Thursday, December 17, 2015

Drumul vietilor

Stiu ca inca nu te-am gasit..Dar te sarut pe toti obrajii pe care mi i-ai aratat, asa, in incercarile tale..Si te mingii peste tot, ca sa-mi reprosezi, iar, ca-s indecent..Si ma uit iar, la tine, si la corpul tau frumos tot asa de indecent..Pentru ca toata indecentza asta mi-a adus inapoi tot ce am simtit atunci, pentru tine..
Acuma am uitat atitea..Sint ce am ramas..Am pastrat in mine toate comorile din trecut..Jumatate iti apartin, pentru ca ai fost cu mine, cind le-am descoperit..
Acuma te recunosc, si stiu ca ai fost ce mi-am dorit, atunci, omul pe care sa stiu ca ma bazez cind sint singur, si slab..Omul visat de mine cind ma inconjurau toate singuratatile din univers..Si singurul om din lume care sa ma simta asa cum eram, atunci..
Stii, acuma sint la fel..Si singuratatile mele te mai cauta..Ma simt aparat de trecut, dar sint la fel de singur, pentru ca nu am inteles, inca, ce si cum sa caut..
Drumul cautarilor poate dura cit o viatza..

Linisti aduse

Mi-e liniste, mi-e acea liniste care mi-a venit din mine..Mi-e linistea aceea in care pot sa te privesc si sa simt ca pot sa spun orice, pentru ca orice as spune, stiu ca m-ai intelege..Mi-e linistea de dincolo de mine..Cea in care tu esti o proiectie  a unui eu insumi in lumea asta etern posibila..
Mai vad ce inca simt ca e o varianta a fiintzei eu..Sint o relicva a vremurilor ce au fost atit de determinate, cea in care am putut fi autentic..Si cea in care stiu ca ma privesti la fel..Pentru ca mi-am pastrat trecerile..
Mi-e o liniste ca un tot..Sint la fel de acelasi..Mi-ai adus linistea cea de dincolo de atitea nebunii pe care inca le mai vad..
Ma mai plimb printre toti, ca sa incerc sa simt, dupa toate, cit a mai ramas din mine, aici, ca sa-mi controleze fiintza..Sint la fel de singur, si de preocupat de a gasi un drum care sa ma elibereze..Si stiu ca si tu cauti acelasi lucru..De aia fac efortul asta, pentru ca stiu ca si tu..
Mai zi-mi ce crezi despre mine, pentru ca ma ajuta sa ma descopar..Simt ca am timpul prieten, si totul e o varianta posibila..
Sint acuma, aici, si privesc la toate..Cit iti e familiar? Cit din mine se mai regaseste in tine?

Spatiul dorit

Variantele de noi, din noi astia care sintem, sint variantele de noi, care au trecut prin timp..Ca si cind ne aratam, in ce sintem acum, toate trecuturile..Noi, asa, cu tot, si toate, cite au fost, si cite deriva intr-un posibil viitor..Noi, ca existentze, sau ca posibil experiment social, si istoric..
Uneori obosesc sa mai cred in determinari, si ma las dus de viitor, acel viitor in care conteaza doar ce esti..Si imi place, ca ma simt eliberat si doar eu cu mine..Sint singur, si atit de deschis, asa cum am simtit tot timpul ca am fost..Imi place asa..Desi, clar, mi-ar fi placut sa comunic tot ce sint intr-o conversatie directa cu un alt suflet, care sa nu fie pudic in a-si arata limpede, fiintza..As fi vrut sa vad ochi care sa spuna direct tot ce simt, si gindesc, in lumea asta a tuturor posibilitatilor..Ochi simbol de atitea posibile deschideri sufletesti..Ochi de sint aici, ca sa aprobe deschiderile dintre noi..Ochi cu viziunile pe care mi le-am incercat si eu..
Fiinta se mai acopera cu variantele trecerilor posibile, ca sa se simta aparata..Desi e constienta ca e sub priviri, si ca e sub spectrul etern al relativului, asa cum a si fost..
Sint multe spatii imprejur, si multe deschideri nespuse..Sintem impreuna de dinaintea tuturor, inca inainte de a fi stiut, dar nu am stiut sa le simtim..E bine ca acum am invatat sa stam, si sa acceptam, asa cum stim ca sintem determinari ce isi asteapta drumurile posibile..
Sint aici, eu, in locul asta, cu ale mele..Tu esti acolo, acum, cu toate determinarile tale..Sintem fiintze cu spatiul asta imprejur, si ne dorim sa ne fim impreuna..Oare cum am reusi asta?

Picaturi de istorie

Vin vremuri pline de ginduri, cind te asezi pe un bolovan de la marginea drumului, sau pe o banca, intr-un parc, si te gindesti la ce a fost, toate bunele si relele trecute, la toate cite au fost, si s-au intimplat..Si te gindesti daca asa a fost sa fie, de vreme ce chiar asa a fost, sau au fost doar treceri valabile, si care s-au intimplat doar pentru ca au avut cea mai mare probabilitate sa se intimple asa..Greu de spus, pentru ca e greu de inteles cum au actionat toate intru acea devenire a lucrurilor, pe ACEL drum, si nu pe altul..Trecutul pare la fel de misterios, cum e viitorul..Am trait sa vedem, si sa simtim ce s-a intimplat atunci, in acele secventze, fara sa prea pricepem cum, si de ce, am luat doar lucrurile, ca atare, si ne-am adaptat fiintzele la vremuri..Si pare mai clar ca oricind ca nu vom putea niciodata anticipa ce va fi, pentru ca sint multe detalii care pot deveni cruciale, la un moment dat, lucruri pe care le-am subestimat ca fiind valoroase atunci, si in acea situatie data..Poate ca totul depinde de moment, de ce a fost vital sa se intimple, chiar daca nu a fost corect, sau moral, dar s-a cerut a fi, si zic asta gindindu-ma la social, la mentalitati, la tot cit pot sa cred ca le pot pune intr-o posibila ecuatie..
Asa s-au intimplat pentru ca asa a cerut acea situatie, in acele conditii, ale acelor vremuri..Mentalitatea timpului a cerut asta..Istoria e o insiruire de treceri, in special negative, fara o prea mare intelegere a contextului, desi pretinde asta..Pentru ca substantza o intelege fiecare, in parte, asa cum fiecare isi are propriile puncte de vedere, si teorii..Poate ca istoria are ca fundament evolutia mentalitatilor, cea care se citeste printre rinduri..Tot ce e posibil..Acum ne conformam timpurilor, si analizam din punctul/punctele de vedere ale post-post-modernismelor  de tot felul..Bun, si, dupa toate, noi ce mai credem, ce fel sa incercam sa privim un trecut care sa genereze un posibil viitor?
Si cum relativul e in toate, asa concluzionam, ca toate au fost generate de fiintza care sintem..Sintem masura tuturor lucrurilor, si am fost asa in toate, incluzind istoria, cea care ne da lectii de bune si rele din ce a fost..Pentru ca privind in oglinzile istoriei ne vedem foarte clar pe noi insine, nici mai buni, sau mai rai, ci exact ce sintem, cu o precizie matematica..
Viziunile s-au schimbat, istoria s-a intors, si noi am privit destul de surprinsi, toate, uneori placut surprinsi ca adevarul a revenit, si noi am inteles bine ce a fost atunci..Dar am trecut peste toate, si ne-am continuat sa ne ducem fiintzele inainte, spre tot ce timpul ne-a aratat a fi o trecere, printre atitea alte treceri..Si ne-am continuat drumul, posibil infinit, al unor fiintze cumva infinite, printre infiniturile celorlalte fiintze..Si printre infiniturile posibilitatilor ce se vor arata iar, si iar, deschise..Pentru ca si noi sintem parte din tot, mecanisme infinit mici, in ansamblul unui urias mecanism social..

Wednesday, December 16, 2015

Timpul iubirilor

Privirile se reflecta in oglinzile sufletelor,  le vedem, si le simtim, si ne afecteaza, ne conturba starile de acum.. Sintem dependenti de suflete..Am vrea sa fim impreuna tot timpul, desi stim ca nu se poate..Am vrea sa ne jucam unii cu altii, si sa ne descoperim ce sintem, impreuna..Am vrea sa visam impreuna, sa ne argumentam vietile impreuna, in jurul unui motiv, oricare ar fi el, ca e o bautura, sau o masa delicioasa, sau o plimbare prin locuri de vis..Vrem sa fim alaturi, si acceptam chiar si eforturi, dureri, trairi neplacute, tristetzi, nostalgii, sacrificii, doar pentru a ne simti ca ne traim starile, impreuna..Facem orice ca sa ne stim aproape, desi, iar, e atit de greu, uneori..
Iubirea e uneori, si ea, un sacrificiu..Pentru ca ne cere sa ne schimbam, sa iesim din fiinta de acum, si sa invatam sa ne plimbam, iar, prin univers..Ne obliga sa invatam, iar, sa zburam..Iubirea ne elibereaza de tot ce am fost..Iubim pentru ca vrem sa ne intoarcem la esentele spiritului..Iubim, pentru ca asta sintem, firi pasionale, care isi cauta sensul propriu printre sensurile accesibile..Iubim ca sa ne depasim tot ce vreodata, am fost..Iubim pentru ca doar asa invatam sa speram iar, ca, viitorul e un infinit de deschideri..
Si iubim, pentru ca asa sintem construiti, si totul e afectiv..Cu iubirea putem controla totul..Chiar si timpul.. Pentru ca si timpul se opreste in loc sa admire cum o mare iubire reconstruieste lumile..

Cautari si descoperiri

Lumile au urmat firul timpului, s-au asezat echidistant intre ele, si si-au rasucit paralelismele..Fire infinite si-au aratat culorile, si s-au legat intre ele intr-un dans amintit demult..Apoi toate s-au retras in cilindrii fiintelor.. Formele geometrice au mai dansat un timp, dupa care s-au oprit, ca sa-si schimbe culorile, si formele..S-au rostogolit apoi, ca sa-si rotunjeasca muchiile, dupa care au reinceput baletul..Paralelismele s-au reconstruit in intuneric, si totul a redevenit la fel, cind luminile s-au aprins, iar..Si am vazut iar, in lumina sferica, aceeasi scena de iarna, cu strazi singure, zapada alba, si ferestre cu beculete colorate..Am ramas un timp, sa imi transfer in minte imaginea de pe retina..E o liniste a inchiderilor in sine..E o noapte calma, dupa apusul tristetilor, si bucuriilor..Viata doarme acoperita de noapte, si lumile par sa viseze iar..Am ramas singur cu Timpul, sa ma mai plimb printre imaginile sarbatorilor, si sa imi mai amintesc frumusetile si fastul celebrarilor de altadata..Mi-e bine asa, singur, pentru ca ma simt ca atunci..Am in mine tot, si profit de lipsuri, ca sa-mi refac imaginarile, ca in fetita cu chibrituri..Imi danseaza in fata mincarurile, si luminile, si zimbetele, asa le vad acum..Si toate imi cinta toate cintecele pe care vreau sa le ascult..E frig imprejur, dar sper sa supravietuiesc.. Pentru ca nu vreau sa mor acum, cind toate, si toti imi sint prieteni..
Am facut citiva pasi prin zapada..Ce calda e lumina asta care pare ca s-a reflectat din suflete..Vad, si simt inca, toata atmosfera vesela, dimprejurul bradului..Le zimbesc tuturor la fel, pentru ca imi plac la fel de mult.. Sintem cei mai buni prieteni..Stam alaturi in liniste, si ne conversam pe toate temele din univers..Ne privim direct in ochi, cautind sa ne descoperim toate frumusetile din amintiri..Ne exhibam timid, viata, dupa care incepem sa ne povestim vietile cu un curaj pe care l-am descoperit acum, atit de adevarat..Viata e frumoasa, pina la urma, totul e sa stim unde sa cautam, si mai ales, ce, si cum, sa cautam, chiar daca nu e chiar atit de simplu..

Monday, December 7, 2015

Drumuri discutate

Am stat un timp, cu M, dupa ce am reusit sa-i povestesc despre mine, am stat sa privim, in liniste Dunarea.. M-a privit curioasa un timp lung..S-a uitat cind la mine, cind la peisaj, a baut, a fumat, si m-a intrebat, asa, din senin: Si tu cum vezi toate astea? Am ramas tacut, desi am stiut ca natura feminina din ea vroia un raspuns dat din sentiment: Nu stiu, stai sa ma gindesc, sa-mi revin, eu nu am viteza de reactie a ta, imi trebuie un timp sa imi dau seama de tot..M-am lasat pe spate, pe scaun, si m-am adincit in tot ce trebuia sa fiu, ca sa dau un raspuns..
Stii M, viata e complicata..Si eu sint un barbat singur, si tot ce pot sa spun e un raspuns al meu, relativ..Nu stiu ce dracu ar fi putut fi, pentru ca ce mi-am imaginat ca ar fi putut fi determinare a mea s-a dus pe toate pustiile posibile..?Viata e un rahat, vezi si tu, te lupti singur contra tuturor ca sa te realizezi, faci tot ce poti tu mai bine, inveti, iti elaborezi toata fiinta, ca sa vezi, ca, aproape in toate variantele ti se opun tot felul de fiinte tiritoare si monstruoase care nu au limite..Si atunci? Ce fel sa lupti cu ei, cum sa faci, daca ei folosesc metode lashe si perfide?
Da, mi-a raspuns ea, stiu, nu ma pot pune in pielea unui barbat luptator..Voi, barbatii va bateti ca chiorii, si fara motiv..Si sinteti capabili de barbarii incredibile..Ati omori pe oricine, fara discernamint, doar pentru ca vi s-a opus..Stiu..Mi-e sila de societatea asta masculinizata si fara nuantze, in care totul trebuie distrus.. Sinteti toti obsedati de a reusi, indiferent de viata, si fiintza..Sinteti capabili de crima, toti, doar ca sa ajungeti acolo unde gindurile voastre bolnave v-au ghidat..Sinteti dezgustatori in tot, si veti fi blamati de toti cei carora le-ati distrus vietile..Si viitorul va va arata in toate mizeriile, exact cum va aratati, si acum..
Am ramas perplex..M, eu sint eu, nu sint ca ceilalti..Am partea mea de vina, recunosc, dar nu am omorit pe nimeni..Sint barbat, dar nu am nimic de-a face cu ce a fost..Am trecut si eu prin multe greutati..Si nu inteleg de ce sa fiu eu simbolul ororilor trecutului? Pentru ca si eu am suferit, ca si tine..
Da, a zis ea, sigur..Dar te pot asocia cu multe..
Pe mine? De ce? Nu stiu, a zis ea, intr-adevar nu e vina ta ca lumea arata cum arata..

Drumul regasit al sensurilor regasite

Dupa ce M imi facuse confidentzele care m-au socat, am ramas un pic privind in gol, dupa care ne-am despartit, urmind sa ne intilnim a doua zi. M-am gindit mult, si am rasucit lucrurile pe toate fetzele, ca sa inteleg de ce totul s-a intimplat asa..Am trecut prin toate starile, de la furie si ura, (pentru ca, dupa mine, ea, sau oricine altcineva, nu ar fi avut dreptul sa se joace cu sentimentele cuiva), pina la nostalgii, regrete dupa iubirile ratate, sperantze pentru cele ce poate vor veni, dar si o anumita incredere, un confort al unei legaturi posibile, data de toata discutia..Dupa furtuna de trairi ajunsesem la o oboseala psihica, si la o dorinta de calm, si liniste. Noaptea care a urmat am dormit adinc, un somn fara vise. Dimineata m-am trezit greu, m-am dus la baie, si mi s-a parut ciudat sa ma vad in oglinda un om matur, cind era mai nimerit sa ma vad adolescent, iar..In fine, mi-am facut programul de dimineata, si m-am pregatit de intilnirea cu M..M-am imbracat elegant, dar simplu, sa n-o sperii pe M, si sa nu-i incurc naratiunea vietii, dar imbracat ca de spectacol, ca eram sigur ca ce-mi va spune ea e o poveste interesanta..
Ne-am intilnit la locul stabilit, si am mers sa ne plimbam prin locurile prin care ne plimbasem si atunci cind ne cunoscusem, urmind ca apoi sa ne imbatam intr-un restaurant cochet, cu vedere la Dunare..
Stii, a spus ea, eu eram constienta de atunci, de fapt nu pe deplin, dar destul de constienta de lumea in care traim, lume care nu s-a schimbat deloc..O lume urita, rea, plina de minciuni, manipulari, si mizerii..O lume de care am fugit, si m-am ascuns, cit si cum am putut..Dar nu a fost suficient, si, atunci am incercat sa o dizolv in indiferenta pe toata, sa uit, si sa-mi construiesc eu singura fericirea, din ce puteam, si din ce gaseam..Si, atunci, a aparut el. Mi-am dat seama de la inceput ca nu era nici pe departe ce visasem, dar era un prieten, si un suflet deschis, si sensibil..M-am agatzat cu tot ce puteam de relatia asta posibila, am facut tot ce a depins de mine ca sa fim impreuna..L-am lasat sa se simta liber, nu i-am ingradit nici o pornire, am vorbit tot timpul despre noi, lume, visuri, viitor..A fost singura poveste a vietii mele care mi s-a parut atit de vie, si de reala, de ca si cum as fi visat un vis care n-as fi vrut sa se termine niciodata. Stiu, suna ca un cliseu, sau ca Disney, dar chiar asa era..Traiam ceva impreuna alaturi de un alt suflet..Mi se parea incredibil, ca eu, cea timida, si trista, sa am norocul asta..Am inventat tot felul de situatii, sau jocuri, ca sa ne mentinem relatia, poate pentru ca simteam, ca, incet incet lucrurile alunecau, si ne instrainam unul de altul..Iar unul din jocurile astea a fost sa demonstram ca avem putere de seductie..Si de aici a inceput aventura celor 10 inimi, sa le zicem asa..
Am intilnit tot felul de oameni intre cei 10, tot felul de firi, caractere, temperamente, cu care m-am legat prin tot felul de fire sufletesti..Chiar am reusit sa-mi compun, in minte, o fiinta ideala, asa cum o vedeam eu, atunci, din calitati si defecte ale lor. Seara ma intilneam cu prietenul meu, si discutam despre intimplarile de peste zi..Uneori rideam de cadeam pe jos, alteori deveneam tristi, pentru ca povestile astea aveau si dimensiuni foarte profunde..Dar treceam peste toate, si ne continuam jocul..Asta a fost pina sa te intilnesc pe tine..Prima data mi-ai parut cam distant, sceptic, si inchis, si asta m-a provocat, pentru ca erai ultimul din cei 10, si cercul trebuia inchis..Erai foarte dificil de abordat, imi vorbeai despre stiinte, cunoastere, adevar, natura umana, ori asa ceva mi se parea ca nu le poti discuta in ceea ce era, pentru noi, o posibila cunoastere romantica..Dar, vezi, feminina de mine a intrat in joc, simtindu-te in latura ta umana, si sensibila, cea pe care o protejai foarte foarte bine..Ti-am invatat limbajul, variantele, si ti-am raspuns cu cuvintele pe care am simtit ca le asteptai..La inceput te-am vazut contrariat, apoi din ce in ce mai energic, pentru ca am simtit ca ma vedeai ca un partener de conversatii..Si sa stii ca mi-ai dat multe dureri de cap, ca din cauza asta a trebuit sa studiez destul de multe, ca cu tine nu o scoteam la capat asa usor..Dar, pina la urma, te-am invins, asa credeam atunci, pentru ca te puteam determina sa te conformezi adevarurilor MELE..Acuma imi dau seama ca atunci nu invinsese, de fapt, nimeni, pentru ca eram doi combatantzi pe un front deschis contra lumii, eram, de fapt, alaturi. Ce a urmat a fost, cum stii, un fel de retragere de pe pozitii..Am incheiat armistitziul, si ne-am despartit prieteni..Si, pe urma eu m-am intors la prietenul meu, m-am casatorit cu el, dupa un timp ne-am despartit, si asta a fost..Dar povestea celor 10 a ramas povestea vietii mele, de care, intr-un fel, mi-a parut rau, pentru ca m-am gindit cum ar fi fost sa fiu eu in locul lor, de aceea m-am reintilnit cu ei, si m-am spovedit, ca in fata unui preot..
Am stat un timp pe ginduri, pentru ca m-a nedumerit ce mi-a spus ea..Apoi i-am zis: Bun, asa a fost, si acuma? Acuma, a continuat ea, povestea e deschisa, ca in romanele adevarate. Mergem sa ne imbatam, si sa-mi povestesti si tu despre tine. Mergem asa, tinindu-ne de mina, ca doi vechi prieteni, sa stam la o masa, sa privim Dunarea, si sa ne eliberam sufletele..
Si chiar asa am facut..Ne-am privit direct in ochi si ne-am lasat vietile sa curga, ca si cind am fi fost singuri, pe o barca, dusi de marele fluviu al Timpului..

Saturday, December 5, 2015

Spiritul promis

Uneori ma simt constrins, sa ma recunosc in lumi ce mi se arata, asa, in  bucati detalii..Ma vad in piese din alte existentze, care imi vin nestiute, si haotice..
Un trandafir cristalizat in pietre cu proprietati nedefinite..O floare ce apare o data la 100 de ani ce-si sublimeaza parfumul in umbrele cristalizate ale unor pietre de culori incriptate, ale caror contururi le vedem desfacute, acum, dupa atita timp..Pietrele devenite spirit, intr-o lume a cautarilor..
Lumile din noi s-au desfacut in spatii deschise..Ca sa ne arate ca am devenit o extensie a unor alte spirite, pe care le veneram ca si cind ne-ar fi deschideri spre variante posibile ale unor divinitati pe care inca nu le-am cunoscut..
Iubim ce am fi putut fi..Sintem la fel cu tot ce ni s-a promis..Aici, si dintotdeauna..

Drumul sensurilor

Odata, mai demult, pe cind ma aflam in una din plimbarile mele meditativ-visatoare, mi s-a parut ca aud un salut. Buna, Florin! Am ramas pe loc. Tocmai trecuse pe linga mine o doamna frumoasa, aranjata, si care imprastia in jur o urma discreta de parfum. M-am intors contrariat. Se oprise si ea, si ma privea. Buna, am raspuns. Trasaturile ei imi aminteau vag de cineva. Ma mai recunosti? Am raspuns ca nu. Sint M! Era M! Nu am recunoscut-o. I-am spus ca da, o recunosc, pentru ca tin minte toate iubirile mele trecute..M-a luat de mina, si ne-am asezat pe o banca..
Poate esti suparat pe mine, a continuat ea. Eram suparat e putin spus, pentru tot ce mi-a facut. Am venit sa ne impacam, si un zimbet in coltul gurii imi aduse putina lumina din trecut..Ea fusese una din marele mele pasiuni, din tinerete.Ne certasem, si ne impacasem de multe ori, si controversele dintre noi erau filosofice, pentru ca eu ii impusesem asta, sa descoperim lumea, cercetind, si ea era de departe cel mai adevarat, si mai contradictoriu om pe care l-am intilnit.
Tii minte, a continuat ea, cum te contraziceam tot timpul. Cind tu povesteai de esentza, si evolutia materiei, cum eu aduceam argumentul spiritual, si cind tu spuneai de spirit, eu te combateam cu partea materiala a existentzei..Si mai tii minte cum incheiai tot timpul dindu-mi dreptate, si cum te suparai, si incercai sa inchei discutia..Si cum reuseam sa te impac..Stiu ca nu ti-a fost usor si sa imi spui ca asa nu putem continua, si cum eu am acceptat totul, lasindu-te in aer..Au trecut multi ani de atunci..Intre timp s-au schimbat multe..De asta am vrut sa vorbesc cu tine, acum..Stii, eu am o mare intuitie, si pe ea m-am bazat tot timpul..Te-am simtit, si am stiut ce fel sa interactionez cu tine..De fapt, vezi, atunci eu am pierdut un pariu cu fostul meu prieten, cu care m-am casatorit, pe urma, si de care m-am despartit..Si in pariul asta, eu trebuia sa demonstrez ca pot cuceri 10 barbati total diferiti intre ei..Iar tu, recunosc, ai fost o piatra de moara, pentru ca aveai domeniul tau, si erai foarte incapatinat:) Pina la urma am cistigat pariul, dar am lasat in urma 10 inimi rupte..Si, dupa divortul meu destul de dureros am decis sa ma intilnesc iar cu cei 10, si sa le cer iertare..Si tu esti ultimul..
Am ramas uluit, privind la ea, ca la un extraterestru. Bun, am zis, foarte bine, si eu ce pot sa cred?
Tu esti liber sa crezi ce vrei, eu doar ti-am spus ce s-a intimplat, a zis ea. Am privit-o atent. Avea trasaturile tinerei de atunci, cu citeva riduri. Sintem ca cei 10 negri mititei ai Agathei Christie, am adaugat, si am ris amindoi foarte tare..Da, a zis ea, sintem ca intr-un roman. Am mingiat-o pe obraz, si i-am admirat iar, chipul.
Esti frumoasa, i-am spus, desi stiam ca e foarte constienta de asta, asa cum a fost tot timpul. Esti frumoasa, si ai sa-mi povestesti mai multe din viata ta. OK a zis ea, iti spun tot, cu conditia sa-mi arati ca nu mai esti suparat. Si m-am conformat..Pentru ca frumusetea ei plus regretul, ma faceau sa ma simt un invingator..Si totul devenea atit de frumos, si de autentic, ca eu, ca om, ma simteam deodata altfel, ca si cind sensul vietii mi-ar fi aparut clar, si imediat..Ca si cind eu, in tot ce fusesem iluzie, cindva,  am ajuns suficient de real, cit sa simt ca imi urmez drumul imaginat demult..