste, cu corp stabil, cu miini care ne ating si ne mingiie..Cu chip frumos, cu proportii artistice ale corpului..Cu intelegerea a tot ce sintem, sau vom fi..Cu vorbe calde, si ritmuri armonice in tonuri..Cu gesturi calme si prietenoase..Cu priviri pline de o intelegere, ce vine de dincolo..De sus..De dincolo de realitatea noastra cea minuscula..Vrem sa fim protejatzi de deasupra, vrem sa nu suferim, sa nu simtim dureri, si sa fim in continuare, asa ca atunci..Cind mama ne apara de tot..Si cind ii vedeam zimbetul constient, ca un raspuns in oglinda, la zimbetul nostru de recunoastere instinctuala..
Astazi, acel zimbet ne lipseste atit de mult..Si ne consolam cu amintirile..Si ne gindim, ca, si noi sintem o parte din fericirea aceea linistita, a fiintelor ce au cunoscut o picatura din infinitul lor atit de real..

Proportia de aur

Eu sint mai copilaros, sa zic asa..Adica descopar lumea asa, ca atunci, pas cu pas, in joaca..Si asa am facut-o intotdeauna..Nu am avut niciodata stabilitatea celor maturi, sau a faptului ca ma bazez pe chestii dobindite, si acceptate de societate ca fiind indestructibile si clare..Pentru ca am simtit de atunci, ca reperele au fost tot timpul schimbatoare..Azi erau unele, miine altele..Am vazut atit de multe schimbari in tot ce societatea considera valori stabile, ca am devenit sceptic..Dar aici e o nuantza..Societatea noastra si-a modificat valorile cu viteza..Deci problema e la ea, nu la noi..Pentru ca noi am primit prin educatie valori adevarate, cred..Stiinta e stiinta, iar o formula matematico-fizica ramine aceeasi, indiferent de sistemul politic, de conditii, de timpurile prin care trecem, etc..
Cred ca de asta e mai bine sa avem incredere in valorile autentice..Pe care le-am invatat in scoala, din carti, de la oameni speciali..De la cei care au studiat cu pasiune..
Mi-au placut lumile stiintelor, enorm de mult..Si m-am atasat cu pasiune de ele..Pentru ca acolo simteam ceva stabil, si care trecea dincolo de timpul vietilor noastre..Si ma facea sa cred ca fac parte dintr-un infinit mic, parte din Marele Infinit..

Sincronizat

Cind conduci, dai drumul la radio, ca sa ai un fond sonor frumos..Cind ai de gindit, si lucrat, te ajuta unele armonii classice, si echilibrate..
Dar atunci cind pleci spre adincurile gindurilor si ale sentimentelor, cea mai buna e armonia linistii..Pentru ca atunci sufletul tau compune propria muzica..Atunci doar profunzimile iti cinta toata fiinta..
Lumea noastra dimprejur are armonii si distonantze de toate culorile si frecventzele.. Noi le receptam, si le adaugam la propria simfonie..Le combinam cu satisfactia dirijorului detasat..Care stie sa adune vibratzii, cu care sa construiasca lumi universale..Ce interesant, nu?

Spatiu si timp

Cum spuneam, noi am trait altfel..Societatea de atunci, pentru noi era atit de brutala si de represiva, ca nu era nici un motiv pe lume sa ne imaginam, ca, vreodata am putea deveni fiinte sociale..Dar era un alt avantaj..Noi aveam libertatea sa ne interiorizam, sa ne construim chestii imaginare fabuloase, in minte..Miliarde de lumi facute din piese adunate, sau imaginate..Am trait altfel, si ne-am format altfel..
Azi lumea te obliga sa te adaptezi, sa te unformizezi..Azi, cind informatia e infinita, cind totul e la indemina, cind esti practic de 1 miliard de ori mai liber decit eram noi, atunci..Mai informat, mai pseudo-adaptat..
Am zis de multe ori..Lumea e un bilci..Cu multe oglinzi, in care iti vezi imaginea transformata..Depinde de tine sa te adaptezi la grotesc, si sa-ti vezi de propriul drum..Altfel, cum zicea sir Darwin..Ori-ori..

Unghiuri de timp..

Ochii au priviri..Privirile au, uneori, umbre..Umbrele au, uneori, ochi..Ochii au priviri..Privirile mai au umbre..Si asa, mai departe, povestea o putem construi infinita..O rotire perpetua pe un cerc..O miscare fara inceput, si sfirsit..Ce bine ar fi ca si timpul nostru sa-l putem bloca, in cerc..In fine, orice discutie despre timp e pura fictziune..E pentru arta..E o incercare de a ne depasi conditia..De muritori..
Lumile s-au mai invirtit si ele..Lor le convine, pentru ca sint atemporale..De fapt, cam toate valorile profunde sint fara timp..Doar generatiile noi le redescopera, si le dau o stralucire noua..Tot ce traim, tot ce scriem, ce gindim, sau visam, a mai fost facut de cineva, mai inainte..Si a fost facut mai bine..
De aia zic, dom'le, e ca si cind ne-am petrece viata intr-un muzeu..Pen'ca tot ce facem noi, e o repetare, un deja vu..Noi, de fapt, copiem exponate de mii de ani..Cum fac unii pictori geniali care picteaza reproduceri de arta..Si noi reproducem..Nu asa genial si exact..
Orasul ne zimbeste cu multe lumini reflectate..Ne place..Sa ne uitam la frumusetile lumii, ca la un spectacol.. Unul autentic..Diferit de cel social..In fine..
Astazi toate sint altfel..Valorile, respectul, linistea, au fost inlocuite cu ura, brutalitate, prost gust, agresivitate, stupiditate..Si toate si-au depasit faza lor naiv-incipienta, acuma au evoluat spre sinistru..Te apuca mila de tot..
Mi-e mila de tinerii de acum..Habar n-au de ce pierd, mare parte din ei..Ma rog, poate asa e drumul lumii, poate asa trebuie sa fie, intr-o lume specializata..Desi ma indoiesc..Dar, ma gindesc, daca acuma e asa, peste 100 de ani, cum va fi oare? Isi va reveni lumea? Sa speram..
Orasul ne mai arata peisaje, inca..Cum vor fi ele peste 100 de ani?..

Cautari?

E incredibil..Am mai trecut prin experiente similare..Cum e cind un cineva, absolut stupid, si autistic iti da sfaturi de viata, si iti conditioneaza comunicarea? La inceput crezi ca ti s-a parut doar..
Probabil ca trebuie sa treci prin infernul multor minti cretine, pina sa iti gasesti propriul drum..

Concertul evolutiei

Viata e un miracol..Mai mare decit orice..
Daca te gindesti la o planeta incandescenta abia desprinsa dintr-o stea, undeva, intr-un colt de Univers..O planeta abia formata, ciocnita de asteroizi mai mari sau mai mici, in toata istoria ei..Si care s-a racit treptat, in tot timpul in care urmarea o elipsa trasata cu soarele intr-un focar..Lovita apoi de o cometa inghetzata, care i-a adus un lichid esential, pentru ce avea sa urmeze..Apa..
Daca te gindesti, cum din atomii amestecati, s-a putut construi ceva ordonat, atit de complicat cum e ADN-ul, care s-a putut replica, si care a determinat onstruirea unor organisme unicelulare, care sa "traiasca", adica sa schimbe cu mediul materie si informatie..
Daca te gindesti apoi la evolutie..Cum celulele s-au organizat, si specializat, si au construit organisme din ce in ce mai mari, si care s-au dezvoltat si adaptat in tot felul de forme, in lupta pentru supravietuire..
Daca te gindesti la toate, si te uiti in oglinda la tine, ca la o fiinta, in care fiecare celula isi are un rol atit de precis, ca o piesa dintr-un mecanism ultracomplicat, iti vin in minte 2 lucruri: miracol, si echilibru.. Eu, tu, noi , toti sintem unici si irepetabili, in istorie..In toata istoria..O fiinta, cit de simpla, este de un miliard de ori mai valoroasa ca orice..Ramine ca si societatea sa realizeze asta..
Sa fiu sincer..Toate gindurile mi-au venit cind am ascultat concertele pentru pian ale domnului Beethoven interpretate atit de precis, si clar, de domnul Zimerman..E atit de echilibrat totul, ca in viata..Ca intr-o viata elaborata artistic, sa zicem asa..Pentru ca cei doi domni ne plimba prin toate trairile posibile, atit de natural, ca ne revin amintirile profunde, cu toate detaliile..
Afara e soare, si cald..E o lumina atit de limpede..Ca putem vedea si adincimile, si inaltimile..Ce interesant..

Meteo

Ploua linistit..Se aud ritmuri..Chopin a tacut, iar..Imprejur sint picaturi..De apa..Picaturi din lichidul vietii.. Picaturi de spatiu-timp, concentrat..Lumi inchise in membrane..
Oamenii au disparut..La cit sint de schimbatori, le-a fost frica de ploaie, sa nu-i dizolve..S-au ascuns acum, ca intotdeauna..Asteapta..Asteapta sa le treaca viatza..Liniar si monoton..Fara scop..
Ploaia ma pune pe ginduri..E momentul de cautat raspunsuri, la intrebari puse mai demult..Desi, parca nu are nici un rost..Mai bine ma scufund in apatie, si las toate sa se intimple..Le las, asa, pur si simplu..Pentru ca ele oricum se vor intimpla..Asa ca ploaia..

Oglinzi

"Orice asemanare cu realitatea subiectiva e intimplatoare"
Acolo e mult..Aici e liniste..Aici e si acum..Sintem inca, impreuna..E mai bine, inca..Aici..
Inca nu s-au inventat nume, aici..Pentru ca, aici e altfel..
Nu mai stiu ce crede orasul despre mine..Nu ne-am mai intilnit de mult..Amintirile nu au mai dat petreceri la care sa ma mai invite..Am trecut pe linga timp mai usor, ca altadata..Poate ne-am ignorat reciproc..Am invatat sa privesc detaliile..Celelalte au trecut pe linga mine lin, usor..Au curs laminar, fara virtejuri..Am avut noroc..
Se spune ca viata e un joc dintre suflet, si realitate..Sintem fiinte care invatam..La inceput punem sufletul la vedere..Si il lasam sa se descurce singur..Inca imi mai aduc aminte de primele deziluzii, si depresii..Ce erou m-am simtit, cind am putut sa trec peste ele..Ce puternic, si curajos..Asa se vedea naivitatea, in oglinzile de atunci..Eram capabil, pentru ca invingeam ceva nebulos, si translucid..Mai ales, ca, era pentru prima data..Si, reusisem..Hahaha..Ce emotii, si trairi, amestecate..Nebulosul ma facuse sa seman, cumva, cu el..
Toate victoriile ne marcheaza definitiv..Avem in noi umbre din inamici..Care ne vor insoti..Mai mult sau mai putin..Daca si noi vrem asta..
Azi lumea e plina de atitea detalii..Si de ratacitzi..Multi merg pe drumuri pe care nu le inteleg..Desi..Cred ca e atit de simplu sa alegi..Daca poti..

Raze colorate

Ma gindesc de multe ori ce as fi fost daca m-as fi nascut altundeva..Daca malurile Dunarii ar fi fost alte maluri..Ca malurile oceanului..Care ar fi inconjurat o micuta insula tropicala..O insula cu vegetatii luxuriante, si plaje intinse..Cu oameni simpli si saraci, care traiesc din cultivarea bananelor..Si care toata viata isi uzeaza corpul in tot felul de munci fizice, iar apoi, admira soarele cum apune printre palmieri, si valuri..
Poate as fi fost ca ei, as fi muncit ca ei, mi-as fi gasit prieteni, si o iubita, si mi-as fi facut o familie..Care sa semene cu ale celorlalti..As fi acceptat viata mea, asa cum ar fi fost, cu bune si rele, si as fi trait in liniste, impacat cu mine..Iar cind as fi simtit ca se apropie moartea, m-as fi intrebat, la o discutie intre eu, si mine: ce ar fi fost daca nu m-as fi nascut pe malurile oceanului, ci pe malurile unui fluviu?
Intimplarile vietii, mediul, firea noastra proprie, plus multe altele, au fost ingrediente cu o pondere mai mare, sau mai mica, la ciorba destinului..Cred ca toate au determinat gustul ciorbei..Iar noi, bucatarii cu polonic si boneta, am urmat retzetele..Am mai pus de la noi, uneori si alte spice-uri, dar in cantitati mici..Asa am trait, asa am mers inainte, pe drumurile cu borduri prestabilite..
Ma mai gindesc iar, citeodata, la oras, ca la muzeul trairilor mele de mai demult..Muzeul amintirilor colorate si gustoase, si cu mirosuri exotice, de trecut..Ma gindesc la oamenii de atunci, la atmosfera, la fastul serbarilor unor inceputuri..La ce am simtit, si la ce frumoase si emotionante erau acele momente..Si ma mai gindesc, ca oamenii din acele tablouri s-au mai schimbat, asa cum m-am schimbat si eu..Pentru ca..
Cineva spunea, mai demult, ca, in iubire nu trebuie sa spui niciodata " imi pare rau "..Si eu, nu spun asta, pentru ca, atunci, era multa iubire..O iubire sincera, si profunda..Careia timpul nu i-a schimbat decit detaliile.. Restul a ramas perfect identic..Pentru ca iubirea noastra de atunci seamana cu cea de acum..

Fara sfirsit

O relatie e un compromis, dar nu unul obisnuit..E o comunicare intre 2 universuri infinit indepartate, si infinit apropiate..Simultan..
O iubire e un univers de trairi profunde..Un fel de apropiere de absolut..
O relatie e o suma de 2 iubiri, intre 2 personaje sociale..Complet diferite, la o prima aproximare..Dar, cu capacitati de adaptare, care sa le permita sa ajunga la constructia unei relatii..Simplu..
O relatie se traieste, nu se defineste..E reala..Daca e..Dar si cind e..

Balet sferic

Zimbesti, la inceput mai timid, apoi mai tare si apoi rizi cu toata dantura..Iti exprimi fericirea de acum, cit poti de direct..Si asta pentru ca unele lucruri invizibile ti-au devenit translucide, opace-confuze, si apoi atit de clare..Ca o poza cu miliarde de pixeli aranjati atit de bine, cit sa-ti dea mintii tale o satisfactie colosala.. Ce bine e..Iti revine echilibrul, asa, pur si simplu..Impreuna cu o liniste fundamentala..Si tu esti deasupra tuturor lucrurilor, zbori printre ele, si le admiri, acuma cu atit mai mult, cu cit, le-ai inteles..Iti vine sa iesi pe strada, sa te urci pe o lada de bere, si sa vorbesti, cu admiratie, despre ce ti sa intimplat..Si lumea sa se stringa in jurul tau, si sa se bucure, sa te intrebe, sa iti zimbeasca sincer..
Pe lumea asta sint atitea lucruri de care nu stim..Si care chiar merita atentie..Pentru ca avem o minte, care e atit de fabuloasa si pretioasa, si capabila de chestii mari..E adevarat ca trebuie mult exercitiu, si ca vom avea multe nereusite..Dar cind vor aparea victoriile, va fi absolut mirific..Si pentru asta va trebui sa nu ne pierdem in amanunte..Rabdarea e o virtute..

Un drum

Galaxia s-a mai rotit cu sutimi, sau zecimi de grad..Cui sa-i pese? Timpul nu-l constientizam..Vrem sa nu-l stim ca a trecut..Vrem sa ramina undeva, departe..Ca sa nu ne doara..Vrem sa existam acum, doar..Vrem sa blocam momentele fericite, si sa le retraim intr-un ciclu infinit..
Uneori ochii celorlalti reflecta imaginile asa ca oglinzile deformatoare..Si ne arata ceva ce nu vrem..Vedem detasarile si urile lor atit de clar..Cu detalii, si multe arabescuri..Si atitea curbe nefiresti, si unghiuri ciudate..
Nu stiu, nu inteleg cum judeca lumea..Si nu inteleg de ce judeca..E problema ei..Sa-si care singura urile in spate, pe care le tot aduna, si aduna, pina cind n-o sa mai poata..Noi trebuie sa invatam sa le evitam..
Cea mai buna metoda de detasare e sa-ti imaginezi ca zbori..Ca lasi toate problemele in urma, si urci..Spre o lumina limpede..
Am avut in viata multe perioade de confuzie, in care n-am stiut ce va fi miine..In care, parca, toti ma pocneau din toate partile, si izbeau continuu, metodic, fara mila sau alte sentimente..Ca niste roboti, comandati de un creier robotizat, care are puterea de a se juca cu constiintele oamenilor, si de a-si da libertate instinctelor sadice..S-a intimplat..Apoi au mai venit momente de liniste, cind am incercat sa inteleg..Pe mine, pe ei, situatia..Poate nu era vina cuiva..Poate toti facut, doar, ce au stiut, si nimic mai mult..S-au conformat..
E bun egocentrismul..E bine sa invatam sa ne traim viata, asa cum credem..Sa ne bucuram, si sa ne intristam in felul nostru, propriu..Sa realizam ca meritam, si bune, si rele, si ca ne vin de la ceilalti, care sint diferiti..Sa traim intre valorile proprii, si intre capacitatile noastre de a intelege, cit putem, mediul..Si sa mergem inainte.. E bine sa intelegem cit de important e sa ne conservam energiile, ca sa putem sa mergem inainte..E bine sa nu uitam sa facem pasi..Sa conservam persistentza propriei memorii..Care are in ea toate drumurile de pina acum..Si mai are si originea propriei noastre fiintze..Locul unde sosim, si, de unde plecam, iar..

Luciditatzi..

Science fiction-ul e o literatura mai noua, mai adaptata vremurilor recente..E plina de technicalitati, de posibilitati, de detalii practice ale unor lumi ale viitorului..In care, omul, transformat si el, de mediul pe care si l-a schimbat si adaptat continuu, deci, in care, el omul, cauta raportul intre el si lumea cea noua..Se pare ca am intrat mai devreme decit ne asteptam in science fiction..Explozia technologica e bulversanta..Si totul se schimba imprejur atit de repede, ca ne pierdem..Ne simtim strivitzi pur si simplu de atitea date..Ne transformam si noi..Ne robotizam incetul cu incetul..
Ce frmos e afara..Ce anotimp fascinant..Ce interesante sint fiintele astea bipede..Or fi chiar toti roboti? Sau au mai ramas si din cei reali?

Detasare

La orizont se amesteca oceanul, cerul, si razele de soare..Acolo, la orizont, e ideea mea de departe, si de reper..Spre acolo merg, fara sa stiu cum, si ce voi intilni..Poate va fi ceva greu de imaginat..Sau poate nu va fi nimic..Poate voi gasi, peste tot, nimicul..Dar voi continua..Pentru ca, un calator are, ca destin, drumul..
Fiecare isi are orizonturile lui..Unii cauta bani, lux, un extaz al propriului corp..Altii cauta idei, ginduri, idealuri.. Avem asteptari, si scari de valori care ne determina traiectoriile..Unii stiu, altii nu..Unii vor reusi, altii nu..
De multe ori idealizam..Si privim doar in alb si negru, tot..Vrem sa avem o relatie perfecta, cu un om absolut deosebit, cu care sa traim o viata echilibrata si profund stabila..Vrem sa gasim armonie in tot ce sintem, ce facem, si ce vrem..Vrem alb..Se pare, insa, ca viata dimprejur a atins un nivel de negru foarte-foarte intens.. Toate au devenit atit de sinistre, ca e greu sa mai accepti, aproape orice..Esti inconjurat de un social care incurajeaza o libertate a descreierarilor si dezaxarilor de tot felul..Esti constrins sa accepti niste porcarii de neinchipuit, doar pentru a supravietui..Esti abuzat, jignit, umilit, de toti..Bine, nu e o umilintza care sa te termine de tot, una clara..Nu, e o umilintza in fata tuturor, impusa..Una care sa-ti reduca fiinta la un infinit mic..Fericiti cei saraci cu duhul, ca ei nu sesizeaza..Si fericiti cei care se cred stapini..Desi..
Se pare ca termenul de "evolutie" e, si el, unul relativ..Pentru ca, acum, technologia ne-a creat alt mediu.. Avem multe avantaje..Avem computere, masini, roboti..Internet, celulare, programe specializate..Avem la dispozitie atitea informatii cit n-a visat nimeni..Dar mai avem multa prostie, simultan..Avem mult absurd in creierul, robotizat cumva si el, al unora care iau decizii, pentru noi..Chiar foarte mult absurd..
Si totusi, noi, daca am fi in locul lor, ce am face? Nu cumva problema e, de fapt, in noi?
De asta, ma gindesc de multe ori, la educatie..Si imi revin multe amintiri din perioada in care si eu invatam, si cautam sa inteleg lumea...Si ma intreb iar..Cine mai sint eu, in oglinda constiintei mele de acum? Oglinda mea de acum, de ce nu reflecta la fel, ca atunci?..Si, oglinzile lor, de fapt, cum reflecta?

Puncte imponderabile

Inaltimile au extazul lor..Cind urci, fie real, sau in imaginatie, simti o fericire ca te cuprinde, fara sa intelegi de ce..Contextul iti creeaza starea, de multe ori..Iar zborul e o experienta rara..
Zborul cel metaforic inseamna totusi, o detasare..Un calm..Cind dai drumul unor legaturi, si te eliberezi, si privesti lucrurile de deasupra..Si, cind incepi sa intelegi lucrurile in ansamblul lor..Cind simti formele, si explicatiile lor, dar si logica legaturilor dintre ele..Cind asezi pe o scara, tot, in ordine..Si, cind, iti dai seama ca ai incheiat un capitol important, si esti pregatit sa incepi un altul..
Inceputurile sint intotdeauna pline de emotii..Ce va fi de acum incolo? Oare am sa ma descurc? Cit de greu va fi de data asta? Iar farmecul inceputurilor e ca nu exista un raspuns, atunci..Avem doar experientele celorlalte inceputuri, din trecut..
Cred ca cele mai interesante, si mai pline de continut inceputuri le-am trait in scoala..Orele, tezele, examenele, noul an scolar, toate erau atit de incarcate de ginduri, de trairi, de semnificatii, ca uneori simteam ca ma depasesc..Mi se pareau uriase..Aveam emotii profunde..Cred ca si colegii le aveau, dar, poate ei stiau sa si le ascunda mai bine..Toate, cel putin pentru mine, erau ravasitoare..Asteptam sa se termine, ca sa imi adun, in liniste gindurile..
Drumul spre casa, inapoi, era o cautare de a intelege ce am trait, si cum, atunci..Simteam o liniste, ca dupa o mare furtuna..Iar intelegerea venea, dar la mult timp, pe urma..Si atunci era, intr-adevar, frumos..