Wednesday, October 21, 2015

Reusite

Adevarul, sau adevarurile, le gasesti in simplitate, si in felul direct..Oamenii se ascund de multe ori in spatele unor ipocrizii ieftine, si asta e pacat..Pentru ca eu am descoperit in spatele unor ipocrizii sociale, de fatzada, niste povesti absolut uimitoare, povesti de viata, pline de trairi esentziale, si de adevaruri, si care simt ca m-au inobilat..Am sa fiu recunoscator toata viata acestor momente care mi-au adus atitea povesti, atitea vieti spuse simplu, in cuvinte imediate, si care mi-au aratat atita tarie de caracter..Multumesc, si incerc sa urmez si eu pildelor invatate, e greu, dar ma straduiesc..
E atit de mult frumos sufletesc imprejur, ca uneori ma simt coplesit..De fapt poate ca si povestea vietii mele e una intre ale celorlalti..Dar e atit de bine acest sentiment de a fi un suflet impreuna cu celelalte..Cred, ca, pe undeva, asta m-a readus in simtiri..Sper sa pastrez contactul cu realitatea la fel..Si toate cite or fi, de acum inainte sa evolueze..

Comori in toamna

Singuratatea mi-a fost impreuna, stabila si previzibila, tot timpul..Si, curios cum, crestea direct proportional cu numarul celor dimprejur..Ochii si atentia lor ma oboseau teribil..De asta izolarea mi-a facut bine, un timp.. Apoi m-am angajat la firma de comori..Cel putin asa-i spuneau toti, asa, in bataie de joc "firma de comori".. Ca de stiut nu stia nimeni, exact, ce comori ar fi fost acolo..Eu i-as fi zis "oo srl" hahaha..La misto..
De fapt compania asta primea niste chestii care semanau cu ouale Faberge, dar care aveau niste modele si culori complicate, unele holografice "desenate" in afara, care incadrau artistic oul..Erau adevarate opere de arta, fiecare, dar ambalate in cartoane, si turnulete, ca ouale ordinare..Bine, si cartoanele erau de fapt niste sisteme complicate de prindere, si amortizare a socurilor, ca sa nu se sparga vreunul, si sa putem vedea ce are inauntru..Unii spuneau ca sint medicamente miracol, ce ar fi vindecat orice, altii ca-s bijuterii, sau spiceuri aduse direct de pe Dune..Doar un tip, se spune ca ar fi vazut odata un ou desfacut, dar nu a mai apucat sa spuna nimic pentru ca a disparut, de atunci..
Eu imi fac jobul meu, la masina..Stau in cabina, si manevrez marfa..Ma platesc bine astia, probabil ca sa tac, sau ceva..Nu ma amestec cu ceilalti..Imi prieste izolarea din cabina mea cu bord complicat..Imi fac treaba, si plec acasa..
Nu interactionez cu nimeni..Imi e bine asa..Poate ca am gasit sensul vietii mele..Uneori masina se mai opreste, si transportorul ingheata..Atunci am timp sa visez la ce vreau..Am realizat ca e toamna, o toamna din aia care chiar imi place..

Tuesday, October 13, 2015

Cintecul clipei

Sirurile se succed, se aliniaza dupa traiectoriile sufletului, ca sa se desprinda, incet, si sa se roteasca in cercurile vietii..E un carusel al fiintei, in care ne invirtim, imbatati de viteza, si de peisajele care tot curg..Sintem aceiasi, toti intre aceiasi, cu aceleasi euri..Vedem, ca sa simtim ca totul era asa cum anticipasem..Te vad la fel, cum viata, la fel, te-a lovit..Si eu sint tot de aici..Avem urme pe suflet, dar e bine.. Pentru ca, asa, percepem la fel lumea..Si reflexiile din oglinzile lor ne seamana..Ne suprapunem imaginile ca sa simtim ceva ce n-am simtit demult; ca nu sintem singuri..Ca nu mai sintem la fel de singuri..Si e bine..Un bine de octombrie, in care simtim ca mai putem iubi..Si, mai ales, ca putem fi iubiti..E cald..Atit de nesperat de cald..Cald de octombrie..Ce pacat ca nu exista un cintec pentru octombrie la fel de celebru ca cel pentru septembrie..Try to remember the kind of October..
Sufletul nostru are cintece pentru orice, ca-s luni, anotimpuri, stari, ginduri..Orice ar celebra lumina, caldura, iubirea, ca noi raminem la fel, indiferent de luna, anotimp, an, etc..De fapt, cred ca mai presus de orice ar trebui sa cintam clipa, momentul acesta unic pe care il traim doar acum, si care se duce iremediabil..Ce frumos..Un cintec al infinitului mic din viata noastra, cea infinit mica fata de infiniturile universului cel mare..

Sunday, October 11, 2015

Viitor feminin

Cred ca Isus cel de adevar si echilibru aducator ar fi trebuit sa fie femeie, pentru ca doar o femeie ar fi inteles cum ar fi functionat iubirea pe pamintul asta atit de incrincenat si razboinic..In fine, aici adevarurile trecutului se amesteca..E atit de mult de spus despre natura umana, despre societate, evolutie, cit s-ar putea scrie in biblioteci intregi..Dar, dupa toate, doar un om care aduce lumina ne-ar putea elibera, si aceea e ea, femeia, unica, si irepetabila..Eroina zilelor, dar si miilor de nopti..

Rotiri nocturne

Ploua cu liniste..Picaturi tacute cad tacut, ca sa explodeze tacut intr-un ocean de adevar..Sau intr-un deshert de adevar..E o noapte racoroasa de octombrie..In aer mai e ramas un pic de parfum de septembrie..Toamna  pare ca s-a conectat la centrul toamnelor galactice, si transmite date..Ploua cu linistea dintre doua evenimente importante..Ploua ca sa se spele toate trecuturile, si sa incepem iar de la zero..Poate asa va fi altfel, totusi..Pentru ca afost prea mult zgomot pentru nimic, vorba lui Shakespeare..
Am inceput weekendul cu o plimbare..Am vazut peisaje, oameni, soare, intimplari..
Seara asta am sa ma eliberez..1-2-3 pahare pline de vin rosu tare, ca sa pot savura linistile dizolvate..Toate sint amorfe, si curg incet de la o stare la alta..E tocmai vremea de contemplat, meditat, apoi iar de contemplat..Ca si natura face la fel, are si ea amintirile ei pe care ni le tot plimba prin fata ochilor, ca sa simtim ca si ea, la fel de pur, si personal..
Vinul schimba perceptiile..Pare ca toate conflictele s-au stins, si linistea cinta in armonii..E frumos..Ma gindeam sa scriu ceva sf despre o fabrica din viitor in care se impacheteaza comori..Sa vad, tre'sa mai elaborez detaliile, da e interesant cum in viitor valorile se schimba, de fapt aici e cheia, cred..Si omul ajunge sa se transforme datorita mediului schimbat chiar de el..Lucrurile se intrepatrund si se complica..Dar asa e mersul lumii..Te adaptezi, si continui..
Linistea se dizolva si ea, definitiv, si irevocabil..E intuneric, si stelele merg pe traiectorii circulare pe cerul noptii..Se rotesc..Si asta nu e din cauza vinului:)

Tuesday, October 6, 2015

Toamnele sufletului

Cuvintele si sentimentele au mers in paralel..De fapt traiectoriile lor au fost curbate de suflet, care, si el, a urmat o traiectorie a destinului, dar au pastrat o distantza decenta..Apoi toate s-au amestecat, si s-au construit siruri alternative de cuvinte si trairi..Cuvintele au succedat trairilor..Frazele au construit o imagine a ce a experimentat sufletul, dupa care au urmat alte trairi, alte fraze, incontinuu..Si toate au inceput sa derive unele din altele, si sa se conditioneze reciproc..Ca sa nu spunem si de ginduri, pentru, ca, pe drum, au aparut si ele..Conditionate de stari..
Fiinta e complicata..Nici nu stii de unde sa incerci sa cauti sa o intelegi, pentru ca e un tot fluid, un intreg in aparentza, construit din cevauri care ba reactioneaza, ba sint indiferente..
Octombrie cinta pe limba lui o arie de toamna..Sintem intr-o trecere de la cald la frig, si de la viu, la amortit.. Natura pare imbatata de propriile culori, ca un pictor alcoolic, care isi traieste clipa..Tablourile sint superbe, e adevarat, dar starea data e una de incercare de uitare, ca atunci cind stii ca te desparti de o etapa calda, si luminoasa a vietii..Sau ca atunci cind vrei sa uiti o iubire care n-a fost sa fie, desi toate promiteau atit de multe..
A ramas imprejur aceeasi liniste a asteptarilor..Natura isi urmeaza drumul ei..E o toamna care pare la fel cu ea insasi, si cu toate celelalte toamne dinainte..Seamana cu nostalgia, si cu toate regretele..O simtim in suflet, ca pe o provocare..E linistita, totusi..Si ne sopteste incet, pe armonii de vint, despre multe, asa cum mai demult auzeam atitea lucruri interesante spuse de razele lunii care se izbeau de geamuri..

Sunday, October 4, 2015

Pasageri

Calatorim in trenul vietii, eterni pasageri, privind la ferestre rotunde, amintindu-ne de iubirile trecute, si visind la cele viitoare..Mergem inainte privind, si uimindu-ne voit la cele ce le vedem..Lasam locul liber, si ne plimbam pe holurile unui tren, ca sa mai vedem si alti pasageri ce simt, privind prin aceleasi ferestre aceleasi peisaje care trec..
In spate am lasat atitea, si atitea gari, cu atitea tristeti fluturate  nostalgic..Si cite suflete..
Nu  mai stiu, dar mi se pare ca am imbatrinit, pentru ca iubirile mele au ramas in multe gari uitate de timp..
Stiu ca am sa cobor si eu intr-o gara, cindva, si ca am sa flutur o batista a ramas bun..Am mai facut-o de multe ori..Mi-e trist, oricum, si mi-e durere ca nu pot sa fac sa fie toate asa cum ar fi bine..

Infinitul alaturi

Putem fi priviti oricum si oricind de ochii celorlalti..Putem fi judecati, la fel..Dar ochii infiniturilor ne vad prin adevaruri..Oricine am fi, si oricite am fi putut promite..
Linistea cind vine e, la fel, din infinituri..Pentru ca linistea e spatiul infinit al sufletului, ca loc al regasirii eurilor ce ne vin de undeva, de dincolo..
Infinitul ne priveste cu calm,  fara sa ne judece..Pentru ca infinitul e un orizont al tuturor sufletelor posibile.. Si ce sintem e datorita lui, si al celorlalti influentati de el..
Daca iubim, e pentru ca, uneori, simtim infinit..Sau simtim infinitul, in toata nesfirsirea lui.. Si daca sintem deprimati, la fel..Avem alaturi si impreuna, totul, si sintem  atit de constienti de asta..Pentru ca daca nu stim, simtim totusi ca infinitul e sursa tuturor variantelor posibile din  noi..
Infinitul e o varianta a infiniturilor..De asta e printre, si, mai ales, alaturi de ele..

A-autumnale

Cercurile iubirilor i-au lasat pe ei in afara..Am ramas inauntru doar noi..Avem libertate de miscare, putem sa ne jucam asa cum vrem..Ne putem privi fara rusine..Putem sa ne atingem tandru, si sa ne spunem ce credem..Aici adevarul ne e prieten..Sintem inconjurati doar de forme picturale..Luminile si umbrele se construiesc unele pe altele ca sa ne urmeze visurile..Si linistea ne cinta armoniile toamnei..
Ne privim ca sa ne simtim..Ne atingem ca sa ne vorbim..
Octombrie e doar o parere, si o stare de fapt aparenta..E un motiv de apropiere intre noi..Pentru ca oricite confidentze ne-am face, sau oricite certuri ar aparea, in luna octombrie noi sintem la fel de solari ca in septembrie..Si ne pastram punctele de vedere, indiferent de anotimp..Asta pe linga sentimente, sau alte celelalte..

Dansul iubirilor

Toate au ecourile fiintei tale..Parti din tine sint in toate..Esti peste tot, ca o tesatura de simboluri din trairile mele posibile..Si cu toate astea, nu stiu unde sa te gasesc, pentru ca nu stiu unde sa te caut..
Esti, poate, in mine, ca o constructie mentala..Un om pe care il simt, pentru ca il cunosc dintotdeauna..Mi-ai fost alaturi cind imi era greu, si cind nu stiam cum sa supravietuiesc..Am simtit cum ma privesti, cum stii, cum ai fi vrut sa imi vorbesti..Dar, intre noi au fost atitea bariere..Ai ramas asa, observatorul vietii mele, omul caruia i s-au terminat cuvintele..
Acuma ma mai gindesc la tine, si te judec, ca nu m-ai ajutat, desi ai fi putut sa apari, atunci, si acolo, si sa incerci sa comunici cu mine..
Intre noi au fost toate deschiderile din lume..Si stii ca am stiut ca si tu ai stiut..Dar ai tacut..Ai preferat sa pari ca nu existi, ca sa nu-ti complici viata..
Adagio are armonii profunde care spun despre tine, te descriu in ce esti, si cum aluneci printre trairi, ascunzindu-te..
Uneori imi vine sa te injur, asa cum alteori as vrea sa-ti spun povesti din viata mea, pe care nu stiu daca le-ai asculta, sau daca ti-ar pasa de ele..Stiu doar ca daca ti-as vedea privirile as intelege cam cum am fi noi doi, daca, vreodata, am fi..Dar macar un dans, impreuna, poate ca am merita, asa, ca sa simtim ca timpul ne mai iubeste..

Sunetul starilor

Toate vin din noi..Strabat drumul atit de lung tocmai din adincimile sufletului, trec de toate obstacolele, si ies la suprafatza cu o viteza cosmica..Alteori probabil ca trec in alte adincimi, intr-o miscare complicata, si ies  prin alti oameni, sau obiecte, fiintze..Asa ca cercurile concentric rotitoare mai elibereaza din incarcatura lor de ginduri, trairi si din alte directii..Si asta am observat-o de atitea ori, pina sa o inteleg..
Initial am crezut ca cercul, sau cercurile rotitoare sint doar deasupra, dar, pe masura ce am mai imbatrinit am realizat ca realitatea e mult mai complicata..Poate modelul din viziunea mea e unul depasit..Si poate ca mai actual e modelul atomic, in care toate se invirt  imprejurul fiintei asa ca electronii imprejurul nucleului, pe orbite cvasi-determinate cumva, care "electroni" sar pe alte orbite, sau se elibereaza cind primesc energie din exterior..Bine, acuma fac si eu paralele intre suflet si fizica, care pot fi adevarate sau nu, na, dar e un joc frumos al variantelor posibile:) Cred ca ce am folosit era modelul orbital al atomului, cum am invatat in liceu, cind domnul Amarinei, cel cu fizic de halterofil, ne preda ceva legat de evolutia conceptului atomic, de la "cozonac cu stafide" la planetar..Si mai tin minte ca electronii erau pe straturi notate s-p-d-f, cu 2,8,8,16 etc electroni, ceva de genul, ca era musai sa fie un nivel umplut ca sa se treaca la altul..Partea asta de fizica nu prea mi-a placut, pentru ca era mai mult chimie, si mai mult de memorat, decit de legat logic..Bine, nu ma dau mare, dar le zic ca imi place sa imi amintesc mai mult de atmosfera din clasa decit de altele, ca toti eram la fel de mirati de ce trebuie sa invatam chestiile alea:)
Parintii mei au fost profesori, si am fost crescut intr-un mediu plin de variante, legi, teoreme, relatii, discutii, examene, note, cataloage, reuniuni, discutii, etc etc, ca am o relatie mai speciala cu scoala..Si, desi, cu timpul, m-am mai eliberat de toate, mai simt emotia lui septembrie, cind sufletele se aduna, ca sa celebreze un nou inceput al cunoasterii..
Stiu ca e deja octombrie, dar eu mai aud sunetul clopotelului..Si ce uimitor de adevarat e, inca, si acuma..