Paradoxuri

Se spune ca, daca ar exista posibilitatea calatoriei in timp, s-ar crea paradoxuri..Asta daca natura ar functiona dupa logica noastra de acum..Pentru ca, daca te-ai intoarce in trecut, si ai impiedica pe parintii tai sa se cunoasca, tu, evident nu ai mai exista; desi in realitatea ta existi..Si atunci, e posibil ca istoria pe care o cunosti tu, si sirul evenimentelor declansate de schimbarea facuta de tine, sa coexiste in acelasi timp, ca 2 istorii paralele perfect posibile..Si daca ar putea fi 2, ca in matematicile neeuclidiene, ar putea fi o infinitate de asemenea istorii paralele..Greu de spus, asta ne depaseste gindirea, pentru ca e greu de verificat in realitate, pentru ca inca nu am intilnit fiinte care sa vina din viitor, si sa ne explice (in schimb grobieni care parca au aterizat din evul mediu vedem continuu:)))..Deci e greu de cuantificat stiintific totul, asa cum e greu si de verificat cum sint spatiile cu mai multe dimensiuni, desi matematic sint oarecum definite..
Si ca am vorbit de paradoxuri, inca unul, classic: paradoxul gemenilor. Unul din frati pleaca in spatiu pe o nava care calatoreste aproape de viteza luminii..Cind se intoarce pe pamint isi gaseste fratele geaman mult mai batrin..Sau poate nu-l gaseste deloc..Sau poate nu mai gaseste pe nimeni..Cine stie?

Spatiile timpurilor

Totul e imprejur..In spatii..In spatiile in care te regasesti mai usor..Care exista deja..Sau care ar trebui construite, din reperele spatiilor de acum..
Vezi tu, mintea isi face spatiile ei, proprii..Ca un regizor experimentat, care are un scenograf bun..
Spatiile prin care mergem sint de tot felul..Care arata in toate felurile.. Noi mergem privind la ele, si acceptind, uneori, sa cedam controverselor cu trecuturile..

Iluziile plecarilor

Aici, printre starile amestecate, ce vin reflectate..Aici, in picioare..Alternativ..Pe linga spatiile in care se mai vind, si cumpara lumi..Aici, in locul in care nu am primit nimic..Locul din care am putut doar admira..Aici.. Aiciul asta atit de precis, si de bine definit..Marcat cu vopsea lavabila..Aici..Locul de unde pornesc toate visurile, ca dintr-o gara uriasa, in care sinele sint invizibile..Locul in care vin alte vise..La ore precise..La fel de invizibile..Asa ca timpul..Totul e aproape o iluzie..Asa ca ziua de ieri..Sau ca cea de miine..

Intimplator

Daca as fi poet, as spune ca a mai trecut, intimplator, un an intimplator, printre noi..Care s-a nimerit sa ne gaseasca, intimplator, printre aceleasi stari dintotdeauna..Si printre aceiasi oameni..Intimplatori, si ei..La fel ca si noi..Asa..

La multi ani!

Cred ca mai sint momente cind e intelept sa ascultam..Orice ne vine..Sa privim imprejur detasati de orice trecut..Sa vedem ce nu am reusit pina acum..
Armoniile se invirt imprejur, peste tot..Toti sint concentrati la propriile fiinte..Viata pare ca a renascut din frigul iernii..E un fel de alta primavara..Una secreta, ce a iesit din labirinturile anotimpurilor..
E soare, si lumina..Zapada reflecta tot, si ne orbeste..Ce frumos..Pacat ca nu e atit de verde..Desi, daca ne gindim bine, verdele e peste tot, doar ca pe dedesubt..E doar acoperit de straturile astea trecatoare..
La multi ani! Sa ne fie anii care vin cu mult mai buni, si mai frumosi..Si mai plini de toate adevarurile astea care nu s-au aratat, din atita timiditate..Sa ne vina iubirile buluc, si fericirile impreuna..Sa ne regasim fiintele printre extazuri, asa ca vinul printre platourile pline, de pe mese..Si sa trecem mai usor printre probleme, asa ca dansatorii printre ritmuri..Si sa fim mai atenti la armonii..

Teleportari

Au mai ramas citeva ore din 2013..Mai trece un an, cu tot ce a insemnat..Se mai duc atitea..Miine e o alta zi, un alt inceput, multe variante de drumuri noi..De miine vom trai altfel, pentru ca asa spune calendarul..Nu stiu..Habar n-am, fiecare isi traieste viata in stilul lui propriu..Ca e un an nou, asta e pentru toti..Dar ce fel a fost, sau va fi, depinde doar de noi..
Ca sa incepem altceva probabil ca e buna o analiza a ce am facut, sa ne privim critic in oglinda timpului, sa ne studiem faptele, si intimplarile..Sa ne gindim, sa vizualizam, sa ne imaginam cum ar fi fost daca.. Adica sa facem totul deschis..Desi, poate ne-ar ajuta, si nu ne-ar ajuta, toate astea..Pentru ca lectiile invatate sint in noi, in ce sintem, fie ca le spunem, sau nu..Un bilant poate e mai frumos sa-l facem privind la ce a fost bun.. Ca, plecind de acolo sa elaboram strategiile de viitor..Iar ce a fost rau sa maturam, sa-l dam deoparte, sa-l bagam sub pres, sa-l ducem la gunoi, nu stiu..Mie mi s-a acrit de rele, mi-e scirba de mizerii, si nu vreau sa le mai vad..Vreau doar sa imi vina inapoi luminile acelea colorate din vremurile frumoase..
Poate ca de asta ma teleportez in lumile petrecerilor de revelion, de altadata..Cind erau mese intinse, cu tot ce iti imaginai, meseni veseli, si rosii in obraji, de parca ar fi venit de afara, atmosfera exuberanta, si muzica pe care dansau tot felul de indragostiti..Un brad mai clipea din lumini, intr-un colt, si atmosfera se schimba de la ora la ora..Ce bal, ce masti, ce soare de lumini..Ce viata de vis traita artificial, si autentic, in acelasi timp.. Ce sala mare, ce dansatori desavirsiti..Cite urari, admirari, si priviri cochete..Ce tinute, cite maniere, si bun gust in toate..Ce mincaruri alese..Cita eleganta in atitudini, si gesturi..Cit trecut atit de frumos sublimat in privirile de acum..

Strategii

Orasul e alb..S-a acoperit cu un puf inghetat, ca sa se mai protejeze de pasi..Poate ca a vrut sa-si faca amintiri, si el..
Orasul are aceleasi ierni..La fel de reci, si de bine conservate..Seamana perfect cu iernile de altadata, cind mergeam, prin zapada, spre examene..Cind tremuram de frig, si de frica, si ne lasam dusi de multimi, spre un loc anume, in care nu mai conta nimic..Locul prabusirilor, sala amfiteatru unde era, de fapt, examenul..
Pina sa intru aveam o stare oscilanta, intre agonie, si extaz..Si eram resemnat, ca fie ce-o fi, daca va fi sa se intimple ceva bun, se va intimpla, daca nu, nu, dar vroiam sa scap de toate, sa ma intorc acasa si sa ma culc sa-mi recuperez somnul..
Si scapam, dupa ce luam examenul..Doar ca, normal, nu m-as fi dus acasa, fara sa savurez momentele de glorie urbana..Si o luam, la pas, pe drumul de intoarcere..Mai nene, ce frumoasa era lumea..Acuma nu mai conta ca era la fel de frig, zapada, vint..Absolut deloc..Oamenii erau mai zimbitori, mai draguti, mai comunicativi, cladirile mai artistice, luminitele mai colorate, masinile mai masini, magazinele mai pline de chestii, ce mai, totul parea profund diferit, ca intr-un joc al evenimentelor fericite..Divin, si feeric..Si ma gindeam ca, de fapt, viata e asa cum ne-o facem..
Sigur, fericirea asta avea un pret, platit in avans..Dar era atit de bine, acuma..Si evident ca restul nu mai conta, oricite alte agonii ar veni, dupa..Pentru ca sigur vor veni..Dar erau neimportante..
Ma gindeam ca fericirile astea ne vin asa aleatoriu..De ce nu ne construim noi, fiinte inteligente, o baza, ceva, un fundament stabil de fericire? De ce ne lasam dusi de val, si nefericiti? Pentru ca, sincer, avem o infinitate de motive de fericire adevarata..Clar..Lucruri mici, si reale, intimplari, intilniri, orice ar putea deveni un motiv.. Sigur, viata e dilie, si ciudata, si neasteptata..Dar asta nu ar trebui sa ne opreasca din a ne trai satisfactiile adevarate..Si daca viata nu ne da ce speram, asta ar trebui sa ne determine mai mult sa ne colectionam, undeva, in cutia cu maimute, absolut tot ce ne-ar readuce fericirea..Simplu..Pai na..Altfel, daca nu am face asta, ce s-ar intimpla? Sa ne traim alternativele nasoale? De ce? In fine.
Trebuie o strategie..Adica sa gasim niste metode, ca sa ne pastram sperantele..Pentru ca afara e iarna, e frig, si lumea e rea..Bine, dar asta a fost de cind existam..Ceilalti au avut strategii mai bune? Sa studiem..

Explorari

Imi vine asa, citeodata sa mai fug din lumea asta, atit de concreta si fixa..Sa ma duc, undeva, oriunde, prin locuri imaginate, de mine, sau de altii..Undeva printre posibilitatile de existente, explorate, sau nu..
Mai exista atitea lumi, dincolo de noi, si de care nu stim..Care ne asteapta..A caror intilnire e doar la latitudinea noastra..Si, pe care o putem explora atunci cind chiar ne simtim pregatiti..Lumi deschise, cu spatii mult mai mari decit propriile spatii interioare..Care vor sa ne fie prietene..Lumile alternative..Ale variantelor regasirilor..
Noi mai cautam..Nu stim ce anume..Ceva de dincolo..Entitati care sa ne sugereze raspunsuri la intrebari pe care nu am stiut cum sa le punem..Constiinte care sa ne semene..

Raza norocoasa

Nu stiu cum percepe lumea iubirea..Asa cum nu stiu ca ar percepe altceva..Pentru ca si eu vad, in felul meu.. Dar, indiferent de ceilalti..Eu ma gindeam la iubire ca la o varianta de a ma regasi printre visurile si gindurile unui alt om, care, s-ar fi intimplat a fi, o femeie..
Bine, in viata ne desfasuram abilitatile, ne cautam o varianta de viitor, si de eliberam toate energiile..Mergem cu viteza inainte..Dam drumul la existentele posibile, ca sa descoperim drumurile accesibile..Si ca sa ne identificam cu ce e posibil, cumva..
Nu stiu cum identifica lumea iubirea..Poate ca o varianta mai buna a lor insisi..Sau ca altceva ce au visat, si transformat in ideal..Eu am vazut iubirea ca o alternativa la tot ce imi era impus..Ca o eliberare..Ca o posibilitate de a visa, si de a schimba..Nu stiu..O iubire e la fel de placuta, pe cit e de surprinzatoare, atunci cind se intimpla..Ca o raza ce topeste toate cristalele lumii asteia inghetate..Venita de undeva de sus de tot.. Vezi, iubirea e o speranta ce lumineaza doar pentru tine..Pentru cel care ai fost acolo, si atunci, cel mai norocos om de pe toata planeta..

Visuri congelate

Pare ca am simulat ceva..Nu am putut sa joc rolul de alchimist, suficient de bine..Pentru ca nu am reusit sa par a separa aurul de plumb..Sau de alte substante ce pareau suficient de stralucitoare..Ce nostim.. Nu am pacalit pe nimeni..Nici macar pe mine..Nu am schimbat nimic..Si totul a ramas la fel..Identic cu ce a fost..
Prin aer trec vibratiile induse ale aceleiasi lumi..Care se percepe identic, pe ea insasi..
Oamenii au ramase, in oglinzi, aceleai reflexii..E frig..A inghetat tot..Timpul s-a blocat si el.. Nici privirile nu mai trec dincolo de fetzele congelate ale fiintelor..Lumea e cubica..Totul a devenit suprafete, unghiuri, si volume transparente..Traim o noua era..A unor eterne nemiscari..Fixate in blocuri cu geometrii classice.. Si suprafete matematic determinate..Am murit cu mii de ani inainte..A mai ramas doar spatiul imprejur..

Fluid topit

Keep talking..Spune-mi..Lucruri ce vin de dincolo de ce am crezut ca stiu..Ca sa cred ca mai pot sa inteleg..
Stiu ca nimic nu mai e la fel, ca atunci, cind exista o logica..Acum e altfel..Logicile s-au dizolvat in timp..Totul e mult mai fin si subtil..Mai adaptat la variantele care sintem..Ne inconjoara cu mai multa grija a atingerilor..
Acum parca ne simtim, pe alte nivele..Parca ne-am dezvoltat toate simturile, ca si cind ar fi trebuit sa ne ridicam, obligati de unele presiuni..Ne-am adaptat la ceva..La ceva impus, nu stiu sa-l definesc sigur..
E in aer ceva..Ceva care seamana cu trecerile timpurilor..Ceva simtit cu toate simturile..Si care se schimba, continuu..O perceptie..Detaliile par ca devin uriase..Asa ca si imaginea din oglinda..Totul curge imprejur.. Se dizolva toate, in toate..Curbele curg..Ca in zilele cind universul  ne-a acoperit cu lichid..

Cristale

Cristalul are valoarea lui simbolica..Pentru ca e clar, ordonat, si echilibrat..Si reflecta in timp ce refracta lumina, si da senzatiile tuturor culorilor posibile ale razelor..
Lumea pare a da o valoare unor cristale, doar pentru ca pricepe ceva, din ce reprezinta..Sigur, diamantul are proprietati care..Iar alte cristale sint elaborate, au stabilitatea unor structuri bine facute..
Sigur, cristalele pot fi si reci, uneori..Dar nu prin ce reprezinta..Poate doar prin ce incearca altii sa induca.. Desi, prin transparenta lor se pot sesiza multe masti ce cauta variante de..Cristalele au limpezime..Ele arata luminile, din orice directie ar veni..
Ce bine ar fi sa aducem si in viata noastra, si in societate, putin din ordinea asta elaborata a cristalelor.. Sa facem din cristale modele de valori..In care sa aranjam toate..Ca in Superman, cind cunoasterea era criptata in cristale..
Noi ar trebui sa mai trecem peste aparentze..Si sa acceptam adevarurile..Chiar daca nu ne convin..Nu?

O specie de bampiri

Nu stiu, cred ca am si eu, ca toti, fobii..Nu stiu exact cite, dar sint, si le simt, oho, si inca cum..Acuma na, nu e o tragedie pentru altii asa cum e pentru mine..In fine..
Urasc haosul..Adica dileala, de oriunde ar veni, ca e de la ceilalti, de la chestii, de la trestii..Ilogicul.. Amorful..Molushteala..Noroiul, mlastina, tot ce e mizerabil si nu are o forma palpabila..Ca e concreta, sau indusa prin metode de manipulare..Oricum ar fi..Na..Mai nene, si sint atitia capabili sa iti bage in suflet atitea, ca trebe sa fii atent, sa te protejezi..Ca-s foarte dibaci toti astia, s-au modernizat si ei..Si unii sint foarte subtili chiar..
E o notiune acuma, vampir de energie..Si probabil se refera la genul ala de cretini negativisti, care nu accepta nici un fel de argumente..Bun..Dar aia care vor sa faca rau, pe aia cum sa-i numim? Vampiri de ce? Plus, ca unii pozeaza relativ bine social..Si prostia generala ii ia drept buni, si le da dreptate, orice ai face, sau spune.. Cum te poti apara de ei? Doar sa-i ignori? Nu prea cred, pentru ca au o tenacitate infinita in ei, ii stiu, pentru ca am avut ghinionul sa-i intilnesc..In fine..Rai, si determinati sa faca rau....
Acuma sigur, nu te poti astepta la nimic bun din partea nimanui..Dar e o limita si in prostia asta generalizata.. Chiar nu se poate orice..Pentru ca nu ne-am numi o societate moderna..Cita e..

Cuvinte browniene

Se pot spune muuuulte..Despre orice..Se pot insira cuvinte peste cuvinte, peste cuvinte, asa, in dorul lelii, ca sa iasa o lalaiala incolora, cu ceva miros nasol..Asta da..Mai greu e sa sintetizezi niste idei, cit de cit, nu chestii profunde, dar macar sa fie acolo ceva..Sa spui ceva care macar sa aiba sens pentru cineva..Sau, daca nu idei legate, macar cuvinte interesante, asa, care sa creeze niste imagini..
Nu stiu daca mi se intimpla doar mie, sau doar asa am senzatia, ca-cuvintele se misca brownian..Vin, pleaca, unele peste altele, se dau cu capul de toti peretii, sar, se zbenguie, te trag de nas, se strimba la tine, se dezbraca, alearga, se ascund..Fac orice ca sa te distraga de la logica ta proprie..Si te mai gindesti daca a avea sens in ziua de azi e normal..
Acuma, ca sa fie bagat in seama, un text trebuie sa inceapa prin a atrage atentia..Si pentru asta poti folosi o colectie intreaga de denumiri populare date, sa zicem, organelor sexuale..Lumea e atrasa..Ma uitam si la mine, ca sa citesc ceva trebuie sa-mi spuna ceva citeva cuvinte pe care le citesc pe diagonala, sau aleatoriu, sa zicem, pentru ca a citi pe diagonala e un fel de a spune..Sau ca sa ma uit la un film aleg scene la intimplare, si vad cum sint facute..Si daca ce vad e artistic construit, adica are o forma elaborata, pe urma caut si fondul.. Altfel na..
Azi e libertate la a folosi orice cuvint, in orice fel..Numai ca marea majoritate a textelor rezultate sint absolut inepte..Zic asa, in general, fara a cauta sa ma iau de cineva anume..E o prosteala nene, oooo..Dar mai sint si texte care efectiv iti dau o stare nasoala..Ca in articolele din presa..Fara sa generalizez, desigur..Ca la tv deja e caz de boala psihica:)) In fine..
Cum ziceam, cuvintele mai vin, se mai duc..Mai bine ar fi sa folosim cuvinte bune si frumoase, chiar daca nu sint legate intre ele..Asa, de amorul artei..Ca sa ne faca sa ne simtim ca-contam si noi pentru limba, si ea poate fi chiar prietenoasa, uneori..Acuma bine, nu trebuie sa avem pretentii..

Armoniile verii

Ce bine suna ritmurile verii..Asa ca si cind am fi uitat tot ce a existat vreodata..Ca si cind te lasi acoperit de ritmurile unor cintece usoare, si firesti..Fara sa-ti imaginezi nimic altceva, decit..Cind esti acoperit de o umbrela mare, si te lafai, pe o plaja, plina cu fiinte iubitoare de libertate..Un loc in care cinta toti, si se bea bere, si toti viseaza la ceva ce e universal..
Ma mai gindesc cum era in unele trecuturi..Ca sa le compar cu ce vad acum..

Noi, printre ceilalti

Te cunosti doar superficial..Pentru ca te vezi in realitatea reala doar atunci cind viata iti arata fete monstruoase, si te pune sa reactionezi..Viata cea neiertatoare..
Nu stiu, fiecare isi are propriile constructii de valori..Fiecare vede cum poate, tot..E firesc..
Vezi, imprejur e tot ce exista, ca o suma de variante..Variante din care alegem, fiecare, dupa cum ni se potrivesc..
Noi sintem piese din constructia asta complicata, a lumii..Si atit..Piese cu limite..
Departe, acolo, sint atitea..Atitea variante de combinatii posibile..Care pot construi lucruri la limita imaginatiei..
Cred ca de multe ori uitam ca putem face atitea, si ne lasam purtati de atitea idei preconcepute ce ne vin din societatea asta cu viziuni atit de limitate..Ne complacem, ca sa dam satisfactii unor viziuni inguste si limitate..
Nu stiu, lumea o socotim ca un etern ideal..Ca si cind acceptam limitele joase, doar pentru a fi acceptati intr-o realitate slaba, si sa ne simtim sociali, si de succes..Ca sa ne fie bine doar pentru ca simulam ca existam intre reperele atit de inguste ale celorlalti..Asta nu e viata propriilor euri..Cred..Asta e o mizerie pe care o acceptam, doar ca sa ne inchipuim ca mergem, asa, cumva, inainte..
Stii, noi venim dintr-o primitivitate demonstrata..Si, ca sa ne depasim conditia, trebuie sa ne demonstram capacitatile..Si facem asta metodic..In fine..In lumea asta moderna, nimanui nu-i pasa de nimic..e evident, si firesc..Ramine doar sa fim ce doar noi insine credem ca sintem..Printre ceilalti..

Lumile intimplarilor

Spatiile si timpurile se rasucesc, si se combina in variante neimaginate..Ca sa ne reconstruiasca in minte, atitea amintiri..Ca sa ne reintoarca la variante de vieti, la care am avut acces cindva, intr-un trecut pe care l-am trait..Sau am crezut ca-l traim, asa cum a fost..Ca in variantele de vieti, care au fost, atunci..
Cred ca nu mai stiu ce a fost, pentru ca am uitat..Mi-a ramas doar amintirea a unor anumite experiente.. In care totul era atit de frumos, si greu de povestit, pentru ca era atit de plin de viata, si trairi..
Acum totul e o consecinta a acelor vremuri..Ce se intimpla e ce a fost posibil, sa derive..Ca intr-o evidenta a faptelor intimplate..In care toate exista, ca firesc, al premeditarilor..
Acum este ce este, real, dupa ce toate au trecut..Dupa intimplarile intimplate..Dupa ce toate s-au transformat, ca sa devina, ce sint, si, pe care, le putem observa..Tangibilitatile..Cele atit de clare..Formele cu contururi, ale continuturilor..
Acuma poate ca am trecut de formele de atunci..Nu mai stiu..Pentru ca mi se intimpla atit de des sa uit atit de multe..Uit ce a fost, parca doar ca sa-mi amintesc, atunci cind vreau sa retraiesc ceva..Ca si cum as vrea sa ma retrag in unele lumi in care doar eu, singur, ma regasesc..Lumi ale unor trecuturi, in care era atit de frumos..Si, in care aveam libertatea sa visez atit de neasteptat..Lumile mele cele atit de dulci, si apropiate..

Variante de reintoarceri

Uneori, cind recitesc ce am scris mai demult, imi revin in minte viziunile acelea..Peisajele, locurile, senzatiile, amintirile..Toate se invirt imprejur, sau se arata, cind clar, cind ambiguu, dar stabil si autentic..Vad scene si oameni, care imi aduc aminte de unele timpuri, cind priveam intr-un anumit fel, totul..
Calatoria prin trecut are un anumit fel de fericire..Pentru ca te intorci la acele nivele, si ritmuri.. Lumea e o suma de variante, pe care le acceptam, sau nu..E un sir de posibilitati, si parca, nimic mai mult..
Calatoria prin prezent are si ea un anumit fel de fericire asociata..Doar ca, acum, toate au cu totul alte nivele, si ritmuri..Acum e totul foarte complicat, si foarte, foarte intens, si concentrat..In fine..Asa e prezentul, asa e mediul , asa sint oamenii de acuma..Asa e totul, pentru ca asa il intelegem..Asa este cum este..
Calatoria in viitor e utopica..Pentru ca pe acolo e o alta lume..Cu totul alte variante posibile..Alte personaje.. Alt spatiu ce a derivat din alt timp..
Timpul nostru este acum, intre ce a fost, si ce va fi..Construit intre complicatii de atitea situatii..Si parca imi aduc aminte de orele petrecute intr-un laborator de stiinte, in liceu, in care atmosfera era clara, si neexplicata, si in care ne priveam intre noi, cautind sa intelegem ce traim..In acel loc plin cu dulapuri, portrete de oameni de stiinta, planse, si intrebari nepuse..Loc in care se mai dadeau raspunsuri, pe care le intelegeam cum puteam..
Si asa a fost viata noastra, plina de tot ce credeam ca intelegem a fi fiinta proprie..Fiinta noastra cea necunoscuta, inca, ce se mai plimba printre fiintele necunoscute, ale tuturor celorlalti..Asa ne-a fost viata.. Compusa de spatii, si timpuri, amestecate..In care ne-am plimbat prin ceva ce ne parea, atunci, accesibil..

Societatea si geniile

Viata e relativ previzibila..Cind e..Ca se poate sa nu fie, cind nu e..Logic..Dar, in toata liniaritatea asta plictisitoare, mai apar momente in care se complica multe..Si, atunci, stai si asculti de la min 16, concerto 3 de Beethoven, pentru ca acolo se intimpla o liniste relativa, care prevesteste un sir de intimplari in cascada.. Sau asa imi pare mie..Dar momentul e fabulos de autentic..Ce inseamna geniul..Oameni rari..Si norocosi ca au fost intelesi, si stimultati de vremurile pe care le-au trait..In fine..
Azi a fost caldut, frumos, zi de plimbare..Mai e un pic si vine si 2014..Am mai imbatrinit cu un an..Beton.. De fapt imbatrinim in fiecare zi..Si ma gindesc ca ne aniversam ziua de nastere o data pe an..Dar fiecare zi implinim o alta virsta..Care nu e o cifra rotunda, dar e o virsta unica, cunatificabila in timpul scurs de la nastere..
Ne transformam continuu..Daca ne-am fi nascut in anul 5000 am fi trait altfel, poate mai mult, si ceva mai interesant, pentru ca societatea de atunci va fi cu totul altfel, mult mai receptiva, si inteligenta..Dar ne-am nascut acuma, in vremurile astea schimbatoare, si indiferente..Asta e..Norocul nostru..Bine, acuma sintem norocosi ca nu ne-am nascut pe vremea razboaielor, sau in alte societati..Tot ce se poate..
Ma gindeam ca am trait sa vedem revolutia romaneasca din 89, si cum a picat un imperiu faraonic ce parea etern..Si ma gindeam la oameni, cum s-au transformat si ei..Si cum societatea aceea duplicitara dinainte, a devenit atit de ipocrita, pe urma..Cum s-au organizat smecherii, ca sa fure eficient..Cu acceptul poporului, se intelege, pentru ca altfel n-ar fi functionat..Ce vremuri..Ce oameni..Ma uit ca justitia romaneasca e cumparata, si toate anchetele arata o increngatura de mizerii inimaginabila..La care toti romanii sint martori.. Oare cind va reveni totul pe drumul european, asa cum anticipam inainte? Cit va dura? In fine..
Plecasem de la viata, spirit, si genii..Si, ma gindeam ca, in curind societatea va descoperi de timpuriu un geniu, si il va sustine, pentru ca e in interesul ei propriu..Si, atunci va fi mult mai bine..Infinit de mult..

Premii pentru adevaruri

Cica adevarul nu se poate vedea decit prin lentile foarte speciale..Si scumpe..Care cer ori bani, ori efort de elaborare..Si se mai spune ca adevarul e o notiune la care nu prea putem ajunge, nici macar tangential, pentru ca nu avem o pozitie suficient de buna, in care sa vedem tot, si sa putem cintari tot..In fine, noi ne luam privilegiul asta, de a vorbi despre adevar, despre tot adevarul, pentru ca ne face sa ne simtitm mari, si liberi, si, in general, piloti buni si capabili sa zboare pe orice fel de nava, oricind, si oriunde..
De fapt e evident ca adevarul e o notiune filosofica, un fel de ideal teoretic, pentru ca este acolo, sus, undeva deasupra, si ne priveste detasat..
Noi avem, in schimb, adevarurile proprii..Ale noastre..Cu care am construit un sistem de valori..Si, pe care il mai aratam lumii, asa, cind simtim ca e oportun..Si daca mai primim si mici comunicari, sau exercitii de admiratiune, asta ne face sa ne simtim foaaaarte bine..Exceptional chiar..Ca si cind am fi primit un premiu galactic:))