Limite

Orizonturile  se intind calme, peste tot..Sintem inconjurati de atitea infinituri..Ma gindesc; noi de ce sintem atiiiit de limitati, in toate? De ce uneori acceptam atit de multe reguli artificiale, si absurde?

Lumea timpului

Lumea e o varianta de timp, si spatiu..Cind toate variantele posibile ne intimpina, ca si cind ne-ar fi asteptat doar pe noi, ca sa se intimple..Si ca si cind am fi fost alesi de destin, ca miracolul nestiut de nimeni sa apara aici..

Mecanismele lumii

Variantele de noi ramin in noi..Si le spunem doar atunci cind credem, sau simtim, ca pot fi intelese..
Nu e nimeni pe drum..Nicaieri..Sintem doar noi, cu proiectiile noastre..Nici o reflexie a niciunei oglinzi..Nici o raza macar..
Stiu ca am facut multe greseli, si niciuna scuzabila..Si stiu ca am ramas doar eu, sa le analizez, si sa le justifice..Desi, intr-un fel, stiu ca doar eu le pot argumenta..
Mai stiu ca, daca pot spune ceva, e pentru ca am reusit asta, dupa multe incercari..
Nu stiu ce curaj mai am..Am ramas ca sa pot privi ce mai poate fi imprejur..Totul e o suma a variantelor posibile..Lumea iti ramine ca atunci cind credeai ca toate sint identice..Si cind simteai ca poti fi acelasi care poate singur pricepe toate mecanismele lumii..

Intelegerea detaliilor

Variantele singuratatilor tale ti le evaluezi singur, in calm, si linistea noptilor..Cind esti tu cu tine, doar..Te plasezi intre oglinzi paralele, care iti arata o infinitate de imagini-proiectii..Si te analizezi cum poti..Pentru ca toate proiectiile alea, daca le studiezi aplicat, iti arata diferite laturi ale tale, proprii..Iti vezi fiinta despicata spectral, in toate variantele de culori posibile..
Am uitat tot, doar ca sa-mi reamintesc totul, altfel..Si ca sa-mi recompun fiintza, altfel, dupa reguli noi..Pentru ca asa mi se cere..
Te vad cum te vad, dupa sistemul meu de valori..Te observ cum ma observi, cautind sa te inteleg, printre toate..Sint singur si izolat..Am in minte imaginile neclare ale felului in care cautam sa inteleg tot..Imaginile alea nestiute, de inceput de lumi..
Acum sint la fel..Nu stiu ce m-a determinat sa incerc..Sint la fel de singur ca atunci..Inca n-am inteles prea multe..Dar privesc inainte cu o sperantza nelamurita..Vad forme subtile care se mai ascund intre detaliile nespuse..

Tu si variantele lor

Multe trairi ti le reprimi, pentru ca stii cum reactioneaza ceilalti la ele, si pentru ca tu, in civilitatea ta stii ca nu are rost, daca nu..Dar asta pina explodezi de atitea frustrari..Pentru ca esti om, pina la urma, si vrei sa te conectezi rational cu alte minti..
Sigur, ai si tu instinctele tale care te fac sa cauti si fizicul din realitatea asta..Dar fizicul pare insuficient, si atunci te exhibi intr-o deschidere sincera, care, evident iti e reprimata brutal..Te vezi pus la punct de un stupid care iti invoca nush ce clisee sociale..Un bou, sau o vaca, dupa caz, care iti da in cap  cu nush ce mizerii, sau scirbosenii absolute, care sa te taxeze pentru ca ai iesit din "rind", si ca nu respecti regulile cretine, inventate de niste sinistri, ca sa te faca mai disciplinat..Ca cine dracu te crezi, de te comporti neadecvat?
Sa traiesti intr-o anumita mentalitate te poate handicapa destul de mult..Pentru ca nu poti fi ca ei, si, in consecintza vei fi eliminat..Iesi afara! Du-te in alta parte, oriunde, dar nu ne strica echilibrele noastre! Iesi in afara sistemului nostru..Iar tu, de nevoie, iesi injurindu-i, chiar daca asta nu face decit sa te simti tu mai bine.. Pentru ca ei, si sistemul lor vor ramine acolo, stabili..Ce mizerie..Si ce societate dilie sa-i accepte pe ei, si reactiile lor, in timp ce pe tine, eventual, te compatimesc..
A fost intotdeauna o lupta a individului cu societatea..Care nu a avut o solutie stiintifica, ci doar una de acceptare a felului in care e tratat el, de societate..
Si, cum se zice pe romaneste, sa nu-ti bagi pula in ei toti, si sa-ti vezi de ale tale? Asta daca iti poti permite sa fii tu singur, si pe picioarele tale, independent de oricine, oricum, oricind..

Simetriile simtite

Variantele de noi ramin deschise..Asa ca atunci..Cu toate, si cu tot..Cind stiam exact ce ne dorim..
Sint aici, si tu esti acolo..Stiind ca raminem ce sintem..Firi ce se privesc in oglinzile atitor realitati.. Ca si cind si-ar accepta conditia oamenilor acelor timpuri, deschisi spre adevarurile ce vor sa vina..Ca si cind pe adevarurile astea spuse, se vor elibera si spiritele cele ramas nespuse..
Eu te vad asa cum simt ca esti..Si ma eliberez pe mine spunind ce cred despre tine..Iar tu te poti elibera de tot, de mine, spunind ce crezi despre tot, si despre mine..
Raminem simetrici..Egali in proportiile impuse..Avem liniile trasaturilor deschise..Suficient cit sa le putem analiza..

Drumul destinului

Era frumos atunci..Poate pentru ca ma eliberam inspre inauntru, si imi legam sperantzele de imagini si armonii care imi placeau atit de mult..Si le traiam pe toate, inauntru si etansh izolat de exterior, atit de intens..Era in mine o explozie de bucurie si adevar fantastica..De fapt era mai mult, pentru ca imi construiam proiectii mentale uriase, care sa ma cuprinda perfect..Lumi greu de aratat in imagini, si cu atit mai greu de definit in cuvinte..Acolo sint eurile mele, cred..Construite intuitiv, atunci..
Dar, timpul a mai trecut, lumea s-a mai schimbat, am experimentat si eu oarece mizerii depresive..Dar am invatat multe, enorm de multe, si mi-a placut..Am trait, cel putin pina acum, o viata al naibii de interesanta..  Si asta poate pentru ca asa s-a intimplat, sau asa mi-am dorit, sau toate la un loc, cine sa stie..
Sincer, sint fericit de toate intimplarile, pentru ca vroiam sa experimentez..Nu am putut sa fiu liniar, pentru ca nu imi e in fire..
E liniste imprejur..S-a asezat praful peste tot..Ne privim..Nu s-a schimbat nimic..Ne privim la fel..Lumile sint aceleasi..Lumile dintre noi ne vorbesc pe limba comuna..Ne mai comunicam senzatiile..Simturile ne ramin separate..Privirile spun..Sintem blocati in noi insine..Deasupra lumile continua sa se invirta..

Sferele sufletelor

Poligoanele se invirt in carusel.. Colturile le devin mai multe, si mai dese, iar timpul le schimba culoarea, pina cind poligoanele se rotunjesc toate, si se transforma  in cercuri pure..Iar cercurile toate devin sfere care se apropie, se indeparteaza, se inmultesc pina ne inconjoara..
Sufletele au parcurs drumul de la cercuri, la sfere..Din membranele lor au iesit fire subtiri care au cautat alte sfere..Si asa, s-a construit conexiunea..Care a facut din sfere o lume sferica, care se roteste continuu pe sferele sufletelor conectate...Ca un rulment..
Doi ochi sferici privesc  lumea..Printre alte perechi de ochi..Privirile au ramas lipite de timp..Si corpurile fixate in spatiu..

Viteza evolutiilor

Am revazut  Contele de Monte Cristo, cu Richard Chamberlain, si m-am gindit la toata povestea..Ce ar fi fost daca el, dupa ce a gasit comoara, ar fi plecat in lume sa se distreze, si ar fi uitat tot? Ca nemernicii aia care l-au bagat pe el in temnita nu meritau atita efort ca sa fie aratati cum sint, pentru ca-ca ei e plin..Asta privind din punctul de vedere contemporan..Dar atunci, in vremurile alea era in societate un fel de simt al onoarei, care trebuia respectat..
Astazi toate sint mult mai complicate..Coexista toate, de la cele mai inalte, pina la cele mai joase, nu mai e un stil social, sa-i zic asa..Azi parca ciudateniile sint baza..Caricaturile umane, mutantii cu diformitatile cele mai absurde trezesc interesul..Spiritul pare depasit..Si asta desi societatea se bazeaza pe spirite, pe capacitati din ce in ce mai mari..Bine, poti spune ca lumea e o piatza deschisa, si ea decide..Adica, daca in piata muncii e nevoie de spirite, din toate domeniile, atunci spiritualii aceia vor fi apreciatzi si remuneratzi..Altfel, nu..
In viitor spiritele vor fi baza, de asta sint absolut sigur..Si cind zic asta ma refer la profesionisti, mai putin aia de conduc, ca se vede destul de limpede, inca de acuma, ca-ca sa conduci iti trebuie, totusi, o educatie..
Bine, societatea evolueaza continuu, si se reconfigureaza continuu..Dar, parca, uneori simti ca evolutia e prea inceata, si nesigura..Si nu e corect, pentru ca si timpul vietii noastre e destul de mic..
Uneori ma gindesc cum ar fi fost sa ma nasc intr-o altfel de societate, care sa fie mai receptiva la propriile ei dorinte de evolutie..

Omul lumilor

Am avut intotdeauna un fel de senzatie stranie, amplificata si de ce mi se intimpla; ca deasupra, undeva la inaltime, anumite lumi se rotesc in cercuri concentrice, si asteapta un momemt ca sa se coboare printre noi.. Si am senzatia ca le vad rotirile, cind mai aproape, cind mai departe..
Lumile astea sint foarte complicate, pentru ca sublimeaza trairile fiintei noastre..Una e o lume a esentializarilor si abstractizarilor  precise si riguros definite, alta e una a trairilor extreme, a senzatiilor intense traite la limita nebuniei, alta a zborurilor eliberatoare, etcetc..Si lumile astea ne cuprind cu totul, cind le intilnim..Ne acopera, ca sa ne descoperim noi pe noi, si ca sa ne intelegem natura, ca parte a totului..
Demult, cindva, am avut impresia ca sint un strain, si ca totul imi e atit de altfel..Acuma sint mai linistit, pentru ca am mai inteles cit de altfel sint..M-am mai impacat cu toate..Sint la fel de eu cum am fost tot timpul, si nu-mi pare rau de intimplarile mai bune, sau mai rele, pentru ca ele ar fi venit, oricum..

Echilibrul cautat

Cuvintele par slabe..Ca si cind ar alerga dupa sentimentele mele, si nu ar reusi sa le prinda..Si ar ramine blocate..Si ar ramine, asa, in admiratie..Asa cum ramin si eu, cind le pot prinde, pe ele..
Viata ne surprinde, de multe ori..Si ne arata situatii cind cuvintele par slab-sfrijite si total incapabile..Situatii in care doar privirile mai exprima ceva..Cit sa acopere golul comunicarilor..
Am ramas iar singur, ca sa pot privi in toate directiile..Imi place..Parca sint ultimul om de pe planeta..Si singurul ramas sa incheie ciclurile galactice ale generatiilor..Si cel cu cele mai pretioase priviri..Ca in jocul de dinainte al imaginatiilor..
Ma plimb prin aceleasi locuri..Merg in bucle..Ma reintorc la toate originile mele..Ma reintorc in trecuturile inceputurilor ca sa ma mai vad cum eram..Imi e bine..Am acum echilibrul pe care l-am cautat atit de mult..

Frici si scirbe

Am o colectie uriasa de frici..As putea face un muzeu, cu ele..Le-as putea aranja pe categorii, intensitati, culori, etcetc..Nu glumesc deloc..Am trait atit de intens sentimentul asta al fricii, si in atitea feluri, ca le simt de la distantza chiar, cum simte un degustator de vinuri..Ma rog, ma laud..Ca fricile imi apar nelamurit la inceput, asa ca o transpiratie rece pe coloana, dupa care se transforma in frisoane, si dureri de stomac..
Parca nimic nu e mai sinistru ca sentimentul asta ca orice ti se poate intimpla..Cind ti se face parul maciuca, si pielea de gaina si simti valuri de fierbinteli si raceli cum iti circula haotic prin corp..Uhhh..Si toate generate de monstruozitatile pe care ti le pot face babuinii aia reunitzi in haite, impreuna cu hienele..Sinistra privelistea, si peisajul..
La mine a fost o combinatie ciudata, pentru ca inainte de frica a fost scirba..Si frica a urmat doar ca sa-mi arate ca se poate si mai rau..Ce lume..Cita abjectie..Eh, trecem noi si peste toate astea..

Realitati dorite

Esti, uneori, in imaginatia mea..Imi apari simplu, asa, ca sa imi critici gesturi si atitudini, pe care eu le stiu foarte bine..Doar ca sa fii contra mea, si sa-mi spui lucruri pe care le stiam doar in subconstient..Ca sa-mi arati ca nu sint ce cred, si ca e bine sa-mi calc pe mindrie..Bun, fie ca tine..Las de la mine daca imi promiti ca o sa lasi si tu de la tine atunci cind ma doare tare..Doar atunci..Atunci as vrea sa ma incurajezi..Stiu ca nu e usor, dar iti cer o favoare ca raspuns doar, si nu tot timpul..Ca stii ca ma mai apuca si pe mine adversiunile cind imi vad sentimentele calcate in picioare..Si stii ca imi trebuie sa ma refulez, ca altfel explodez,  la nedreptatile astea atit de clare..Bun, si, in schimb, promit, iti dau spatii generoase sa ma critici cind sint fericit..Ca atunci sint linistit, si, orice mi-ai face, as accepta..
Stiu ca esti, si ca ma lauzi cind fac ceva bun, chiar daca, prin cuvinte se intelege altceva..Te simt si eu, chiar daca te ascunzi..Iti vad ochii..Si, cum tu esti sincera, iti intuiesc gindurile adevarate..
Acuma poate si eu sint un personaj in imaginatia ta..Unul care sa se poarte si sa simta asa cum vrei..Poate ca chiar ne iubim, eventual, in imaginatia altcuiva..Si poate chiar sintem fericiti..
E frumos ce putem trai in imaginatie..Pentru ca sint realitati dorite, cumva..

Fantezii

Fanteziile sint si ele, asezate cronologico-valoric, in straturi..Pentru ca la 18 ani visai ceva, la 30 altceva, la 40 altceva, etcetc..Si se reordoneaza toate, odata cu timpul..Se slefuiesc, merg spre substantze mai autentice, si mai datatoare de straluciri luminos-colorate..
La inceput visezi corpuri, cu anatomiile definite de educatie, si experientele virstei..Si, incet, cu virsta, vezi din ce in ce, mai complet, fiintza, in ansamblul ei..Pina cind ajungi la suflet, si spirit..Dar asta cere timp, si elaborari..Si, ce e interesant, desi corpul ramine in fantezii, el devine o forma de expresie a spiritului..Nu mai e acelasi, isi schimba si forma fizica, dar si forma de manifestare..Din cel inert si explicit se transforma intr-o forma miscatoare si artistica, care face un balet pe armonii cosmice..Care devine apoi miscare pura, ca sa se transforme, mai apoi, in stil, si esentze de ginduri-suflet..
Cred ca am ajuns la fanteziile intelegerilor, cele in care imi sincronizez fiintza cu o alta..Si asta chiar daca nu am parcurs total unele trasee, dar am trecut peste ele intr-un fel firesc, sa zic asa..Asta e cea mai de adincime fantezie, pina la urma..Acolo e dorinta adevarata..Chiar daca apar si alte tentatii, ele exista destul de efemer, pina la urma..Si ma gindesc daca nu cumva fantezia asta m-a urmarit dintotdeauna, dar doar ca n-am stiut sa o recunosc..

Body language

Hai sa spunem ca postul asta e pentru 18+, ca are in el unele chestii mai putin ortodoxe (cum se zice), cum am mai scris unele posturi mai demult, dar tot asa, cu atentionari..Bun..

Pe traseul asta al vietii mele am discutat cu persoane feminine, diferite subiecte, de la filosofii, la ginduri, trairi, amintiri, absolut de toate, din cam orice domeniu posibil, si imposibil, totul deschis, cu cartile pe masa, cum se spune..Dar, cind era vorba despre amor, ei, aici era altfel..Reactiile erau  mare parte ipocrite, dupa umila mea parere, pentru ca le simteam in tonul spuselor..Bine, intelegeam, cumva, pentru ca toate aveau la baza "educatia" noastra in stilul epocilor trecute, cele in care era ilegal avortul, iar informatia era cvasi-deloc.. Dar ce mi s-a parut absurd, era ca stilul ala stupido-pudibond de manifestare se continua si in epoca asta a deschiderilor aproape ginecologice, as putea zice..Ma rog, poate si din auto-aparare lucrurile stateau asa.. Si ipocrizia manifestarilor era uriasa, pentru ca simteai ca dincolo de bariera asta a reactiilor de zina pur-virgina cam statea, de multe ori, o perversitate frustrata:)))) Scuze, dar cam asa era realitatea pe care am vazut-o eu..
Chestia e, cred, sa nu ne ascundem dupa degete..Pentru ca toti avem organe genitale atasate, si instincte in creier, ca drivere..Si avem fantezii multe..Sigur, nu le exhibam, ca idiotii, in fata oricui..Dar, uneori, cind vedem ca putem, le mai eliberam, totusi..Bun..
Sa revenim..Am zis de amor..Pentru mine, mare parte din substantza amorului e in jocurile erotice, cele in care se foloseste multa imaginatie.. Na, asta e parerea mea..Nu trageti in pianist:))) Sau in cei cu imaginatie care poate lua si forme artistice:))
E mult de zis..Viata noastra complicata ne-a format intr-un fel anume..Si noi ne manifestam exact asa cum sintem:) Daca nu direct, macar dam de inteles cite ceva, printre rinduri..Adica prin body language..

Esente tari

Turn down the lights, turn down the bed, turn down these voices inside my head..Asa incepe "I can't make you love me", cu turn downs, cu blocari ale efectelor trecutului, pentru un nou inceput..Si toate uitarile astea facute cu ajutorul terapeutului preferat; partenerul de cuplu..
Echilibrele linistite ale sufletelor..Armoniile comunicarilor de tot felul, cind simti cu o nedisimulata fericire ca celalalt te intelege asa bine..Trairile impreuna, care construiesc amintirile..Toate astea sint substanta unei relatii adevarate, si nu aparentele si superficialele acorduri de moment..Ca vorba poetului, ce e val ca valul trece..
E multe de zis, da io le-am sintetizat, ca daca era sa dau exemple puteam sa scriu o carte intreaga:)

Suflet simetric

E frumos conceptul de iubire adevarata, pentru ca e lucrul care te tine in viata activa..Sa stii sigur ca exista pentru tine, si ca o poti avea..Ca poti avea alaturi sufletul care sa te faca intreg..Omul cu care sa imparti tot.. E uimitor, nu?
Ma intreb de multe ori care e adevaratul motiv pentru care sint singur..Probabil pentru ca imi caut un partener cu suflet simetric, si asta e greu de gasit..Cine stie, pentru ca si simetria asta are destui parametri pe care inca nu-i stiu..Desi ar trebui macar sa-i banuiesc, pentru ca, se spune ca iubim asa cum sintem, si eu cred ca ma cunosc suficient..

Iubire improbabila

Sigur, iubirile din filme sint setate la standarde uriase, spre ideale, na, ca in viata n-are cum sa se intimple vreodata asa..Si totusi, povestile alea te pun pe ginduri, si pe visare..
Ma gindeam cum ar fi sa intilnesti omul visurilor tale..Adica cel cu care esti compatibil nu doar in chestiile importante, ci si in detalii..Si cu care sa te completezi aproape perfect..Care sa te simta, si sa-l simti, si cu care poti sa comunici fara cuvinte, doar din gesturi..
Sgur, asta e o poveste cvasi-improbabila, desi, mai stii? Ca miracole cica se mai intimpla..Chiar daca unele iubiri promise sint doar iluzii, speranta ramine..

Reprosuri sugerate

Povestile de amor din filme, fie ca sint, sau nu, cu happy ending, mi se par provocari adresate mie, personal, cu un ton ironic..Ca si cind cineva m-ar privi de sus, si mi-ar spune printre dintzi : uite inca un motiv ca sa vezi ca nu esti bun de nimic..La care as riposta actionind, adica-cautind amoruri..Care, evident, esueaza..
Si povestile de amor din filme sint extraordinare, adica..Au oameni frumosi, sentimente clare, si lucruri atent construite, care sint, evident, ideale, dar, bune ca exemple didactice..
Si toate astea ma fac sa ma simt vinovat, ca de atitea ori cind, in viata, mi se reprosau atitea..

Logica intimplarilor

Ne-am potrivit destinele printre cutele timpului..Ne-am construit viata din adaptari continue la societati mai mult ostile decit prietenoase..Am trecut prin multe..
Multe lucruri imi aduc aminte de perioada aia, a comunishtilor, din care Ro pare sa nu mai iasa..Si ma gindesc ca atunci m-am format, in vremurile alea de iarna sociala continua, singur impotriva tuturor mizeriilor impuse brutal, haotic, si continuu de creaturile alea cu idei cretine si limitate..Sin-gur..Fara absolut nici un fel de sprijin, sau aparare, pentru ca parca toti erau spalati pe creier, si super eficient drogati de propaganda aia incredibil de stupida si ieftina..Si toti erau gata sa-ti ia gitul daca te manifestai diferit de fiinta standard, construita  grobian, asemanator cu imaginile din creierul lor..Ce vina am avut? Adica, de ce a trebuit sa, si sa..
Am multe frici in mine, adunate, asa cum am si multe curajuri..Am adunat si idei, ginduri, o paleta frumos colorata de sentimente..Urile le-am uitat, voit cumva, pentru ca m-ar fi devorat pe dinauntru..Am trait dupa canoanele mele..Nu m-am impus, nu am jignit, si am incercat sa-mi ascund frustrarile si grijile..
Uneori trecutul ne mai viziteaza, ne mai priveste fix, si ne zimbeste enigmatic..Si atunci poate ca intelegem ca viata nu are nici o logica..Si ca toate se intimpla destul de intimplator..