Timpul firilor

Stiu ca nu pot generaliza, in ce spun, toate trairile tururor fiintelor..Dar nici nu vreau asta..Pentru ca stiu ca nu o pot face..Eu vreau doar sa arat ce am trait eu, atunci, printre acei oameni..Si daca asta are un anumit nivel de generalitate, foarte bine..Daca nu, asta e..Pentru ca eu am trait pe marginea vremurilor, aceea in care se aratau anumite laturi, si limite ale oamenilor..Care mai exista, cred, si acum..Limite care se arata mai timid, e adevarat, acum, in vremurile unor anumite corectitudini sociale impuse..
Oamenii sint la fel..Si atunci, ca si acum..Doar vremurile s-au schimbat, si au cerut alte atitudini sociale.. Dar instinctele au ramas..Semanam cu toti acei care au declarat razboaie mondiale, care au semnat armistitii, si care au fost vedete, sau doar simpli truditori..
Nu stiu, eu m-am nascut intr-un loc..Am absorbit cultura, am trait sub vremuri..Am acceptat, stiind ca si ce sint e o parte din ceva mare..Mult mai mare..Si apoi am vazut..Fara sa ma mir, pentru ca anticipasem.. Cumva..Intr-un fel..
Lumea e, intr-adevar mai mare decit ne inchipuim..Pentru ca e o asociere de atitea inteligente..E un loc al atitor imaginatii..Si al atitor talente dezlantuite, in libertate..
Undeva, intr-un loc nestiut, un suflet micut mai viseaza la atitea..Isi creeaza propriile lumi..Si mai priveste la realitatile care il depasesc..Sufletul sau nu are nume..Pentru ca e o parte din lumea asta uriasa, in care numele se amesteca, si se pierd..O lume, ca o varianta netraita de atitea existente tacute..Weis ist es ist fur mich..

Fiintele reflectate

Sintem si in viata, singuri..Asa cum sint artistii pe scena..Singuri ca intr-o realitate ce a fost, dintotdeauna, asa..Singuri ca intr-un nestiut ce ne-a fost programat de altcineva, cu mult inainte..
De fapt, fie ca sintem printi, sau cersetori, ne traim toti, mai profund sau mai superficial propria conditie.. Si mergem pe un drum al vietii pe care il consideram al nostru, propriu..Un drum al propriilor determinari..Al fiintelor care am fost, si care isi cauta viitorul..Un drum care merge prin lume la fel de mult cum strabate propria fiinta..Un drum al explorarilor de oriunde, si din toate timpurile..
Tu te mai privesti in oglinda celorlalti..Asa cum si ei se privesc in oglinda ta..Si, asa, din priviri in priviri cauti sa intelegi in aceeasi masura fiinta ta, si a celorlalti..Cei cu care iti doresti sa mai imparti priviri, si consideratiuni asupra lumii in care existam..Cei care sint, inca, prin ginduri, oameni atit de autentici..

Fiintele de acum

O iubire nestiuta, cit e lumea..O iubire slaba, si nesigura, care vine spre noi, dintr-un infinit al fiintelor.. Imbracata sumar, timida, si care nu are curajul sa ne priveasca in ochi..Cu priviri ratacite printre amanuntele vietii..O iubire nesigura pe ea, ca pe toate fiintele ce au existat..Sau vor exista..
O iubire slaba..Cu ochi mari, si patrunzatori..Care ne trec prin suflet..Care ne vad, ne simt, si au incredere in ce sintem..Care stiu ca ne putem depasi propriile trecuturi, si ca, inca, mai putem visa..O iubire slaba, care stie ca mai avem atitea de aratat unei lumi inchisa in ea insasi..
Si noi sintem, in noi, ce am ramas, dupa atitea intimplari ce ne-au determinat..Fiinte ce au incercat sa-si depaseasca, cum au putut mai bine, toate incercarile ce au venit peste ei..
Ceva a fost, ceva va veni..Sintem fiinte ce incercam sa demonstram ca, inca, existam..

Noi printre noi

Stii, tu esti un om, o fire, o varianta de existenta care se arata lumii, sincer..
Mai am in minte unele versuri, de demult..Ca si cum m-as reflecta prin ele, si, pe care nu le-as putea spune, pentru ca m-ar arata ce sint, acuma, in fata tuturor..Stiu ce simt..Si stiu ce ai simti si tu, in locul meu..
Si stiu ce ar simti oricine, care ar fi obligat sa se exprime public, in fata tuturor ceilalti..Eu, singur, pe o scena, expus atitor mizerii umane, ce ne sint imprejur..
Traim ce ne este permis..Si, daca vreodata vom avea success, asta va fi o reusita..Altfel ne vom asuma propria viata ca pe o varianta sociala..Si ne vom bucura de cite ni se vor intimpla, ca de un cadou adus de un Mos Craciun providential, care sa ne arate ca mai sint suflete imprejur, carora le pasa de noi..Si, care ne mai arata ca nu sintem atit de singuri cit credem..

Toamna eurilor

Ma mai uit la spectacolul lumii..sau al lumilor..Stii, pentru ca totul coincide cu tot ce vedem imprejur..In toate variantele, de la cele mai inalte si sensibile, pina la cele mai absconse si dezgustatoare.. Ma uit, ca sa intelg natura umana..
Am vazut lumi ce rivalizeaza in melancolie si nostalgie, cu toamna..Am vazut lumi de la cele mai inalte, pina la cele mai joase, care cauta sa inteleaga, prin paralelism, lumile toamnei..Care simt o apropiere de ce e imprejur..
Toamna asta e o varianta de ce sintem..Cu cite bune si rele, din noi..Un anotimp al eurilor..O varianta de noi..

Drumuri in frig

Lumile ni se amesteca in minte..Ni se plimba printre ginduri, si ne cauta determinarile..Ne privesc arogant, de sus, ca sa ne faca sa ne simtim retrasi atit de frumos, si de nestiut, in noi insine..
Intre noi si lumi au fost dintotdeauna relatii de prietenie..Frumoase, si elaborate..Dar pe cit de clare, pe atit de reci, cumva..In care pastram o distanta conventionala, ca sa ne simtim propria libertate detasata de libertatea ce ne venea de acolo, si atunci..Pentru ca libertatile noastre posibile coincideau in anumite puncte..
Noi am simtit ce ne venea de dincolo ca variante, cu o anumita probabilitate de adevar..Crezind, si elaborind..Vazind cit de mult ce simteam se poate amesteca in realitatile pe care le traiam..Da, printre toate..
Inca imi amintesc drumurile printre lumile reci, ale atitor trecuturi..

Timpul fiintei

Timpul e fluid..Curge..Se plimba pe toate strazile, continuu..Vede toate transformarile anotimpurilor, si zimbeste cinic aproape..Ne observa calm, ca intr-un film pe care il vede intr-o sala de cinema goala..Un film cu noi ca personaje, si care e construit sa para pe cit posibil, real..
Viata noastra e o secventa de intimplari, si trairi..Ca intr-un film..Sau ca intr-o varianta de destin..
Mai tin minte lumile mele de atunci..Inca..Mai vad, mai aud..Mai simt ceva ce plutea prin aer..Ce simteam ca, parca, venea dintr-un trecut ce se transforma, nestiut, intr-un viitor posibil..
Ceva exista, intr-un timp..Un reper..Ce venea de atunci..Destul de neclar..Ca sa ne arate ceva..Ceva ce stiusem, si, parca, uitasem..Ceva care ne daduse stabilitate..Firesc, prietenos, si atit de discret, pe cit de direct..
Am trait amintirile de atunci cu o placere infinita..Ne-am intors in timp, ca sa ne revedem oamenii, si drumurile vietii pe care le anticipam..Ca sa ne simtim iar copiii nestiuti ai timpului..Cei care pot visa atit de mult, si atit de sublim..Copiii ce priveau naiv acele vremuri, si care isi construiau, in minte, atitea variante de viitoruri posibile..
Uneori mai uit de trecuturi..Si ma simt atit de bine..Sa sterg din minte ce a fost..Tot..Bine, stiu, sint constient ca pe trecut nu-l putem uita atit de usor pe cit am vrea..Pentru ca el ne-a determinat..El ne-a facut ce sintem..
Dar, ca sa mergem inainte, ne prefacem ca mai uitam de trecut..Si facem pasi inainte simulind ca sintem doar noi insine, deschisi spre tot ce ni se deschide, spre un viitor inca, atit de nedeterminat..

Alegeri

E interesant cum ne ordonam viata..Dupa ce criterii, respectind care ierarhie? Sau ne lasam mai degraba in voia destinului, fara sa alegem..Ne lasam traiti?
Uneori ma gindesc ce trairi sa aleg, dintre toate cele disponibile, acum..Asta daca as putea..Si daca da, cum sa aleg? Ce conteaza cel mai mult? Intensitatea? Inaltimea spirituala? Gindurile conectate? Cercetarea? Cautarile intelegerilor? Sau altele? Care?
Nu e usor sa traim, si sa incercam sa selectam ce traim..Ba e chiar foarte greu, si de asta e interesant..Altfel ar fi prea comun si imediat..Asta ne da senzatia ca traim o viata fa-bu-loa-sa..Si exceptional de real-reala.. Nu ca ceilalti..Ca noi..O viata care sa ne merite eforturile..

Re-intelegeri

A fost o emisiune in care se vorbea despre intilniri cu oameni deosebiti..Si care ne-a marcat suficient de profund cit sa ne schimbe viata..Dar asa ceva cred ca este foarte-foarte rar, si exceptional..Pentru ca, de obicei, in viata invatam acumulind..Adunind o informatie peste alta, pina se se fac mormane peste mormane, si, care, risca sa ne ocupe tot spatiul de memorie..Si, atunci, incepem sa ordonam totul pe categorii, clase, nivele, etc etc..Si se face spatiu imprejur..Iar mintea a trecut la un nivel superior..
Cum spuneam, adunam idei tot timpul..Pe unele le intelegem imediat, iar pe altele mai tirziu..Si atunci avem revelatii, cind reusim sa gasim locul si semnificatia acelor idei, cind dupa aranjarea ei, tabloul general are sens..
Astazi exista, in paralel, foarte multe idei, dupa atita evolutie stiintifico-culturala, in paralel cu foarte multa ingoranta..Exagerat de multa prostie..Si asta e un mare pericol, pentru ca prostii exista, actioneaza, fac lucruri pe care nu le inteleg, de multe ori..Si te poti trezi ca esti jignit, zimbind, de un individ care crede ca a spus ceva firesc, si chiar dragut..O da, e atit de raspindita dorinta de a parea dragut, e o cerinta sociala atit de mare, ca toti imbecilii se reped sa se pretinda asa..
Dar, cum ziceam, uneori ne revin idei din trecut, pe care le vedem din alte unghiuri si sub alte lumini..Si atunci ne simtim ca si cind am intinerit..Ca si cind am luat masina timpului si ne-am intors in trecut..In acel timp al tuturor neintelegerilor, dar si al unor posibilitati infinite..

Proiectii liniare

Liniile sint parti din realitatea asta colturoasa..Liniile de pe strazi, sau de pe cladiri..Liniile muchii..Sau liniile imaginare, a caror invizibilitate doar tu o sesizezi..
Liniile pot fi parti dint trairile trecutului..Pot fi segmente din fericiri mici-micute..Sau pot fi margini de lume, pe care inveti sa faci o echilibristica existentiala..Sau pot fii liniile de treceri, ce separa partile intre ele..
Pot fi orice liniile..Un simbol, un mit, o varianta filosofica..Un fel de a trai..O speranta, un ideal, o metoda..Orice..O geometrie a unei lumi simplificate..O limita a unui univers absurd..Real, sau imaginar..
Liniile mai pot fi proiectii..Sau urme..Ale unor anotimpuri ce au plecat, sau vor veni..Poate..Daca vor mai veni..Ca sa-si recupereze proiectiile pierdute..Doar nu de dorul revederii fiintelor sublime, ce sintem..

Muzeul iubirilor

Perceptia e educabila..Poti invata sa deosebesti adevarul de efemer..Daca simti ca vrei asta..
De fapt educatia iti schimba tot, nu doar perceptia..Iar pentru educatie e fundamentala capacitatea de a intelege, in timp, valorile..
Educatia schimba si societatea..Profund..Ce bine ar fi ca sa intilnim zilnic zimbete pe fetele trecatorilor..Si dorinte de a comunica deschis, si sincer..Ce bine ar fi sa vedem iubirile expuse, mari, si adevarate, spuse clar, si autentic..Descrise in toate detaliile, cu toate amanuntele..In toata anatomia..
Ma gindesc cum ar arata muzeul iubirilor..Ce exponate ar fi..Cum ar putea sa arate..Asa, cumva desantat in propria lor nuditate.. Iubirile adevarate..
Poate ar fi greu de expus iubirile, pentru ca au si lumini, si umbre, care se amesteca..Si sint confuze pentru privitor, asa cum au fost pentru cel care le-a trait..Se poate..

Uitari

Lumile s-au rotit iar, pe deasupra, si s-au risipit..Ca sa se adune in cerc, si sa ne povesteasca ce au mai vazut..Am ramas sa le privim, un timp, dupa care am uitat, si am facut pasi inainte, privind peisajele..
Stiu ca e firesc sa uitam..Ne trebuie uitarea asa cum ne trebuie toate celelalte lucruri vitale..Uitam trecuturi recente, uitam intimplari de demult, uitam tristeti, si dureri..Ingropam ce ne-a facut sa suferim, uneori, chiar daca acea suferinta a fost cauza unor reusite..Uitam oameni..
Poate e firesc..Ca sa suprapunem lumini peste umbre..Uitarea e inhibitie..Un revers-opus al excitatiei.. Uitarea e o suma de eliberari ale unor spatii de memorie..O desfacere de legaturi de unele umbre urite..
Uitarea e, pur si simplu, uitare..Nu are simbol, nu are statui, nu are renume..E un drept propriu..
Poate ca sint metode sau tehnici de uitare..Nu stiu..Sau poate sint uitari, si uitari, unele colorate, sau altele care sa ne semene..E posibil..Sintem atit de subiectivi si in uitari..
Poate ca uitam pentru ca constientizam..Si poate ca constientizam ca sa simtim ca existam..Uitind..
Poate ca si timpul s-a inspirat de la noi..Atunci cind a uitat..

Viata vietilor

Viata e un joc al cuvintelor nespuse..Al unor imagini sugerate, printre rindurile dintre unele fraze confuze.. Viata e un joc al sentimentelor, si al fiintelor ce se substituie, tacut, unor promisiuni, inca, neonorate..Viata e o varianta a ce am simtit ca ni s-a promis, mai, atit de demult..
Stiu, viata a fost ceva ce a plutit pe deasupra..Ca un fel de varianta, a ce ar fi putut fi..Un ceva ce..
Nu stiu ce inca, cineva ar putea sa mai sa mai spuna, in cuvinte, ce simtim cind ascultam armonii..
Nevrute nopti se culca pe la porti..Si cite un gind ne mai doare..
Ne traim vietile ca si cind am fi nemuritori..Ne mai imaginam ca am putea fi, cit timpul va dura..
Noi, inca, visam la unele variante..Ale unor trairi, venite, dintr-un infinit, de undeva, de la fiinte care stiu sa ne priveasca in ochi, si sa ne inteleaga lumile..
Ne visam vietile atit de nesfirsite cit sa atinga alte vieti cite intilnim..Cumva..

Fiinte posibile

E un timp al timpurilor variantelor din noi..Un timp al determinarilor fiintelor..Un timp al firii ce se mai arata..
Viata e un sir de amintiri venite peste timp..Traite in trecut, sau visate in viitor..Un sir care se amesteca cu senzatiile prezentului..Un lant de viziuni care isi inlantuie eternul construit departe..Acolo, sau atunci..Imagini clare de forme care au fost, printre puncte nedefinite ale unor forme, ce vor deveni..Forme peste forme, forme ce vin iar, si iar, din viitor, continue, ca sa redefineasca, sau sa acopere formele ce inca, mai sint..
Ce joc al formelor..Cite altele se suprapun peste autenticul de acum, ca sa-l determine sa se transforme intr-un autentic al unui viitor posibil..Cite versiuni complicate ale unui timp prafuit, ce nu si-ar fi imaginat, vreodata ca totul va deveni atit de altfel..Cite toate ce minuni de viitor nestiut..Cite lumi..
Da..Astazi e altfel decit ne-am fi imaginat..Sintem si noi variante de fiinte captive in timp..Care se lasa traite de un viitor posibil..

Dans infinit

Ne rotim imprejur, ca sa mai vedem cita toamna inca mai e..Ca intr-un dans al frunzelor..Fara inceput, si fara sens..Iar, si iar, in virtej..Ametim, ca sa ne refacem fiinta iar, intr-un alt dans nestiut..
Continuam sa dansam pe ritmurile vietilor noastre de dinainte..

Umbra privirilor

Nu stiu, pentru ca nu am avut cum..Cind e sa..
Ce e sa fii, cind esti? Cit trebuie sa fii? Cit trebuie sa demonstrezi? Cit sa arati ce esti, sau ce poti sa fii?
Ce lume..Cite lumi posibile..Cite variante neintelese..Cite ce ar fi putut fi..
Cred ca si eu sint o varianta de timp..Pe care am inteles-o altfel, in felul meu..
Nu e o vina, ca sintem asa..Si ca percepem, si intelegem asa..E totul un rezultat al fiintei care sintem..
Vedem toamna in culorile noastre..Si asa va fi intotdeauna..Cit vom trai toamne care sa ne semene..Si cit vom mai putea sa simtim anotimpurile..Ca parti din noi insine..

Variante de fiinte

Ce frumos merg armoniile, una dupa alta, ca sa ne arate ce mult adevar mai avem, inca, de descoperit.. Ce frumos se transforma toate, si ce frumos ne arata toate sensibilitatile..Dansul solar ne da viata..Si un vis, ca vom fi, mereu..
Ce usor se arata fiintele noastre, uneori..Ce clar, si limpede ne aratam ce sintem, atunci cind ni se deschid porti spre soare..Ce bine ne este sa ne spunem fiinta in cuvinte..Uneori..Cit adevar uitat iese la lumina, din noi, ca intr-o eruptie a unui vulcan ce a stat, atita timp, stins..In propriile trecuturi..
Deschideti portile spre lumini..Ca sa va puteti vindeca de timiditate..
Cred ca devin patetic..De parca asta ar conta..Sint si eu o varianta de om, care are variante de visuri..

Intrebari naive

Ca intr-un mit, dintr-un alt infinit..Asa spune melodia care ne mai zdruncina sensibilitatea, cita a mai ramas.. Deschideti poarta soarelui, cit timpul va dura..Si versurile merg inainte pe armoniile vocilor..
M-am gindit intotdeauna cine sint, cum sint, de ce sint acuma, pe planeta asta, in timpurile astea..Greu de raspuns..Am aterizat, probabil, din intimplare..Si fac si eu, ce pot, printre ceilalti..Stiu ca sint, cit sint, ca sa fac ceva, si sa dispar..Ca toti..Bun..
Ma gindeam ca exist, ca barbat..Educat, si conform cu canoanele sociale..Ca sa imi fac felia mea de datorie sociala..Dar ce sint, de fapt? Si cum e sa caut sa ma asociez cu o fiinta feminina? Cine as fi atunci? Ce fel de fiinta as deveni, in ce fel m-as transforma? Ce inseamna sa devii parte egala intr-un cuplu? Ce inseamna sa fii impreuna intr-un dans de o viata? Cum ar fi sa stiu ca as putea fi impreuna cu un om pe care sa-l pot privi sincer, in ochi, si sa-i spun tot? Si care sa-mi raspunda, matur, la toate stupiditatile mele? Cum ar fi?
Cite un gind ne mai doare..Dar vom uita, la al zilei aurit hotar..Cind pe cer va fi soare iar..
Sa fii impreuna e uneori atit de greu..Cit e uneori de usor, cred..Sper sa fiu pe drumul cel bun, al intelegerii unei vieti de cuplu..Desi n-am trait-o niciodata cu adevarat..

Priviri de deasupra

Bun, astazi se cere performanta..Absolut firesc..Cunoastere multa, si adaptare perfecta la un job precis..Sa fii capabil sa indeplinesti foarte bine taskuri exacte..De inteles..Pentru ca se cauta excelenta, nu?
Ei bine, nu cred..Excelenta da, dar performanta are limitele ei..Nu poti fi atit de bun in chestii de atitea detalii, cind mintea ta iti zboara prin lucruri cu adevarat importante..A, ca ti se cere sa mai faci ceva-uri care s-ar putea rezolva usor cu ajutorul unor masini, si asta e un caz de dubiu, cum se spune in matematici..
Cred ca imaginatia, cunoasterea, si capacitatea de a construi lucruri esential noi e cam necunoscuta, inca, unor manageri..Sau poate ca, pentru unii, e un motiv de invidie profesionala..E foarte posibil..Depinde si de domeniu, e adevarat..
Mie mi-au rinjit in fata multi netoti, dupa ce le-am construit scheme pe care ei, cu atita experienta, nu si le-au imaginat..Ca sa ce? Ca sa faca multi bani, pentru ca, normal, eu, dupa discutii in contradictoriu, sa trebuiasca sa-mi caut un alt job..Ce rahat..
Desi, eu nu cred ca am pierdut ceva..Pentru ca mi-am demonstrat ca mintea imi functioneaza corect..Am pierdut doar timp, sa zic..Dar evolutia mea a fost constanta..Si cite mai am sa-mi imaginez, si cite proiecte sa dezvolt..Ramine de vazut pentru cine..Desi, posibilitati sint..Sa vedem cum le punem in practica..
Versatilitatea e de viitor..Si vom gasi noi o metoda sa o folosim..Pina atunci mai ascultam o melodie cu simpatica Malina Olinescu, fata cu zimbet trist..Un cintec pentru acum, si un alt cintec pentru mai tirziu..

Cotidianul cunoasterii

Ziceam mai inainte despre ingeniozitatea inginereasca..Dar asta e una din variante..Pe lumea asta, cit traim, ne putem gindi la atitea, experimenta atitea, trai atitea vieti concentrate, ca sa simtim ca existam.. Pe mine asta ma mira, ca multa lume este atit de inchistata, de redusa la chestii minore de viata, si fac o tragedie din stupiditati ridicole..Lipsa de educatie ii face pe multi sa nu stie pe ce lume se afla, de fapt, ce traiesc, sau ce ar putea trai..Sa nu inteleaga chestii banale..Asta ma face foarte trist, pentru ca realizez ca lumea cu care m-as putea intelege s-a redus drastic, astazi..E pacat..Ca chiar azi, cind toata cunoasterea a ajuns la niveluri greu de imaginat, sa mai existe atita ignoranta..Ca sa nu zic prostie..Ce porcarie..
Azi cu greu mai poti sa te intelegi cu cineva..Cu greu poti sa depasesti, intr-o conversatie, nivelul unui copil de gimnaziu..Ce mare timpenie..