Trecerile prin lumi

Ca ne datoram trecutului, prezentului, viitorului, habar n-am, noi sintem absolut exact cei care sintem, nici mai mult, nici mai putin..Si asta ne face sa ne cautam locul propriu in realitatea asta..Si cred ca nu trebuie sa-i blamam pe ceilalti pentru ca nu sint ce sintem..Nu, cel mai inteligent si rational e sa ne detasam de ei, si de societate in aceeasi masura, si sa ne cautam drumul nostru, propriu, inainte..Atit, si nimic mai mult..Nu trebuie sa ne lasam influentati, pentru ca asta nu ne ajuta..Lumea nu e un loc comod, sau unul al valorilor..Lumea e o varianta a unui spatiu comun, in care traim, impreuna cu ceilalti..
In fine, eu, sincer, nu am inteles lumea niciodata..Si nici oamenii..Si nici femeile, sau pe mine, de asta sint singur..Am inteles putin din comunicarea asta, imediata..Sau poate asa am vrut, pentru ca nu am considerat compromisul, suficient de onorabil..Ma rog..E o optiune..
Viata e trecere, e timp scurs ireversibil, si viitor, inca, inainte..

Bilant exotic fara regrete

Un loc e o suma de valori care au trecut pe acolo, si care au ramas in constiinta timpului..De asta, cind traiesti un timp intr-un loc, iti ascociezi acele valori..Si apoi te muti in alt loc, alte valori, apoi alt loc, si asa mai departe..Viata ta devine constiinta perceptiilor tale asupra acelor valori insumate..Valorile locurilor..
Oamenii sint la fel peste tot..Difera intre ei doar prin experientele traite..Prin trecutul propriu..Prin locurile in care au fost, si care le-au lasat amintiri..Atit..
Mai sint 2-3 zile, si vine alt an..Sa speram ca va fi cu mult mai bun, si mai frumos..Cica e cu 14 in coada, adica de 2 ori magicul 7..Sa vedem..Ca si magia asta a numerelor arata bine doar pe hirtie, ca in realitate.. Ar fi fain un revelion undeva prin Caribbean, sa stai pe plaja la umbra, la caldura, sa te mai duci in apa, sa te mai holbezi la pesti, sa vezi asfintiturile alea pline de culori, sa mai dansezi  pe ritmurile alea tropicale, sa mai vrajesti o tipa exotica, sa mai bei un Porto dulce si intarit, sa mai maninci o chestie din mare, alt coctail, alt dans, alt flirt, pina pici in nisip, si dormi pina dimineata in sunetul linistitor al valurilor..Dupa care sa vina ceva, habar n-am ce, ca lumea asta oricum e varza..
Cum ziceam, un loc e o suma de valori..Iar noi sintem o suma de amintiri a locurilor..Sau nu..Sau da..Sau orice..Imi aduc aminte ce frumos era, atunci, demult, cind locurile parca nu incepusera sa ne impresioneze.. Aia viata libera..Ce vremuri..Ce extaz, cite variante, ce trairi, cite planuri, cite sperante..De fapt, daca ma gindesc bine, cred ca au ramas la fel, cam toate..Doar s-au mai acoperit un pic de praf, dar le luam, le stergem, si pac, stralucesc, ca noi..Aha..Ca aproape noi, da na, timpul isi pune amprenta pe toate..Lasa ca din avion nu se vede..Hai noroc! Tot cu Porto..Asta l-o fi baut Porthos din 3 Muschetari..Chiar, oare ce mai fac muschetarii? Ca de mult nu i-am vazut..

Sarbatori frumoase

Cica acum 2000 de ani s-a nascut, undeva, departe, un copil ce se spune ca a fost regele lumii..Si care a trait doar 33 de ani, dar ce ani..Noi am auzit de el doar asa, din vorbe, si din citite..Era un fel de om, care a luat toate asupra lui, si ne-a mai eliberat de toate relele pe care le-am facut..Si se spune ca a fost omorit intr-un fel urit..Tocmai el..Hm..Ma gindesc ce i s-ar intimpla astazi..
Acum, cind e iarna, ne mai amintim de el, de omul acela ciudat, care ne-a spus atitea adevaruri..Care despre noi, care despre ceilalti..Acuma ne mai gindim la ele, si incercam sa le intelegem cum putem..
Sarbatori fericite! Si suflete deschise spre toate, care cite bune, sau mai putin..
Citeva colinde de ascultat, ca sa mai simtim cum suna linistea profunzimilor..

Viata versiuni

Viata ne e o suma de atitea intimplari, care parca ne acopera, cu tot, si cu toate..Si care ne determina intelegerile, cumva..Pentru ca, parca, au in ele sensuri nebanuite..Si ne fac sa ne simtim mai degraba papusi manevrate de un fel de spirit care e, undeva, mult deasupra..
Intimplarile le-am asociat cu o entitate..O versiune, din toate, a  ce am fi putut fi..
Uneori se mai intimpla sa ma trecem pe linga infinituri..Ni se mai intimpla sa ni se intimple..Sa le atingem, si sa raminem cu urme, pe miini..Un fel de pete de culori nevazute..Care nu se mai sterg, oricit ne-am spala..Dar, care, poate ca valoreaza mai mult decit orice..Si ne ramin acolo, tot acolo, si le vedem atit de frumoase.. Ceilalti nu le vad..Pentru ca ei nu stiu sa le vada..

Petrecere

Un restaurant, o masa, o discutie intre prieteni de pahar..
O sorbitura cu zgomot..-Ba, da ce te-a taxat seful, hahaha, esti bou, trebuia sa ai coaie, sa-i zici si tu ceva. Ai tacut, si acuma te-a luat de prost..Sa vezi ce rideau vacile alea de la contabilitate cind au auzit..
-Du-te ma, ce pula mea vrei, sa-l injur de ma-sa? Ca sa aiba motiv sa ma dea afara? Te-n ma-ta!
-Nu te dadea ma cretinule, ca avea nevoie de tine, plus ca tac-tu e prieten cu el.
-Lasa, taica-mio cu ale lui..Il bag si pe ala. Mai zi de chestia aia cu frac-tu.
-Ma, n-a fost asa ceva sa imi placa, da a fost misto. Am fost la petrecerea lu' sefu' lui, la vila, iti dai seama, chestie misto, sa vezi la intrare valet in frac, sa-mi bag pula, ne-a luat hainele, ne-a condus in salon, bai, chestii de eticheta..Mama ce misto, nevasta-mea l-a luat de brat pe ala, si s-a dus in living, sa vezi acolo fitze, tinute ba, papioane, costume scumpe, habar n-ai..
-Si cum a fost?
-Bai, neam de neamu tau n-a vazut! Ne-am conversat pe chestii, adica na, aia ziceau, si ziceam si io, da nush ce, ca oricum asteptam sa vina antreurile..Ne durea in pula si de ei, si de casa, vroiam sa vedem ce halim, pai na, la asa fitze, pula mea, chestii trasnet ma..Si sa vezi ca pizda de nevasta-sa isi tot dadea talente cu casa, si se dadea rotunda, pula mea, femeile, stii tu..Da misto tipa, si draguta..As lua-o o tura..Si dansa cu toata lumea, discutai cu ea lejer, sa-mi bag, meserie de meserie..
-Si haleala?
-Ba, la antreu au fost chestii cu pesti, si icre, si ceva sendviciuri cu tot felul de chestii, nu stiu sa-ti zic, da erau atit de misto, mama, am mincat aproape un platou, dupa care am tras un coniac de ala adevarat..Am mai tras niste dansuri cu nevestele alora, asa de dupa antreuri, da' nu la sentiment, sa nu ma ia aia la ochi..Decent, si na, la distanta, bai si ce melodii misto aveau..Da le-am pipait io asa, la meserie..
-Si haleala?
-Ma, dupa ce am obosit, au adus si masa festiva..Bai, cazi pe jos daca-ti zic. Vinat ma, n-ai mincat tu si tot neamul tau asa ceva..Ceva de n-am auzit in viata mea, sa mor io..Niste chestii alambicate ma, ceva ce n-ai visat, nu stiu, facute de nush ce specialisti..Acuma portiile nu erau mari, iti dai seama, bai, da cind le-am mincat m-am gindit ce misto de mine..Bai, ceva super..Nevasta-mea zicea ca nu-i plac, da i-am zis sa-si tina gura..Pe la 3 am roit-o, am zis ca mai am ceva documente de facut si valea..
-Ai plecat?
-Normal..Ce dracu sa mai fac acolo, dupa ce le-am halit tot, si baut, ca un porc..Ma tineam de nevasta-mea ca m-am imbatat..Da am plecat ca un domn ma..Ce pula mea..Si le-am urat toate urarile..Bai da ce casa misto aveau..As vrea si eu sa stau ca ei..Si ma gindeam, cind ma imbracam sa plec, ma, oare cit de bine se fute nevasta-sa?

Modernism

Fiecare "gen" de comunicare, sa zic asa, are propriile limite..Scrisul, filmul, artele plastice, au specificul lor.. Uneori poti spune anumite idei mai usor, intr-un anume fel, cu anumite metode..Probabil ca metoda ti-o alegi de la inceput, si iti dezvolti conceptele in specificul acela, propriu..Se poate..Mai ales, ca, acuma, filmul iti da toate variantele, combinate..Pentru ca poti vorbi, spune, in film, in timp ce asociezi secvente sugestive..Bine, pentru cine chiar poate sa faca asta..
M-am saturat de "modernismul" asta imbecil si hipnotico-cretin..Asta nu e arta..E doar manipulare a unor dilii, ca sa ia fata unor prosti..Sigur, cautam noi metode artistice, experimentam continuu, analizam ca sa construim metodic..Mie filmele alea pretins-artistice mi se par niste bazaconii..Bune pentru semi-docti, si cu tendinte bolnavicioase:)) Rahaturi de prostit mintile slabe..
Sigur, acuma e modern sa ai chestii ample, ca scene..Ca sa ce? Ca nu vezi idei, de nici un fel, sau trairi.. E sec, stupid, si slab, cam tot..Sigur, e spectaculos, nimic de zis, te lasa masca toate efectele alea speciale.. Dar iti dau trairi nasoale, ca si cind ai minca sapun parfumat..Bleah..
In operele astea moderniste toate sint socante, cretine, brutale, si haotice..Pleci naucit de la asa ceva..Unde sint spectacolele alea pline de seva, si mister, care sa te puna pe ginduri, si meditatii? In fine..Prefer tot ce e classic, pentru ca acolo chiar aveai ce vedea..Sa aperam ca vor reveni, cindva..

Prietenii

Traim printre ceilalti..Asa cum si ceilalti traiesc printre ceilalti..Si, pentru ca sintem fiinte sociale, cautam sa comunicam, prin tot felul de metode..Dar, pentru ca avem propria viata, si pentru ca nu ne putem intelege cu toti, cautam sa ne facem amici..Sau, chiar prieteni..
Am trecut in ce am trait pina acum, prin unele momente dificile, in care simteam ca nu prea mai exista iesire.. Si mai simteam cum depresia ma asediaza..Eu sint foarte optimist si increzator in mine, de obicei..Dar atunci, in acele momente, in care parca toate sperantele erau luate de furtuna, vedeam imprejur doar oameni gata sa ma termine, cu gesturi foarte concrete, si eficiente..
Si de atunci am preferat sa reduc comunicarile la strictul necesar..Si mi-a fost mai bine..
Dar aveam nevoie de un gest prietenesc, de ceva frumos, nu stiu, orice care sa ma faca sa mai cred ca mai exista ceva uman in toti..Si, incepeam iar, si iar, sa caut alti oameni pe care sa mi-i fac prieteni, desi, pina atunci avusesem un sir continuu de deziluzii..Si, ma gindeam ca poate si eu sint vinovat de asta..Dar aici se pot spune foarte multe..
Si, ma gindeam, oare cum ar trebui sa fie un prieten? Poate un om care intelege multe, care are valori, si caruia ii pasa de mine..Care ne ajuta exact cind am nevoie mai multa de orice fel de ajutor..Si nu neaparat material, nu, poate un prieten e cel care, prin vorbele si gindurile lui, ne sprijina..Si care ne e alaturi si la bucurii, ca si la dureri..Un om sincer, deschis, si pe care l-am vrea alaturi cit mai mult timp posibil.. Constiinta noastra din oglinda, si care stim ca are, undeva anume, pastrat doar pentru noi, cel mai frumos zimbet din lume..
PS Si prietenia e perceputa in mii de feluri, dupa subiectivismul fiecaruia..Depinde de valori, si de situatii, de multe ori..Dar, daca prietenia e bazata pe adevar, sinceritate, si deschidere, atunci este stabila, si poate evolua foarte frumos, ca sa ne faca mai buni..

Variante de a fi

De multe ori am stat si m-am gindit ce ne separa, pe noi, oamenii, unii de altii..O prima aproximare este, evident, educatia..Si educatia ce inseamna de fapt, in ce se traduce concret?
Educatia inseamna cunoastere..Multe date adunate, separarea lor, si asezarea pe o scara a valorilor, dupa multe analize si sinteze..O minte educata este una mai fina, mai plina de adevaruri, bine asezate..Este una care judeca mai corect, si mai profund..Si care are multe alte valori..Pentru ca altfel discuti cu un spirit autentic, nu doar pentru ca-comunici pe alte nivele, ci pentru ca asumi ca toate schimburile de informatii se fac sincer, si deschis..Stiinta presupune asta..Ca adevarul sa ne fie deasupra, si noi sa ne simtim privilegiati ca il putem descoperi, si arata celorlalti..
Ei bine, in societate pare a fi o alta logica..In sensul ca actiunea e primordiala, nu cunoasterea..Esti mai valabil daca te dai mare, si dai din coate, decit daca studiezi, si esti timid..Am vazut personaje care au ajuns pe posturi mari doar pentru curaj, pentru ca aveau competentele unor mediocri..Fiinte de-a dreptul proaste au reusit prin metode destul de inepte..In fine, societatea cere curaj, e adevarat, si cere si cunoastere, dar te si impinge in afara daca nu esti obedient..Adica supus unor forme de viata primitive..Ce aberatie..Ce mizerie infinita..Dar, ca sa supravietuim mai facem si compromisuri..Cind, si cum putem..
O emisiune despre elemente a domnului Sagan m-a determinat sa ma gindesc la finetea cunoasterii, si cum se modifica ea, in timp..

Prejudecati

Pudibond suna a pudel, parca..In fine, la noi se pare ca s-a masurat altfel timpul, de am ramas in urma..Cu mentalitatea adica..Si ma refer la felul cum percepem nuditatea..Deci nuditatea, nu perversitatea, sau parshivitatea..Ca e o mica-mare diferenta..
Sintem in AD 2013, curind AD 2014..Cind pe Terra se intimpla multe evenimente in care intervin nuduri umane..De la arta plastica, plecind pe firul istoriei, avem astazi asa: nudismul ca hobby (sa zic asa), spectacole, stiri, sporturi, divertisment sub toate formele imaginate, etc etc, in care exista nuditate..Si e curios, cum social vorbind, e interzisa nuditatea, in timp ce sint acceptate multe forme de perversitate.. Bine, e adevarat ca depinde si de educatie, fiecare cu propria lui perceptie asupra fenomenului..
Daca te duci la plaja, acolo ii vezi pe toti cu costume de baie minuscule, si e ok, pe cind la servici nu poti sa te dezbraci, pentru ca nu se face asta..E o logica a contextului, probabil..In fine..
E plina de prejudecati societatea asta..Cred ca ar trebui sa fim mai relaxati, si mai detasati..Si ne vom simti cu totii mai bine..Cel putin asa cred..

Sarbatori

E perioada de Ignat, cum se spune..Se taie porcul, se pirleste, se portioneaza, se pregatesc toate mincarurile posibile si imposibile..Se maninca gras, si gretos..Preparatele ne invadeaza frigiderele.. Se pun mesele festive, la care ne aratam prietenosi si zimbitori..
Vin uratori, se manifesta datini si traditii primitive, la care se raspunde cu generozitate..Se colinda inept, se impodobesc brazi, se ureaza, se cinta, si toti isi traiesc propria viziune a unor sarbatori crestine..Se dau cadouri de la un ipotetic Mos Craciun, se admira, se simte, se aduna, se traieste o stare de familie.. Se maninca, se bea, se veseleste..Se gateste, spala, curata spatiul interior..Se simte atmosfera, cu tot ce inseamna ea..Se iubeste, se reface lumea, parca, de 1 an de cind a fost ultimul Craciun..E frumos..Si pare ca e adevarat..Se munceste pe rupte pentru a da sarbatorilor ceva special..Se, se, se..Toti sint agitati, si aparent religiosi, in cumintenia dezvoltarilor de variante..Toti se duc pe la biserici, aprind luminari, promit, pupa icoane sau cruci, si se retrag..Se gateste, se doneaza, se gusta, se maninca, se sfintesc toate, se aprind luminari mai mari sau mai mici..Se gatesc mincaruri delicioase, se cinta cintari armonioase, se uita la tv, se fac promisiuni, se declara iubiri, se fac cadouri peste cadouri, se gateste iar, se prepara masa, se aduc platourile incarcate, se bea peste masura, se promit cite si cite..
Mesele sint supra-incarcate cu fripturi, racituri, ciorbe, muraturi, mujdeiuri, prajeli, dulciuri, torturi, placinte, etc etc..
Sa ne fie de bine..Ca iar am mincat prea mult..Dar ne-am simtit ca si cind am sarbatorit ceva, o chestie care e marcata in calendar, si cind cica s-a intimplat mai demult ceva memorabil..Se poate..De fapt ce mai conteaza..

Spatiile viitorului

Lumea e alambicata..Ca o contorsiune ce isi cauta, in transformarile posibile, toate componentele fiintelor ce o compun..
Noi iubim asa cum vedem, si asa cum intelegem lumea..Constorsionat..Complicat..Confuz..Ne rasucim trairile imprejurul celorlalte fiinte, cu firescul dimprejur..Incercind sa intelegem si lumea, si fiintele, si pe noi, dar si iubirea..
Copiem lumea in ce facem..Pentru ca sintem aceleasi fiinte sociale, care se reflecta in tot..In tot ce am fost, sau vom deveni..
De miine fiintele vor deveni altceva..Toti ne vom schimba..De miine spatiile se vor concentra in noi insine atit de mult cit sa ne transforme in alte entitati..De miine timpul va merge mult mai repede..Ramine sa vedem cind va veni acel miine..Daca nu a venit, deja..

Fiintele vis

Nu stiu, de cind m-am intors din ultima explorare am ramas asa, intr-o stare nedefinita..Avusesem atitea multe intilniri sentimentale si inainte, si pe care le traiam simplu, direct, si dupa acelasi ritual..Eu vorbeam, aratam, ele se lasau purtate de povestile mele, le seduceam metodic, dupa care ne desparteam..Lacrimogen si blabla, toate promisiunile lumii..Totul identic..Asta pina cind, la ultima intilnire am simit ca ceva e diferit, dar fundamental diferit..Ce anume, habar n-am..Poate ca am fost depasit de situatie..Bine, asta mi s-a mai intimplat si inainte, in explorarile obisnuite..Dar nu si in cele sentimentale..Bine, natura umana e schimbatoare, stim toti asta, dar..Mai e un dar care parca imi depasea capacitatile..E un ceva ce simteam ca e mai mult, mult mai mult..Undeva deasupra..Undeva departe..Nedefinit de departe, si in acelasi timp atit de accesibil.. Greu, foarte greu de spus..
Simteam ca iubirea chiar e enigmatica..Si stabila, pe cit de instabila e fiinta care o genereaza..Ca si cum radiaza de la o eternitate la alta..Si ca si cum pleaca de la un spirit, ca sa se intoarca, si ca sa se plimbe iar, prin universul atitor alte eternitati..Ciudat..O iubire calatoare care uneste spirite..Un flux de spatii care se confunda cu timpul..O varianta de conexiune ce supravietuieste trecerilor fiintelor..O rasucire prin tot ce a existat vreodata in continuumul spatiu-timp ca sa se regaseasca..Firi ce sint, sau au fost, ca sa fie asa cum au fost fundamental concepute..Ce uimitor..
Noi doar traim ce putem, si visam cit ne e permis..Sintem cit existam, ca sa putem crede ca in viata asta mai putem sa ne imaginam cum arata infiniturile..

Visuri exotice

Am fost ales ultimul pentru expeditia spre Qua..M-a mirat si pe mine ca am fost ales, pentru ca le urlasem in fata tuturor: Planeta asta e necolonizabila! Ce sa mai cautam acolo? Nu m-a ascultat nimeni..
Am aterizat bine..E semi-intuneric..Un soare violet pare sa rasara..E liniste..Nu avea cum sa fie altfel..Dupa ce toti cei ce au fost aici s-au omorit intre ei, in ultimul razboi al civilizatiilor..Trist..Si noi am venit, ca idiotii, intr-o ultima explorare, ca sa constatam stiintific ca planeta asta..In fine..
Calcam pe oase, asa cum au ramas, de acum 2000 de ani, de atunci..Atmosfera era inca respirabila.. Am aprins o tigara..Ce mizerie..Cine dracu si-ar fi inchipuit ca pe aici vom veni noi sa ne plantam? Ce animale si astia, si ce dobitoci, sa se omoare, ca sobolanii..Dupa ce au ajuns la asa technologii..De fapt lectia lor a fost predata in toate universitatile noastre..Si toti au invatat, ca uite, o civilizatie se poate termina singura, pur si simplu..Pentru ca, na..Nu au fost capabili sa-si gestioneze lumea..
In fine, noi am facut determinarile, am cules toate datele, si ne-am intors la nava..Am bagat totul in computer, si m-am dus in cabina mea..M-am lipit de pat..Am aprins o tigara..M-am uitat in tavan..Si parca m-am simtit, asa, brusc, singur si uitat..Nu stiu de ce..De parca si omenirea disparuse, si ramasesem ultimul supravietuitor.. Ce absurd..Am adormit cu dorinta de a ma visa undeva unde mai sint plaje tropicale, si fete superbe, care sa imi aduca pe masa improvizata, de pe nava, tavi cu pesti exotici, si bauturi elaborate..Si unde mai pot privi niste apusuri picturale..

Nestiuturile paralele

S-a facut intuneric..Doar scena a ramas luminata..Ce culori..Probabil ca au ingineri buni, de fapt e sigur asta, doar pe afis se laudau ca au cel mai spectaculos joc de holograme..Fain..Ma felicit ca i-am putut sa-i fac cadou de Craciun Norei asa ceva..De fapt mi-a multumit chiar atunci cind i-am aratat biletele..Ce multumiri, ooo, si acuma imi aduc aminte..Un amor memorabil..Rar..Si totul a fost sincer, si eteric..Cu stelute si senzatii uimitoare..
Acuma e liniste in sala..Se mai aud murmure mici ici si colo..Si a inceput totul, cu orchestra..Primele acorduri si primele holograme orbitoare..Fabulos..Apoi s-a facut iar intuneric..Dupa care mi-au explodat toate luminile si zgomotele universului..Am crezut ca visez..Iar intuneric..Apoi m-am trezit..Am vazut fetze urlind: Arunc-oooooooo! Ce sa arunc? Sinteti nebuni? Unde sint? Apoi iar urletele: Arunc-o dementule! Ha? Ce sa arunc? Grenada! Ce grenada? Am privit mina. Aveam in mina dreapta o technologie care clipea luminos..Arunc-o animalule ca murim toti! Unde sa o arunc? Din fata se apropia un monstru..Am aruncat-o inspre el.. A explodat cu un sunet infinit..Am fost toti proiectati in peretele din spate..M-am trezit ultimul din soc..L-am intrebat pe cel din stinga mea: Unde sintem? A facut o fatza cretina, si mi-a urlat iar: Era sa ne omori pe toti, cum unde sintem, sintem in razboi cu martienii! Ce razboi? M-a privit ca pe un nebun..Am crezut ca visez.. E un cosmar..Nu se poate..Pe Marte nu exista viata cretinilor! Apoi o alta explozie m-a lipit de perete..S-a facut intuneric..S-au oprit toate luminile, universul a inghetzat..
M-am trezit cazut pe jos..Deasupra am vazut-o pe Nora..Striga la mine..Nu auzeam nimic..Apoi  mi-au revenit si sunetele..Ce ai? Ti-e rau? Am privit imprejur..Picioare de scaune, si Nora..Nu, am zis. Mi-a trecut. Hai sa vedem ce a mai ramas din spectacol..
La plecare am mai avut citeva viziuni..Parea ca toti colegii de lupta din visul meu s-au retras, undeva, si planuiau alte atacuri asupra martienilor..Ce cosmar..
Pe drumul spre casa Nora m-a intrebat cum m-am simtit..Sint ok, am spus, si ei la fel..S-a uitat la mine cu ochi mirati..Mi-a mai spus sa-mi beau ceaiul inainte de culcare..Il beau, am zis, cu mult rom, cu tot romul din lume..Si cu toate sperantele ca asta ma va elibera de razboiul ala nenorocit..

Zbor, si uimiri

Albul e la fel de alb si de orbitor, in tot ce se proiecteaza..In toate variantele din toate imprejururile..Te uiti ca sa te miri..Ca totul poate incepe prin a fi alb si uimitor, ca sa se transforme in tot ce va fi probabil, sa vina..
E alb, si complet..Fie ca esti aici, sau la mii de kilometri, in spatiu..Jos, sau sus, e totul un alt spatiu al posibilitatilor posibile..Totul ca tot..Cu tot ce ar fi fost posibil, undeva, sau cindva..Cu tot ce tot ar fi adus impreuna pe deasupra variantelor ce au venit impreuna..Cu momentele care ne acopera clipele clipelor..
Imi aduc aminte de mine, asa cum imi amintesc de ce am simtit cind am aterizat pe planeta, dupa ce am vazut totul, de sus, din spatiu..
Pot sa povestesc 1000 de ani cum a fost totul..Si sa ma simt atit de bine spunind despre toate detaliile..Dar ma gindesc daca lumea chiar ar intelege..Si de asta spun ce am simtit gindindu-ma la ceilalti..Ca asa, intr-un fel altfel de a incerca o descriere..
Lumea e ca o plutire..Ca si cind zbori cu vitezele alea, si te gindesti ca, din toate, e posibil ca ceva sa nu fie asa cum trebuie, si sa te trezesti ca ceva poate evolua atit de diferit, cit sa determine ceva, ca sa schimbe tot, ceva care ar putea sa modifice varianta de zbor, sau care sa transforme tot intr-un cosmar..Tot ce se poate..
Spatiul e o varianta a unor explorari, inca nesuficient determinate..Si, pe care o testam, ca sa vedem cum functioneaza..
Vederea e incredibila..Privim uimiti..Si ne gindim la noi, la tot, si la variabilele din fiintele care sintem..

Spatiile revenite

Timpul tau iti e altfel..Cu totul diferit de toate variantele celorlalti..Ca si cind ti-ai trai totul in paralel cu tot..
Lumea se roteste diferit pentru ceilalti..Toate se intimpla altfel..Viata e o intimplare pe care doar tu o simti asa, si o percepi..Ca un amestec de variante posibile..
Nu stiu, parca ceva se mai intimpla in tot, ca sa fie diferit..Clipe, repere, variante posibile intimplate, sau doar imaginate..Sa te gindesti altfel, ca sa se intimple totul, altfel..
Cineva, sau ceva iti mai poate determina drumul, si traiectoria..Si te lasi condus, asa, printre toate, privind spre lumi..Asa cum privesti spre variante ale tale, reflectate in oglinzi ale spatiului sau timpului..Asa cum privesti la reflexii ale tale in ochii ale altor atitea experiente, si constiinte..
Astazi ne mai uitam la noi, ca la fiinte care au aterizat pe Terra, dupa atitea experiente spatiale..Si ne miram ca mai semanam cu noi insine..

Curbe de umbre

Ma mai regasesc, intimplator, printre variantele imaginabile, ale celorlalti..Ca si cind m-as plimba, uitat, printre ruinele unor lumi ce nu au existat niciodata..Ca si cind..Ca un pilot perfect antrenat, care a stiut toti parametrii de zbor, dar nu si traiectoria pe care ar urma-o..
Ma regasesc printre toate..Si toti..Ca si cind m-as privi in atitea oglinzi posibile, si as sti ca toate sint pure iluzii..Ca si cind mi-as da seama, in sfirsit, dupa atitea experiente, ca totul e un amestec de nestiuturi care nu au un sens..Ma regasesc ca si cind m-as fi uitat undeva, demult, undeva, intr-un spatiu fara de timp..Sau intr-un timp fara de spatiu..Ma regasesc asa cum m-as regasi intr-o reflexie a unor oglinzi construite de unele lumi..In care imaginile sint distorsionate de variantele de feluri diferite de a imagina..
Stii, in intuneric, liniile contururilor se amesteca intre ele, si devin variantele inca, neimaginate..
Lumile sint continuarea acelor contururi..Si ce vedeam atunci e un fel de continuare a ce mai vedem..Curbe de spatii ce se transforma..Si care ne arata proiectii de variante de fiinte, care am fi putut fi..

Visurile privirilor

Clipele vietii ni se amesteca printre celelalte clipe, ale celorlalti..Care mai lungi, care mai scurte, toate matematic aranjate pe linia unui destin care se mai interecteaza cu alte destine..Clipe compacte, continue, pline de extaz, sau de dureri, clipe unice si nemai-intilnite inca..Clipe fiinte care ne duc fiinta inainte fara sa simtim..
Cred ca uneori, mai uit cine sint..Sau cine am fost..Si ma las plimbat de momentele vietii prin locurile atit de noi..Ma uit imprejur, ma mir, si ma gindesc sa merg inainte, pasind, asa cum o fac tot timpul cind timpul se mai prabuseste in el insusi, si lumile-mi se mai invirt atit de repede imprejur..Ma las dus, incercind sa ma mai agat de cite un reper, plutit printre apele atit de repezi ale unor amestecuri de variante de alte atitea vieti, care imi mai arata cum se pot trai clipele..Si ma las in voia apelor, si plutesc, pina ma regasesc, cumva la un mal de mare indepartata..Azi am mers inainte, uitind..Facind pasi pe o plaja pustie si absurda, parca..Prin nisip, printre pietre, printre existente marine care mi-au acoperit acea parte nedescoperita si fluida..
Azi trec pasind, si cintind un cintec ce mi-a revenit in minte asa, fara sa simt..Un cintec ce-mi amintea de toate vremurile acelea pline de libertate, si de iubire..Cind stiam ca toata lumea mea era imprejurul acelor ochi care ma faceau sa cred ca totul e umplut cu divin, si absolut..Ochii unei sirene ce imi incinta simturile cu armoniile unor amintiri pe care doar ea le cunostea..Ochii ei, ce mai ascundeau printre curbele divine atita sensibilitate printre propriile mistere..Ochii plini de tot ce simtisem ca a fost, vreodata, adevarat..

Linisti

La inceput au fost sunetele..Apoi au plecat toate..Si a ramas asa, ca la inceputul lumii..Cu o liniste ce ne acoperea pe toti..Cu o tacere neintrerupta..In care eram doar noi, sa ne privim unii pe ceilalti, si sa ne vorbim mut, ca intr-un film fara sonor..
Ce pasiuni am avut in noi, cite visuri, si ce trairi..Pe care le-am aratat doar, si nu le-am spus, ca sa nu spargem tacerea asta universala..Si ce frumos a fost totul, asa, nespus, ci doar sugerat..Cite linisti am trait dincolo de zgomotele lumilor..Cite taceri pline de cite armonii..Cite s-au intors in noi si inauntrul nostru..
Parca simtim ce a simtit si dl Beethoven cind era surd, si se putea concentra mai bine la simfoniile dumnealui..
Daca am avea talent, poate am putea scrie opere adevarate..Poate si asta, cindva..Pina atunci ne traim linistile cu placerea eliberarii de tot ce are lumea mai strident..

Ca in povesti

Anotimpurile se trec, unele dupa altele, intr-o succesiune stabilita..Noi le privim, le urmarim transformarile, si ne urmam, fiecare, drumul propriilor vieti..Le privim asa cum am privi scenele schimbatoare dintr-un spectacol fara inceput, si fara sfirsit..
Incerc sa nu ma mai gindesc la nimic..Pentru ca simt ca am dorit sa uit tot..Ma las in bataia furtunilor timpului, si ma simt desprins de tot ce a fost..Vad ce mai pot vedea, si imi imaginez ca iarna asta e o altfel de toamna.. O toamna mai rece, mai subtila, mai plina de frig, si de ginduri..O toamna in care frunzele au devenit zapada, si sperantele cristale..Un anotimp in care toate s-au preschimbat in constructii interioare..
Armoniile mai cinta pe ritmurile fiintei..Petrecerea s-a mutat inauntru..Toti privim la ferestrele inghetate, ca la un spectacol care e departe, acolo, undeva..Fulgii plutesc, vintul sufla, si frigul ne ocoleste..Ne simtim privilegiati ca putem sta la caldura, si admira totul, confortabil..Apoi ne intoarcem la noi insine, si la ceilalti, zimbind prietenos..Ce frumos..E ca in povestile cu happy end..