Saturday, February 25, 2017

Spatiile dintre noi

Tu..Tuuuu, cum e in cintec, tu, doar tu, m-ai facut sa simt ce am simtit atunci, in acel moment..Tuuu..Imi e o liniste cind zic tu..E ca si cind m-as elibera de toate, cind zic tu, ca si cind mi-as da toate pe tine..Ma simt ca un saltimbanc care isi exhiba toate frustrarile clar, si simplu..Am costum in carouri si caciula in 3 coltzuri, si spun tot in toate cuvintele din lume..Sint vesel si ma manifest in toate felurile..Am in mine o liniste care imi vine pe masura pe spun ce sint..Si astept sa devin..Pentru ca stiu ca, dupa actul meu va veni acel calm al fiintzei..Stiu ca toti sintem la fel..Si ca ceva din mine e si in tine..Pentru ca toti sintem amestecati in acelasi mehlem social, in care totul, si toate devin conforme cu ce se asteapta de la noi..Stiu ca te vad, si ca vezi, dar asta nu ne face altfel..Ne aduce doar la un fel de a fi asa cum..Jucam un rol..Stiu ca stii, asa cum stii ca stiu..
Ceva a inceput mai demult..Ceva ce a determinat tot..Ceva de demult ce a fost asa de frumos si nestiut.. Ceva in care si eu, si tu jucam roluri care sa ne semene..
Tuuuu, cum se spune in cintec, tuuuu, esti un personaj care e atit de principal cit sa fie determinant.. Si care are o putere de alegere..Pentru ca tu esti asa cum isi poate dori un zeu..Tu decizi, si pentru tine, si pentru ceilalti..
Stii ca eu am felul meu..Si ca tu ai toate deciziile in libertate..Si stii ca bazez pe tine..Esti ca o mama, care ma urmareste in tot ce fac..Esti ca mama care imi lipseste, si care imi spune ce fac bine, si ce nu..
Am ce am, in felul meu..Si am toate, cu ce sint, asteptind ca sa fii, in tot, ca o mama care ma stie  atit de bine..Sint cum sint, asa cum sint, cu toate ale mele..Si sint asa, pentru ca te astept sa imi fii alaturi cum imi era mama..Si sint  asa pentru ca am fost singur..Si am fost asa pentru ca am stiut ca nimic nu mi-a fost asa cum as fi vrut, pentru ca am realizat ca, singur fiind, lumea nu mi-ar fi aratat niciodata o fatza iubitoare ca atunci, cind mama m-a iubit, si m-a mingiiat..Ma simt asa de singur, de atunci..
Te vad, si te simt..Si poate si tu ma vezi, si simti..Am in suflet un gol..Imi lipsesc mingiierile de copil care a vazut lumea in imagini neclare..
Cite dimensiuni are singuratatea? Mai stii cine mai sint? Zbor printre toate dimensiunile..Vad toate in nestiut.. Plutesc printre toate..Nu mai stiu nimic din ce a fost..Am uitat..M-am eliberat..E clar si limpede..Mi-am revenit..Sint iar regele infiniturilor..Vad iar distantzele dintre noi, ca atunci..

Ceva ce simtim

Clipele sint infinituri mici de timp, sint concentrari de siruri de amintiri care converg spre o limita inca nedefinita...Clipele sint esentze de trairi adunate intr-un spatziu..Clipele sint si extazuri, si agonii, si imagini care au puterea unor vietzi adunate in citeva idei..Clipele sint picaturi din noi insine, si din sufletele care sint in noi insine cristalizate in forme geometrice artistic construite..Clipele sint oglinzi in care ne vedem felul in care sufletul ne cheama ca sa ne spuna mai multe..
Clipele sint mai lungi, sau mai scurte, desi egale in durata fizica..Sint ca vagoanele legate, intr-un tren al timpului, egale si conforme, dar, in care traim experientze mai profunde, sau mai nestiute..Pentru ca, undeva, intr-un compartiment intilnesti o tipa simpatica, matura, care te priveste atent, si care te cunoaste demult.. O observi discret, te apropii de ea, saluti, si te asezi pe banca opusa..Chipul pare familiar, parca ne-am mai intilnit mai demult, pe o banca, intr-un parc..[Nota autorului; mmm, povestirea de aici incepe de unde a fost lasata in "Un amor", inainte ca noi sa devenim iubiti, ca intr-o varianta posibila in care dupa ce ne-am cunoscut am mers pe drumuri separate] Ea a deschis o carte, si a inceput sa citeasca..Am privit-o atent, pentru ca stiam ca parca o cunosc de undeva, si o stiu atit de bine..Am privit pe fereastra un timp, la peisajele care curgeau.. Apoi am intrat in conversatie cu ea, pentru ca ma incita calmul ei..
-Buna, sint Florin, ce cititi? E interesant? Am intrebat eu sigur pe mine.
-Buna, sint Gia, e interesant intr-un fel, depinde de cum privesti..
-Ne-am mai intilnit? Imi pareti cunoscuta..Imi cer scuze daca inoportunez..
-Ne-am mai intilnit, pe o banca intr-un parc, a spus ea..Aveati o carte invers pe care o citeati..Am ramas masca..Asa era, intr-un parc ea ma descria pe mine, cu detalii..Ce timpit pot sa fiu..Cred ca am jignit-o cu uitarea mea..Ce inseamna viata asta, sa te intilnesti iar cu oameni atit de frumosi si speciali..
-Aaa, Gia, imi aduc aminte, sinteti omul care m-a criticat atunci ca vreau sa par ca o carte inversa..
-Va critic si acum, daca imi dati motive..Dar acum sintem parteneri de drum, asa ca e bine sa fim prieteni..
-Absolut, sintem prieteni, e cel mai frumos lucru din lume..Stiti, si eu scriu, din cind in cind, cite ceva, pe un blog al meu, lucruri de viata, ceva despre frustrarile mele pe care incerc sa le fac artistice..
-Vrei sa fim iubiti? M-a intrebat ea..Am ramas iar masca..E atit de profund si de cald sufletul ei, si isi doreste sa ne iubim..Sint asa de uimit..Nimeni nu mi-a zis niciodata asta..De obicei primeam raspunsuri seci si stupide la incercarile mele..Acum sint asa de profund impresionat..Pentru mine o incercare de prietenie era ca un fel de provocare la un fel de razboi care urma sa vina, iar un armistitiu ar fi fost deja un trimf..Dar ca sa mi se ceara sa fiu iubit, eu, omul dificil si cu o mie de ginduri in spate, mi s-a parut ceva incredibil..Am atitea defecte in mine cit am vazut ca ma fac absolut indezirabil in orice..Desi multe parti negative au fost create in anumite circumstantze..Nu sint rau, si nu am fost niciodata, pentru ca am vrut sa deschid totul spre frumos, si spre divinul din fiintza..
-Vreau, am raspuns..Sintem aici ca sa stim ceva ce simtim..

Visul de acum

Spatiile curg si decurg unele din altele, deriva pe ramuri existentziale, ca sa devina altele, si altele, ca sa decurga si sa devina iar..Drumurile evolutiilor lor sint infinite, pentru ca si ele sint infinite..Pentru ca infinitul are o libertate absoluta..
Noi sintem finitzi..Noi si tot ce ne inconjoara, pentru ca avem un sfirsit..Si noi admiram infinitul asta pentru ca vedem in el ceva ce nu vom putea fi..E distractiv uneori, deprimant alteori, dar optimist cumva, cred, pentru ca ne face sa credem ca noi, cei finitzi avem access la infinit..Nu la unul real, cit mai degraba la unul subtil, si profund si invizibil..Infinitul din noi, infinitul contzinut intr-un finit..
Viata prin lumea asta doare tare de tot..Iti vine sa te iei pe tine si sa dai cu tine de totzi peretzii vizibili, ca sa scapi de apasarile psihicului, care vin de peste tot, care de afara, care de dinauntru..Si nu poti sa faci asta, ca ai puteri ultra-limitate, si un corp ultra-fragil..Si atunci urli cit poti de tare, la tot, la toti, si la tine, urli a disperare in tot ce faci..Dupa care obosesti..Dupa care te calmezi, te refaci, si cauti altceva in care sa crezi ca nu va mai face sa urli iar..Te intorci la calm, cald, si imaginatzie..Iti revezi viata din bucati, te mai gindesti unde ai gresit, si devii indiferent..Iti dai seama ca suma fericirilor vreodata posibile e in tine..Si te intorci acolo unde a fost frumos, si bine..
Spatiile se intind calm, peste tot..Ai in fata un ocean, si in spate o plaja tropicala..Esti prins intre iluzii..Esti o clipa infinita..Ce e imprejur nu mai conteaza..Acum doar visul e real..

Tuesday, February 21, 2017

Vederi de sus

Sint un suflet, ca si tine..Zbor si caut ceva ce as vrea sa fie asa, peste tot, ca un fel de lume a sufletelor, care sa se desfaca in ceva frumos si mare, ceva din care sa se inspire toti, si toate..Zbor, si plutesc pe deasupra, vad tot, si vreau sa iau cu mine toate sufletele.. Vreau ca toti sa fie cu mine, si sa priveasca tot, de deasupra..
Ma simt singur..Ca si tine, stiu..De asta vreau sa fii cu mine acolo, ca sa simti cum  e sa vezi toate in felul tau..
Zbor si plutesc, pentru ca asa am fost dat sa fiu..Te stiu ca imi vii alaturi..Am uitat cine am fost, si nu stiu ce, vreodata voi deveni..
Zbor ca un zburator care incearca sa..
Lumea e o trecere, inca..Una  dinspre si catre ceva pe care nu stim cum va fi sa fie..

Un amor

Nu ma pricep la amor, recunosc..Dupa toate experientzele, filmele, cartile, etc..Desi intr-o vreme eram convins ca stiu tot, ba chiar aveam propriile teorii despre asta, c a amorul e o chestie cvasi-divina, ca o descoperi descoperind fiintza care vine spre tine, in timp ce tu vii spre ea, si te combini intr-o sfera perfecta.. Dupa care iti traiesti viata intr-o comunicare la fel de divina, ca sa faci sfera mai sfera, si universul cu toate sa-ti fie mai indiferent..Teoretic..Chestia e ca, in practica, amorul mi s-a parut cvasi-imposibil, dupa tot ce am incasat, pentru ca, na, lumea e lume, oamenii sint oameni, si fiecare cu dilelile lui..Iar eu eram un caz cu totul particular in lumea asta, deci probabilitatea sa intilnesc emisfera lipsa era cvasi-nul..M-am impacat cu asta, desi m-a durut tare de tot, pentru ca stiam ca nu merit ca toate sa fie chiar asa de pe dos..Ma rog..Ieri m-am dus sa ma plimb, asa, fara scop si cauza, prin parc..Aveam si o carte in buzunar, ca cine stie..M-am asezat pe o banca, si m-am lasat in voia naturii..Am observat ce era imprejur, si m-am bagat in ginduri..Eram obosit, si un pic nervos pe toate..La citeva minute s-a asezat in celalalt capat al bancii o doamna, imbracata sobru-sport, sa zic asa..Ne-am salutat discret, si m-am intors inapoi la mine, am luat o carte din buzunar pe care am desfacut-o ca sa par preocupat..Ea m-a privit un timp..
-Tineti cartea invers, mi-a zis.
-Ce anume? si am observat ca tineam cartea pe dos. Asa citesc eu, invers. Fac un exercitiu.
-Exersati o lume altfel decit e? Am ramas masca. De ce as face asta? Si de ce ar interesa-o pe ea?
-Da, doamna, citesc invers pentru ca..Am ramas fara cuvinte..Citesc asa, pentru ca asa citesc, de ce ar fi asta ceva ca sa inceapa o conversatzie? E un motiv ca sa ma analizatzi psihologic?
-Nu, era o constatare doar, si eratzi comic..Bine ca nu mi-a spus ca-s ridicol..Doamna ma analizeaza..
-Si de ce comicul meu va determina sa-mi spunetzi asta?
-Pentru ca e rar, si e placut, avetzi o atitudine de om care cauta, si care cauta sa ascunda asta..Am ramas masca..
-De ce spuneti asta?
-Pentru ca sinteti un introvertit..Era culmea ca cineva sa ma catalogheze asa..
-Doamna, ma iertatzi, asta e nepermis! Ea a zimbit.
-Este, recunosc, dupa regulile sociale, dar e adevarat si faptul ca nepermisul nu e neaparat un neadevar..Am ramas iar masca..Si nepermisul nu e o certitudine, a continuat ea..Permiteti-mi sa ma prezint Gianina, mi se spune Gia..
-Incintat, Florin..Am privit-o atent..Sinteti singura? Nu atentez la o relatzie care exista deja?
-Nu, sint singura, ca si dumneavoastra..Poate ne mai si tutuim, ca nu suport pluralul..
-Da, absolut..Si tu de unde stii toate astea despre mine?
-Le intuiesc..Esti deschis ca o carte.
-Eu? Serios?
-Da..Ca o carte care pare pe invers, ca sa nu se arate prea direct..
Toata conversatia noastra de pe urma a fost atit de clara si de fireasca cit nu as fi banuit niciodata..Ne-am intilnit si a doua zi, si a treia, si toate zilele pe urma..Am devenit amantzi, apoi prieteni confidentzi, si apoi parteneri de zi si de noapte..Si azi, dupa atita timp ma mai gindesc la noi, si la toate..Uneori o mai intreb daca isi aduce aminte cum ne-am cunoscut..Si imi zimbeste enigmatic, spunindu-mi ca ea e femeie, si ca a simtit ca noi chiar sintem facuti sa fim impreuna..Iar eu ramin sa fiu de acord cu ea, ca stiu ca are intuitia ei, si ca stie ce spune..

Sunday, February 19, 2017

Bilciul sufletelor

Lumea e plina de detalii care nu se potrivesc, de arabescuri artificiale si culori nepotrivite, de multe ori..Ma oboseste lipsa de logica si lipsa de suflet in ceva..Si obosesc usor cind vad lipsa de profunzime..Desi lucruri profunde mai gasesc, dar ele sint aruncate la gramada printre detalii..Lumea nu intelege, si merge pe linia de minima rezistentza, se complace in facilul colorat strident de bilci..Cind eram mic, si ai mei ma duceau la bunici; am fost la bilci, in Tirgu Bujor, un orasel la vreo 60 km de Galati, la bunicii mei materni. Bunicii imi placeau, ca ma recompensau cu tot felul de chestii, dar casa, locul, mediul de acolo mi s-au parut tot timpul primitive si sinistru-agresive..Stiu ca luam cu mine preventiv Pifuri la care ma uitam cind lumea aia incepea sa ma oboseasca, dupa ce imi jignea obsesiv si metodic inteligentza..Bunica lucra la un CAP local, o cooperativa cum era pe vremea aia, in anii 70, care producea legume de toate felurile..In unele zile mergeam cu un nene driver pe o carutza cu 2 cai putere, cu bunica, sa aducem legumele in saci, pe care le descarcam intr-un fel de coshmelie de lemn vopsit verde, unde bunica le vindea..Tin minte mirosurile alea combinate de statut, pamint, si legume vii si vesele, pe care le am si acum in minte, dupa atitia ani..Si dupa ce toate erau aranjate inauntru bunica deschidea oblonul de lemn, care era o placa mare vopsita tot verde, care acoperea deschiderea dintre nivelul tejghelei si tavan..Se vindea orice imaginabil din lumea vegetala: ardei grasi, capia, castraveti, rosii, pastirnac (hahaha), telina (ooo), patrunjel, leushtean  (cred), cartofi, morcovi, fasole pastai, fasole boabe, ceapa, mazare, orice era valabil pe atunci pentru a face orice mincare..Era o feerie de legume pe care le vedeam si le simteam alaturi, parca, intr-un fel de prietenie complice, si de moment, pentru ca stiam ca vor fi vindute unor straini..In fine..
Micul magazin (sa-i zic asa) al bunicii era plasat intr-un spatiu destul de mare, gol, si inconjurat cu un gard, un loc in care venea, din cind in cind, bilciul..Si cind venea era animatie, pentru ca era singura distractie a oamenilor celor din acel spatziu si timp..Era totul de un kitsch absolut si ultra-primitiv, dar era plin de veselie, de zimbete, de urlete de satisfactie, era un spectacol in sine, care era parte, parca din spectacolul lumii asteia, cu toate grobianismele la vedere, mai sincer si mai deschis decit orice manifestare sociala pe care am vazut-o pe urma..Aici se amestecau talentele si prostelile ipocrite cu o nonshalantza fara cusur, pentru ca se intilneau naivitatzile acelea candide de inceput de univers..Toti erau deschisi, veseli, si placut impresionatzi acolo, pentru ca bilciul era, in sine, toata distractia lumii, concentrata..
Eram un pic oripilat de ce vedeam, dar invatam sa accept ca asa e lumea, un bilci..Apoi, cind am mai crescut, am vazut ca lumea poate fi si monstruoasa, dureros de dura, si sinistra, si mi-am mai schimbat parerea despre bilciul din copilaria mea..Acuma bilciul a mai evoluat, se cheama parc de distractii, si are tot felul de technologii prin el..E mai mult, e mai putin, nu stiu, dar e un loc al intilnirilor dintre sufletele care sint acum, si care stiu ca au un timp limitat de a fi..

A-temporalitatzi

E o toamna cu aparentze de iarna, ca pe vremuri..E zapada si uitare de pasi facutzi prin locuri care au ramas scrise in memorie, ca semnele nedescifrate de pe discurile de lut..E zapada si amintire din vremurile chinuitoare ale trecerilor tacute, de cind mersul prin locuri aducea imaginile unor nestiuturi ce aveau sa ne schimbe fiintza..E zapada si constientul gindurilor de acum, la un timp ce s-a dus..E un alb depus peste toate cite au fost atit de aducatoare de fericiri..
Ma mai gindesc la mine..Oare cel care am fost a fost cea mai buna varianta, sau puteam sa fac ca toate sa fie altfel? Ar fi fost altfel daca as fi stimulat ca un alt eu sa actioneze diferit? Cine stie..A fost un joc al destinului, oricum, intimplat asa, pentru ca, pe atunci regulile sociale erau foarte brutale si stricte, si nu puteai sa schimbi nimic, nici in afara, si nici in interiorul lor..Totul era inefabil..Totul iti era deasupra, si era si in mintea lor, identic..Erai o piesa intr-un mecanism rigid..
Apoi totul a devenit brusc, altfel..A explodat trecutul in mii de bucatzi informe..Am trait un razboi greu si invizibil..Am vazut cum societatea se reface din ruine..A durut cinismul unor transformari, a durut indiferentza si uitarea..A durut tot ce a fost, pentru ca s-a ratacit in salbaticie si necunoscut..A durut sa vedem, si sa simtzim ca nu a mai fost nimic din ce ar fi trebuit, cumva..
Lumea s-a schimbat inspre ceva ce nu am banuit..A fost mult, si a fost brusc..Am devenit cinici..Sintem dincolo de o brutalitate anticipat-posibila..Traim o varianta de timp care ne-a acoperit cu totul..Am uitat ceva ce ne-a facut sa fim ce sintem..

Faleza timpului

Ieri am fost iar pe faleza, pentru ca am vrut sa-mi sterg din memorie ultimile amintiri neplacute, si sa ma las intr-o reverie linistitoare si aducatoare de imagini posibile dintr-un viitor posibil..Intotdeauna cind ma gindesc intens la ceva am nevoie pentru inceput de un reper vizual pe care sa-l fixez, si sa-mi fie stabil in minte, dupa care imaginile imi vin natural din imaginatie, si pe urma, la orice m-as uita ar fi ca si cum as privi prin ele, ca sa vad ce e dincolo de ele, pentru ca pe retina imi apar multe combinatii de imagini reale si imaginate intr-un fel de lantz pe care creierul il regizeaza..In tot acest timp mintea imi proceseaza informatiile profunde, cele cu adevarat importante, care vin din adincuri ca sa fie analizate, ierarhizate, cautate asocieri, si stabilite/fixate pe un loc de unde sa stiu ca le gasesc usor, daca va fi cazul de oarece schimbari de pozitie..Mintea e un sistem ultra-complicat in care toate sint asezate pe locurile pe care le "merita" dupa travaliul psihic..Cu cit mai intens, si de substantza travaliul, cu atit lumile interioare sint mai complicate, si mai inter-relationate..Asta face educatzia, construieste imbogatzind lumile din noi..Si ma gindesc ca pentru asa ceva, adica sa poti avea o viata interioara mare iti trebuie in primul rind o memorie buna, apoi un spirit de analiza/sinteza eficient, si o flexibilitate la toate, sa nu fii fixat pe ceva anume, ca sa poti evolua..E simplu, in aparentza, dar in  realitate, fara sa vreau sa descurajez pe nimeni, e o munca de sclav psihic, pe care, ca s-o faci iti trebuie multa vointa, determinare, etc, adica pasiune, pentru ca pasiunea, adica placerea intensa adusa de acel lucru, iti da puterea sa continui..Talentul e superior pasiunii, pentru ca presupune ca ai si toate calitatile necesare a face acel lucru..Si daca la talent ii adaugi o putere mare de munca pe care o folosesti efectiv, ei bine, asa devii, te transformi tot timpul intr-o alta fiintza noua, care e folosita iar pentru transformari in alta fiintza, apoi in alta, si asa mai departe, mergind pe un drum al tau al transformarilor succesive..Urci cu psihicul cit poti de sus, ca pe un drum de munte, de unde, cind privesti inapoi vezi clar ce ai fost..Si urcatul asta e drumul tau catre tine, de fapt, pentru ca iti accesezi mai multe, si mai multe capacitatzi..E uimitor sa te descoperi, cu mult mai interesant decit sa explorezi ce e in afara ta, pentru ca din exterior preiei ce cauta, de fapt, interiorul.. Asta e fiintza umana, un explorator al fiintzei dinauntru, de fapt..Simplu, aparent..
Ieri am fost sa ma plimb pe faleza..Am vazut locurile amintirilor..Apoi am mers la un restaurant mic sa mai savurez o ciorba de burta cu mult mujdei, si bere, ca in studentzie..Am ramas un timp in asteptare, privind spre Dunare, si mi-am lasat imaginile din vechime sa mi se arate in fata ochilor, ca un film sepia..Am privit cu ochii de acum vremurile de atunci..A fost uimitor, si incintator..

Saturday, February 18, 2017

Etern de toamna

Linistile cinta iar un cintec de singuratate..Sint si ele ca si mine, dar ele sint mai multe, si cinta in cor..Un cintec al singuratatilor impreuna..Un cintec fara inceput, si fara sfirsit..Ceva despre un fel de infinit care a venit, si a ramas aici pentru o eternitate..
Respir culori si stari pe care le-am primit..Inaintea culorilor vad starile aduse de anotimpuri, apoi vad culorile cum se raspindesc peste stari, si cum totul se transforma intr-un tablou infinit..Apoi toate curg, si cite o culoare cucereste cu nuantze tot..Vad cum ma transform si eu, pe masura ce nuantzele urca pe mine, si ma uniformizez incet, pentru ca totul devine o stare unica si stabila..Sint iar captiv in mine..In minele din starile mele..Sint liber intr-o captivitate acceptata, a mea..Am ziduri imprejur, multe, si inalte, colorate..Ziduri prin care pot sa trec, pentru ca par lichide, dar dincolo de care sint alte ziduri..
Ieri am visat ca e toamna..Si am visat ca sint melancolico-nostalgic..Si eram si mirat ca e toamna, si ca eu am intrat in starea aceea, iar, pentru ca, parca nu realizasem in ce anotimp mai sint..Desi parea ca stiam ca, oricum, si orice, afara e toamna, chiar daca e altfel, adica chiar daca arata altfel, pentru ca stiam ca toamna are multe fetze, ea e si toamna-primavara, si toamna-vara, si toamna-iarna, orice..Si ea e toamna si pe alte planete, la fel, pentru ca e universala..
Incerc sa-mi amintesc de cind am vazut prima oara toamna..Nu mai stiu..Probabil ca era intr-un timp nu prea fericit..Un timp cind am constientizat ca durerea e adinc infipta in fiintza mea..Pentru ca, in fericire nu am observat asa ceva, ca atunci eram prea egoist-preocupat de luminile lumilor, era evident..
Toamna e tot..E in noi, si noi sintem parte din ea..Si toamna e plina de ea insasi, pentru ca stie ca-i e atit de usor sa ne controleze sufletele..Seamana cu o femeie, cumva:)..

Thursday, February 16, 2017

Drumurile zeilor

Sint singur, asa am fost, sint, si, cred, voi fi..E asumat..E drumul meu ales asa, ca sa ramin  cu eurile mele intacte..De fapt toti avem in noi gena asta a singuratatii..De asta sintem asa si supravietuim, si de asta lumea asta arata asa..Si singuratatea asta a fost speculata in toate operele posibile, si s-au construit tot felul de scenarii, care sa ii faca pe oameni sa plinga..Realist vorbind, sint tragedii mult mai mari decit singuratatea, si asta doar gindind ca as fi putut fi handicapat, atunci singuratatea ar fi avut alt inteles pentru mine, cred..Sau daca as fi avut o boala terminala, atunci as fi vazut viata, si timpul mult mai concentrat..Asa sint doar eu cu singuratatea mea, in mine, incercind sa-mi descopar oarece fericiri valabile..Si fericirile chiar sint foarte aproape, o da, dar asta e o chestie personala, fiecare functie de ce este, simte, gindeste, are access la ele, ramine sa fie suficient de inteligent sa le descopere:)
Cred ca, pentru mine, o mare fericire ar fi sa descopar Grecia..Adica sa o vad, sa o ating, ca sa inteleg mai bine universul acela al miturilor de acum citeva mii de ani..Ca sa ma inteleg pe mine, mai bine..
Poate ca nicaieri spatiile nu au fost mai bine elaborate, ca acolo, in locul acela mitic, unde turcoazul scalda malurile unor insule aruncate de mina unor zei, printre ape..Si poate ca nicaieri nu simti mai bine cum e sa vezi timpul trecind, si cum aduce cu el caldura unor atitea generatii care au calcat pamintul asta uscat in care maslinii au incununat cu unele ramuri gloria visata a reusitelor unor alte vremuri..Reusite ramase inscrise in piatra, si in pietre..
Pasind prin Elada cred ca am sa simt si eu cum as fi fost, daca as fi trait atunci..Si asta imi da o stare de bine, pentru ca am sa-mi fac cununa de frunze de maslin, am sa intind miinile larg, si am sa cint cintecele care imi vin in minte, eliberat de tot..Am sa privesc iar marea, si drumurile, si am sa-mi promit ca voi deveni ce mi-am dorit..Si asa va fi, pentru ca eu, acolo, chiar ma simt un mic zeu:)..Sau m-as simti..

Linisti de noapte

Am profitat de noapte, si de liniste, ca sa ma plimb. Am iesit aproape pe furis din bloc, si am luat-o pe strazi, la intimplare..Am zis ca fac o cercetare a vietii de noapte, nimic altceva, de fapt am iesit sa vad lumea cum arata atunci cind toti dorm, si daca eu pot sa-mi construiesc in minte lumile imaginare pe care sa le pun in carte, pentru ca scriu o carte..De fapt scriu bucati de texte, separate, pe care sper sa le pot aduna intr-un volum, desi ele sint atit de diferite intre ele, si parca nu se leaga, si eu am si scrisul mai concentrat, ca ce scriu e ceva intre poezie si proza, un hibrid, ceva mai diferit, cred, un fusion de toate cu de toate..Ma distreaza sa incerc sa definesc ce scriu, ca nu-mi iese niciodata, stiu doar ca incerc sa excit lumile profunde din cititori, si sa le construiesc in minte viziuni adevarate din piese de cuvinte..Asta incerc, cel putin..Primele 11 carti au avut un success nebun, m-au alergat fanii peste tot, ca incepusem sa regret ca sint popular..Au incercat multi sa imi fie prieteni, si multe sa-mi fie iubite..La inceput i-am crezut pe toti, si am incercat sa comunic cu ei, dar erau prea multi, si nu ma puteam rupe, ca sa-i satisfac..Dupa un timp am facut selectie, dar si asa erau prea multi, si chiar ma uimea chestia asta, adica succesul asta al meu, ca eu am scris altfel, nu pentru gustul publicului. De fapt succesul a venit dupa ecranizarile cartilor, ca am intilnit un regizor genial care a facut niste filme absolut fabuloase, pe computer, cu actori virtuali, si de acolo au inceput toate nebunelile. Dar, cum spuneam, am inceput sa triez lumea care imi dorea prietenia, si pentru asta ii testam, le puneam tot felul de intrebari..Si, la testele astea au picat toti..Stiu ca pot fi acuzat ca eram subiectiv, poate mergeam pe undeva la unele detalii aparent absurde, dar era testul meu, si aveam dreptul asta, pentru ca era si viata mea aici, nu doar a lor..Si atunci m-am retras din viata publica, pentru ca am realizat ca era mai importanta linistea mea, cea, pe care, intr-un final am regasit-o. Am fost fericit, pentru ca am scapat de stresul haosului celorlalti..
Acuma continui sa scriu, pentru ca asta imi place, dar m-am izolat..Stau intr-un loc retras, intr-un bloc dintr-un oras obisnuit, asta pentru ca daca m-as fi dus pe vreo insula m-ar fi gasit mai usor..Asa sint un tip normal, care are un job oarecare, si care sta printre oameni, ca sa-i observe, si sa ia energie pozitiva de la ei. Am prieteni chiar, care nu m-au recunoscut, si, cu care discut lucruri simple, de viata..Dar, prefer singuratatea, imi place mai mult starea asta pentru ca sint in echilibru..Si imi place sa ma plimb noaptea, si sa respir, sa simt aroma linistii strazilor orasului..Imi place mai mult cind ploua, ca e un ritm imprejurul meu..
E frumos orasul noaptea, mult mai frumos ca ziua..Mai fac citiva pasi, si ma intorc acasa..Beau un vin, ma mai gindesc la ale mele, si ma culc..Mi-as programa un vis cu ceva plimbare de noapte, dar mi s-a descarcat  "visatorul", si nu-l mai incarc, merg pe mina destinului, visez ce o fi sa fie, dupa vinul asta..Miine o sa fie mai bine, cred..Ma gindesc sa nu mai folosesc visatorul, ca parca prea am fost dependent de el..Nu mai vreau nimic artificial..Las visele cele naturale..Sper sa mearga..Noapte buna.

Wednesday, February 15, 2017

Iubire practica

Daca ti-as spune ca te iubesc pentru ca ai ochi frumosi poate nu m-ai crede, pentru ca tu, in exigentza ta nu consideri ca ai ochii frumosi..Si atunci ma gindesc sa-ti spun ca ai chip frumos, ca poate aici esti mai toleranta cu tine..Sau poate sa-ti vorbesc despre corp, ca ma atragi cu formele tale, atunci cred ca ti-ar place sa fii de acord cu mine, desi nici aici nu sint sigur..Stiu ca esti femeie si vrei sa atragi, dar nu stiu sigur daca asta e chestia pe care te bazezi..Oricum, ceva fizic ar trebui sa fie, ca asa spune in carti despre psihologia feminina, ea stie ca are ceva imbatabil, al ei, propriu, care ii da incredere, pentru ca stie ca are multe defecte, si pe care le vrea asa de mult acoperite cu acel ceva, al ei, propriu..
Sa-ti spun un secret, dar nu-l spui la nimeni..Esti frumoasa exact asa cum esti, cu toata colectia ta de calitati si defecte, crede-ma, pentru ca esti naturala si esti un simbol al fi-res-cu-lui..Ca ai si defecte, bai, cine naiba n-are defecte, stiu ca tu le vezi pe ale tale ca pe un fel de dezastru natural..Dar, sa nu ne panicam.. Pe cuvintul meu ca eu am pus in balantza si defectele si calitatile, si, ce sa vezi, ai iesit pe plus. Na. Bun.
Sa-ti mai spun un secret. Barbatii vor o partenera care sa-i iubeasca, si sa le arate asta, cu toate defectele de care si ei sint constienti ca le au, dar, de care le pasa mai putin..Pentru ca ei stiu ca iubirea iubitelor proprii poate acoperi toate defectele din lume..Barbatii sint mai pe actiune, aventura, explorare, sau macar cautare, sint ingineri din nastere, care cauta solutii la toate..Si ei vor o confirmare ca-s buni, si protectori, si cei mai tari din parcare, pentru ca orice altceva nu mai conteaza..
E simplu..Iubirea e practica..El e abstractul, si ea e sensibilitatea-afectivitatea profunda..Impreuna ei sint o echipa de soc care sa cucereasca lumea..
Acuma sint tot felul de variante, ca fiecare are stilul propriu..Totul e sa comunici bine, si sa ai valori comune, ca restul vin de la sine, daca iti doresti, vrei, si actionezi conform specificatiilor technice..
Piece of cake, cum zice englezu..Tare si la casierie..
PS Un Pan Flute therapy pentru liniste, si o metafora ca o sperantza ca iubirea e dincolo de noi, pentru ca ne vine de undeva, dintr-un loc indepartat

Efemer

Spatiul a condus timpul..Apoi timpul a revenit..Cite unul a fost inaintea celuilalt, ca intr-o cursa continua.. Apoi a revenit intunericul absolut..Materia s-a condensat in praf, apoi in stele, care, dupa citeva miliarde de ani au explodat, si materia a redevenit praf, si bolovani..Atunci cind stralucirile s-au stins, si nimicul a sters gloria de altadata, praful a acoperit totul cu particule de uitare..Si toate si-au reluat drumul propriului destin, s-au incadrat in cercurile ciclurilor firesc, ca si cind totul a fost asa si inainte, dar nevazut, si nestiut..
Se spune ca tot universul a evoluat dintr-un punct initial, unde totul era infinit..Un punct infinit intr-un spatiu extins pina la infinit..Apoi punctul a explodat , si a creat tot, intr-o incercare de a umple un gol atit de mare.. Iar golul s-a umplut de materie, care, si ea e plina de goluri..Ce ironic..Golul s-a umplut de goluri, intre care substantza ramine rara, si arbitrara..
Apoi au aparut lumile, ca sa urce totul pe alt nivel al ierarhiilor..Lumile cele care ne-au construit pe noi, si care ne-au facut mai meditativi si tristi, lumile relative ale existentelor noastre..Lumile cele pe care le zarim prin reflexii, si refractii ale razelor vietii..
Cerul e un spectacol de puncte de lumini..E un spectacol cind cald, cind rece, desi el e poate indiferent, se arata asa cum e, fara sa-i pese ce simtim..Poate noi il vedem asa cum il vedem in functie de starile noastre..
Toti oamenii care au trait vreodata pe pamint au vazut cerul, asa ca noi, si s-au intrebat ce e cu luminile acelea..Unii s-au bucurat, si au vazut in ele semne de vis si viata profunda, altii au vazut dezastre, altii poate au vazut fiinte superioare care se joaca cu destinele noastre..Iar cerul a ramas acelasi, la fel de intunecat si de etern, oriciti ochi l-au privit..Iar noi, cind il vedem, parca ne gindim la ceilalti, care au fost pe aceeasi margine de univers, si care acum sint praf de stele..Si ne gindim si la cei care il vor privi intr-un viitor indepartat, atunci cind noi vom fi praf de stele..

Saturday, February 4, 2017

Blue relief

Nothing the same way..Sequences should never repeat..The program has a local issue..Maintenance to level 3, please..I repeat, maintenance to level 3, please..Thank you..
Programul are eroare..Na, asteptam..Sa vina aia de la IT sa ne rezolve, altfel iar o sa downtime pina merge iar..Sint la Q Gate, adica la Quality Control, m-au promovat de pe linie..Stau in  cabina mea de cind am avansat..Verific robotii..Adica alti roboti verifica robotii, eu doar asist, ma uit la panouri ca toate sa mearga, in rest ma plictisesc..De cind au fost inventati robotii astia, compania a vindut foarte bine..Sint roboti modulari care se pot asambla intre ei ca sa construiesti orice, de la case, la nave spatiale..Sint independenti, si comunica intre ei ca sa se poata asocia pentru orice tasks..Au fost foarte buni la multe, au ajutat la multe catastrofe, si la popularea unor planete, sau ca ajutor domestic..Sint universali..Am si eu acasa citiva, ca sint ieftini, si ma ajuta la curatenie, gatit, spalat, cam tot ce am nevoie..Acuma avem o comanda babana pentru o companie de cercetari spatziale..Lucram mult, facem overtime, si sintem si bine platiti..Azi e vineri, dupa EarthTime, adica sintem aproape de weekend..Abia astept..Saptamina asta m-am gindit la viata mea, cum a fost, si m-a busit asa o mica depresie..Imi string bani..Nu mai cumpar nimic altceva in afara de mincare.. Mai am pui prajit in congelator, si legume..O sa-mi fac pui cu piure si salata greceasca, cu de toate, pun si brinza feta, si ulei de masline, si otet balsamic..Si beau bere, sau cola, vad eu, dupa dispozitie..Ma mai uit pe net dupa news, sa vad ce au mai descoperit astia, prin spatiu, ca in ultima vreme cauta asiduu inteligentza extraterestra, hahaha, ce harneala..Cauta si ei, ca de aia ii plateste statu', ca sa caute, si ei tot raporteaza ca e cit pe ce sa gaseasca..Aiureala..Bani aruncati.. Nu gaseste nimeni nimic, ca nu e interesat sa gaseasca, auzi, inteligentza extraterestra..Adica da, poate ca in extra spatziu sa mai gaseasca ceva inteligent, ca pe aici bate vintu'..
Spatiul e frumos..As fi vrut si eu sa plec in explorari, da' nu mi-au aprobat, ca nu aveam nush ce calitati..Sa-i fut, oricum nu ma bazam eu pe jobul lor..Si depindea si de echipaj, ca c ine stie peste cine dadeai, ca sint tot felul de cretini, si nu zic de echipajul robotic..Mi-as cumpara o nava ca sa ma duc singur, de nebun, sa cercetez, da' e cam scumpa, si nu am nici nevasta ca sa ne combinam veniturile..Asa ca stau in banca mea.. Azi e vineri, si ma gindesc ca o sa dorm ca un porcel, si o sa fac ce vreau, poate ma plimb prin padurea albastra..Ii zice asa pentru ca si copacii, si terenul, si animalele, absolut toate sint albastre..Si lacul de linga ea are toate molustele, si toti pestii albastri..O sa ma imbrac in albastru sa nu-i confuzez, hahaha..Si o sa-mi iau un vin albastru de ala scump, si o sa ma imbat, sa adorm ascultind trilurile pasarilor albastre..O sa fiu singur, dar o sa fie misto, ca zgomotele astea imi dau o liniste adevarata..Tot weekendul stau acolo..O sa dorm in iarba albastra, si o sa visez ca sint liber..

Lumi

Lumile sint albastre..Lumile cele din fatza..In spatele lor sint lumile verzi, apoi cele rosii, oranj, violete.. Lumile sint colorate dupa rang..Si culoarea lor se schimba dupa cum, fiecare in parte isi schimba rangul..Asa e in lumea lumilor..Si lumile se schimba tot timpul intre ele..Cind una avanseaza, alta retrogradeaza..
Sint lumi care se nasc, si care mor, asa ca oamenii..Unele se nasc pe primul nivel, asa cum unele mor pe ultimul nivel, dar nu se intimpla intotdeauna asa..Sint lumi care se nasc pe un nivel foarte avansat, si care pot evolua diferit, care inainte, care inapoi..Si sint lumi care mor pe nivele foarte joase, pentru ca, de la aparitie au scazut..Se intimpla..
Culoarea lumilor, adica rangul, poate fi important uneori, cind acea lume se sprijina pe ea, ba chiar e fundamental legata de pozitie, dar asta e doar pentru unele cazuri, pentru ca pentru alte lumi conteaza doar rangul la aparitzie, sau evolutia, sau chiar finalul..Lumile sint foarte diverse intre ele, si de aceea ce le da valoare sint criterii care sint diferite..E ciudata logica evolutiilor acestor lumi, uneori, dar e de intzeles, si e interesant cum pare ca e foarte fireasca..Chiar daca ne surprinde..
Universul pare o tabla de sah infinita in care, in loc de piese, sint, de fapt, lumi care muta, care fac miscari de toate felurile, care isi schimba locurile..Lumi care devin alte lumi cind rangul creste, sau descreste..Lumi care evolueaza inspre acaparare de alte lumi, sau inspre intoarcere la propria fiintza ca sa se reconstruiasca..
Lumile se pot identifica usor cu multe..Eu le-am zis doar lumi, ca sa ramin intr-o lume teoretica a lumilor..
Cite lumi poti vedea oare, in oglinda?