Luptatori

O lectie adevarata e lectia realitatii, nu a adevarului..Uite-te la ce se intimpla acum..Nu da nimeni doi bani pe tine..Toti se bucura cind nu sint in locul tau cind suferi, si te invidiaza cind ai success..Nu-ti fa iluzii..
Incredere sa ai doar in cei ce au dovedit..
Ce as vrea sa ramina cei ce cred..Nimeni nu mai crede in povesti ipocrite..Nimic nu e ce pare a fi.. Sintem atit de singuri, si de expusi..
Imi caut unele origini de samurai..

Omul norocului

Azi a plouat, ca sa imi faca in ciuda toamna asta, si sa nu ma mai lase sa-mi vad teritoriile mele insorite..A plouat linistit, totusi, suficient de calm cit sa-mi duc gindurile la mal..M-am refacut, si acuma am luxul meditatiilor..Imi ploua cu toate misterele noptilor..Cind eram mic imi placea sa ies in ploaie, sa socializez, mai ales ca in fata blocului meu se bloca canalizarea, si se facea un mic lac, pe care putini aveau curaj sa-l treaca..Si noi, copiii stateam pe banci, si ne holbam la tot..Odata, un biciclist curajos a vrut sa treaca prin balta..Si-a luat viteza, si cind a ajuns in dreptul apei, si-a ridicat picioarele si a lasat bicicleta sa mearga singura..Doar ca, pe la mijloc, bicicleta s-a oprit, si omul a cazut, pe dreapta, direct in apa mocirloasa..S-a ridicat, s-a uitat la noi, ne-a injurat, si a plecat singur, alaturi de bicicleta prin balta..Noi am ris, ne-am simtit bine, si ne-am dus la apartamentele noastre..
Anii au trecut, noi am crescut, am terminat liceul, am devenit studenti, am trecut multe examene..In anul 5, aproape de terminare, un examen de specialitate, ceva cu chestii de nave si sisteme de propulsie, asistentul ma priveste direct in ochi, ca si cum m-ar recunoaste, si ma intreaba despre efectul giroscopic..Ha? Ce rahat  de legatura sa aiba cu subiectul meu? Ii zic ce cred..Se uita la mine ca la un vierme, si imi explica ca am picat examenul, ca n-am cunostinte elementare..Ce ma? Asta e un abuz..Il reclam..Bag pula in el, cine pizda ma-sii se crede? Si am picat examenul, si anul..Asa de-a-mpulea, aiurea..
Apoi mi-am adus aminte..Asistentul era tipul care cazuse in baltoaca, pentru ca efectul giroscopic al rotilor bicicletei nu era suficient sa-i asigure echilibrul..
Asta e..Am trecut pe urma anul, cu bine, si chiar m-am imprietenit cu tipul..L-am vizitat, mi-a facut cunostinta cu ai lui, acuma sintem cei mai buni prieteni..Mergem impreuna pe bicicleta, si ma urmareste tot timpul..Cred ca asteapta ca sa cad si eu in balta cu bicla..Hahaha, si chiar daca as cadea, chiar nu mi-ar parea rau, pentru ca omul pe care l-am cunoscut atunci e cel mai adevarat, si va fi..E chiar omul pentru care chiar as face sacrificiile vietii..Sint norocos ca l-am cunoscut..
PS Povestea e o fictiune, clar, pentru ca nu m-ar fi iertat nimeni, niciodata, pentru neroziile mele..Oamenii sint razbunatori, si pare ca asa chiar vor fi..Pare ca nu conteaza fiinta, ci ce credem noi despre..

Alter ego

Azi am avut o viziune..Nu stiu de unde, sau cum, pur si simplu mi s-a intimplat..De cind mi-am schimbat serviciul m-am si mutat, sa fiu mai aproape..Impart un apartament cu doi cretini, unul mai prost ca celalalt, care se contrazic si impung continuu..Unul la vreo 44 sa-i zicem K, altul la 65, sa-i zicem B..Amindoi sint ca tusea si junghiul..Sau ca sula si prefectura..Durerea in cur, si durerea in cot..In fine, astia doi imi fac greu de trait viata intre ei..Doar ca ma inchid in camera mea, si-mi vad de ale mele, ma uit pe net, etc..Ii si injur metodic, ca sa uit..
Azi dimineata dupa ce m-am spalat, imbracat, aranjat, epilat (hahaha, glumesc) mi-am pornit nava mea de 4 persoane, si am decolat spre job..Am aterizat normal, ca orice om care n-are prevazuta in buget teleportarea, hahaha..Bun, aterizez, parchez, si zic sa mai stau 5 min sa-mi revin..La radio era un program cu ceva chestii clasice, o tanti povestea cum ca Beethoven il admira pe Mozart, si cum compusese el o chestie ca replica la Flautul fermecat..Si  inceput piesa, care era cam zbanghie, parerea mea, dar la un moment mi-au venit in cap multe lucruri pe care le vazusem mai demult..Mi-am adus aminte ca in cautarile mele pe net dadusem de o pagina, ceva cu Infinitul  cu infinituri, sau asa, ca nu mai tin minte..Si m-a frapat ca in epoca asta a netului holografic, in care aproape atingi formele, si citesti telepatic, pagina asta era plata, pe un fond verde-albastrui, veche veche, undeva prin sec 21, sau XXI pe cifre romane:)))..M-a intrigat si l-am citit tot cap coada..La inceput mi s-a parut ca un sir de coincidentze, apoi am vazut ca eu si tipul asta, Florin, parca se numea sintem aproape la fel, ca si cum el ar fi trecut prin timp si s-a transformat in mine..Ha? Sau poate eu am calatorit in trecut, si, captiv si frustrat am scris asta..I-am revazut tot ce spunea ca si cind as fi scris eu!!! In fine, dupa un timp m-am calmat, si apoi am uitat..Dar azi dimineata mi-am adus aminte..Cum naiba sa fie asta posibil? Poate ca e un sir de coincidentze..Acuma e timpul sa ma dau jos din nava, si sa ma duc la job..Si vedem ce mai intelegem dupa, cind ajung acasa..

Variantele sufletelor

Viata e o suma complicata de complicatii.. Nu ma erijez intr-un teoretician, ca nici nu pot, si nici n-am competentze de nivel ipocrit..Ma limitez la a observa ce am putut, traind in mijlocul atitor furtuni..
Viata e o suma de secventze, adunate haotic din atitea intimplari cite ni s-au oferit, sau cite am vazut altundeva, din alte vieti..Secventze derulate rapid, in real, sau in slow motion, cele analizabile, sau  chiar posibile a fi metode de a reflecta, gindi, medita, la alte secventze posibile..
Esentiala in viata, dupa umila mea parere e cautarea cea fara de inceput, si de sfirsit..Cautarea continua a tot, si a fiintei proprii..Cercetarea a ce a fost posibil, pentru a gindi bine asupra noua insine..Pentru a raporta totul la noi, si noi la toti ceilalti..Nu e usor, cum nimic nu e niciodata usor, a ne compara capacitatile cu ale celorlalti..Pentru ca ei, priviti obiectiv au propriile talente, si determinari, asa cum si noi le avem pe ale noastre..Noi, si ei, si toti, semanam profund, e adevarat, asa cum e la fel de adevarat ca ne diferentziem profund..Pentru ca avem aceleasi capacitati in marimi diferite..
As vrea sa am talentele unora..As fi vrut sa fiu un muzician desavirsit, pentru ca am simtit muzica in toata fibra mea..Dar n-am putut, pentru ca nu am fost bun la a interpreta la un instrument, oricare ar fi fost..Nu as fi fost bun nici ca dirijor, pentru ca nu am cultura..Blablabla..Daaar, stiu ce functioneaza ca valoare, si ce fel se pot asocia combinatiile de armonii, desi pare ca asta nu e suficient, azi..
Nu stiu, eu simt intregul, si armonia in stilul meu..Am construit sute de inginerisme, care au functionat admirabil,  as putea spune..Asa ca o simfonie, doar ca la mine a avut altfel de constructie..
Viata e complicata..Si ne-o construim din bucati, care stiute, care preluate..Adunam armonii din ce reusim sa identificam..Azi am succes, ca am reusit sa combin ceva din unele adevaruri..Miine as putea avea acelasi success, ca pot sa combin variante la care m-am gindit mult timp..Dar, in tot acest interval, eu am ramas tot eu..Acelasi eu care s-a batut cu toate monstruozitatile imaginabile, sa sa reuseasca sa construiasca, dincolo de toate, din bucati, o lume a adevarurilor in care noi, toti, sa ne simtim bine, impreuna..
E un nestiut in toate..Pe care, noi l-am descoperit fiind atit de tandru si adevarat, incit ne-a facut  eterni prieteni, intru cautarea si descoperirea lui..Sint aici, esti oriunde acolo, undeva, intre noi e un fel legatura infinita a legaturilor dintre sufletele ce-si cauta existentele ce au fost, cindva..Te vad, si te aud, inca, si stiu ca si tu iti doresti sa ma vezi, si sa ma auzi..Sint la fel..Si stiu ca si tu inca iti doresti sa comunicam..Sint aici, si acum, si restul e doar ceva ce a fost, ca acum de atunci, o varianta pe care timpul a construit-o pentru cei ce vor sa fie impreuna..

Reveniri

Trecutul ne dirijeaza, ne arunca firimituri de amintiri, ca sa ne faca sa mergem pe un drum..Si asta a incercat continuu, sa ne tina captivi in anumite locuri..Chiar daca mai vrem sa cautam alte drumuri..
Ce frumoasa e uitarea..Ce bine e sa ne eliberam de tot, si sa mergem in alte explorari..
Mi-a trebuit mult timp sa incep sa-mi caut un alt inceput..M-au blocat multe detalii stupide..Mi-a lipsit o intelegere, cred..Nu m-a ajutat nimeni, ba chiar m-au sabotat tot felul de maimutzarime..
De miine schimb tot, clar..Am atit de multe de facut, si atit de putin ajutor..Cred ca o sa ma ajut singur, ca altfel e absurd..Tre'sa rezist la multe..Acuma m-am mai refacut, e mai bine..Mama ce animale sint peste tot, genul ala ticalos-nemernic cu mintea odihnita si focusata doar pe ticalosii-nemernicii care intrec imaginatia.. Trecem noi si peste astea..Ne revenim la echilibru, si ne rezolvam problemele una cite una..

Schimbari

A fost un timp al furiei impotriva atitor nedreptati. E un timp al schimbarilor necesare. Asa ca adevarul sa revina printre noi. Bravo! E timpul ca viata sa revina, e timpul ca oamenii sa se adune impreuna pentru a-si construi o societate care sa-i merite! Si, pentru asta trebuie ca profesionistii sa-si faca treaba, si datoria..
Ma uit la cum a evoluat societatea romaneasca, cite contorsiuni, manipulari, exagerari, populisme s-au intimplat..Cite mizerii si mizerabili s-au ridicat pe valurile schimbarilor..Ma uit la citi idioti incearca sa profite..
Dar timpul va aduce schimbarile necesare..Chiar daca vor exista victime, asa a fost dintodeauna in istoria revolutiilor..Dar totul e pentru o eliberare ireversibila..Evolutia va fi continua..Se vor schimba toate, fundamental..Alte valori vor fi puse la baza unei societati noi, care incepe..
Sintem oameni, cu toate sensibilitatile noastre, si felul nostru de a gindi..Imi aduc aminte de lectiile de la CSP din liceu, despre forte de productie, relatii de productie, revolutii care apar cind relatiile de productie devin depasite..
Timpul le schimba pe toate.. Asta e mersul evolutiei..

Verde crud

Uneori mi-e jena de mine..Ma simt rusinat de ce am fost. Imi vine sa intru in pamint, si sa hibernez acolo 1000 de ani terestri..As fugi de mine, oricind, ca sa ma eliberez de tot ce a trebuit sa accept..Si sa incep totul,  de la zero, ca si cind totul s-a sters, printr-un miracol al destinului..Desi,  sincer, daca ar fi sa inceapa totul, din nou, cred ca tot pe cunoastere as merge, oricite ar presupune asta..Si oricite greseli din trecut as fi facut, tot ar fi meritat..
Alteori sint atit de mindru de mine..Ca mi-am asumat atiiiitea riscuri, ca am incercat cite neincercate am putut, ca sa le vad, sa le simt, sa le traiesc..Si ma simt linistit cu toate, sincer..Nu ca le-am reusit cum as fi vrut, dar ca le-am incercat adevarurile atitor posibile experiente..Azi simt ca sint mai matur cu un miliard de ani..Si de asta mi-e bine, si ma dau mare si rotund..
Stiu ca mai am un miliard de experiente inca netraite..Vor veni si ele, cu timpul..Azi e momentul de acum, de savurat..
Verde crud, verde crud al primaverilor din trairile mele, te mai vad, te mai aud..Esti viata mea traita ciclic prin sperantele virstelor..
Si stiu ca si tu ma auzi..Verde crud ca cel din adolescentza mea singuratica..Verdele care punea stop fiintei.. Verdele deschis spre luminile verii, ca sufletele noastre spre iubire..Verde stop..Ne-am oprit din mers, ca sa incercam sa intelegem incotro ne indreptam..Si sa vedem cine, inca, mai sintem..

Vieti

Azi, la serviciul meu cel ignobil, am gasit un diamant violet, in forma de inima stilizata..Parea facut de un mester dibaci, de aia l-am luat, si l-am pus la breloc..Astazi diamantele sint foarte ieftine, de cind s-a descoperit asteroidul ala de diamant, si, mai ales, de cind s-au descoperit metode ieftine de a produce diamante artificiale de orice dimensiuni, forme, culori, etc..Na..Azi orice geam banal, orice bec laser, orice suprafata transparenta e din diamant..Unde sint vremurile cind ferestrele erau din sticla? Oho..
Da eu am pastrat diamantul violet..Dupa forma pare sculptat de Brincusi, ca el facea chestii din astea stilizate.. Da nu am eu norocul asta..Sculpturile alea, din vremea aia, glorioasa, sint azi in-estimabile, ca au valoare de simbol..Si aurul, si platina, si tot ce a fost atit de pretios atunci, azi sint derizorii..Technologia a inversat scara valorilor..Eh..Ce ti-e si cu evolutia asta..Doar banii au ramas, inca, un reper..
Mi-am schimbat si eu jobul..Acum sint la o alta masina, un robot uman anexat, cumva..
Ploua artificial..Ma uit prin ferestrele de diamant la lumea artificiala, de dincolo..Mi-e dor de o petrecere pe o plaja tropicala de pe indepartatul Pamint..Vreau sa simt sa traiesc in natura aia, printre acei oameni care spun doar adevaruri..Si care isi traiesc atit de natural vietile, care vorbesc direct, si din suflet..

Timpul trecerilor

E liniste..Abia am ajuns acasa de la munca..Se aud doar picurii unei ploi artificiale..E o luna plina..Ma simt ca dupa o lupta..Luminile se arata  in linii orizontale..Sint singur..E bine..
Am ajuns pe planeta asta acum 15 ani..De fapt nu e o planeta, e un satelit recuperat mai demult, din spatiu.. A fost adus aici cu ajutorul unor propulsoare uriase, si facut planeta, dupa care i s-a acoperit toata suprafatza cu panouri poligonale, ca o sera, pentru ca nu avea gravitatie suficienta cit sa pastreze o atmosfera..Acuma arata bine, desi e o colonie de munca..Are tot ce ar avea o mica planeta; orase, orasele, parcuri, gradini suspendate, tot ce e nevoie pentru oameni..Sint si cladiri uriase de birouri, si zone rezidentiale, locuri de agrement, etc..Pentru oameni ca noi, de rang inferior..Ca ailalti smecheri stau pe Elysium, evident, nu isi murdaresc ei costumele scumpe pe aici..
Azi au facut toate panourile de sus de culoare verde..Culoarea sperantzei..Sintem toti verzi, si tot ce e cenusiu a devenit verde..Pe mine nu ma afecteaza..Ca jobul meu e la fel, orice culoare ar face ei..Masina mea e aceeasi, cu acelasi bord complicat..Transportoarele la fel, masina cealalta la fel..Mi se filfiie de ce aduc ei ca marfa, eu imi fac treaba, ca sa-mi iau banii..Nu stiu nici cine e patron, nici ce smecherii invirte, si nici nu-mi pasa, sincer..De cind am vazut salbaticia alorlalti, m-am calmat..N-are rost sa te pui cu ei..Sint impreuna, cumva, o conspiratie a cretinilor..Mi-e sila de apucaturile, si existentza lor..Oricum o sa plec de aici cit pot de repede..Nu mi-e asta destinul..E bine ca mi-am invatat lectia..Mai vad ce mai am de facut, si ma car..Sa-i fut pe toti..Ieri era sa-l pocnesc pe un boshorog semi-senil..L-as fi facut afis, dar m-am abtinut, ca ma lua politia..Si cu restul am ce am..Ca-s semi-retardati, si de o etnie incerta..Mi-e asa de sila ca abia pot sa ma duc miine sa le mai vad mutrele stupide..Si abia ma abtin sa nu fac vreo nefacuta in lumea asta a cercurilor impreuna..Mama ce le-as stilci mutrele infecte..
Sint singur..Mi-e bine in intuneric..E liniste..Si miine as pleca din teritoriile astea..Dar e criza asta mondiala, care ne face sa raminem..

Reusite

Adevarul, sau adevarurile, le gasesti in simplitate, si in felul direct..Oamenii se ascund de multe ori in spatele unor ipocrizii ieftine, si asta e pacat..Pentru ca eu am descoperit in spatele unor ipocrizii sociale, de fatzada, niste povesti absolut uimitoare, povesti de viata, pline de trairi esentziale, si de adevaruri, si care simt ca m-au inobilat..Am sa fiu recunoscator toata viata acestor momente care mi-au adus atitea povesti, atitea vieti spuse simplu, in cuvinte imediate, si care mi-au aratat atita tarie de caracter..Multumesc, si incerc sa urmez si eu pildelor invatate, e greu, dar ma straduiesc..
E atit de mult frumos sufletesc imprejur, ca uneori ma simt coplesit..De fapt poate ca si povestea vietii mele e una intre ale celorlalti..Dar e atit de bine acest sentiment de a fi un suflet impreuna cu celelalte..Cred, ca, pe undeva, asta m-a readus in simtiri..Sper sa pastrez contactul cu realitatea la fel..Si toate cite or fi, de acum inainte sa evolueze..

Comori in toamna

Singuratatea mi-a fost impreuna, stabila si previzibila, tot timpul..Si, curios cum, crestea direct proportional cu numarul celor dimprejur..Ochii si atentia lor ma oboseau teribil..De asta izolarea mi-a facut bine, un timp.. Apoi m-am angajat la firma de comori..Cel putin asa-i spuneau toti, asa, in bataie de joc "firma de comori".. Ca de stiut nu stia nimeni, exact, ce comori ar fi fost acolo..Eu i-as fi zis "oo srl" hahaha..La misto..
De fapt compania asta primea niste chestii care semanau cu ouale Faberge, dar care aveau niste modele si culori complicate, unele holografice "desenate" in afara, care incadrau artistic oul..Erau adevarate opere de arta, fiecare, dar ambalate in cartoane, si turnulete, ca ouale ordinare..Bine, si cartoanele erau de fapt niste sisteme complicate de prindere, si amortizare a socurilor, ca sa nu se sparga vreunul, si sa putem vedea ce are inauntru..Unii spuneau ca sint medicamente miracol, ce ar fi vindecat orice, altii ca-s bijuterii, sau spiceuri aduse direct de pe Dune..Doar un tip, se spune ca ar fi vazut odata un ou desfacut, dar nu a mai apucat sa spuna nimic pentru ca a disparut, de atunci..
Eu imi fac jobul meu, la masina..Stau in cabina, si manevrez marfa..Ma platesc bine astia, probabil ca sa tac, sau ceva..Nu ma amestec cu ceilalti..Imi prieste izolarea din cabina mea cu bord complicat..Imi fac treaba, si plec acasa..
Nu interactionez cu nimeni..Imi e bine asa..Poate ca am gasit sensul vietii mele..Uneori masina se mai opreste, si transportorul ingheata..Atunci am timp sa visez la ce vreau..Am realizat ca e toamna, o toamna din aia care chiar imi place..

Cintecul clipei

Sirurile se succed, se aliniaza dupa traiectoriile sufletului, ca sa se desprinda, incet, si sa se roteasca in cercurile vietii..E un carusel al fiintei, in care ne invirtim, imbatati de viteza, si de peisajele care tot curg..Sintem aceiasi, toti intre aceiasi, cu aceleasi euri..Vedem, ca sa simtim ca totul era asa cum anticipasem..Te vad la fel, cum viata, la fel, te-a lovit..Si eu sint tot de aici..Avem urme pe suflet, dar e bine.. Pentru ca, asa, percepem la fel lumea..Si reflexiile din oglinzile lor ne seamana..Ne suprapunem imaginile ca sa simtim ceva ce n-am simtit demult; ca nu sintem singuri..Ca nu mai sintem la fel de singuri..Si e bine..Un bine de octombrie, in care simtim ca mai putem iubi..Si, mai ales, ca putem fi iubiti..E cald..Atit de nesperat de cald..Cald de octombrie..Ce pacat ca nu exista un cintec pentru octombrie la fel de celebru ca cel pentru septembrie..Try to remember the kind of October..
Sufletul nostru are cintece pentru orice, ca-s luni, anotimpuri, stari, ginduri..Orice ar celebra lumina, caldura, iubirea, ca noi raminem la fel, indiferent de luna, anotimp, an, etc..De fapt, cred ca mai presus de orice ar trebui sa cintam clipa, momentul acesta unic pe care il traim doar acum, si care se duce iremediabil..Ce frumos..Un cintec al infinitului mic din viata noastra, cea infinit mica fata de infiniturile universului cel mare..

Viitor feminin

Cred ca Isus cel de adevar si echilibru aducator ar fi trebuit sa fie femeie, pentru ca doar o femeie ar fi inteles cum ar fi functionat iubirea pe pamintul asta atit de incrincenat si razboinic..In fine, aici adevarurile trecutului se amesteca..E atit de mult de spus despre natura umana, despre societate, evolutie, cit s-ar putea scrie in biblioteci intregi..Dar, dupa toate, doar un om care aduce lumina ne-ar putea elibera, si aceea e ea, femeia, unica, si irepetabila..Eroina zilelor, dar si miilor de nopti..

Rotiri nocturne

Ploua cu liniste..Picaturi tacute cad tacut, ca sa explodeze tacut intr-un ocean de adevar..Sau intr-un deshert de adevar..E o noapte racoroasa de octombrie..In aer mai e ramas un pic de parfum de septembrie..Toamna  pare ca s-a conectat la centrul toamnelor galactice, si transmite date..Ploua cu linistea dintre doua evenimente importante..Ploua ca sa se spele toate trecuturile, si sa incepem iar de la zero..Poate asa va fi altfel, totusi..Pentru ca afost prea mult zgomot pentru nimic, vorba lui Shakespeare..
Am inceput weekendul cu o plimbare..Am vazut peisaje, oameni, soare, intimplari..
Seara asta am sa ma eliberez..1-2-3 pahare pline de vin rosu tare, ca sa pot savura linistile dizolvate..Toate sint amorfe, si curg incet de la o stare la alta..E tocmai vremea de contemplat, meditat, apoi iar de contemplat..Ca si natura face la fel, are si ea amintirile ei pe care ni le tot plimba prin fata ochilor, ca sa simtim ca si ea, la fel de pur, si personal..
Vinul schimba perceptiile..Pare ca toate conflictele s-au stins, si linistea cinta in armonii..E frumos..Ma gindeam sa scriu ceva sf despre o fabrica din viitor in care se impacheteaza comori..Sa vad, tre'sa mai elaborez detaliile, da e interesant cum in viitor valorile se schimba, de fapt aici e cheia, cred..Si omul ajunge sa se transforme datorita mediului schimbat chiar de el..Lucrurile se intrepatrund si se complica..Dar asa e mersul lumii..Te adaptezi, si continui..
Linistea se dizolva si ea, definitiv, si irevocabil..E intuneric, si stelele merg pe traiectorii circulare pe cerul noptii..Se rotesc..Si asta nu e din cauza vinului:)

Toamnele sufletului

Cuvintele si sentimentele au mers in paralel..De fapt traiectoriile lor au fost curbate de suflet, care, si el, a urmat o traiectorie a destinului, dar au pastrat o distantza decenta..Apoi toate s-au amestecat, si s-au construit siruri alternative de cuvinte si trairi..Cuvintele au succedat trairilor..Frazele au construit o imagine a ce a experimentat sufletul, dupa care au urmat alte trairi, alte fraze, incontinuu..Si toate au inceput sa derive unele din altele, si sa se conditioneze reciproc..Ca sa nu spunem si de ginduri, pentru, ca, pe drum, au aparut si ele..Conditionate de stari..
Fiinta e complicata..Nici nu stii de unde sa incerci sa cauti sa o intelegi, pentru ca e un tot fluid, un intreg in aparentza, construit din cevauri care ba reactioneaza, ba sint indiferente..
Octombrie cinta pe limba lui o arie de toamna..Sintem intr-o trecere de la cald la frig, si de la viu, la amortit.. Natura pare imbatata de propriile culori, ca un pictor alcoolic, care isi traieste clipa..Tablourile sint superbe, e adevarat, dar starea data e una de incercare de uitare, ca atunci cind stii ca te desparti de o etapa calda, si luminoasa a vietii..Sau ca atunci cind vrei sa uiti o iubire care n-a fost sa fie, desi toate promiteau atit de multe..
A ramas imprejur aceeasi liniste a asteptarilor..Natura isi urmeaza drumul ei..E o toamna care pare la fel cu ea insasi, si cu toate celelalte toamne dinainte..Seamana cu nostalgia, si cu toate regretele..O simtim in suflet, ca pe o provocare..E linistita, totusi..Si ne sopteste incet, pe armonii de vint, despre multe, asa cum mai demult auzeam atitea lucruri interesante spuse de razele lunii care se izbeau de geamuri..

Pasageri

Calatorim in trenul vietii, eterni pasageri, privind la ferestre rotunde, amintindu-ne de iubirile trecute, si visind la cele viitoare..Mergem inainte privind, si uimindu-ne voit la cele ce le vedem..Lasam locul liber, si ne plimbam pe holurile unui tren, ca sa mai vedem si alti pasageri ce simt, privind prin aceleasi ferestre aceleasi peisaje care trec..
In spate am lasat atitea, si atitea gari, cu atitea tristeti fluturate  nostalgic..Si cite suflete..
Nu  mai stiu, dar mi se pare ca am imbatrinit, pentru ca iubirile mele au ramas in multe gari uitate de timp..
Stiu ca am sa cobor si eu intr-o gara, cindva, si ca am sa flutur o batista a ramas bun..Am mai facut-o de multe ori..Mi-e trist, oricum, si mi-e durere ca nu pot sa fac sa fie toate asa cum ar fi bine..

Infinitul alaturi

Putem fi priviti oricum si oricind de ochii celorlalti..Putem fi judecati, la fel..Dar ochii infiniturilor ne vad prin adevaruri..Oricine am fi, si oricite am fi putut promite..
Linistea cind vine e, la fel, din infinituri..Pentru ca linistea e spatiul infinit al sufletului, ca loc al regasirii eurilor ce ne vin de undeva, de dincolo..
Infinitul ne priveste cu calm,  fara sa ne judece..Pentru ca infinitul e un orizont al tuturor sufletelor posibile.. Si ce sintem e datorita lui, si al celorlalti influentati de el..
Daca iubim, e pentru ca, uneori, simtim infinit..Sau simtim infinitul, in toata nesfirsirea lui.. Si daca sintem deprimati, la fel..Avem alaturi si impreuna, totul, si sintem  atit de constienti de asta..Pentru ca daca nu stim, simtim totusi ca infinitul e sursa tuturor variantelor posibile din  noi..
Infinitul e o varianta a infiniturilor..De asta e printre, si, mai ales, alaturi de ele..

A-autumnale

Cercurile iubirilor i-au lasat pe ei in afara..Am ramas inauntru doar noi..Avem libertate de miscare, putem sa ne jucam asa cum vrem..Ne putem privi fara rusine..Putem sa ne atingem tandru, si sa ne spunem ce credem..Aici adevarul ne e prieten..Sintem inconjurati doar de forme picturale..Luminile si umbrele se construiesc unele pe altele ca sa ne urmeze visurile..Si linistea ne cinta armoniile toamnei..
Ne privim ca sa ne simtim..Ne atingem ca sa ne vorbim..
Octombrie e doar o parere, si o stare de fapt aparenta..E un motiv de apropiere intre noi..Pentru ca oricite confidentze ne-am face, sau oricite certuri ar aparea, in luna octombrie noi sintem la fel de solari ca in septembrie..Si ne pastram punctele de vedere, indiferent de anotimp..Asta pe linga sentimente, sau alte celelalte..

Dansul iubirilor

Toate au ecourile fiintei tale..Parti din tine sint in toate..Esti peste tot, ca o tesatura de simboluri din trairile mele posibile..Si cu toate astea, nu stiu unde sa te gasesc, pentru ca nu stiu unde sa te caut..
Esti, poate, in mine, ca o constructie mentala..Un om pe care il simt, pentru ca il cunosc dintotdeauna..Mi-ai fost alaturi cind imi era greu, si cind nu stiam cum sa supravietuiesc..Am simtit cum ma privesti, cum stii, cum ai fi vrut sa imi vorbesti..Dar, intre noi au fost atitea bariere..Ai ramas asa, observatorul vietii mele, omul caruia i s-au terminat cuvintele..
Acuma ma mai gindesc la tine, si te judec, ca nu m-ai ajutat, desi ai fi putut sa apari, atunci, si acolo, si sa incerci sa comunici cu mine..
Intre noi au fost toate deschiderile din lume..Si stii ca am stiut ca si tu ai stiut..Dar ai tacut..Ai preferat sa pari ca nu existi, ca sa nu-ti complici viata..
Adagio are armonii profunde care spun despre tine, te descriu in ce esti, si cum aluneci printre trairi, ascunzindu-te..
Uneori imi vine sa te injur, asa cum alteori as vrea sa-ti spun povesti din viata mea, pe care nu stiu daca le-ai asculta, sau daca ti-ar pasa de ele..Stiu doar ca daca ti-as vedea privirile as intelege cam cum am fi noi doi, daca, vreodata, am fi..Dar macar un dans, impreuna, poate ca am merita, asa, ca sa simtim ca timpul ne mai iubeste..

Sunetul starilor

Toate vin din noi..Strabat drumul atit de lung tocmai din adincimile sufletului, trec de toate obstacolele, si ies la suprafatza cu o viteza cosmica..Alteori probabil ca trec in alte adincimi, intr-o miscare complicata, si ies  prin alti oameni, sau obiecte, fiintze..Asa ca cercurile concentric rotitoare mai elibereaza din incarcatura lor de ginduri, trairi si din alte directii..Si asta am observat-o de atitea ori, pina sa o inteleg..
Initial am crezut ca cercul, sau cercurile rotitoare sint doar deasupra, dar, pe masura ce am mai imbatrinit am realizat ca realitatea e mult mai complicata..Poate modelul din viziunea mea e unul depasit..Si poate ca mai actual e modelul atomic, in care toate se invirt  imprejurul fiintei asa ca electronii imprejurul nucleului, pe orbite cvasi-determinate cumva, care "electroni" sar pe alte orbite, sau se elibereaza cind primesc energie din exterior..Bine, acuma fac si eu paralele intre suflet si fizica, care pot fi adevarate sau nu, na, dar e un joc frumos al variantelor posibile:) Cred ca ce am folosit era modelul orbital al atomului, cum am invatat in liceu, cind domnul Amarinei, cel cu fizic de halterofil, ne preda ceva legat de evolutia conceptului atomic, de la "cozonac cu stafide" la planetar..Si mai tin minte ca electronii erau pe straturi notate s-p-d-f, cu 2,8,8,16 etc electroni, ceva de genul, ca era musai sa fie un nivel umplut ca sa se treaca la altul..Partea asta de fizica nu prea mi-a placut, pentru ca era mai mult chimie, si mai mult de memorat, decit de legat logic..Bine, nu ma dau mare, dar le zic ca imi place sa imi amintesc mai mult de atmosfera din clasa decit de altele, ca toti eram la fel de mirati de ce trebuie sa invatam chestiile alea:)
Parintii mei au fost profesori, si am fost crescut intr-un mediu plin de variante, legi, teoreme, relatii, discutii, examene, note, cataloage, reuniuni, discutii, etc etc, ca am o relatie mai speciala cu scoala..Si, desi, cu timpul, m-am mai eliberat de toate, mai simt emotia lui septembrie, cind sufletele se aduna, ca sa celebreze un nou inceput al cunoasterii..
Stiu ca e deja octombrie, dar eu mai aud sunetul clopotelului..Si ce uimitor de adevarat e, inca, si acuma..