Intilnire

Cum ziceam, ne intilnim in Paradis..Paradisul meu, pentru inceput..Apoi ne plimbam si prin Paradisul tau, dupa care ne conversam pe o banca din Parcul Intelegerilor noastre..Putem sa si plimbam pe aleile din Paradisul celorlati..Putem fi oriunde, atita timp cit intre noi e acel Paradis..
Am sa ma imbrac cu costum la moda, desi e aiurea, pentru ca in Paradis nu e tinuta obligatorie, e in pielea goala, pentru ca hainele sint ipocrizii inca nelegale..In paradis esti asa cum esti..Totul e sa realizezi ceva, oricum ai fi..
Vezi, in viata conteaza lucrurile profunde..Viata adevarata trece peste amanunte, uita detaliile..Pastreaza doar culorile cu care fiintza dinauntru picteaza viziunile..
Mai nene, ce frumos era cind eram copii, si ne puteam imagina atitea..La ce dracu ne ajuta ca ne-am maturizat, si ca am trecut prin atitea mizerii? Ca sa ce? Ca sa simtim ca am pierdut un timp pretios?
Ah, citi idioti, si cite idiotenii am intilnit..Una, si unul mai sinistru/ sinistra ca ceilalti..Si inca stiu ca sint un norocos ca am supravietuit la toate monstruozitatile astea..E uimitor..Si sint, si pot sa scriu despre toate..
Si tu esti norocos..Semanam..Am reusit sa fim acum, si sa putem spune despre noi, ce simtim..
Cit mai traim depinde de gene, de cum traim, si de cum simtim sa continuam ce ne-a fost dat..
Dar, sa revenim..Nu stiu cum sa ma imbrac, pentru intilnire, pentru ca ma simt intimidat de intilnirea cu o femeie..Ea e cu totul altfel..Ea se spala tot timpul, e curata, aranjata, machiata..Cred ca de asta i se asociaza barbatului, ca sa-l civilizeze, hahaha..Femeia e stil si metoda, si aduce ordine in lumea barbatului neglijent, si indolent..Desi e si aici un echilibru..Ca lumile fiecaruia au un stil propriu, si, traind impreuna se ajuta, ca sa devina amindoi mai buni, dar fara sa se subjuge cineva cuiva, vreodata..In fine..
Femeia e fiintza barbatului, in oglinda..Si viciversea..Pentru ca traim impreuna, si impartim totul pe din doua.. Sintem perfect egali, in tot, chiar si in pat..
Nu stiu, pentru mine, ca eu, femeia e sufletul care sa ma completeze..Omul cu care sa-mi construiesc impreuna absolut toate visele..Sufletul sicer cu care sa discut orice..Si daca n-a fost asa, atunci nu a fost omul meu..Stiu ca nu e normal sa-ti povestesti dorintele si durerile, dar asta sint eu..
Spatiile fiintei sint deschise si clare, inca..Ne privim ca si cind ne-am fi cunoscut de la inceputul timpurilor..
O sa ne intinim, cindva, in Paradis:)) Intr-o lume care e asa de binevoitoare cit sa ne cuprinda toate dorintele de a fi, cindva, impreuna..

Lumini clare

Ne intilnim in Paradis, la ora 12, ora galactica..Am emotii, ca nush cu ce sa ma imbrac, hahaha, ce prost sint, de parca hainele ar conta..Desi prima impresie e aia a primei priviri, cind esti scanat in toate detaliile, ca la aeroport, ca sa nu porti cu tine armele unor ginduri rele, sau ale unor egoisme si trufii inacceptabile pentru rasa umana..Ma rog, nu sint genul ala, dar tot am emotii, ca nu stiu ce ginduri ma judeca..Si de asta imi fac ginduri multe, ca daca imi pun camasa aia inseamna ceva, ailalta inseamna altceva..Daca sacou, la fel..De pantofi ce sa mai vorbesc nene..Desi classicul e frumos si sobru..Imi aduce aminte de examenele de la facultate, cind costumul chiar ma facea sa ma simt altfel..Si ma ajuta sa ma concentrez mai bine, chiar daca imprejur era o disperare generala la care fiecare reactiona altfel..De la dileala instabila, la o sigurantza de sine aproape infinita..Ce rau imi facea toata presiunea asta a manifestarilor lor, ca eu simteam atmosfera direct in  stomac..Imi venea sa vomit la 5 minute, pe ceas..Atomic ceasul, hahaha..Si nu era ca nu invatasem tot, ca la vremea aia nici nu aveai cum, daca erai un om normal la cap, ci pentru ca simteam o ostilitate uriasa care ma inconjura, si o dorintza a unui sistem de a ma umili si pune la podea; un sistem care avea acceptul mentalitatilor de atunci..Si durea tare de tot asta, in special in zona stomacului..Norocul meu ca n-am facut ulcer..Si asta pentru ca, nemaisuportind mizeriile alea, plecam cu altii, sa sarbatorim neprezentarea la examen, hahaha..Mergeam asa imbracati la costum, cravata, pantofi facuti cu crema intr-un restaurant unde "serveam" o ciorba de burta misto, cu mujdei si smintina, si citeva beri, ca erau mai ieftine, si ne umpleau stomacul..Zic serveam ca mincam, nu serveam ca ospatari, chiar daca eram la costum, hahaha..Bine, pe vremea aia nu erau chestii sofisticate si scumpe ca azi, pentru ca lumea erea saraca nene, nu-si permiteau decit o ciorba de burta si bere la sticla de 1/2, ca na, desi, si azi saracia e aceeasi, doar ca e poleita altfel.. Dar azi e mai multa ura, si ginduri rele..Atunci era o veselie generala, si te simteai bine in ce faceai, ca toti erau ca tine..Iti pria mai bine ciorba aia in mediul ala, decit o masa regeasca intr-un mediu intoxicat..In fine..
In timp am descoperit ca viata e pe baza de trairi impreuna de suflete, acolo e adevarul fiintei tale..Si daca nu gasesti fiintele cu care sa fii impreuna atunci iti traiesti fericirile singur..E simplu..E mai frustrant, adevarat, dar e o varianta de viata, ca doar nu ai sa te lasi prada depresiilor care iti tot vin de la tot felul de mizerabili, ca e sub nivelul tau..Si da aia iti cauti si iti gasesti ceva-uri care sa te mentina echilibrat, si activ..
Optimismul e si el o constructie din bucati de realitate..E chiar o opera de arta a ta, proprie..
Ce frumoase erau plimbarile pe faleza..Dunarea cea urias-miscatoare, inaltimea, teii, peisajele..Era un loc bun de inceput de imaginat ceva, orice, de lasat libere toate fiintele interioare, chiar si demonii, sa alerge pe pantele alea dintre faleza de sus si cea de jos..Un loc bun de refacut energiile interioare, cind, privind peisajele insorite si calme, lumile dinauntru se refaceau si isi reechilibrau valorile, dupa ultimele standarde..
Stabilitatea lumilor de acolo ma incinta..Era atita lumina si eliberare de tot..Simteam ca timpul se opreste, ca sa ma ajute sa-mi revin..Si eu priveam la tot, si ma lasam purtat in liniste, de timp, ca de apele fluviului care curgea continuu..Pluteam in spatiile mele, singur, si impacat, pentru ca eram acelasi cu acel care am fost eu de atunci, din  acel demult clar si limpede, ca cel de acum..

Fiintza raspunsurilor

Spatiile se desfasoara liber, se deschid si se arata in toata intimitatea lor..Sintem liberi sa fim noi insine, ca intre armoniile unor concerte astrale..Sintem asa, ca intre noi..Ne privim ca si cind am fi prieteni..Pentru ca sintem aici si acum, cei ce se inteleg unul pe altul, ca fiintze ce si-au impartzit un acelasi timp..Un secol pentru tine, un mileniu pentru mine..
Sintem fiintze nestiute..Ne recunoastem in oglinzile timpului pentru ca acel timp a vrut sa o facem..Chiar daca noi am fost altceva, sau altcineva..Si chiar daca am recunoscut, sau nu, asta..
Timpul ne-a impus legile lui..Si fiintza din noi le-a simulat ca le intzelege..Si am mers asa, singuri, ca intr-un tren al timpului...Dupa care am spus ca asta e prea mult..Si am abandonat un drum dinainte promis..
Sint singur..Am fost singur de dinainte ca tu sa stii..Si am mers pe un drum al nestiuturilor mele..Fericit si neclar in toate posibilele eventuale determinari..
Sint si trist, uneori, pentru ca nu stiu ce gindesti despre mine..Stiu ca imi esti aproape, dar nu stiu cind, pentru ca nu-mi spui..Si merg inainte crezind ca te mai gindesti la mine..
 Mai cred ca-mi zimbesti uneori..Asa ca Isus unui copil..Acoperitor..Patetic si etern..Sublim in nestiuturile fiintzelor care imi erau aproape..Mai cred ca imi zimbesti ca si cind ai veni din lumile care stiu toate raspunsurile fiintzei..Mai cred ca esti un adevar care a venit de dincolo ca sa ma acopere cu liniste, si calm tot ce mi-a fost nestiut..
Azi sint un om..Azi am trecut dincolo de toate intrebarile..Azi am unele raspunsuri ale fiintzei mele..Si azi am o certitudine..Ca tu esti acolo, ca sa-mi raspunzi la toate intrebarile pe care ti le pun..

Drumurile eului

Acum e libertate, acum poti sa alegi ce sa fii, pentru ca poti sa iti aduni in minte ideile care iti plac, si nu te poate nimeni obliga altfel, si esti liber sa te manifesti cum simti (daca nu incalci drepturile celorlalti, evident, dar asta e altceva)..Poti sa te razi in cap, poti sa-ti lasi parul, sau barba, lungi, pe care sa le colorezi pe portiuni cu absolut orice culoare iti trece prin cap..Poti sa te machiezi, tatuezi, epilezi, bandajezi, masturbezi (asta e din alt film) cind, si cum vrei..Poti sa-ti faci implanturi de orice, oriunde..Poti sa te manifesti de la nonconformist, la ciudat, la diliu, absolut oricind vrei, si cam oriunde..Sigur, nu poti sa iesi in pielea goala pe strada, inca, dar se rezolva si asta cu timpul..Deci iti poti crea liber o masca, sau mai multe, si un personaj, sau mai multe..Poti fi ceva ce ai dorit, sau visat..Si asta pentru ca iti e permisa originalitatea de lumea de azi..
Pe vremea mea era un pic altfel..Atunci puteai sa-ti eliberezi fiinta sensibilo-ginditoare in alte chestii mai de substantza artistico-filosofica cumva, in conformitate cu dictatura aferenta, si vremurile acelea..Si ca alternative aveai teatrul, videourile cu filme piratate pe casete video aduse din west, ultimele si cele mai interesante filme, revistele din west, muzica, etc etc..Atunci m-am eliberat "social" de toate, pentru ca in mine eram liber tot timpul..Dar eliberarea mea adevarata era una spirituala, pentru ca ma alaturam ginditorilor liberi din orice domeniu..Si o faceam creindu-mi idoli din tot ce mi se parea ca merita..Am adunat in mine toate adevarurile pe care le-am gasit, si descoperit..Am invatat sa gindesc altfel..Si am devenit, in timp, un alt om, care pe masura ce invata devenea alt om, si alt om, transformindu-se continuu..Deveneam constient ca socialul raminea in urma, dar eu eram prea preocupat sa descopar continuu, pentru ca era atit de fascinant totul, si erau atit de interesante realitatile care se deschideau..La mine procesul asta al descoperirilor era pornit dintr-un intuneric cvasi-absolut, si continuat intr-o perioada de continua confuzie sociala, in care ochii lor te urmareau obsesiv si haotic..Dar am rezistat eroic, hahaha..Ce am remarcat a fost un continuu de libidinos-salbatic care a trecut granitzele lumilor..Eram imun la multe, asa ca am rezistat..Dar asta cu pretzul unor mari tristetzi, care, pe alocuri au devenit depresive..Am  supravietzuit..Si am zis ca asa ar trebui sa fac, si sa fiu, omul ala liber, si deschis, si care isi pastreaza valorile..
Ce e interesant e ca fiintza mea profunda e aceeasi..De aceea ma intorc de multe ori in amintiri, ca sa retraiesc o viata de demult, si ca sa-mi revin la mine, si ca sa pot redeveni ce sint, cind unele lucruri ma instraineaza de real..Si acolo ma refac, in substantza aceea a mea, in eul meu profund..Ca sa pot iesi la suprafatza asta sociala, si sa imi continui drumul meu..Si ca pot face ce fac, devenind..
Toate complexitatile astea ale eului in contextul social sint constructii ale mintii proprii..Si toate se bazeaza pe lucruri simple si fundamentale..Pe citeva idei clare, care se asociaza limpede, ca sa determine toate constructiile complicate ale unor deveniri, de mai tirziu..E matematic, si atit de firesc..
Noi sintem deveniri..Pentru ca ne nastem cu anumite configuratii psihice, pe care le dezvoltam..Si ne transformam continuu pe anumite traiectorii posibile ale destinului..Evoluam, ca sa ne exhibam fiintza, si mergem pe drumurile pe care le descoperim..Si o facem conshtientzi de noi, si de conshtiintzele lor..Pentru ca stim ca asa putem sa devenim ce putem deveni; noi insine printre toti ceilalti..

Lumea lumilor

E liniste iar, si e intuneric..Lumini colorate joaca interesant dincolo de fereastra..Ploua incet si continuu..Pe geam se deseneaza linii paralele de apa, care seamana cu liniile lichide de afara..Toate se misca incet si stabil..Lumea isi duce inainte lumile lent si nevazut..Intunericul a adormit toata agitatia zilei..

Confuzii

In spatele unei opere se afla un spirit, care organizeaza tot..O constiintza care e deasupra si face toti pasii, de la a imagina, a selecta, organiza ideile, pentru inceput, dupa care incepe sa construiasca cu ele ginduri, idei, si lumi care sint vizualizate si clare si distincte..Apoi le transfera pe toate in cuvinte, fiecare dupa metoda lui proprie..Eu reduc la minim exprimarea, pentru ca sint format pe model matematic, si pentru ca simt ca asa trebuie sa fie totul, esentzializat, clar, si direct..Modelul asta poate parea dur, dar mie mi se pare cel mai adevarat dintre toate..Si fac asta pentru ca am trecut prin multe experientze neplacute, in trecut, in care eram obligat sa citesc lalaieli cvasi-sinistre cu fraze cretine si lipsite de sens, pina la absurd uneori, construite steril si stupid din muuuulte cuvinte care erau scrise doar ca sa umple multe pagini..Ma gindesc de multe ori, cind vad un text inept, la ce am studiat la limba romana in liceu..Cite teorii, cita analiza pe marginea unor texte mediocre de-a dreptul, daaar considerate repere ale culturii nationale..Iti dai seama ce cicanarii pretinse mai sint bagate in mintea tinerilor, inca, dar care au iz de "patrie" si "natiune", si care incearca sa le trezeasca un patriotism latent..S-a manipulat masiv in invatamintul romanesc, si inca se mai face, cu aceleasi metode primitive..Tin minte ca studiam literatura romaneasca clasica, pe care toti o laudau ipocrit, ca e valoroasa ca arata nush ce idei din nush ce context istoric..Asta in timp ce literatura universala era plina de capodopere de care nu spunea nimeni..Iti dai seama ce sistem aberant era ala care iti impunea asta..Si asta cu literatura era doar o mica parte din tot..Sigur, exista valori si in literatura, si artele noastre, dar ele sint mici fata de ce au facut altii..Ma gindeam de multe ori la Brincusi, si la opera lui, ei bine, el e valoros nu ca e roman, sau sculptor, sau ca a deschis nush ce curent in sculptura, nu, el e bun pentru ca a construit in alt fel o realitate profunda si artistica..A pus problema altfel, a deschis un drum nou, al unui ideal al unor forme care erau profunde si nespuse inca..Asta in acea arta a unor cautari universale, si continue..El a elaborat o alta viziune, o alta metoda proaspata si clara, in acel context..De asta e mare el, ca artist..Dar el e doar un pas din tot mersul asta al cautarii artistice..Si noi am facut din el un mit, asa cum am facut din Eminescu..In fine.. E o discutie infinita aici..Eu il vad pe Brincusi un moment din evolutia artelor, ca trecere din ceva spre altceva.. Si ca sa intelegem ce a facut Brincusi trebuie sa studiem evolutia artei..Pentru ca el e de acolo, din locul ala, al constructiei unor lumi diferite care au insemnat un pas inainte..Iar faptul ca e roman, si ca a trecut singur peste toate barierele, e meritul lui, nu al tarii, sau al culturii din care a provenit..El a fost puternic si valoros, si un noroc ca s-a nascut in Ro, pentru ca s-ar fi putut naste oriunde..Ce ma mira e cum romanii si-l atribuie firesc, ca fiind al lor, hahaha, pai el e universal de cind s-a nascut..In fine..
Sigur, cultura noastra e sublima, doar ca lipseste cu desavirsire, si noi ne atribuim valori care nu prea ne apartin..Ne dam mari cu oameni care au trebuit sa emigreze ca sa se poata afirma..Pentru ca, daca ar fi ramas in tara s-ar fi ratat sigur..Sint numeroase exemplele..
Mi-e sila de mentalitatea romaneasca primitiva..Uite-te ce a ajuns tara, si iti dai seama de toate..Sigur, avem valori, absolut adevarat, dar ele au fost respinse de sistem..De un sistem construit de oportunisti prosti care au jefuit de valori un popor slab, si confuz..

Cautator de euri

Spiritul tau curge pe geometriile timpului..Spiritul meu curge la fel..Ne-am intilnit din intimplare aici, acum, intr-un loc al nepasarilor..Ne-am privit unul pe altul ca si cind ne-am fi descoperit ciudatzenile ca venind dintr-o alta lume..Ha, iti poti imagina, o fiintza asa de asemanatoare, cu ochi expresivi, cu miini, cu corp, si cu care poti vorbi in aceeasi limba..Si care are atingeri moi si placute, si care iti dau senzatii profunde..
Sint atit de obosit dupa atitea..Sint sictirit si plictisit de toate..Mi se filfiie de toate, si am o greatza profunda de realitate..Imi gasesc refularile in alcool si in idealuri colorate..Le vad pe toate ca si cind as fi trait de cind lumea..Sint singur si lovit continuu de toate mizeriile posibile..Astept un suflet care sa ma ajute sa ma salvez de toate conspiratziile pe care lumea mi le-a construit imprejur, hahaha..Am zis ca astept o salvare ca o ironie, na, ca nu exista asa ceva..
Ma consolez cu ginduri despre stiintza, cu mici filosofii, cu trairi de moment, pentru ca ma fac sa uit de toate.. Maninc ceva bun, beau alcool, si viata pare acceptabila..Ca si cind as fi intr-o viata care mai cere atit de multe de la mine..Si ca si cind as fi intr-un prezent in care mai am atit de multe de spus..Eu, un om care a invatat sa se lupte neconventional cu fiintze care mai de care mai adaptate unor timpuri atit de schimbatoare..
Ascult cum trece timpul, ca pe o melodie care ma transforma..Sint o asteptare muta si aprobata de un fel de spirit discret si atot-stiutor..Sint o istorie a nespuselor, care nu stie nimic din ce fost, ca sa fie scuzat ca nu ar putea anticipa nimic din ce va veni..Sint un ceva ce lupta, inca, cu prezentul..Sint asa cum sint, un eu care pluteste prin apele timpului..Un eu care isi cauta un drum catre alte euri..

Cautarile echilibrelor

Plutesc..Sint intre apele timpului..Alunec pe linga pietre si stinci, si admir fiintzele adincurilor..Ma joc in mediul asta schimbator, de-a exploratorul..Am un costum sofisticat care ma apara de hazarduri..Ma uit la spectacolul vietii cu o admiratie sincera..Sint izolat in mine, si imi traiesc mici fericiri aparent linistit si calculat, pentru ca pot privi fara sa ma exteriorizez..In afara e calm..Inauntru e o liniste aparenta, pentru ca sint multe suisuri si coborisuri, cautari, si nestiuturi..Ma misc pe inceputuri de traiectorii, si in minte mi se invirt tot felul de ginduri si trairi amestecate aleatoriu cu amintiri de toate felurile..Sint iar la un sens giratoriu al timpului, in care ma invirt continuu, ca sa-mi dau timp de analize..Stiu ca trebuie sa actionez, dar mai stiu ca trebuie sa imi construiesc inainte unele variante posibile..Si sint in meditari inca, sint in etapa constructiei viitoarelor echilibre ale fiintei, pentru viitoarele drumuri..Imi e bine, inca, pentru ca stiu dimensiunea fenomenelor posibile, si toate sint accesibil-controlabile..Simt ca raspunsurile sint aproape..Mi-am luat un timp de meditat, si am lasat un spatiu intre mine si tot, ca raspunsurile sa vina firesc, si clar definite..Sint intr-o vacantza relativa, am uitat de probleme, am uitat de tot, astept doar ca raspunsurile sa ma busheasca cu adevaruri, hahaha..Mi-e atit de bine ca as putea sa zic de pe acum care vor fi solutiile la toate, dar nu vreau sa dezamagesc propria inspiratzie si intuitzie, de aia le las pe toate libere ca sa vina cu raspunsul adecvat..Ca daca nu e adecvat, e neadecvat, logic..
E bine sa te lasi plutit uneori, mai ales daca esti intre lumi pline de adevaruri..

Timp singuratic

Ma intreb daca dupa toate mai ramine ceva..Daca bucati mici din lumile care au fost se transfera spre lumile care vin..Pentru ca noul sterge pe jos cu vechiul, il foloseste si il scuipa ca o guma de mestecat..
Timpul trage, ca un cal, carutza spatiilor, le duce cu el, cind mai repede, cind mai incet..Desi, parca timpul e mai mult decit un cal, e un fluid care curge aparent cu aceeasi viteza, si care poarta pe el toate navele spatiilor posibile, nave pe care se afla toate sistemele de referintza posibile..Si noi calatorim cu toti in nave, sintem care marinari frecatori de punte, care operatori la to'felu de instalatii, care ofitzeri de toate rangurile posibile..Comandantzi pare ca nu sint, ci doar ici colo cite un idealist considerat nebun, care sare peste bord ca sa revina cu rezultatele unor scufundari..
Timpul pare ca nu negociaza nimic, cu nimeni, niciodata..E dur, si rigid..E ca un rege etern, care a vazut tot.. Un rege in fata caruia toti sintem sclavi..Un rege singuratic..

Alte treceri

Scriu din exasperare, pentru ca nu gasesc nicaieri nimic din ce mi-as dori sa citesc..Si scriu ca sa nu uit, si sa am ce sa citesc cind toate mi se intorc impotriva..Si mai scriu din un miliard de alte motive, mai mici, sau mai mari, dar in principal scriu ca sa comunic lucruri pe care nu le pot discuta cu nimeni..
Ieri ziceam despre adevaruri, si incercam sa le clasific, sau sa spun cum sintem noi legati de ele, de adevaruri.. Ce n-am zis e ca adevarurile astea ne vorbesc in tot felul de moduri, de la soapta, la urlete..Ne vorbesc pe limba lor, si tot ce trebuie sa facem e sa invatam sa le ascultam..Pentru ca ele ne sint comunicate prin tot felul de variante: prin oameni, la diferite discutii, prin intimplari, prin ginduri, prin trairi, prin visuri, etcetc..Gasim adevaruri doar plimbindu-ne noaptea cu tramvaiul; sau negociind la piatza, sau conversind savant cu un intzelept..Pentru ca adevarurile sint peste tot, clare si imediate..Depinde doar de noi sa le "pescuim" si sa le intelegem..Tot ce trebuie e o minte educata, si o dorintza de explorare..Si tenacitate, clar..
Lucrurile sint simple in aparentza, asa cum a fost cu marul lui Newton..O intimplare..Cite mere n-au cazut pe jos, pina la Newton? Miliarde..Dar doar mintea lui Newton a descoperit formula atractiei universale.. A fost magie? Hahaha, poate ca unii o interpreteaza asa..Nu bre, a fost o munca uriasa in spate, ginduri, cercetari, asocieri de idei si variante posibile..Mie si acum  mi se pare fabulos sa descoperi legea atractiei universale, adica sa sintetizezi intr-o formula simpla fortza cu care 2 corpuri de mase date m1 si m2, la distantza data r, se atrag intre ele F=k*m1*m2/r^2, unde k e o constanta..Pai cu fortzele astea determinate pui o uriasa ordine in haosul universului, si incepi sa construiesti o intelegere a lui..Iti dai seama ce importantza a avut o asa descoperire..Si asta a fost doar inceputul..Pentru ca spiritul cel cautator a descoperit atitea, si atitea..
Astazi sintem inconjurati de atita cunoastere..Sint atitea formule, si diagrame care descriu in detaliu multe fenomene..E fascinant tot..
Linistea ne aduce gindurile care se combina intre ele, ca sa genereze idei..Si ca sa ne stabilizeze echilibrul fiintzei..In liniste meditam la tot..
In ultimul timp mi-am luat o vacantza pentru ginduri, si le-am lasat libere, pentru ca am obosit de unele constringeri, dar e posibil sa urmeze o perioada  de dureri psihice mai neclare, datorata unor interferentze cu oamenii..Pentru ca de la oameni am avut atitea dureri nemeritate, si am dezvoltat si o fobie..Pentru ca mi-e atit de sila de reactiile lor..Pentru ca sint atit de salbatici si haotici..Si complet cretini..Plus ca au atitudini cvasi-criminale..Si asta o vezi conducind in trafic..In fine, sa uitam..
Ce imi doresc e un job in cercetare, ca acolo sint doar eu cu mine, concentrat pe ce am de facut, rezultate clare puse in documente, si nu trebuie sa inghit nush ce mizerii de la nush ce mizerabil de sef inept..Jobul de acum e convenabil si stabil..Mi-a dat o oarecare liniste..Ma pregatesc de schimbari, normal, si caut ceva care sa imi puna mintea la contributie..Asta o sa vina, in timp..Totul e sa ma simt liber in mine, si apt sa incep altceva..Resurse suficiente am..Sa vedem ce apare la orizont..

Treceri

Try to remember the kind of september..Ce frumos, sa incerci sa-ti amintesti vremuri de septembrie, dintr-un alt septembrie cind erai asa de tinar si doritor a afla atitea adevaruri pe care toti le ascundeau..Un septembrie dintr-un alt timp al tau, si dintr-o alta realitate, cea de atunci, cind stiai ca poti atit de multe, si cind iti cautai fiintza printre toti ceilalti..Iti amintesti si cit de inchistate erau toate, si cit de nedescoperibile..Ce vremuri.. Ce mult era atit de aproape, pe cit era de departe, si ce adevarata era realitatea aceea deschisa, pe care nu o puteau vedea ceilalti..Desi in ochi le simteai o dorintza de a deveni ceva ce nu-si puteau defini..Ce limpede parea totul, pentru ca le simteai printre linii si cuvinte o dorintza de a se elibera si ei, ca si tine, si de a zbura spre ceva ce isi doreau atit de mult..Eram aceiasi, in acelasi context social pe care nu il puteam explica, pentru ca simteam ca ne depasea..Eram atunci doar priviri deschise, si oameni intre alti oameni, care isi doreau sa isi comunice fiintzele  fara limite, si fara constringerile impuse..
Asa am crescut, si asa am invatat sa fim, liberi pe dinauntru..Cu toate lumile reduse in exterior la cevauri asteptate de la ceilalti..Septembrie e, ca si octombrie, un inceput de toamna, si un inceput de toate inceputurile..M-am tuns conform, ca asa era la inceputul scolii, sa fii cum se cerea de la tine..Inca mai am in mine toate rigorile de atunci, si ma conformez lor, orice ar fi, si oriunde m-as afla, pentru ca asa era acea lume in care am crescut, si in care am aflat acele adevaruri care m-au facut sa fiu ce sint..Si pentru ca lumile mele de acum aduc un fel de omagiu acelor inceputuri..
Try to remember the kind..E o toamna pe care o simtim in ginduri..Melancolim pe armoniile visurilor de atunci, pentru ca atunci simteam atit de profund cum in noi incepeau atitea inceputuri, si cum toate se desfasurau evantai de lumi de lumi de lumi din lumi..
Cred ca pastram cu grija copilul din noi, pentru ca el e cel care ne duce inainte, cu toate naivitatile si sperantele lui, si el ne da impulsurile drumurilor posibile..Si el e cel mai sincer si adevarat om care ne intelege asa cum nu ne-a inteles nimeni..Un om clar si limpede, si care ne priveste inca intrebator, cu ochi albastri ca ai ai marilor in care astazi vedem topite toate infiniturile..Un om care e acelasi, si care ne e alaturi cind ne dor atitea..Care vine parca sa ne mingiie cu lumini, si vorbe dulci, si atingeri moi, ca si cind ar vrea sa ne aduca, de dincolo, toata linistea universului..
Toamna e aceeasi, seamana cu cea din amintiri..Si toamna ne aduce inapoi, spre noi insine, si ne spune, cu acelasi ton de profesoara la catedra, sa nu uitam niciodata ca sintem acum pentru ca atunci am fost un eu care a evoluat, si ca viata a fost un exercitiu bun pentru a merge inainte pe propriul nostru drum..
Am fost in rindul doi, banca de la geam, aveam in fata 2 tipe, si un coleg de banca dragut si tocilar, care invata scriind..Pe fereastra vedeam curtea interioara..Orele imi erau pline de  emotii, pentru ca niciodata nu invatam tot, si nu-mi faceam tema complet..Eram tot timpul intr-un fel de observare a tot ce se intimpla, pentru ca toti veneau cu atitea noutati, care erau atit de interesante..Si simteam, parca, de atunci, ca lumea asta a liceului o sa ma bintuie toata viata, pentru ca am sa incerc s-o inteleg tot timpul, si tot timpul ceva o sa-mi scape..Ceva ce nu stiu sa definesc clar, pentru ca e legat de un nestiut ce era dat de fiintzele celorlaltzi, fie ca erau profesori, sau colegi..Un nestiut misterios..
Azi inca ma mai intreb daca am trait atunci, asa..Si imi e teama sa incerc un raspuns, pentru ca acele vremuri aveau atit de multe nedeterminari, care ma mai bintuie si azi..Pentru ca mai simt neclar in toate gindurile mele toate variantele nespuse, si resimt inca fricile nestiuturilor din toate constringerile date in atitea expuneri si explicatii..Care exprimate in formule, care spuse in cuvinte clare, si restrictive, care parca aveau in ele, printre rinduri, insinuari care ne vorbeau despre incapacitatile fiintei din noi..Pentru ca ni se spunea clar, pe un ton imperativ, ca vom esua toata viata, orice, si oricum..Si asta te doare in adincul tau cel mai adinc, sa vezi cum un elaborat iti prevede un fel de viitor..Un elaborat care, in timp s-a dovedit el insusi un esuat..
Dar toate te-au durut tare de tot..Si ai invatat sa treci peste toate regindindu-ti fiinta..Si ai trecut, si ai fost un om care a evoluat continuu, uitind, si amintind episoade de trecut..Si ai devenit, pentru ca tu ai stiut ca valorile tale sint mai adevarate..Dar asta a cerut timp, si energie vitala..

Infinitul posibil

Fiinta ne e un dat; un corp, si o minte care sa invete..Invatind, si traind experiente ne transformam continuu.. Totul e ca acumulind informatii sa invatam sa separam valorile intre ele, si sa nu ne lasam manipulati de tot felul de inselatorii colorate, si unele dintre ele abil construite..Si asta o facem mergind la sursa adevarurilor..
Acuma exista multe adevaruri, de toate felurile, si ele dispuse pe diferite nivele, de la cele mai mici la cele mai inalte, si puternice..
Exista adevaruri obiective, cele care ne vin din stiintze, si adevarurile fiintzei proprii, si toate sint importante..Adevarurile fiintzei sint cele legate de cum am crescut, in ce mediu, cu ce valori, care ne-au fost mai mult, sau mai putin impuse, si ce simtim din interiorul nostru; pentru ca avem anumite deschideri spre anumite ceva-uri, anumite placeri proprii, anumite tendintze, si anumite talente..Dar totul pleaca din ce ne place sa facem, si ce acceptam din ce nu ne place, pentru ca pe ele incepe sa ni se defineasca fiintza, si destinul..Iar in destin, adica in viitorul construit de noi, conteaza mult si capacitatile construite in procesul de invatare, pe linga cele native, adica deschidere, tolerantza, acceptare, intelegere, pe scurt tot ce invatam invatind, pentru ca ne construim o complexitate proprie a fiintei care sa fie adaptabila unei uriase complexitati a realitatii asteia..Si facem asta comparind, selectind, reorientind tot ce ne vine ca informatie autentica din realitate..Adevarurile lumii ne construiesc adevarurile din noi, iar noi reconstruim in minte lumi din adevarurile invatate, jucindu-ne cu ele, asa cum fac copiii...
Totul e sa ne pastram acel entuziasm de inceput, si acea fericire a descoperirilor, si explorarilor continue..
Mintea e un perpetuum mobile, merge inainte, si cauta..De ce? Habar n-am..Stiu doar ca eu, ca om am fost salbatic atacat de tot felul de prosti cu tot felul de descreierari atunci cind ii contraziceam cu argumente logice si stabile..Si asta mi-a dat o stare de confuzie, pentru ca eu credeam ca stiintza  e o baza a existentzei noastre..Dar, pare ca stiintza e doar pentru cei care o pot intelege..
De asta cred ca am sa devin un si mai mare luptator, unul mai hotarit in a izbi prostiile, si prostii, cu aceaasi violentza, pentru ca mi-a ajuns ce am vazut..Si nu pot sa-i las sa isi manifeste ineptiile asa cum o fac, sau au facut-o..Stiu ca in viata te lupti ca sa supravietuiesti, dar mai exista si niste reguli ale civilizatiei..
Spiritul e altceva..E ceva ce s-a elaborat in timp, e esentza de ginduri si trairi..E spatiu interior si exterior construit din adevaruri, si e ceva la care aspiram..De asta invatam sa zburam, si sa ne eliberam de toate.. Ca sa fim noi insine gindind cu mintea noastra, urmind o traiectorie posibila visata..Cautind acel infinit posibil..

Zilele trecerilor

Intr-o miercuri am simtit singuratatea cum imi trece prin fiintza ca sagetzi bine tzintite de undeva, de cineva.. Intr-o joi m-am indragostit de o iubire a vietii mele, care intr-o vineri mi-a spus ca vrea sa ne despartzim definitiv..Intr-o simbata am vrut sa uit tot, ca sa-mi rezerv o duminica pentru o alta dragoste..
Intr-o luni am luat totul de la capat, cu tot ce ar fi insemnat asta..Am trait intens toata ziua, am gindit si imaginat la tot ce va veni..O luni ca un inceput de univers..Marti s-a intors, ca sa-mi dea atitea idei noi, si variante, din care sa aleg..Miercuri a venit cu multe intrebari, si nedeterminari terminate in nelinisti..Noaptea am visat ca vine o noua zi cu priviri tacute,  noi doi, stind fata in fata..Joi am crezut ca stiu ce nu stiusem.. Am dormit profund si am visat o vineri de toamna, cu peisaje ruginii, si plaje insingurate..Vineri am intrat in marea calma a singuratatilor..Simbata am stat pe nisipul tristetilor mele adunate in dune..Am facut castele umede si am desenat pe nisip geometrii imaginare..Duminica am calatorit prin locurile amintirilor..
Luni am refacut traseul vietii mele in contextul vietilor celorlalti..

Cuvintele fiintzei

Traiectoriile trecuturilor se rasucesc in modele complicate si miscatoare, ca sa se inoade in clipa asta, in spatiul temporal de aici, si sa se opreasca..Energiile circula pe firele traiectoriilor inainte si inapoi ca lumini colorate, cind mai incet, cind mai repede, izbind cu putere crescatoare nodul, pina se desface, si energiile incep sa se miste pe traiectoriile viitorurilor care se construiesc tot ca fire care tzes un model si mai complicat, si perfect imprevizibil..Stam inca in nod, si privim din sistemul nostru de referintza combinatiile trecuturilor cum aproape le ating pe cele ale viitorurilor, intr-un dans posibil, si ne gindim daca putem incerca sa devenim premonitori..Chiar daca istoria se repeta, cum se spune, ea se repeta pe alte nivele, pe o alta ramura a spiralei evolutive..
De ce se spune oare, in chestiile alea profunde, ca inainte de toate a fost cuvintul? Sa fie pentru ca in cuvint se sublima comunicarea, care e fundamentala spiritului? Se prea super poate..Sau nu..Sau na, ca cuvintele sint esentze in ele insele, si in cuvinte putem defini gindurile si sentimentele noastre in mod clar si destul de precis..Chiar daca uneori ne e greu sa spunem cuvintele care ne arata starile, ele ne circula prin minte, si se combina firesc in siruri care construiesc sensul cautat, daca ne eliberam mintea..Pentru ca pare ca ele vin sa ne ajute, daca si noi ne cautam ajutorul lor..Si pentru asta e bine sa ne relaxam, si sa eliberam mintea de toate posibilele constringeri..Ca intr-o sedintza la un psiholog, in care psihologul sintem chiar noi:)
Cica textele sint hartzi in care cuvintele inlocuiesc grafica..
Cuvintele ne ajuta sa simtim substantza textului, pentru ca simplifica tot, si reduc toate logicile si ideile in lucruri imediate, si usor de memorat..
Cu cuvinte poti construi imperii..Sau concepte de nivelul unor imperii..Cu cuvinte poti ritma, sau cinta cu talent tot felul de variante de sublim..
Eu cind am invatat engleza, asta dupa romana, germana, si franceza, am inceput prin a invata cuvinte, inainte de orice..E un bun exercitiu si pentru minte, ca te face mai flexibil in exprimari..
Viata noastra e o trecere care se poate pune in cuvinte..Pentru ca in cuvinte e fiintza noastra profunda..Inima e un cintec compus din cuvinte, un cintec cintat unei lumi posibile, care e probabil sa ne inteleaga..

Matematici distractive

La job timpul trece destul de greu uneori, si de asta propun o chestie distractiva care sa mai aline plictiseala, si sa creasca doza de fericire pe masura ce orele trec: o metoda ultra-simpla de calcul in procente a timpului scurs (sau ramas, la alegere)..Ca eu ma bucur cind procentele cresc, si se apropie plecarea acasa:) M-am gindit la asta de mai mult timp, si am zis sa o scriu, ca merita, e distractiva si practica, mai ales ca am experientza in imperial, care lucreaza cu optimi..Asa..
Deci, cu metoda asta calculezi cit la suta din timpul total de munca a trecut, ca te ajuta sa vizualizezi mai usor totul, ca una e sa stii ca au trecut 3 ore si 20 de minute, si alta e stii ca au trecut 42% din timpul total, ca pe masura ce cresc procentele creste si doza de fericire hahaha..
Ideea de baza e ca la fiecare 5 minute a trecut 1% din timpul total, asta cu mici ajustari la orele fixe..Bun.. Dupa o ora a trecut 12.5% (poti aproxima cu 13%), dupa 2 ore au trecut 25% fix, dupa 3 ore au trecut 37.5% (aprox 38%), dupa 4 ore 50%, dupa 5 ore 62.5% (sa zicem 63%), dupa 6 ore 75%, dupa 7 ore 0.88%, dupa 8 ore 100%:)..Daca au trecut sa zicem 5 ore si 40 de minute, asta inseamna 63% (pentru 5 ore) plus cite 1 procent din fiecare 5 minute ale celor 40 de minute (adica 40/5=8) egal 63%+8%=71%..
Si asa poti calcula la orice moment cit % a trecut..E simplu..Trebuie un pic de exercitiu, si asta, zic eu, e o metoda super de a-ti calcula fericirea:))
Daca vrei ca calculezi cit timp a ramas, in procente, faci o simpla diferentza: dupa 5 ore si 40 de minute au trecut 71%, deci au ramas 100%-71%=29% yupiiii:)))
Asta e formula fericirii la job, ca na, alta nu stiu, ca la job lumea e cum e, ai sefi, tre'sa rezolvi tot felul de dileli, dar daca vezi cum creste in procente timpul scurs incepe sa-ti fie mai bine..Enjoy..
Daca sint intrebari raspund prompt, promis:)
PS Vazui ca scrisei des cuvintul "fericire", cre'ca m-am molipsit de la madam Udrea, decit ca nu-mi pusai cu pixu' pe spate, sau prin alte locuri, hahaha

Visurile unor vietzi

O intoarcere in trecut e o excursie intr-un necunoscut larg si plin de posibilitati, pentru ca te duci intr-un loc pe care ti l-ai fabricat singur, din bucati de trecut, ca sa iti fie confortabil, si cald, asa ca pentru tine..Explorezi un loc  deja explorat in care totul ti-e deja familiar..Te intorci ca sa retraiesti ceva ce s-a intimplat intr-un alt timp, in care erau alte reguli, si in care si tu erai altul, asa, ca sa iti imaginezi cum ar fi fost..Acum esti un  rege al amintirilor tale, pentru ca iti retraiesti totul asa cum ai fi vrut, in felul tau..Si poti manipula spatiul, si timpul, ca sa iti fie favorabile..E bine, e atit de bine cit sa poti spune ca iti iubesti amintirile, amintirile tale, cele ordonate si aranjate de mintea ta de regizor genial..
Stiu ca o intoarcere in trecut e si o privire in oglinda unor realitati care au fost, dar care au putut fi orientate  asa incit sa vedem realitatile care ne convin, hahaha..Asa e cu noi, cu fiintza care sintem, ca selectam din tot ceva ce ne e propriu, si ne convine..
Azi a plouat..Si ploaia a ritmat ceva ce era un fel de cintec al interiorului nostru atit de profund..Un cintec pe care l-am cintat tot timpul, in minte, cu toate detaliile, ca Beethoven..Si am vazut printre armonii unele peisaje dintr-un oras care era un fel de viziune reprimata..
Stiu, realitatea e concreta, si atit de imediata..Ca opus imediat al trairilor mele idealiste..Ca un impact direct in visurile pe care cu greu le-am eliberat..
Spatiul si timpul ne sint alaturi..Sint componente din care e construita iubirea..Cred ca intelegi asta, pentru ca in intelegerea ta sta cheia eliberarii de ce ai fost..Si stii, cu cit intelegi mai mult, cu atit mai mult te apropii de un ideal, care e o iubire clara si limpede, pe care o poti proiecta spre ceva ce iti e atit de al tau..
Oamenii sint oglinzi..Ochii sint deschideri..Sufletele sint universuri..Toate sint timp curgator, si linisti care vin dintr-un univers eliberat de toate trairile fiintzelor noastre..
Noi ne oglindim in tot, si in toate..Noi sintem fiintzele care s-au deschis ca sa se elibereze de toate trecuturile, si sa-si reia fiintza, de la zero..Noi sintem noi, intre aceleasi repere, aceiasi noi care se intorc la propriul eu ca sa se poata reconstrui intr-o noua realitate..Noi identici si conformi, noi clari, refacutzi intr-o noua viziune, una eliberata de tot ce a fost..
Privim altfel, ca fiintze transformate..Sintem altfel de oameni..Ne conformam unei realitatzi reale..Parca sufletul ni se dizolva intr-o realitate confuza..E frig..Pare ca s-a intors iarna examenelor..Imi amintesc drumurile prin zapada, si fricile de atunci..Ce lupta printre toate slabiciunile mele, si ale celorlalti.. Cind  conta doar puterea bruta, si memoria robotica..Ce simt al fiintei, care isi cauta in prietenie o varianta a propriei regasiri..Si care nu venea niciodata..Si care fiintza isi realiza singuratatea ei, atit de absoluta, cea atit de asemanatoare cu moartea..
Durerea era identica, pentru ca venea din toti.. Asa ne-am trait fiintzele, in tot timpul adolescentzei, si asa ne-am format gindirea..Si asa gindim si acum..Asa simtim, si asa credem..Pentru ca asa ni s-a impus..

O ora dintr-o zi eterna

Un cacat parfumat colorat ambalat..Rimeaza..Scuze de limbaj, da asta e realitatea asta sublima in care ne cacam pe noi sa supravietuim, ca na, asta facem de fapt, chiar daca sintem maestri in a simula altceva.. Traim intr-un mare wc public in care toti isi fac nevoile..Apropo de wc, mai nene, gretzos loc, mai ales la job, ca unii se manifesta acolo de parca isi dau duhul, yuck..Noroc ca trag apa dupa ei, adica noroc de canalizare, ca ar fi prapad pe planeta, sa duhneasca asa ca un rahat..Na..Desi un rahat ramine un rahat, chiar daca il parfumezi si il ambalezi colorat, substantza lui e aceeasi, si iti provoaca aceleasi stari de greatza-voma.. Il evitzi cit poti, ca na, nu poti sa te iei de el, ca are drepturi..Exista o solutie de cind lumea: autismul..Te bagi in tine cit poti, te interiorizezi suficient cit sa crezi ca nu te afecteaza, sau te izolezi..Asta iti da rezerve de suflet suficiente, asta si teoretizarea rahatului..Poti sa faci si filosofii din asta, hahaha..Dileala..Mai fun e sa scrii despre sex, ca acolo e cu socializare, hahaha, e o comunicare la mijloc cu o fiintza care participa activ (cre'ca) la o miscare alternativa de frecventza variabila..Plus ca mai sint si noi technologii implicate, ca prezervativul cu striatziuni, care pastreaza lubrefiantul, ca sa reduca frecarea..Si ca lubrefiant se pot folosi uleiuri de tot felul, chiar si vaselina de motoare navale, daca n-ai altceva la indemina..
Azi e o liniste de toamna..A plouat si s-a udat natura, ca tot vorbeam de sex:)) Nu mai e soarele ala care sa ne umple de lumina..E nori decit, si ritm de picaturi..Iar muzica o faci tu, pe ritmul ploii..Iti cinti in minte toate melodiile care ti-au placut..
Azi a murit Gyuri Pascu, omul-orchestra din Divertis..Cred ca de asta a plouat..Bai nene, umor de ala adevarat a facut el, cu idei tembele, de cadeai pe jos de ris la ce timpenii puteau sa debiteze..Ce pacat ca umorul ala elaborat nu mai e la moda azi, futu-i..Eu mi-am salvat multe chestii, si le mai ascult, asa, cind ma rupe nevoia de ceva adevarat..Uite aici ceva bun de tot, o intilnire de gradul 3, cind el era un clopotar workoholic:)))
Lumea se schimba, merge inainte pe un drum nestiut..Totul e sa nu-si piarda echilibrul..

Timp finit

Tu poti fi de acord, sau nu, cu mine..E o lume libera..Ce scriu eu e un fel de sinteza a ce simt ca vine din toata fiintza mea eliberata de toate constringerile astea sociale de multe ori absurde, si atit de greu de inteles.. Si tu esti, ca mine, parte din combinatia asta sociala, care..

Substantza vietii

Totul e sa fie echilibru in tine, in tot ce simti, si gindesti, pentru ca va fi echilibru si in ce faci, si ce esti, sau ce esti mai presus de ce faci, pentru ca actiunile iti urmeaza fiintza ta interioara..Si echilibrul ti-l faci si ti-l pastrezi singur, e ca o opera de arta construita cu atentie, in pofida a orice s-ar intimpla imprejur..Pentru ca sint rele mari de tot care te dor atit de tare ca aproape uiti tot, asa cum sint si unele bune, atit de bune, care te-ar face sa explodezi in tot felul de fericiri colorate, si ti-ar risipi fiintza..Si, ca sa nu te ratacesti in lumea asta periculoasa, te bazezi pe echilibrul tau, care inseamna o conectare cu eul tau profund, cu tine, cu defectele si calitatzile tale pe care le-ai avut dintotdeauna..E pretios echilibrul tau, e ca un diamant pe care l-ai mostenit cind te-ai nascut, si pe care il vei pastra, ca sa-l dai mai departe, cuiva, cindva..Un diamant albastru, in forma de inima..Sau care sa aiba forma pe care sufletul tau o simte, si culoarea ta preferata, prelucrat cu formele care sa fie ale fiintzei tale..
Echilibrul inseamna liniste uneori, o liniste dintre armoniile de dinainte, si de dupa..O liniste a adincurilor, sau a inaltzimilor tale proprii, oricare ar fi contextul exterior, pentru ca inafara e de multe ori furtuna, si strigate, si conflicte, si rareori calm..
Pe mine linistea asta a echilibrului interior m-a salvat din multe situatii conflictual-isterice, si m-a ajutat sa evit tot felul de provocari, sau sa rezolv multe dezechilibre din relatiile astea sociale instabile, pentru ca mi-am pastrat calmul cind toti o luau razna..Desi, de multe ori ma gindeam cum ar fi fost daca as fi reactionat si eu la fel de dezaxat ca si ei, si na, poate ca as fi fost pe moment mai impacat cu mine, si ar fi fost corect fata de mine asta, pentru ca am reactionat corect si drept, dar, pe termen lung as fi pierdut foarte mult..Si am constientizat asta, si am decis ca trebuie sa ramin calm, si rational..Si am ramas..Dar in mintea mea profunda a ramas o detasare de toate, si o ura profunda fata de toate mizeriile astea, dar nu o ura din aia care sa ma consume psihic, ci una profunda, de substantza, una fundamentala si limpede, una care seamana cu o eliberare a mea de oameni, de idei, de trairi, de tot ce mi-a provocat atita repulsie..
E relativ tot, si viata, si trairile, si ce sintem..Si traim o viata pe care o putem, in lumea asta care ne e oferita in felul ei..Ne luptam relativ cu oameni relativi ca sa demonstram niste adevaruri relative..Asta ca sa simtim ca traim ceva, cit de cit, relativ la tot, si la toti, si ca sa ne fie singuratatea mai putin amara..

Variante de singuratati

Iubirea e un ideal, unul visat si inca neatins, pentru ca iubirea e ceva la care aspiram toti, in felul nostru, e ceva ce dorim sa realizam impreuna, cind intilnim un om care gindeste la fel, ca iubirea e un ideal construit din bucatzi de ideal asezate pe un soclu stabil..Da, noi acceptam impreuna ca iubirea e o statuie..Si ne continuam viata inainte asa, cu o imagine in minte, ca iubirea e un ideal pe care il construim impreuna de doua fiintze atit de relative..Eu, si tu..Pe mine ma cam sperie varianta asta, ca doar noi impreuna am putea realiza un absolut..
Bai, nu stiu, pentru mine o relatie adevarata e una construita din bucatzi, una facuta ad-hoc, nu stiu, una care sa nu stii de unde vine, si care e asa cum s-a transformat de la sine, ca asa a fost sa fie, fara nimic prevestitor dinainte..E ceva ce se intimpla pur si simplu, asa, pentru ca sufletele voastre chiar sint compatibile..
Iubirea e clara si iremediabila, ca e asa pentru ca sufletele alea chiar se pot lega spiritual liber de la sine..Iubirea e eu regasit in alt eu..Simplu si direct, si care face diferentza intre o fericire limpede, si o tristetze intunecata si adinca..E la alegere..
Iubesti lumina care iti vine din fiintza celuilalt, cea care te face sa iti revii la tine insuti, si iti da echilibru.. Si iubesti spiritul care iti e inspirat cind esti aproape de omul iubit..Iubesti linistea pe care simtzi cind ai alaturi omul acela..Pentru ca stii ca doar alaturi de el poti zbura, si doar alaturi de el esti ce ti-ai dorit..
Dragostea e dulce, si dorita..Are gust de amintiri placute..E aici si dorita..E un sentiment visat..E o varianta a unei posibilitatzi..Dragostea e o privire limpede in ochi, si atit..
E atita singuratate imprejur, in tot..