Fiintzele

Timpul te mai umileste..Te reduce la tacerea aia profunda.. Te mai face din vultur, vierme..Dupa care, doar tu, prin ce forte proprii ramase mai ai, te ridici iar, la conditia de zbor..
Tu esti conform cu tine..Adica iti traiesti viata prin valorile tale, pentru ca e viata ta..Si iti accepti si propriile potentiale infringeri, oricare ar fi ele..Asta e firescul..Asa a fost de la inceput, nu e ceva nou..Ce e diferit e ca ce ai crezut ca ti se poate intimpla a fost cu totul altfel, si la alta scara..Adica nu ti-ai inchipuit ca mizeriile vor fi atit de dureroase si neasteptate..
In fine..Or sa se duca toate in haosul din care au venit..Si o sa ne revenim la fiintza..
Timpul merge pe caile lui..Si noi, pe variantele destinului..Cautam sa devenim, cit, si cum putem..Oamenii reali, care isi exista viatza..Cei adunati, printre ceilaltzi..

Drum interior

Lumea e un spital de nebuni, deja..Toti par ca au uitat sa-si ia pastilele..Si toti isi varsa toate frustrarile pe tine..Ma rog, lumea a fost catalogata subiectiv in multe feluri, dar dileala cred ca guverneaza acuma..Dileala agresiva, si nu una cit de cit controlata..
Si tu, singur, cauti sa te eliberezi de toate cite poti.. Cum faci? Urli in masina, cind nu te aude nimeni? Te izolezi? Dai pumni in peretzi? Scrii terapeutic? Bei? Te refugiezi in altceva? In ce?
O sa ajung un mutant..Sau ceva..Imi trebuie metode..Pe unele le folosesc deja..Dar imi trebuie ceva practic.. Tre'sa ma  analizez psihologic, singur..Sa ma introspectez, ca cica le gasim in noi, pe toate, doar ca trebuie sa stim unde sa cautam..Dificila chestie..Drum cu peripetii multe, prin tine..Sa te explorezi realist..Ca si cind ai fi altcineva..Trebe ceva curaj..

Imagini reflectate

Gindurile se rotesc spre nicaieri..Mai am in minte, inca, intimplarile de ieri..Si privirile care ma judeca, ale tuturor celorlalti..Dincolo de care e golul ala absolut, pe care l-am simtit dintotdeauna, de cind ma  simt printre ceilalti, cu care sa fiu impreuna..Golul care tot crestea spre un infinit, iar si iar, fara sa il simt..
Stii, si tu si eu simteam perfect la fel..Eram doar in lumi paralele..Printre ceilalti..Ca atunci cind ne-am nascut..
Ce e curios, ca si tu, si eu, ne priveam la fel in oglizile celorlalti..Doar ca imaginile nu ni se suprapuneau.. Eram doar variante reflectate..

Pasul alpha

Uita..Lasa tot, ca si cind nu ar fi existat niciodata..Lasa in urma..Si uita-te doar inainte, cu sperantza cu care vrei sa fii iubit, cu adevarat, de omul vietii tale..Priveste cu sperantza cu care vrei sa-ti faci o noua viata.. Ca si cind totul e la fel de adevarat ca atunci cind descopereai totul cu entuziasmul si energia fiintei noi..Si cind totul era limitat doar de imaginatia ta..
Cred ca spiritul asta al inceputurilor e in noi tot timpul..Si ca ne iubeste permanent..Suficient cit sa ne faca sa luam deciziile cele mai neintelese de ceilalti..Si sa ne creeze probleme existentiale tot timpul..Eh..Ne e prieten pe termen lung cit viata, si de asta il luam ca atare..Ne da fericiri atit de intense, cit ne da dureri.. Ne priveste de sus, si ne vorbeste cu cuvintele fiintei profunde din noi..E arogant, de multe ori, si dubios, si il contestam, admonestam, urim, iubim, dar ii sintem indatorati pentru absolut tot ce face pentru noi..Il urmam orbeste, pentru ca i-am dat increderea  totala..E lumina atit de calda de dupa toate durerile..E increderea ca trecerile noastre vor fi asa cum am crezut..E spiritul cald care ne calauzeste, de deasupra, prin toate, spre destinul nostru cel mai adevarat..Spre drumul catre noi insine, cautindu-ne, printre ceilalti..
Un pas, prin lume, e un inceput al unui ritm care se cauta pe sine, printre ritmurile celorlalti..Un pas e un inceput..Spre cu ceva ce pare cu totul altfel..

Dincolo

Odata la citeva secole se mai intimpla evenimente astronomice care sa ne uimeasca, cit sa ramina documentate..Oamenii au fost impresionati, atunci, si au consemnat..
Ma simt ca si cum ceva uimitor tocmai s-a intimplat, si, dupa uluirea lumii am ramas doar eu cu gindurile mele sa mai merg prin locurile doar de mine stiute..Si sa ma mai gindesc la toate, ritmat de pasii adaptati  care urmeaza..Sa le vad pe toate in secventze, ca intr-un film al mintii ce a reconstruit toate conform cu simturile mele..Constient ca sint urmasul atitor generatii care au facut cite au reusit, impreuna, atit de mult timp, inainte..Sint cel care a supravietuit, si, sa spuna, cu cuvintele lui, povestile tuturor..Singuratatea mea era o suma a singuratatilor tuturor, adunate..Eram ultimul ramas, din toti, care mai putea vorbi..
Acum, dupa toate, nu mai stiu ce imi mai pot aminti..Sint ca o statuie vie..
Timpul isi va aduce alte aduceri aminte..Straturile se vor aduna paralele, unele peste altele..Lumile se vor trece, si ne vor uita si pe noi..Apele timpului vor spala tot..
In mine sint toate amintirile mele..Asa cum eram, cum era, cum erai..Si cum ne priveam..Si toate astea or sa ramina dincolo de cuvinte, oricite au fost, sau vor veni..

Timpul inceputurilor

Declaratiile mele de iubire au fost intotdeauna lamentabile..Eram penibil cind trebuia sa declar ceva..Ca un adolescent..Am fost ultra-timid cind imi erau impuse lucruri la care trebuia lumea sa asiste, sa ma analizeze, si sa imi dea note..Imi era rusine si cind trebuia sa ma duc cu plugusorul la bunici..As fi preferat sa orice, chiar sa se desfaca pamintul in 2 si sa ma inunde lava, sa erupa toti vulcanii simultan, sa zbor instantaneu, sa dispar, sa devin invizibil, sa trec intr-un alt univers..Orice, decit sa simulez niste versuri tembele urmate de "urati maaaaaaaaa"..Ce mai tin minte, e privirea aia buna a bunicilor, amuzamentul de pe fata lor, zimbetele in cascada, si alaturarea la spectacolul meu penibil, cu prietenie, cumva..Na..
Bine, eu, spectacole penibile am dat tot timpul:)) Ca nu ma pricep sa ma fac placut, ba chiar dimpotriva.. Sint dificil, ciudat chiar, poate chiar ridicol cind lumea se holbeaza ostentativ la mine, sau cind e agresiva..
Cel mai eu ma simt intre 4 pereti, cind sint izolat, si pot sa-mi imaginez cite in luna si in stele..Sau cind am un partener de conversatii adevarat..In rest sint neplacut, cred..De aia prefer sa ramin nestiut pina cind sa fiu capabil sa comunic cite ceva, cu cineva..Si blogul asta e martor al nereusitelor mele in ale comunicarilor.. Asa m-am format, si asa am continuat sa cred in cevaul ala care cred ca e o transmisie a valorilor prin comunicarea cu spiritele deschise..
Ma vad iar pasind prin orasul adormit, la orele cind strazile sint pustii, si cind soarele isi arunca primele raze rosiatice..Cind e racoare, si aerul tacut..Si cind esti intr-o singuratate si izolare absoluta, oriunde te-ai duce, pe orice strazi..Timpul parca e blocat..Si pare ca va ramine asa..
E lumina..Semn ca noaptea a trecut, si ca o noua zi isi va aduce infiniturile ei, iar..Timp de gindit la planuri pentru urmatorii 1000 de ani..Si toate cite vor veni, incep chiar acum..

Intoarcerea la eu

S-au mai dus din ierni..Am iesit din cristale..Ne-au mai inviat si sperantzele..E mai multa lumina, si ziua e mai lunga..Vad cu imaginatia cimpurile verzi, copacii inalti cum mai arunca umbre lungi pe pamintul incalzit..Mi se amesteca in minte imaginile din copilarie, si lumile de atunci..Cind o piatra stind linga o alta piatra erau de fapt 2 balauri care se cercetau inainte sa porneasca o lupta surda..Sau poate 2 indragostiti care asteptau sa fie dezlegati de farmecele trecutului ca sa se poata intilni in spatiul acela gol..Care era de fapt un fel de rai al eliberarilor iubirilor interzise..Sau erau ce vroiam noi sa fie..La o adica puteau fi si 2 pietre, daca ne pierea entuziasmul..Sau nu..
In copilarie toate declaratiile ne erau absolut sincere..Si imaginatia neafectata de rele..Totul era direct, pur si perfect deschis..Si evident, posibil..
Mi-am adus aminte de copilarie nu pentru ca m-au apucat regretele, ci pentru ca am nevoie uneori sa mai cred in ceva in ce credeam demult..Sa ma mai plimb prin lumile alea, asa, ca si cind viata nu m-ar fi afectat.. Vreau sa cred ca pot sa intilnesc pe strada pe cineva, si, pe care sa intreb cum sta cu iubirea, si sa nu se sfiasca sa-mi explice, cu detalii, cum vede problema..Si sa ne para amindurora atit de firesc ca putem vorbi asa, ca intre prieteni..Sau ca intre posibili indragostiti..Mda..Dupa care sa ne despartim schimbind numere de telefon, si informatii, stiind ca vom vorbi din cind in cind, ca sa ne mai povestim cite ni s-au mai intimplat..

Sint lucruri, si lucruri, intimplari, si intimplari..Si toate vin din lumile lor..Si ne aduc lumile lor cu ele, odata.. De asta ne simtim ca, ni se impun dinafara logici straine, pe care le acceptam, cumva, ca na..Logicile acelor lumi..Cu toate imaginile impreuna..Si trairile acelea atit de profunde..Si le luam asa cum sint..De asta vreau sa-mi revin cit pot de des la lumile clare ale copilariei mele, la logicile lor, pentru ca pe ele le cunosc cel mai bine, si ele imi dau echilibru, si sperantza in mine, si in viitor..Acolo sint eu cel mai adevarat, si nealterat de nimic..Intact asa cum am fost la inceputurile timpurilor..Acolo sint eu cel pe care l-as privi oricind, in ochi, cu incredere..

Trecerile zilelor trecerilor

Cel mai ciudat e sa constati ca in viata asta ti se pot intimpla chestii mai nasoale, sau mai dragute, de cit ti-ai imaginat. Si nu ca nu iti puteai imagina, dar te gindeai ca-chestiile extreme li se intimpla doar altora, in special rautatile extreme..Maaaa rog, fie si cum e, ca oricum, fie ca vrem sau nu, tot tre’sa inghitzim tot, ca pelicanii..In fine.. Am asa impresia ca toti sint impotriva mea, si ca au fost impotriva mea chiar inainte sa ma cunoasca..Esti vinat cu ostilitate, iti sint cautate orice defecte, sau greseli, oricit de mici, ca sa aiba motive sa te taxeze ultra-brutal..In fine, daca ar fi, probabil, sa realizam toata dimensiunea, si dimensiunile monstruozitatilor ne-am cam ingrozi..Dar asa, traind naiv si nestiutori in ale relelor avem sansa la un pic de fericire..Behehe, cum zice oaia din turma.. Azi la scirbici fuse liniste..Ieri a fost nasol, atmosfera agresiva, izbituri multe, in serie, voci stridente si cretine, si parca toti se pindeau pe toti, ca sa ii prinda cu ceva..Agitatie..Rahat..Mizerii trecatoare, cum s-ar zice..Pe care unii nu se sfiesc sa le faca.. Un nene care lucra in spatele meu izbeste tot timpul, orice, oricind, si oricum, de parca de asta il plateste.. Ieri m-am si semi-certat cu el, ca e bou, si se da mare..Altii freaca menta masiv, dar se agita ca sifonul ca sa arate simularea asta a activitate autentica..Sint tot felul de exemplare, si manifestari..La printer m-am intilnit cu un coleg care m-a intrebat cum merge batalia..I-am zis ca eh, merge, ne luptam..Adica vorbim asa, la general, toti cu toti, ca sa nu se interpreteze..Bine, ca sa nu se interpreteze deloc putem sa tacem toti, simultan, si sa ne holbam unii la altii, ca babuinii..Ma rog.. Cica cunoasterea aduce multa durere, si nefericire..Chiar depresie..Mai bine un bou sanatos decit un savant bolnavicios.. Noroc ca nu-s nici bou, nici savant..Ma uit la ce am scris aici si-mi vine sa le sterg, dar le tin, ca sa nu uit prin ce am trecut..Decit..O sa-mi revina cheful si de mai vesele, mai incolo, cred..Decit..

Variantele incercarilor

Traim in lumile paradoxurilor..Paradoxalii din noi printre paradoxurile create de paradoxurile celorlalti.. Acceptam logicile ciudate pentru ca ele pare ca guverneaza..Nestiutul si absconsul a iesit la lumina..Toate abstracturile cindva ideale au devenit cevauri total diferite..Am iesit din zonele echilibrului just proportionat, de ceva timp..E vremea dezaxarilor si a manifestarilor grobian-extreme..Duritatea a evoluat, si acuma e o lupta a primitivismelor din fiecare..E timpul bestiilor sa vorbeasca acelasi limbaj atroce, doar mai adaptat technologiilor..E vremea sa scoatem sabiile, ca la asta se pricep toti..
Mie, sincer, de lupta nu mi-e frica, ca doar asa am trait..Mi-e frica doar de perversiuni..De trucuri, adica, pe care le invata cite unii, si reusesc..Bun, bine, pot sa le invat si trucurile lor ca sa-i pot invinge pe teren propriu.. Dar victoria asta, cum spunea poetul, parca mai mult m-ar intrista..Si  m-as injosi in ochii mei.. Desi, dupa atitea, cred ca chiar nu mai am vreo urma de mindrie..In fine..Ca vrem, sau nu, ne injosim continuu ca sa rezistam..O facem doar ca sa fim, si in nici un caz pentru ca am dori..Nici pe departe..
Mie, mult timp mi-a fost o scirba infinita pentru absolut tot ce tine de tot..De fiinte, de viata, de mine, de toate mizeriile insuportabile impuse..Am simtit o ura pe care nu am stiut cum s-o abordez, pentru ca simteam ca imi era complet straina..Uriasa, si de   neinteles..Si care ma inconjura, continuu..
Si am aplicat uitarea..Eterna, si inegalabila uitare..Am sters tot..Am fugit cit am putut de repede din calea mirsaviilor..M-am ascuns de  draci, demoni, sau orice imi putea veni dinafara..M-am eliberat de spasmele din vietile celorlalti..  Acuma sint aici..Dar inca in miscare..Pentru ca incerc sa previn ce va putea veni in momentul urmator..Sint iar gata de start..

Drumul printre oglinzi

Drumul e lung, inainte, intre doua paralele ce se unesc la infinit..E destinul ce ne duce in timp..
Am avut si curajul nebunului, si sperantza deprimatului, si dorintza fiintzei de a supravietui..Am trecut prin toate, asa cum am reusit..Am calatorit si prin iad, si rai, sa sa-mi revin iar, si iar..Ca si cind am vizitat acele locuri, constient, cumva..Constient ca orice experientza e o versiune de viatza din care poti invata, si dupa care revii pe culoarul asta infinit, al echilibrului tau propriu..
Viata e o cale..Calea ta..Cea aleasa de tine dintre determinarile posibile..In labirintul construit de oglinzile celorlalti..

Mai bine, decit

Sint multe de spus, foa-a-a-a-a-a-rte multe, ca s-au schimbat evenimentele cu o viteza cosmica..Dar mersera spre bine, ca na, cum altfel..Mi-am redus drastic cheltuielile, si am crescut veniturile, ca sa ies din groapa financiara, cumva..Si sa vedem cum evolueaza in continuare toate..Mi-am consumat multi neuroni pe drepresiile astea timpite, si am decis sa renunt la ele..La neuroni nu..

Afara ninge..E Martie 26, dar se topeste repede ca e peste zero..Adica pozitiv..Adica asa cum ar trebui sa fim si noi..Pozitivi..Ca m-am saturat de cretini social-agresivi cu comportament de carnasiere, si care cauta satisfactie in orice mizerie de orice magnitudine o pot face oricui..Astia-s peste tot, e plin de ei, si astia impun in societate libertatea asta de a face rau, cu concursul neimplicarii celorlalti..Neimplicare care poate fi interpretata (daca nu e deja) o acceptare tacita..Ca toti in lasitatea lor si-au bagat privirea in pamint si-si vad de ale lor cu o indiferentza cosmica..

S-a oprit ninsoarea..Vad pe geam o straduta care urca, un cimp odata inzapezit, masini in parcare, un cer gri, si culoare de pamint, multa-multa-multa..Seamana cu o zi de toamna tirzie..Decit ca nu e, aaaaa, ce bine ca nu e, ca de fapt e spre primavera timpurie..

Abia astept sa vina Eurovisionul, sa ma rid sis a ma veselesc, sis a uit de toateeeeeeeee..Mai ve-dem..Bine ca am supravietuit, ca de acuma incolo decolam..

Ochii asteptarilor

Lumile ne-au respins..Au ramas doar atingerile dintre noi..Restul au fost doar amagirile pierdute printre atitea celelalte..Adevarurile dintre noi ar fi putut fi altfel, stii?   Eu mai stau aici si astept intr-o sala de asteptare infinita..Ma mai uit la oamenii care vin, si trec, si ma gindesc si la mine, la tine, si la trecut..Vad in ochi locuri si vremuri pe care le stiam atit de bine..Si tu stii..Si ai stiut asta dintotdeauna..

Dorintele dorintelor

Nu mai vreau uneori sa ma gindesc, la nimic..Vreau doar sa uit, si sa ma refac, asa, din ruine, ca sa pot pasi imperial, peste toate, si sa pot reface totul din bucatile ramase..Si doare..Si dor toate, din toate profundurile fiintzelor..Parca te-ai desfacut complet, in piese, si zaci, asa, semi-atrofiat si muribund, privind, pe cit poti la ce e imprejur..Peretzii, liniile lumilor care se intersectau la fel..Ca intre laturile care te constringeau sa fii ce nu ai fi putut fi, niciodata..O fiintza ce isi incerca sa-si depaseasca conditia..Un om, aici, o varianta a unei posibile fiintze ce ar putea avea un drum fabulos, inainte..O pereche de ochi cu care s-ar fi putut intersecta orice alta pereche de ochi..Si care ar fi putut pune atitea intrebari, cite ar fi venit din adincimile fiintzei lui..
Stiu, sint si eu la fel..Oricite incercari mi s-ar fi intimplat..Aha, da, sint omul circumstantzelor, si stiu ca mi-ai  putea oricind reprosa asta, ca si cind ar fi fost o vina cu care m-am nascut..Dar accept, pentru ca stiu ca e o vina universala, si ca, pe undeva, ti-o asumi si tu..Pentru ca, fara sa ne spunem, ne privim direct in ochi stiind, ca, in toate, semanam atit de mult..Tu cu mine, si eu cu tine..Bun, e posibil ca dupa contactul asta sa ne salutam ceremonios, stiind ca am putea fi la fel de straini ca inainte, si sa mergem pe drumul propriu..Si asta e perfect normal..Sa fim, adica, noi insine, orice, oricum, oricind..
Stiu ca stii ca si tu, si eu, sintem, cumva, identici in anumite lucruri..Doar ca anumite repere le vedem diferit..Si multe lucruri ne ramin prietene, sau straine, pe cit ne e dat sa ne fie asa..Si ne le acceptam, sau ni le diferim, ca sa putem vorbi despre ele..Dar, pina la urma, intre noi ramine o diferentza pe care o putem privi ca acceptabila, sau nu..Da, diferentza dintre noi, e  la fel..Si asta se poate schimba daca in mintea ta se intimpla miracolul intelegerii..
Vezi, eu ramin eu, si tu ramii tu..Miracolul se intimpla doar atunci cind ne cautam un drum al unuia spre celalalt..Ca si cind ne-am privi intr-o oglinda care ne poate reflecta, in detalii, sufletele..

Solutia simtita

Viata asta iti arunca provocari, tot timpul, care mai de care, ca sint mici, mari, sau uriase, habar n-ai si n-o sa ai vreodata, pentru ca mersul lumii e foarte alambicat..Si te trezesti ca ti-o iei atunci cind credeai ca toate sint cit de cit in ordine..Si ti-o iei tare de tot..Oho, si inca cum..Si te trezesti iar atit de singur in fata lumii, cautind sa supravietuiesti descurcindu-te, ca altceva ce dracu sa faci..Si te simti iar printre incercari, cautind o solutie, care anume sa fie mai buna, naiba stie, pentru ca depinzi de ce ti se ofera..Si acuma e un atit de nestiut peste tot..
Azi a fost furtuna..a batut tare, un vint rece, de mi-a congelat si oasele..Si cica e primavara..Sa mai crezi ce zic meteorologii, sau previzionistii, sau tot felul de Cassandre  cu curs scurt, la seral..
In liceu am avut 4 ani un prof de mate, pe dl Ursu..Ei bine, omul asta ne facea varza la orele lui, pentru ca trebuia sa stim, sa fi rezolvat inainte, sa fi stiut solutiile la probleme, sa fi facut pe dracul in 4 ca sa venim cu o rezolvare la o problema foarte dificila..Adica la probleme foarte dificile, pentru ca ce ne dadea ca teme pentru acasa, sau teme pentru vacantza era ceva, dupa mine, cvasi-imposibil..Si eu, fara sa ma laud, stiam matematica, ca fusesem olimpic in generala, si ma ajuta si taica-meu, profesor de matematici, Dumnezeu sa-l odihneasca..Dar, na, pentru standardele profului meu, parea ca-s novice, sau ceva..
Si Ursu avea uneori o intrebare, cind era o situatie dificila la o problema aaaaa-bsolut cretina, si aparent, irezolvabila, zicea asa: Simtiti solutia? Ha? Ce? Sa simt cum si ce, ca eu sint un om normal, cu o inteligentza normala, si care leaga logic ceva normal de altceva normal..Ce dracu de solutie sa pot sa simt, cind ce imi dai tu e dincolo de ce as putea sa-mi imaginez ca as putea, vreodata , sa rezolv..Eu simt orice e normal, dar, crede-ma nu o solutie extraordinara la o problema iesita din comun  ( cum erau problemele dumnealui)..
Si, cum am vazut, in timp, solutiile alea exceptionale, eu, cel putin, in cazurile alea, recunosc, nu le-am dat, ca nici nu era cum..Dar am reusit mai tirziu sa dau solutii la probleme de viata..Asta da, dupa nereusite, incercari, etc..Si asta m-a facut sa-mi redea increderea in mine, si in capacitatea mea de a gasi solutii la probleme de viata, ulterioare..Nu am avut solutii atunci, dar stiam ca am capacitatea sa gasesc alte solutii, la alte probleme, mai dure, si care, simteam ca sigur vor veni..Si le-am gasit, si lucrurile au functionat..
Ce vreau sa spun e ca nu putem gasi solutii la unele probleme de moment..Dar avem in noi puterea de a rezolva multe probleme cu care viata ne incearca..Si asta e motorul care ne duce inainte..Pentru ca mintea noastra se adapteaza la atitea..Si mintea noastra e singura, pina la urma, pe care ne bazam, ca pe un prieten care le stie pe absolut toate..Un prieten care are zimbetul ala in coltul gurii, si care ne mai spune lucruri pe care o sa le intelegem mult mai tirziu..
Acuma e noapte..Am avut o zi efervescenta si foarte obositoare..Am trait o trecere spre ceva ce va veni..Acuma sint mai linistit, cumva..Pentru ca pot sa mai marchez o reusita, a mea doar, acuma, in timpurile astea..Ma bucur enorm de ce mi s-a intimplat, pentru ca am o alta sansa..Sint obosit, si fericit, ca stiu ca miine va fi o zi atit de frumoasa..Cu soare, si zimbete, si tot ce va fi bun..

Incercarile noului

Sufletul se vede prin ochi..Si unii ochi sint deschisi larg a curiozitate naiva si dulce, altii te privesc arogant si rece taios, pe cind altii se uita la ochii tai, cautind sa gaseasca in ei ce cautai si tu sa gasesti in ochii lor.. Si asta iti mai da caldura in suflet..Pentru ca ochii astia stiu ce iarna perpetua e intre noi, toti, care ne-am adunat printre intimplarile vietii..
Si vezi, pe ochii astia speciali ii vezi exact cum simti tu..Sint albastri cind tu vrei sa fie albastri, sau caprui de fura inima oricui, sau negri cind stii ca iti inteleg gindurile tale profunde..Si ii poti vedea cum iti dicteaza starile tale pentru ca stii ca ei te pot intelege in tot ce esti, si simti..Si asta e foarte rar..One in a million, cum spune cintecul..Si ochii aia sint acolo, si ei primesc tot, ca sa dea tot..Si tu esti aici cel norocos ca i-ai intilnit..
Stii, natura umana e aceeasi, peste tot..Semanam fundamental de mult, doar ca o luam pe cai ciudate, ca sa nu le spun dilii, in viata, si ne schimbam natura adaptindu-ne..Dar, pe undeva, poate ca natura noastra cea profunda ne ramine, si ea ne determina drumurile vietii..
Bine, traind in salbaticia asta a societatilor de tot felul, cu intimplari de tot felul intimplindu-ne, incercind sa supravietuim ne-am alienat cumva, fiinta, uneori aparent, alteori mai profund, dar am facut-o pentru ca nu am avut de ales..De asta eu incerc, pe cit pot, sa nu judec, ci doar sa privesc, desi, na, mai judec..Dar poate ca multi nu au avut sansa mea, daca as putea-o numi asa, poate nu li s-a intimplat nimic bun pina acuma, poate ca toate relele lumii le-au fost impuse, si efectiv au trebuit sa faca unele compromisuri absolut inacceptabile cu sistemul lor de valori..Pentru ca viata e  un drum atit de greu..Greu pentru toti..Si, uneori, sila aia profunda pe care am simtit-o eu, am vazut-o si la multi ceilalti..Si, eu, cel care se considera nedreptatit de lume pentru ca parea ca s-a simtit aruncat intr-o lume complet straina, eu, acela, a inceput sa inteleaga cite ceva si din durerea profunda a celorlalti..De fapt nu sa o inteleaga, cit sa si-o apropie, atit de mult cit ii era de apropiata propria lui durere..Eh, multe, si cu multe semnificatii..
Dar, plecasem de la ochi, si suflete..Ochii vad, sufletul simte, si toate se intimpla imprejur..Avem atitea lucruri sa ne spunem, cite sa incapa intr-o enciclopedie..Acuma ne privim, si cautam sa ne eliberam de toate, ca si cind nu ni s-ar fi intimplat, sau nu am fi dorit sa ni se intimple..Cred ca e o vreme sa uitam..Si sa invatam iar sa pornim pe un alt drum, unul absolutamente nou, si deschis catre alte atitea orizonturi posibile..Cel putin eu, cel de acum sint atit de determinat, pentru ca pare sa mi se intimple ceva suficient de surprinzator, pe cit de neasteptat..Si eu chiar imi doresc asta, oho, si inca ce mult..
Stii, se spune, cred, sau poate o spun eu pentru prima oara, o nefericire e o deschidere spre atitea fericiri nebanuite..Si eu sint omul sa incerc asta, cu-curiozitatea unui copil care gusta, pentru prima oara, o altfel de inghetzata..Cu alte arome, si alte sperantze impreuna..

Iubirile fiintelor

Vezi tu, iubirea ne vine undeva din infiniturile fiintzei noastre..Si nu stiu cum, pentru ca e complicat..Noi, ca oameni, iubim pentru ca asa simtim..Si ubim pentru ca, iubind, vrem sa ne eliberam, si sa ne atasam..
Ascultam o melodie, sau ne alaturam unui gind..Si iubim facind asta..Sintem cu fiintza noastra alaturi de tot ce ni s-a aratat..Si iubim tot, asa, ca fiind parte din noi..Iubim, iar, si iar..Si continuam totul, ca si cind am sti ca totul e un lantz de iubire infinit, din care sintem si noi, parte..
Iubim si disperat, si atasat de tot..Ca si cind am vrea sa vedem ca totul e asa ca ar trebui sa fie..Iubim tot, viata, lumea, oamenii..Iubim ca cei ce sint, inca, si mai spera..
Iubim tot, asa, in felul nostru, si cum sintem..Iubim ca sa ne simtim bine ca ne dam in tot ce putem, cu tot, fiinta noastra generoasa..Si ca sa fim, in tot ce putem, cu tot ce putem..

Iubirile noastre de acum

Stii, iubirea e motivul pentru care sintem, cred..Ca iubim, sau, la opus, urim, sentimentul asta suprem ne sta deasupra..Si iubirea ne determina fiinta, cum actionam, cum sintem, ce simtim fata de anumite lucruri.. Iubim tot ce ni se aseamana, si cautam tot ce ne dorim sa ne fie alaturi..Sigur, e adevarat ca de multe ori, ce iubim nu ni se alatura, intr-un fel, sau altul..Si, de multe ori, ce iubim pare o himera, sau o varianta, care ni se intoarce inapoi, cu atita ura, nedrept..
Si vezi, dupa toate raspunsurile astea reci, noi, cei naivi, continuam sa incercam sa iubim, ca asa sa ne continuam fiintza..Si ne lovim iar, si iar, de atitea, pina, cindva, invatam sa ne lecuim de dorintza asta, si sa ne izolam iubirea in ceva ramas..Cind vorbim de iubire, stii, vorbim de fiintza noastra profunda, de ce sintem de fapt, de oamenii care exista, si care cauta sa mearga inainte determinatzi de ea, de iubire..Pentru ca noi existam pentru ca iubim..Noi sintem copiii iubirii..Ea ne duce pe drumurile vietii..Si ea ne determina ce devenim, in timp..
O, da, o sa iubim, pentru ca asa ne e natura..Si o sa ne ducem iubirile peste tot, pe unde viata asta sinistra ne va purta..O sa iubim si ce ne aduce fericire, dar si ce ne doare, poate, in aceeasi masura..O sa traim  ce ne va fi dat, iubind..Pentru ca simtim ca toate ne sint, cumva, date..Si le vom apropia, in felul nostru, ca sa simtim ca fac parte din noi, si din viata asta, a noastra..Vom iubi tot, chit ca ne va face sa iubim mai mult, sau sa suferim mai mult..Pentru ca, vezi, toate cele date, iubindu-le, ne vor determina ca sa ne simtim fiinta mult mai profunda..Fiinta asta a noastra, care, conectata la acel divin, intelege, si iarta..
Timpul se asterne peste toate, pina la urma..Si ca iubim, sau am fost iubiti, asta ramine in mintea noastra.. Valorile or sa se schimbe..Dar noi vom ramine, peste toate, cu tot ce a fost acum, in vremurile astea, cu iubirile date, si nereturnate, iubirile pentru ei, si noi, si tot ce a fost, si nu va mai fi, sau poate chiar va mai fi.. Cu iubirile care sa ne semene, asa cum am fost noi, oamenii lui 2015..

Masinile lumilor

Cinismul lor iti poate aduce foarte usor esuare, sau chiar moarte..Pentru ca ei sint ca niste masini blindate, carora nu le poate rezista un om, un simplu om, pe caile vietii..Ei au puteri uriase, dezvoltate in timp, ca sa treaca peste tine..Pentru ca ei au bani, multi, si cu asta cred ca sint infailibili..Ei au variantele lor, si metodele lor, si pot sa se faca sa se intimple atitea, in folosul lor..Iar tu, cel mic, si supravietuitor, cauti sa treci, cum poti, peste toate, in felul tau onest, ca sa iti poti continua existentza..Si te lupti cu toate, cit si cum poti, ca sa mergi inainte..
O sa vina si o vreme a fiintzei proprii, si a existentzei ei..Pentru ca pentru prea mult timp a fost o vreme a intereselor celor ce aveau date, nemeritat, atitea puteri..
Sint si eu, doar un om..Trecator prin lumea asta, si dator cu bani unora neiertatori..Si obligat sa returneze banii aia, altfel o sa fie dat afara, in strada, chiar daca asta nu a depins de mine..Asa ca daca o sa fiu dat afara, poate ca o sa-mi merit soarta, cumva..Dar, ca inginer specialist chiar nu sa sa-mi pese..Ca nu e vina mea, in nici un fel..Eu doar mi-am facut datoria, si am construit atitea chestii bune..Restul tine de tot, de lume, de oameni, si de ce va veni, cindva..

Vieti spre primavara

Mi s-au indus atitea, in simturi..Si eu le-am acceptat, ca si cind ar fi fost normale, si am continuat sa fiu impreuna, si alaturi..Am zis ca asa a fost mersul lumilor astea..Apoi am stat si m-am gindit daca e normal sa fie asa, pentru mine..Si am vazut ca nu prea e..Pentru ca eu, ca fiintza, am anumite feluri de a-mi manifesta anumite atitudini apropo de anumite valori, ca sint personale, date de specificul fiintei mele, fie ca sint sociale, sau de alta natura..Si valorile astea au intrat in conflict cu altele, impuse..Iar eu am reactionat, ca urmare a intimplerilor, si rezultatul a fost unul destul de sinistru, pentru ca, vezi, nu te pui cu valorile date asa, de ceilalti, si asta chiar daca valorile tale sint mai bune, sau mai avansate..Si asta pentru simplul motiv ca ei, oricit ar fi competenti, sau nu, decid..Ei te determina, si asta vor sa te faca sa intelegi..Ca tu, cu valorile tale poti fi valoros pentru ei doar daca ei decid asta..Si cind decid asta..Si totul, cel putin mie, ca inginer, mi s-a parut monstruos..Asa ceva nu am trait niciodata..Si nu prin prisma efectiva a unei vieti aflate la intersectia vremurilor, cit prin prisma unui suflet/caracter/competentze aflat la intersectia toanelor unor decidentzi..Si asta chiar nu se poate, cred..Pentru ca tu esti doar tu, si, in libertatea asta promisa, doar tu ai putea, eventual, decide asupra propriilor evolutii, si nu unele tirituri locale, aduse acolo doar de vinturile timpului..
De asta mi-e asa sila de tot..Nu de oameni, sau de situatii, pentru ca astea vin si trec, ci de posibilitatea ca lucrurile astea asa de inumane, sa fie reale..Dar trec eu de toate..Si le uit..Dar ura asta o sa-mi ramina in minte..Si o sa fac ca ei, pina la urma..Nu o sa uit nimic, si nu o sa iert nimic..Mi-a fost asa frica de ei, atit de mult timp, ca am crezut ca doar ei ma pot decide, si am fost efectiv blocat in tot..Mi-a fost si o sila profunda..Si de asta vreau sa uit..Ca sa incep altfel, tot..Sigur, nu sint ei de vina, cum nu sint eu, sau nimeni altcineva..Sigur, sigur..Dar o sa se schimbe, curind, toate..Si o sa fiu pentru ei, cum au fost ei, pentru mine.. Atita decit..Ca boieria e cu rindul, cum spune vorba aia..Ai abia astept sa-mi vina mie rindul, ca o sa fie  nene ca la carte..Adica sa am ocazia sa le fut dumnezeii tuturor alora..Decit..Si, pe urma, toate bune, ca e primavara, si ne renasc sperantele..

Locurile lumilor

Locurile ne pot schimba sensurile..Mi-e rau  cum mi-a fost asa de un lung timp..Ce vad e o varianta a tot ce am trait in tot timpul asta..Cu toate adunate, neiertarile lumilor, si neintelegerile, iar, adunate, peste timpuri.. Vad alte, si alte dimensiuni ale trecerilor lumilor care mi se aduna, de asupra..Si iar mi-e rau, pentru ca ce a fost e ca un motiv sa se mai intimple..Sint singur, si mi se imprastie gindurile fara sa mai imi dau seama ca ce cred a fost, vreodata, real..Mi-e sila, iar, dincolo de toate, si visez la clipa cind toate se vor duce, si linistea lumilor ma va apropia de ea..Vreau doar sa sper si sa traiesc ca se simt e directia simturilor si valorilor mele.. si restul nu mai are nici o importantza..