Thursday, March 26, 2015

Mai bine, decit


Sint multe de spus, foa-a-a-a-a-a-rte multe, ca s-au schimbat evenimentele cu o viteza cosmica..Dar mersera spre bine, ca na, cum altfel..Mi-am redus drastic cheltuielile, si am crescut veniturile, ca sa ies din groapa financiara, cumva..Si sa vedem cum evolueaza in continuare toate..Mi-am consumat multi neuroni pe drepresiile astea timpite, si am decis sa renunt la ele..La neuroni nu..

Afara ninge..E Martie 26, dar se topeste repede ca e peste zero..Adica pozitiv..Adica asa cum ar trebui sa fim si noi..Pozitivi..Ca m-am saturat de cretini social-agresivi cu comportament de carnasiere, si care cauta satisfactie in orice mizerie de orice magnitudine o pot face oricui..Astia-s peste tot, e plin de ei, si astia impun in societate libertatea asta de a face rau, cu concursul neimplicarii celorlalti..Neimplicare care poate fi interpretata (daca nu e deja) o acceptare tacita..Ca toti in lasitatea lor si-au bagat privirea in pamint si-si vad de ale lor cu o indiferentza cosmica..

S-a oprit ninsoarea..Vad pe geam o straduta care urca, un cimp odata inzapezit, masini in parcare, un cer gri, si culoare de pamint, multa-multa-multa..Seamana cu o zi de toamna tirzie..Decit ca nu e, aaaaa, ce bine ca nu e, ca de fapt e spre primavera timpurie..

Abia astept sa vina Eurovisionul, sa ma rid sis a ma veselesc, sis a uit de toateeeeeeeee..Mai ve-dem..Bine ca am supravietuit, ca de acuma incolo decolam..

Sunday, March 22, 2015

Ochii asteptarilor

Lumile ne-au respins..Au ramas doar atingerile dintre noi..Restul au fost doar amagirile pierdute printre atitea celelalte..Adevarurile dintre noi ar fi putut fi altfel, stii?   Eu mai stau aici si astept intr-o sala de asteptare infinita..Ma mai uit la oamenii care vin, si trec, si ma gindesc si la mine, la tine, si la trecut..Vad in ochi locuri si vremuri pe care le stiam atit de bine..Si tu stii..Si ai stiut asta dintotdeauna..

Dorintele dorintelor

Nu mai vreau uneori sa ma gindesc, la nimic..Vreau doar sa uit, si sa ma refac, asa, din ruine, ca sa pot pasi imperial, peste toate, si sa pot reface totul din bucatile ramase..Si doare..Si dor toate, din toate profundurile fiintzelor..Parca te-ai desfacut complet, in piese, si zaci, asa, semi-atrofiat si muribund, privind, pe cit poti la ce e imprejur..Peretzii, liniile lumilor care se intersectau la fel..Ca intre laturile care te constringeau sa fii ce nu ai fi putut fi, niciodata..O fiintza ce isi incerca sa-si depaseasca conditia..Un om, aici, o varianta a unei posibile fiintze ce ar putea avea un drum fabulos, inainte..O pereche de ochi cu care s-ar fi putut intersecta orice alta pereche de ochi..Si care ar fi putut pune atitea intrebari, cite ar fi venit din adincimile fiintzei lui..
Stiu, sint si eu la fel..Oricite incercari mi s-ar fi intimplat..Aha, da, sint omul circumstantzelor, si stiu ca mi-ai  putea oricind reprosa asta, ca si cind ar fi fost o vina cu care m-am nascut..Dar accept, pentru ca stiu ca e o vina universala, si ca, pe undeva, ti-o asumi si tu..Pentru ca, fara sa ne spunem, ne privim direct in ochi stiind, ca, in toate, semanam atit de mult..Tu cu mine, si eu cu tine..Bun, e posibil ca dupa contactul asta sa ne salutam ceremonios, stiind ca am putea fi la fel de straini ca inainte, si sa mergem pe drumul propriu..Si asta e perfect normal..Sa fim, adica, noi insine, orice, oricum, oricind..
Stiu ca stii ca si tu, si eu, sintem, cumva, identici in anumite lucruri..Doar ca anumite repere le vedem diferit..Si multe lucruri ne ramin prietene, sau straine, pe cit ne e dat sa ne fie asa..Si ne le acceptam, sau ni le diferim, ca sa putem vorbi despre ele..Dar, pina la urma, intre noi ramine o diferentza pe care o putem privi ca acceptabila, sau nu..Da, diferentza dintre noi, e  la fel..Si asta se poate schimba daca in mintea ta se intimpla miracolul intelegerii..
Vezi, eu ramin eu, si tu ramii tu..Miracolul se intimpla doar atunci cind ne cautam un drum al unuia spre celalalt..Ca si cind ne-am privi intr-o oglinda care ne poate reflecta, in detalii, sufletele..

Solutia simtita

Viata asta iti arunca provocari, tot timpul, care mai de care, ca sint mici, mari, sau uriase, habar n-ai si n-o sa ai vreodata, pentru ca mersul lumii e foarte alambicat..Si te trezesti ca ti-o iei atunci cind credeai ca toate sint cit de cit in ordine..Si ti-o iei tare de tot..Oho, si inca cum..Si te trezesti iar atit de singur in fata lumii, cautind sa supravietuiesti descurcindu-te, ca altceva ce dracu sa faci..Si te simti iar printre incercari, cautind o solutie, care anume sa fie mai buna, naiba stie, pentru ca depinzi de ce ti se ofera..Si acuma e un atit de nestiut peste tot..
Azi a fost furtuna..a batut tare, un vint rece, de mi-a congelat si oasele..Si cica e primavara..Sa mai crezi ce zic meteorologii, sau previzionistii, sau tot felul de Cassandre  cu curs scurt, la seral..
In liceu am avut 4 ani un prof de mate, pe dl Ursu..Ei bine, omul asta ne facea varza la orele lui, pentru ca trebuia sa stim, sa fi rezolvat inainte, sa fi stiut solutiile la probleme, sa fi facut pe dracul in 4 ca sa venim cu o rezolvare la o problema foarte dificila..Adica la probleme foarte dificile, pentru ca ce ne dadea ca teme pentru acasa, sau teme pentru vacantza era ceva, dupa mine, cvasi-imposibil..Si eu, fara sa ma laud, stiam matematica, ca fusesem olimpic in generala, si ma ajuta si taica-meu, profesor de matematici, Dumnezeu sa-l odihneasca..Dar, na, pentru standardele profului meu, parea ca-s novice, sau ceva..
Si Ursu avea uneori o intrebare, cind era o situatie dificila la o problema aaaaa-bsolut cretina, si aparent, irezolvabila, zicea asa: Simtiti solutia? Ha? Ce? Sa simt cum si ce, ca eu sint un om normal, cu o inteligentza normala, si care leaga logic ceva normal de altceva normal..Ce dracu de solutie sa pot sa simt, cind ce imi dai tu e dincolo de ce as putea sa-mi imaginez ca as putea, vreodata , sa rezolv..Eu simt orice e normal, dar, crede-ma nu o solutie extraordinara la o problema iesita din comun  ( cum erau problemele dumnealui)..
Si, cum am vazut, in timp, solutiile alea exceptionale, eu, cel putin, in cazurile alea, recunosc, nu le-am dat, ca nici nu era cum..Dar am reusit mai tirziu sa dau solutii la probleme de viata..Asta da, dupa nereusite, incercari, etc..Si asta m-a facut sa-mi redea increderea in mine, si in capacitatea mea de a gasi solutii la probleme de viata, ulterioare..Nu am avut solutii atunci, dar stiam ca am capacitatea sa gasesc alte solutii, la alte probleme, mai dure, si care, simteam ca sigur vor veni..Si le-am gasit, si lucrurile au functionat..
Ce vreau sa spun e ca nu putem gasi solutii la unele probleme de moment..Dar avem in noi puterea de a rezolva multe probleme cu care viata ne incearca..Si asta e motorul care ne duce inainte..Pentru ca mintea noastra se adapteaza la atitea..Si mintea noastra e singura, pina la urma, pe care ne bazam, ca pe un prieten care le stie pe absolut toate..Un prieten care are zimbetul ala in coltul gurii, si care ne mai spune lucruri pe care o sa le intelegem mult mai tirziu..
Acuma e noapte..Am avut o zi efervescenta si foarte obositoare..Am trait o trecere spre ceva ce va veni..Acuma sint mai linistit, cumva..Pentru ca pot sa mai marchez o reusita, a mea doar, acuma, in timpurile astea..Ma bucur enorm de ce mi s-a intimplat, pentru ca am o alta sansa..Sint obosit, si fericit, ca stiu ca miine va fi o zi atit de frumoasa..Cu soare, si zimbete, si tot ce va fi bun..

Saturday, March 21, 2015

Incercarile noului

Sufletul se vede prin ochi..Si unii ochi sint deschisi larg a curiozitate naiva si dulce, altii te privesc arogant si rece taios, pe cind altii se uita la ochii tai, cautind sa gaseasca in ei ce cautai si tu sa gasesti in ochii lor.. Si asta iti mai da caldura in suflet..Pentru ca ochii astia stiu ce iarna perpetua e intre noi, toti, care ne-am adunat printre intimplarile vietii..
Si vezi, pe ochii astia speciali ii vezi exact cum simti tu..Sint albastri cind tu vrei sa fie albastri, sau caprui de fura inima oricui, sau negri cind stii ca iti inteleg gindurile tale profunde..Si ii poti vedea cum iti dicteaza starile tale pentru ca stii ca ei te pot intelege in tot ce esti, si simti..Si asta e foarte rar..One in a million, cum spune cintecul..Si ochii aia sint acolo, si ei primesc tot, ca sa dea tot..Si tu esti aici cel norocos ca i-ai intilnit..
Stii, natura umana e aceeasi, peste tot..Semanam fundamental de mult, doar ca o luam pe cai ciudate, ca sa nu le spun dilii, in viata, si ne schimbam natura adaptindu-ne..Dar, pe undeva, poate ca natura noastra cea profunda ne ramine, si ea ne determina drumurile vietii..
Bine, traind in salbaticia asta a societatilor de tot felul, cu intimplari de tot felul intimplindu-ne, incercind sa supravietuim ne-am alienat cumva, fiinta, uneori aparent, alteori mai profund, dar am facut-o pentru ca nu am avut de ales..De asta eu incerc, pe cit pot, sa nu judec, ci doar sa privesc, desi, na, mai judec..Dar poate ca multi nu au avut sansa mea, daca as putea-o numi asa, poate nu li s-a intimplat nimic bun pina acuma, poate ca toate relele lumii le-au fost impuse, si efectiv au trebuit sa faca unele compromisuri absolut inacceptabile cu sistemul lor de valori..Pentru ca viata e  un drum atit de greu..Greu pentru toti..Si, uneori, sila aia profunda pe care am simtit-o eu, am vazut-o si la multi ceilalti..Si, eu, cel care se considera nedreptatit de lume pentru ca parea ca s-a simtit aruncat intr-o lume complet straina, eu, acela, a inceput sa inteleaga cite ceva si din durerea profunda a celorlalti..De fapt nu sa o inteleaga, cit sa si-o apropie, atit de mult cit ii era de apropiata propria lui durere..Eh, multe, si cu multe semnificatii..
Dar, plecasem de la ochi, si suflete..Ochii vad, sufletul simte, si toate se intimpla imprejur..Avem atitea lucruri sa ne spunem, cite sa incapa intr-o enciclopedie..Acuma ne privim, si cautam sa ne eliberam de toate, ca si cind nu ni s-ar fi intimplat, sau nu am fi dorit sa ni se intimple..Cred ca e o vreme sa uitam..Si sa invatam iar sa pornim pe un alt drum, unul absolutamente nou, si deschis catre alte atitea orizonturi posibile..Cel putin eu, cel de acum sint atit de determinat, pentru ca pare sa mi se intimple ceva suficient de surprinzator, pe cit de neasteptat..Si eu chiar imi doresc asta, oho, si inca ce mult..
Stii, se spune, cred, sau poate o spun eu pentru prima oara, o nefericire e o deschidere spre atitea fericiri nebanuite..Si eu sint omul sa incerc asta, cu-curiozitatea unui copil care gusta, pentru prima oara, o altfel de inghetzata..Cu alte arome, si alte sperantze impreuna..

Saturday, March 14, 2015

Iubirile fiintelor

Vezi tu, iubirea ne vine undeva din infiniturile fiintzei noastre..Si nu stiu cum, pentru ca e complicat..Noi, ca oameni, iubim pentru ca asa simtim..Si ubim pentru ca, iubind, vrem sa ne eliberam, si sa ne atasam..
Ascultam o melodie, sau ne alaturam unui gind..Si iubim facind asta..Sintem cu fiintza noastra alaturi de tot ce ni s-a aratat..Si iubim tot, asa, ca fiind parte din noi..Iubim, iar, si iar..Si continuam totul, ca si cind am sti ca totul e un lantz de iubire infinit, din care sintem si noi, parte..
Iubim si disperat, si atasat de tot..Ca si cind am vrea sa vedem ca totul e asa ca ar trebui sa fie..Iubim tot, viata, lumea, oamenii..Iubim ca cei ce sint, inca, si mai spera..
Iubim tot, asa, in felul nostru, si cum sintem..Iubim ca sa ne simtim bine ca ne dam in tot ce putem, cu tot, fiinta noastra generoasa..Si ca sa fim, in tot ce putem, cu tot ce putem..

Iubirile noastre de acum

Stii, iubirea e motivul pentru care sintem, cred..Ca iubim, sau, la opus, urim, sentimentul asta suprem ne sta deasupra..Si iubirea ne determina fiinta, cum actionam, cum sintem, ce simtim fata de anumite lucruri.. Iubim tot ce ni se aseamana, si cautam tot ce ne dorim sa ne fie alaturi..Sigur, e adevarat ca de multe ori, ce iubim nu ni se alatura, intr-un fel, sau altul..Si, de multe ori, ce iubim pare o himera, sau o varianta, care ni se intoarce inapoi, cu atita ura, nedrept..
Si vezi, dupa toate raspunsurile astea reci, noi, cei naivi, continuam sa incercam sa iubim, ca asa sa ne continuam fiintza..Si ne lovim iar, si iar, de atitea, pina, cindva, invatam sa ne lecuim de dorintza asta, si sa ne izolam iubirea in ceva ramas..Cind vorbim de iubire, stii, vorbim de fiintza noastra profunda, de ce sintem de fapt, de oamenii care exista, si care cauta sa mearga inainte determinatzi de ea, de iubire..Pentru ca noi existam pentru ca iubim..Noi sintem copiii iubirii..Ea ne duce pe drumurile vietii..Si ea ne determina ce devenim, in timp..
O, da, o sa iubim, pentru ca asa ne e natura..Si o sa ne ducem iubirile peste tot, pe unde viata asta sinistra ne va purta..O sa iubim si ce ne aduce fericire, dar si ce ne doare, poate, in aceeasi masura..O sa traim  ce ne va fi dat, iubind..Pentru ca simtim ca toate ne sint, cumva, date..Si le vom apropia, in felul nostru, ca sa simtim ca fac parte din noi, si din viata asta, a noastra..Vom iubi tot, chit ca ne va face sa iubim mai mult, sau sa suferim mai mult..Pentru ca, vezi, toate cele date, iubindu-le, ne vor determina ca sa ne simtim fiinta mult mai profunda..Fiinta asta a noastra, care, conectata la acel divin, intelege, si iarta..
Timpul se asterne peste toate, pina la urma..Si ca iubim, sau am fost iubiti, asta ramine in mintea noastra.. Valorile or sa se schimbe..Dar noi vom ramine, peste toate, cu tot ce a fost acum, in vremurile astea, cu iubirile date, si nereturnate, iubirile pentru ei, si noi, si tot ce a fost, si nu va mai fi, sau poate chiar va mai fi.. Cu iubirile care sa ne semene, asa cum am fost noi, oamenii lui 2015..

Masinile lumilor

Cinismul lor iti poate aduce foarte usor esuare, sau chiar moarte..Pentru ca ei sint ca niste masini blindate, carora nu le poate rezista un om, un simplu om, pe caile vietii..Ei au puteri uriase, dezvoltate in timp, ca sa treaca peste tine..Pentru ca ei au bani, multi, si cu asta cred ca sint infailibili..Ei au variantele lor, si metodele lor, si pot sa se faca sa se intimple atitea, in folosul lor..Iar tu, cel mic, si supravietuitor, cauti sa treci, cum poti, peste toate, in felul tau onest, ca sa iti poti continua existentza..Si te lupti cu toate, cit si cum poti, ca sa mergi inainte..
O sa vina si o vreme a fiintzei proprii, si a existentzei ei..Pentru ca pentru prea mult timp a fost o vreme a intereselor celor ce aveau date, nemeritat, atitea puteri..
Sint si eu, doar un om..Trecator prin lumea asta, si dator cu bani unora neiertatori..Si obligat sa returneze banii aia, altfel o sa fie dat afara, in strada, chiar daca asta nu a depins de mine..Asa ca daca o sa fiu dat afara, poate ca o sa-mi merit soarta, cumva..Dar, ca inginer specialist chiar nu sa sa-mi pese..Ca nu e vina mea, in nici un fel..Eu doar mi-am facut datoria, si am construit atitea chestii bune..Restul tine de tot, de lume, de oameni, si de ce va veni, cindva..

Vieti spre primavara

Mi s-au indus atitea, in simturi..Si eu le-am acceptat, ca si cind ar fi fost normale, si am continuat sa fiu impreuna, si alaturi..Am zis ca asa a fost mersul lumilor astea..Apoi am stat si m-am gindit daca e normal sa fie asa, pentru mine..Si am vazut ca nu prea e..Pentru ca eu, ca fiintza, am anumite feluri de a-mi manifesta anumite atitudini apropo de anumite valori, ca sint personale, date de specificul fiintei mele, fie ca sint sociale, sau de alta natura..Si valorile astea au intrat in conflict cu altele, impuse..Iar eu am reactionat, ca urmare a intimplerilor, si rezultatul a fost unul destul de sinistru, pentru ca, vezi, nu te pui cu valorile date asa, de ceilalti, si asta chiar daca valorile tale sint mai bune, sau mai avansate..Si asta pentru simplul motiv ca ei, oricit ar fi competenti, sau nu, decid..Ei te determina, si asta vor sa te faca sa intelegi..Ca tu, cu valorile tale poti fi valoros pentru ei doar daca ei decid asta..Si cind decid asta..Si totul, cel putin mie, ca inginer, mi s-a parut monstruos..Asa ceva nu am trait niciodata..Si nu prin prisma efectiva a unei vieti aflate la intersectia vremurilor, cit prin prisma unui suflet/caracter/competentze aflat la intersectia toanelor unor decidentzi..Si asta chiar nu se poate, cred..Pentru ca tu esti doar tu, si, in libertatea asta promisa, doar tu ai putea, eventual, decide asupra propriilor evolutii, si nu unele tirituri locale, aduse acolo doar de vinturile timpului..
De asta mi-e asa sila de tot..Nu de oameni, sau de situatii, pentru ca astea vin si trec, ci de posibilitatea ca lucrurile astea asa de inumane, sa fie reale..Dar trec eu de toate..Si le uit..Dar ura asta o sa-mi ramina in minte..Si o sa fac ca ei, pina la urma..Nu o sa uit nimic, si nu o sa iert nimic..Mi-a fost asa frica de ei, atit de mult timp, ca am crezut ca doar ei ma pot decide, si am fost efectiv blocat in tot..Mi-a fost si o sila profunda..Si de asta vreau sa uit..Ca sa incep altfel, tot..Sigur, nu sint ei de vina, cum nu sint eu, sau nimeni altcineva..Sigur, sigur..Dar o sa se schimbe, curind, toate..Si o sa fiu pentru ei, cum au fost ei, pentru mine.. Atita decit..Ca boieria e cu rindul, cum spune vorba aia..Ai abia astept sa-mi vina mie rindul, ca o sa fie  nene ca la carte..Adica sa am ocazia sa le fut dumnezeii tuturor alora..Decit..Si, pe urma, toate bune, ca e primavara, si ne renasc sperantele..

Locurile lumilor

Locurile ne pot schimba sensurile..Mi-e rau  cum mi-a fost asa de un lung timp..Ce vad e o varianta a tot ce am trait in tot timpul asta..Cu toate adunate, neiertarile lumilor, si neintelegerile, iar, adunate, peste timpuri.. Vad alte, si alte dimensiuni ale trecerilor lumilor care mi se aduna, de asupra..Si iar mi-e rau, pentru ca ce a fost e ca un motiv sa se mai intimple..Sint singur, si mi se imprastie gindurile fara sa mai imi dau seama ca ce cred a fost, vreodata, real..Mi-e sila, iar, dincolo de toate, si visez la clipa cind toate se vor duce, si linistea lumilor ma va apropia de ea..Vreau doar sa sper si sa traiesc ca se simt e directia simturilor si valorilor mele.. si restul nu mai are nici o importantza..

Thursday, March 12, 2015

Dobitocisme de moment

Cel mai neasteptat e sa te confruntzi cu o echipa formata mai inainte..Oameni care s-au adaptat intr-un fel la probleme, acceptindu-si calitatile, si mai ales, defectele..Si care se cunosc, si fac chestii asa, lasind lucrurile sa mearga de la sine..Asta pina cind am aparut eu, cu toate intrebarile mele posibile, si imposibile, care au zdruncinat, cumva, fundamentele acestor constructii bine impamintenite..Ca na, eu sint atipic, si caut ceva determinari in variantele pe care le primesc, si, in felul meu de a fi, incerc sa vad cum se pot imbunatati toate variantele existente..Ori, cind cauti un mic absolut, in cele mai multe cazuri gasesti o varianta a sistemului in care se ingroapa mizeriile, de dragul mersului inainte..Si asta e nene, ori iti asumi, ori te duci pe alt drum..Si, la mine, cazul cel mai comun a fost sa merge pe alt drum, ca asta era infundat de la pornire..Sau ceva..
Eu intreb..Decit..Nu ma dau mare, nu incerc sa simulez, nu fac decit sa profesionalizez ce am de facut.. Bun, si intreb..Si, primesc raspunsuri total diferite, de la diverse persoane..Care, unele sint suparate ca n-am facut cum mi-au spus ele, desi era super-clar ca raspunsurile lor erau niste pure aberatii..Apoi intreb pe altele, care imi dau raspunsuri total opuse, si care, iar, se supara ca n-am facut ca ele..Acuma, sincer, pe care din cretinii astia sa-i crezi?  Ca e  normal ca ei, in mizeria acceptata a sistemului construit al propriilor linisti, au avut variante diferite asupra realitatilor traite..Bun, ca ei intre ei sint cum sint e ok, mi se filfiie de ce gindesc, dar eu ce vina am in toata ghiorlaneala asta?
In fine..Dar e si mai sinistru felul in care si-o trag toti, tuturora..Toti, care, iar, ma baga pe mine la mijloc..Na, bun.. O sa ies din mizerie, sper, dupa inca o saptamina de variante..Si sper sa gasesc ceva functional..Ca mi s-a acrit de dobitoci, si de stressurile lor..Tot inainte.. Ca asa cum e, e ceva ce ar imagina doar un dobitoc care gindeste ca ei.. Si eu, sincer,  nu vreau sa fac parte din cloaca asta.. Ramine sa evoluam, care si cum putem..

Tuesday, March 10, 2015

Amintirile unor armonii

Am scris mai demult, undeva in pleistocen, un post despre valorile adevarate, ca sint ca vinul, si, ca cu timpul, devin mai bune, parca, adica timpul nu numai ca nu le erodeaza, dar le adauga, parca, noi intelesuri.. Si, na, cam asa e..
Am ascultat iar I like Chopin cu sir Gazebo (ce nume:))), mai, mie melodia asta mi se pare aproape de perfectiune..Bine, iti trebe si starea aia ca sa asculti, dar e asa de universala, ca nu poti sa-i gasesti defecte..La fel de directa ca Sonata lunii..Bun, acuma le-am zis pe cele universal acceptate de absolut toti, ca muzica buna e multa nene, ca s-a tot compus..Na..E multe, ce sa mai..

Vienna 2015

Cred ca am avut o cadere nervoasa, se vede treaba ca se acumulasera tensiuni interne in creier, si au explodat ca erau prea multe..Acuma sint ca dupa bombardament, dar ma adun din bucati..Sper sa ies la fel, adica bine, chiar la fel nu, dar mai stiutor in ale conservarii fiintei..Desi, naiba, nu esti niciodata pregatit de nimic, te ia viata pe sus cu toate mizeriile ei..In fine, iesim noi la liman, sau la milan, ceva..
Vazui Eurovisionu, fuse frumusel, dar, bai nene, ce haos in spectacolele astea romanesti, ce urlete, scalimbaieli, grobianisme miscatoare..In rest a fost ok, chit ca melodiile, cu toate ca-s mai elaborate, acuma, tot mediocru pueril suna ..Nimic sa-ti atraga atentia..Hai sa zic ca piesele de pe 1-2 au fost ceva-ceva, si mesaj, melodie, dar sint prea simple liniile melodice..Si prea predictibile, multa lalaiala..Trebe ceva mai legat, inchegat, un sunet cu semnificatii, ceva sa-ti mearga la zona profunda..Si sa aiba si mister, sa te puna pe ginduri, sa te lase un pic in suspans..Na..Mai avem de lucru..Abia astept Eurovisionul, imi place la nebunie si concursul, atmosfera, veselia, dilamdreala, toate adunate sint o explozie de viata, si bucurie, e total opus fata de ce ne arata televiziunile de obicei..E ca o petrecere uriasa, in care unii vor sa impresioneze cu talent, ritm, chestii cu shpil si thrill, si sexapil..Si tinute si show, se intelege, ca azi daca nu apari pe scena in pielea goala nu existi, hahaha..De doamne zic, ca domnii goi cica nu se cauta..
Pacat ca nu tine Eurovisionul mai mult, sa fie pe mai multe etape, cu discutii, analize, macar o saptamina, cu probe in fiecare zi, si sa se voteze corect, nu asa geo-politic, da-o in fitilu ma'sii, macar acolo sa mai vedem specialisti ca se pun la treaba..
Sint multe de zis de Eurovision, e frumos asa pe total, si cum a evoluat, chiar daca au cistigat si melodii mai mediocrutze asa, dar na..De fapt, in ultimul timp, chiar si cu voturile astea, pare ca daca o melodie e chiar buna, cistiga..O tin minte pe Loreen cu Euphoria, sau tipa aia de forest, din Denmark..Bine, acuma, na e concurs de creatie, unde fiecare cauta sa fie mai original, desi, de ex Irlanda, sau UK sint de departe cele mai avizate, cu un folclor-sursa incredibila.. In 2015 cica vine si Australia..Beton, ca au si ei muzica buna..Cu cit mai multi cu atit mai bine..Acuma cre'ca australienii o sa iasa cam ultimii ca ei n-au vecini pe aproape de ei ca sa-i voteze, poate dor emigratii..Mai vedem..Asteptam cu interes..Sa vedem si noi pe loc o sa iesim.. Hai Romanica..Ca te sustinem dezinteresat:), avem si noi patriotismul nostru local..
Abia astept Euro 2015..In Vienna lui Mozart si Beethoven..Clasicii..Dar si a lui Falco..

Monday, March 9, 2015

Privirile instantanee

Stii, mai vad, si mai aud celelalte treceri..Le simt, ca si cind ar fi ale mele..Vad, si simt gindurile cum imi vin, continuu..Simt fiintzele acelea..Ma inconjoara cu simturile proprii..Sint peste tot..Sufletele care au construit variantele posibile de acum..Fiintzele acelor vremuri..Oamenii acelor timpuri..
Sint sub imperiul a ce simtim si traim..Asa..Cum, si in ce fel, felul nostru..

Drumul spre mine

Vezi, mergem pe ritmurile noastre..Vedem, incercam, si continuam..Ne lovim de probleme, le cautam solutii, rezolvam cit si cum putem, si mergem iar, privind spre acele ceva-uri care ne sint vizibile..Privim ochii dimprejur, de la care cautam sperantze..Si ne degajam energiile cite le stiam, cumva, ca fiind, acolo..Si ne redescoperim facind toti pasii aceia, pe care ii stim ca fiind siguri, pe acel drum, la fel de sigur, care sa ne duca spre ce ne dorim..Si privim iar, inainte, si pasim iar, pentru ca asa simtim..
Pe mine timpul m-a facut sa ma simt, iar, copil..Am revazut locurile, cu infinita iubire..Am revazut sufletele, si momentele acelor treceri..Am retrait ca si cind as fi fost la fel, atunci..Omul naiv, si deschis spre viata  posibila, de dupa..
Si am realizat ca viata mea toata e un drum al iubirilor..Si al vietilor posibile in care as fi iubit asa cum mi-as fi dorit..Unde orice ar fi fost posibil..Ca si cind totul ar fi determinat altceva..O iubire de inceput, care sa evolueze intr-un sir lung de alte iubiri care s-ar fi deschis, dupa, asa ca intr-o poveste de inceput de lumi.. Ca intr-o explozie de variante de sperantze ale unor lumi pe care as fi dorit, sincer sa le gust aromele..Sa le simt in tot ce erau, sau puteau fi..Asa cum veneau spre mine..Cu frumusetile lor inca de nespus, si cu armoniile atit de dorite, dupa acest veac de singuratate..Cu tot ce imi puteau oferi mie, cel acest atit de mic suflet trait intre atitea pustiuri..
Sint aici, si asa..Omul care stie sa te asculte, si sa viseze ceva ce ti-ai dori..Mai am, in mine, dorintza aceea de a deveni sufletul care sa poata spune, printre celelalte rinduri, cit de mult as vrea sa-mi fii aproape..Si care sa fie acolo unde doar tu ti-ai fi dorit sa fiu..Cel care sa stie sa uite si sa ierte tot, ca sa o poata porni pe drumul lui, cum a facut-o tot timpul..Sint tot eu, si asa chiar am sa fiu..

Inainte

Omul e o fiintza atit de instabila si controversat-haotica, pentru ca face ce ii dicteaza cind gindirea, cind sentimentul impulsiv al deciziilor imediate..Si e uneori o masinarie atit de malefica, cit nu i te poti pune, in nici un fel, pentru ca el pare constient de unele puteri, pe care, si le poate folosi imediat..Si, tu, cel fiind chiar acum, fata in fata ii poti deveni o victima sigura.. Si ala, perfidul, iti e sef, si tu, cel corect, ii esti direct subordonat..Fi-me-ar sila de toate conjuncturile astea atit de nedrepte..Bun, stiu ca si el are presiunile lui, dar mai stiu ca el e o varianta de tiritura gata oricind sa-si salveze propria piele..Da, totul apartine unei situatii in care omul, si talentele lui, adica resursa de valoare a tot, e trecuta pe un plan secundar..Si vreau sa le transmit la toti ca-i fut, cu tot, si toti, si toate neamurile lor asociate..Scuze de limbaj, dar asta am putut sa le zic, chiar daca, pentru ce chiar fac ei nu exista inca o injuratura pe masura..Si iar, mi-e sila, si as vrea sa fug de toate..
In fine..
Am sa scap odata, din toate..Si am sa traiesc asa cum simt doar eu..Mi s-a acrit de toate tiriturile astea..  Vreau sa fiu eu, sa simt, si sa construiesc inginerisme..Nu mai vreau sa vad fetze cretine de imbuibatzi descreieratzi, care sa poata lua decizii pentru mine..M-am saturat de toti parvenitzii, contzopistii, fripturistii care profita la maxim de tot, pentru ca li se permite..Mi-e sila, iar, de posibilitatile pe care vremurile le ofera unor oportunisti de 2 lei, care nu sint capabili de absolut nimic altceva, decit sa traga sfori..Sa va fut bai, acestia, si sa va tavaliti in chinuri, pentru ca doar asta meritati..Lepre, si anomalii ale naturii..Ah, ce le-as face daca as putea..Dar ii am la index, si nu-i uit, pentru ce mi-au facut..O sa-mi pice pe mina, cindva..
Un nene din asta, din ce am vazut e cu compania asta, adica a lucrat inainte, la agentia la care sint si eu.. Si asta mi-a facut o chestie de nefacut, bine, si cu acordul sefilor de atunci..Un dobitoc absolut sinistru, care, din cite am aflat era o vita incompetenta, pentru ca facea greseli puerile...L-au dat afara, evident, si eu am ocupat locul lui..Ce ironie, totusi..Adica si el, si eu, pe acelasi loc..Si maimutza asta se credea si sportiv, ca cica facea arte martziale..Mama ce l-as bate, in stilul pumn de la buletin..Ca la cit de prost e, sigur nu mi-ar anticipa loviturile..Dar, in fine, asta e viata..O sa ne intilnim cindva, si o sa-l fac eu sa-i para rau..Ca asa animal isi merita ce o sa-i vina..Desi, vezi, aici e si un joc al sortii..Ca si vita asta a reusit pentru ca i s-a permis asta, de sefi la fel de incompetentzi ca si el.. Desi, daca ma gindesc, poate e mai bine sa-l ia dracu asa singur, pentru ca societatea o sa aiba grija de asta..Si eu sa-mi vad de ale mele, ca sint mai importante..
In rest, toate bune..Cu toate ironiile atashate..Ca mergem inainte nene, orice ar fi impotriva..

Sunday, March 8, 2015

Cautarile lumilor

Am recitit cu o infinita placere versurile lui Dan Barbilian, aka Ion Barbu, omul-filosof-matematician-poet.. Cite adincimi combinate ale stiintelor exacte, si ale vietii, impreuna..Cite variante spuse pentru a fi desfacute in intelesurile accesibile, cumva, noua.. Cite lumi-variante la care sa ne gindim, ca fiind posibil si ale noastre, si de la care sa plecam, pe drumurile noastre inainte..Cit frumos scos la iveala in experimentul asta al vietii, si cite cautari, si cercetari incepute pentru noi, ca sa le incercam noi insine, pe pielea noastra, si sa vedem cum, si in ce fel, ne reprezinta..Pentru ca idealurile aratate de el chiar ar putea fi ale noastre, daca le constientizam suficient de bine..Stiu ca analiza mea posibila e doar o incercare de acceptare si apropiere..Dar cele mai puternice ramin trairile proprii pe care le avem citind rindurile lui..Pentru ca acolo e tot..Esentzele tari ale vietii..
Da, stiu, sint multi poeti, scritori, pictori, sculptori artisti, care au esentializat viata, si au redat-o in forme pure, si autentic-personale..Dar, fiecare are expresia lumilor lui..Si noi ne alaturam lucrurilor care ni se potrivesc la un moment dat, anumitor stari proprii..Stiu ca sint deschideri infinite ale unor opere..Dar eu sint asa cum sint, cu calitatile, si defectele mele, si imi caut apropierile in formele acelea, care au fondurile acelea..

Cercurile vietilor noastre

Geometriile ne mai incalzesc sufletele..Simtim cum se intorc contururile formelor fundamentale, parca.. Cercurile, poligoanele regulate, segmentele, punctele, planurile, revin sa se combine in a crea o alta realitate..Si sa reconstruiasca sperantele..Si asta e cel mai important..Pentru ca toate abstractiunile matematice au in infinitul lor mic infiniturile mari ale deschiderilor spre atitea alte lumi..
E atita adevar in tot..Si atita logica a rationamentelor in adevar..E reper, simplitate, si echilibru, adica tot ce ne-a lipsit in toti anii astia..Si toate par coborite din acele lumi divine, care, parca, au asteptat un timp, ca sa ne intilneasca..Si parca vin inapoi cu aceeasi bucurie cu care noi, cei aproape parasiti, le-am dus dorul revederii..Si acum, iata, stam fatza in fatza si nu ne mai saturam privindu-le si zimbind la clipa asta noua a miracolului intimplat simplu, si direct..Ca si cind am simti iar, ca totul revine, ca sa completeze intregul..
Mi-a fost  asa de dor de primavara asta, ca parca am uitat sa mai fiu..Uneori o visam ca pe o eliberare, cind iarna ma constringea..Sigur, asa au fost vremurile, am putea spune..Desi chiar nu am meritat asta, chiar deloc..
Acum e pace, cred..Se reintorc cercurile..Vin iar variantele ciclice ale trecerilor noastre..Locurile geometrice ale punctelor egal departate de un centru..Cercurile trairilor noastre frustrate..Cercurile sperantzelor si visurilor stiute, si nestiute..Aceleasi cercuri cautate, fie intr-un contur de soare cald, fie intr-o aureola de ginduri nespuse..Cercurile sufletesti..Cercurile cautarilor fiintelor dragi din noi, cele care au facut o hora mare a sufletelor protectoare..Si cercurile reintoarcerilor la noi, cei care am visat asa frumos, cindva..
Cum spuneam, cercurile, matematic vorbind, sint o limita a unor poligoane perfecte, cele care au laturile si unghiurile egale..Si daca ne-am gindi la visurile noastre ca fiind acele poligoane, ei, atunci, cercurile ar fi limita superioara a lor..Infinitul dorit..Sau infiniturile..Tot spre ce aspiram  acuma, noi cei care am reusit sa trecem granitza dintre iarna si primavara..
E atit de frumoasa lumea cercurilor..Mai ales ca se confunda cu o petrecere care celebreaza feminitatea, cea atit de subtila, si sensibila..
La multi ani! Si un 8 Martie cit mai deschis, si plin de cit mai multe cercuri..Si sa ne fie lumile noastre cele trecatoare cit mai impreuna posibil..Alaturi de cercurile vietilor noastre..

Saturday, March 7, 2015

Variante de idei

Mica mea inventie avanseaza..Am avut niste idei bune, dupa mult timp..Imi elaborez variantele in minte, inainte sa incep sa elaborez detaliile..Pentru ca e, na, inginerie, si am miliarde de posibilitati din care sa le aleg pe cele mai practice, si ieftine..Si sa vad si ce actuatoare sint mai potrivite, ca pneumatic sau hidraulic ies din ecuatie..Imi trebuie niste servo motoare alimentate de la baterie..Sau poate doar motoare electrice, care sa-mi actioneze fix la comanda, ca servos sint mult mai scumpe..Ce bine ar fi sa am banii sa angajez un inginer specializat sa-mi rezolve la fix problemele, desi imi trebuie sa stiu exact ce sa-i cer, dar inca sint in etapa analizelor..Mai vedem..Ca am de gasit multe solutii practice inainte sa incep sa dezvolt tot proiectul.. Imi trebuie timp, liniste, si niste oameni avizati, cu care sa discut..Si bani imi trebuie, ca sa pot testa variantele, si deocamdata nu-i am, dar vor veni si ei..In fine, timpul le rezolva pe toate..Desi sint sigur ca chestia asta o sa aiba un mare impact, ca nimeni nu s-a gindit la ea, inca..Sper sa reusesc sa fiu primul pe piata cu varianta cea mai eficienta..
La job lucrurile sint intr-o evolutie imbecila, sa-i zic asa..Ca toate mi s-au intimplat identic, ca inainte..La inceput toti erau asa de siguri pe ei, pina am inceput eu cu intrebarile, si variantele..Apoi toate s-au relansat   diform, stilizat, ambiguu-stupid, si agresiv intre ei..Iar i-am vazut certindu-se, si incercind sa para ce nu sint, niste marionete cretine care au in creier doar idei fixe..Ma rog, treaba lor, nu e vina mea ca nu pot fi ce nu sint, de fapt..Imi pare rau doar ca am vazut ca  am intilnit iar in-evoluabilii clasici, dobitoci, care au talentul sa gaseasca pe cine sa dea vina, decit..Ca sa-si acopere abil propria incompetentza..Nene, lumea nu e un loc al variantelor de idei, inca..Na..Noi  mergem inainte..Cautam sa gasim mai mult din ce ni se poate oferi, in secolul asta..

Eu, in celelalte perceptzii

Eu, ca inginer, gindesc comparativ...Analizez toate cite posibilitati au fost, in toate variantele posibile, si imposibile..Stiu ca m-am comparat cu un pilot, desi, eu nu sint un pilot, si nu iau decizii atit de imediate, pentru ca jobul meu e diferit..Eu trebuie sa analizez tot, sa gindesc, si sa iau decizii, dupa toate..Stau in biroul meu, comod, si verific daca toate sint asa cum ar fi trebuit sa fie dupa cite standarde exista..Dar  am atitia parametri cit nu are un pilot..Sint un pic mai linistit, dar si mai apasat de toate posibilitatile realitatilor..
Stii, cind ma comparam cu un pilot era asa, pentru mine, pentru ca imi doream un pic de adrenalina, si ca sa simt cum e sa fii acolo, in aerul inaltimilor..Dar jobul meu era aici, pe pamint, printre calcule, si verificari, ca toate sa fie conform plauzibilitatzilor..
Sint la fel de visator asa cum am fost, dintotdeauna..Am mers cu gindul departe, pe cit am putut..Am fost ce am putut fi, atunci cind lumea mi s-a deschis..Sint la fel, si la fel de posibil sa ramin conform cu mine..
Nu stiu cum m-au perceput ceilaltzi..Desi am dorit sa fiu inteles asa cum eram doar eu..

Eu, cel orice

Numerele se amesteca..Numerele parametri ale vietii tale..Unele cu sotz, unele fara, unele cu un numar precis de zecimale exacte..Numere care iti determina locul, si fiintza ta..Adica locatzia, si parametrii de zbor.. Numerele matematic determinate ale ce esti tu, intr-un precis determinat al eului tau cel atit de schimbator..
Stii, viata e uneori legata de secundele schimbarilor..Si de posibilitatile imposibilitatilor..Si atunci simti cel mai adinc sensul fiintei tale posibile..Iar, alteori viata se masoara in anii plictisitori ai unei existentze plate si neimportante..Ramine la latitudinea ta sa alegi, ce, si cum ti se potriveste cu adevarat..
Poti fi intr-un mediu placut, si neschimbator,  in care timpul trece lent, si admirabil in neinsemnatatea lui..Sau, dimpotriva, poti fi in acel mediu al tuturor variantelor posibile, in care totul e altfel, de la secunda la secunda.. Si totul e pentru tine, si fiintza ta proprie..
Eu, sincer, nu stiu..Am trait atitea limite, ca nu ma mai mira nimic..Mi-a adus  ceasul cit nu tot anul..Si ma astept sa-mi aduca orice, oricind, oricum..Imi place trairea autentica, plina, si cit se poate de imediata.. Privesc, invatz, ascult orice, si incerc sa ma duc inainte, pe orice variante posibile..Si daca drumurile deschise vor fi spre o alta determinare, sint omul sa incerc orice..Sint conectat si pregatit pentru alte variante, oricit de noi..Am energiile din mine gata sa ma faca sa merg oriunde, oricind, si oricit de departe..Sint ce am fost, asa cum simt ca pot fi orice voi putea fi..Ca un pilot..Cred..

Locuri in istorie

Lumile din noi ramin deschise, sa poata primi parti din lumile celorlalti..Dar si din lumile evenimentelor posibile, sau imposibile..Sintem permisivi, cit ne permite sistemul nostru de sisteme, de sisteme, de sisteme, etc, din sistemul exterior de sisteme, de sisteme, de sisteme, etc..Fire colorate ale comunicarilor se leaga intre entitati stiute, si nestiute..Si noi ne refacem lumile continuu, din comunicarea asta..Ne reconstruim vazind, gindind, simtind, cu constiinta ca ne trebuie ceva din tot, ca sa existam, si sa putem continua..
De multe ori trecerile noastre sint insotite de multe dureri..De cele mai multe ori..Si ne gindim daca asa trebuie sa fie, sau ca sa ni se intimple..Apoi ne mai gindim la opusurile durerilor, la fericirile pe care le consideram cele mai meritate..De multe ori am pus in balantza tot, si am analizat ce e mai bine, pentru mine, ca fiintza, ce ma face mai plin..Si am vazut ca fericirile sint ca uitarile..Pentru ca nu-ti amintesti de ele, se duc ca si cind ai fi imbatrinit fara sa simti nimic..Sint, cumva, plictisitoare..Si, parca tot durerile iti ramin in minte, mai clare..Nu stiu de ce.. Asa am simtit, desi stiu ca e, cumva, opusul dorintei, sa traiesti in dureri, ca doar nu esti masochist, si totusi..Parca durerea aceea a constiintzei iti da sens..Cautarile tale pe drumul vietii te umplu de adevar, si de comunicarea cu ceilalti, si cu logicile superioare..Daca muncesti, te zbati, cauti, parca simti ca traiesti mult mai intru adevar, sa zic asa, decit daca ai sansa unor fericiri date..Si aici e mult de spus..
Ma gindeam la mine..Eu, ca si ceilalti multi, trebuie sa ma trezesc dimineata, sa ma spal, imbrac, sa conduc, si sa stau intr-un birou, si pentru asta consum destul de mult timp si energie..Daca ar fi fost sa pot lucra de acasa cred ca as fi fost de cel putin 10 ori mai eficient, parerea mea..Si asta mi se pare o risipa de energie a fiintzei mele, datorata faptului ca societatea nu are nivelul uneia eficiente..Peste, sa zicem, 100 de ani, lumea va lucra de acasa pe compul propriu, pentru o companie care poate fi la capatul, pamintului, nu conteaza..Si va face asta din confortul locuintei proprii, fara sa fie obligat sa suporte frigul sau caldura unui mediu, sau toanele-capriciile unor sefi, sau colegi ostili..Ah, ce bine ar fi sa se intimple asta cit mai curind, ca sa nu mai fiu obligat sa platesc atitea tirituri care, cica, imi fac servicii, hm, de care chiar m-as lipsi..In fine..Dar, na tre'sa ne adaptam la ce ni s-a dat, ca nu avem de ales..Ne ramine sa visam la viitor, si la alte posibilitatzi.. Asa am impresia ca m-am nascut cam devreme, si ca nu am norocul generatiilor alora care vor veni mult dupa noi..Asta e viata..Ca si noi, la rindul nostru, sintem cu mult mai norocosi decit cei nascuti inainte..

Thursday, March 5, 2015

Divinul din noi

Stii, ne luam sperantzele din ce putem gasi, din ce visam, din ce ne dorim, din ce am vrea sa fie..Si numim sperantza asta a continuarii supravietzuirii sufletului in mii de feluri..Care existind in tot felul de forme concrete, sau, daca nu am gasit asta in real, in ceva teoretic, si ideal..
Ne incredintzam sufletul in ceva..Si mergem inainte lasindu-ne dusi de valurile vietzii, ca si cind de undeva, de deasupra, o constiintza superioara ne protejeaza..Avem nevoie de sigurantza aceea..Si ne incredintzam  viata in acea constiinta, divina..E frumos sa ne simtim aparatzi de acele lumi, superioare, si carora, prin denumire, le dam fiintza noastra..Si, prin asociere cu ea, vrem sa ne eliberam de trecut, si de rele, ca sa stim ca tot binele din lume ne poate fi deschis, si liber..Si acel nume e acel al lui Dumnezeu, omul spirit, care ne va ajuta sa trecem cu bine, peste toate..
Eu sint trecut prin stiinte, si mai sceptic..Stiu ca Dumnezeu, ca spirit, e doar teoretic..Dar sufletul meu are nevoie de el, asa cum au nevoie toti..Si mi-l reprezint, in felul meu..Ma asociez lui, ca o varianta a unor constiinte posibile..M gindesc la el, ca la un protector..Desi stiu ca el nu exista mai mult decit in logica lucrurilor care mi se intimpla..Si ca el e doar o notiune teoretica, ca reprezentind sirul evenimentelor reale.. Si , care, depind mai mult de oameni, in complexitatea relatiilor dintre ei, decit de o  logica divina..E mult de spus aici..
Ma simteam dator sa spun  asta despre divinitate..Pentru ca am simtit pe pielea mea ca o constiinta divina si buna nu exista, pentru ca, daca ar fi existat, nu ar fi lasat sa mi se intimple atitea lucruri nemeritate..In fine..
Dumnezeu, in natura lui, dupa cum ar fi fost sa fie e in ceilaltzi, asa cum e si in noi..E in natura fiintzei  proprii.. E in ce simtzim, visam, traim, si cautam sa fim..

Destinul lumilor noastre

Ce frumoasa e melodia aceea despre septembrie..Imi aduce in minte nostalgia uriasa a trecerilor lumilor, a schimbarilor profunde din viata noastra, pe care o simtim mereu cind sintem la rascrucile vietii, si cind trebuie sa o luam iar, de la inceput..Try to remember..Aminteste-ti intotdeauna ce ai trait, dar ai in tine tot timpul sperantza ca noul drum va fi unul cu mult mai bun, si te va propulsa cu energie spre ce iti doresti..Spera uitind si amintindu-ti tot timpul ca tu, de acum, vei fi un alt om, o versiune cu mult mai buna decit ai fost vreodata.. Si care va pasi inainte mai matur, mai sensibil, si mai sigur de el.. Omul care s-a apropiat de absolut incet, si sigur..
Stii, trecutul are in el variantele lui, traite asa, dupa cum de deschise au fost si vremurile..Si, din el am invatat acele citeva lectii despre noi, si despre ceilalti, despre lume, etc..Dar trecutul a fost asa, pentru ca asa au fost si posibilitatile pe care societatea ni le-a oferit..Si daca avem regrete, sau frustrari e pentru ca asa a fost sa fie, pentru ca nu prea am avut de unde sa avem alte alegeri..Stiu ca depindem de ce ni s-a putut oferi, si ca noi am facut tot ce a depins de noi, pentru asta..Nu e vina nimanui la mijloc, asa au fost vremurile, si variantele din care am ales, si noi, ceva din ceva..Pentru ca asa a fost..Lumea  a avut trecerile ei, si noi am invatat singuri sa trecem peste toate greutatile, dincolo de toate, si incercind sa ne pastram fiintza, pe cit posibil, si sa nu cedam tentatziilor, sau, la opusul nedorit, depresiilor..Am mers, stringind din dinti, injurind, admirind, facind orice ca sa supravietzuim..Pentru ca, sincer vorbind, supravietuirea noastra prin tot, a fost o uriasa reusita..Eu, cel putin ma mir, ca, dupa toate, mai am mintea intreaga, si corpul suficient de sanatos.. E bine, ba chiar foarte bine..Si e si primavara..Ce frumos e sa vezi rasariturile cu sperantzele de inceput ale atitor lumi posibile..
Greutatile astea financiare ar fi fost mai putin importante, daca nu m-ar fi impiedicat sa-mi vad mama, sau pe tata, inainte de a muri..Si asta m-a durut cel mai mult..Dar le-am luat ca pe incercari pe care viata asta sinistra mi le-a aratat..Si pe care le-am acceptat, intr-un fel al meu propriu, traind in mine durerile, ca fiind date asa, pentru ca asa a fost sa fie..
Stii, uneori incercam sa blamam anumite situatii, si sa ne spunem ca un Dumnezeu posibil a facut asta ca sa se intimple..Desi, sincer, daca un anume Dumnezeu ar fi existat, in bunatatea lui, nu ar fi lasat ca toate sa se intimple chiar asa..Pentru ca ce a fost aici a fost doar un sir al evenimentelor, cu o logica doar de el stiuta, sa zic asa..Nu a fost o constiintza, sau altceva..A fost o varianta a destinului  meu, si nimic altceva..Ceva ce societatea a lasat, in logica ei, ca sa se intimple..Oricum, eu, ca fiintza, am inteles ce a fost de intzeles, si am incercat sa imi asum..Ca bunele, si relele imi erau determinate in felul lor..
Dar, drumul lumii e continuu inainte..Si noi ne urmam destinul propriu, si mergem in paralel, printre destinele celorlalti..

Wednesday, March 4, 2015

Tot de viatza

Cred ca noi, romanii, sintem atit de legati de mincare..La noi democratia are gust de mici, sarmale, ciorbe,   tocanitze, etc..Asa cum erau gatite acolo, cu gustul ala..Cel putin eu, sincer, asociez libertatea mea de student cu ciorba de burta..La care adaugam muuult mujdei si otzet, ca era gratis mama soacra..Si toate pe un fond al intilnirilor cu ceilaltzi, si al discutiilor pe toate temele posibile ale lumii..De fapt cred ca am pastrat in minte acele amintiri care mi-au dat echilibru..Si, recunosc, in multe dintre ele erau fie chestii gastronomice, fie bahice:))  Cred ca asta imi lipseste cel mai mult, din toate, intilnirile acelea in care imaginatia si fantezia erau absolut la liber, fie ca erau asortate cu ceva delicios, fie cu ceva spumos..Ei, vremuri..Si nostalgii, cit sa ne umple pentru tot restul vietii..Si cred ca mai am nostalgia faptului ca ca nu am reusit sa-mi fac o relatie stabila..Ca ce am trait am trait in singuratate, asa, doar eu cu mine..Adica eu intrebind, si acelasi eu incercind raspunsuri posibile..Eu traind, eu analizind, si nimeni alaturi sa ma indrume, macar, asa..Poate ca o sa se schimbe toate, intr-o anumita zi, cine stie..Ca si vremurile par sa se schimbe..Tot ce e posibil..Acuma ma duc sa pap din ciorba mea instant, gatita romaneste cu ingrediente congelate:))..Ca am invatat si eu sa gatesc, asa, pe apucate, printre rindurile constrinse ale vietii mele de burlac..

Viata cotidiana

Azi am numarat toate stopurile in drum spre job, sint 31..Ohoho, behehe, ce de stopuri, ca daca ai nimeri pe rosu toate si ai sta minim 1 minut, clar 1/2 de ora esti un bou care se uita la o lumina rosie..Decit..Noroc ca dimineatza prind cam 20 verzi si restul rosii, tot e o chestie..La intoarcere, azi, a fost un sir urias de masini care mergeau cu viteza luminii stinse, si am cotit-o pe alte strazi, am nimerit pina la urma, dupa destul timp..A fost caldutz, dar a fost freezing rain, si drumul alunecos, na, se merge incet..Cit stateam la stopuri ascultam melodii diferite la radio, si ma gindeam ca e Craciunul, si ca o sa vina mos Cracila curind sa-mi aduca cadouri..Cre'ca..Da am oprit eu la LCBO si mi-am luat ceva alcohol, un vin de cirese intarit polonez, si inca 2 vinuri intarite, tot rosii, dulci, si aromate..Acuma beau polonezul, merge bine, oho, ce chestie..Parca e ciresata un pic mai slaba..Si are si o sticla mai fancy, de Europa clasica si fandosita, din vremurile vechi si bune..
Ieri mi-a tras-o seful pe o chestie, pentru care era si vina mea, si o recunosc..Nu era legata de chestii profesionale, doar umane..Mi-am asumat-o ca asa sint eu, ce e corect e corect, na..Si ca urmare m-am tuns zero..Ce mistoooo..Imi place fara par ca dimineata ma spal mai usor, si ma ususc si repede..Beeee-ton..
In rest toate bune..La job e boierie, pacat ca e contractul asta asa de scurt, pentru ca acolo ma simt ca in vacantza..Fac maxim 10 piese pe zi, dar maxim, bibilesc la desene technice, mai discut cu colegii, ma mai duc pe net sa mai citesc una alta din ziarele romanesti..La job am o colega care e nevasta patronului, romanca din Banat, nascuta in Canada pentru ca parintii ei, romani de origine au venit aici mai demult..Si mai am coleg si un frate al ei, tot nascut aici, dar care mai rupe niste cuvinte pe banatzeneasca, cind ne intilnim ne vorbim doar romaneste, ca romani sintem..El se simte ca vorbeste in dialect, un pic..Chiar am sa-l intreb daca ei au mai pastrat ceva traditii, sau daca gatesc romaneste, ca sint curios..Acuma ei fiind nascuti aici au invatat materna romana, probabil, dar scoala,   restul, le-au facut in engleza, si de gindit tot in engleza gindesc, romana e un fel de limba apropiata, dar paralela, cum e engleza, pentru mine..Sau cum era franceza, mai demult..In fine..
Ieri fusai la un magazin european, de fapt est-european ca e al unor polonezi, si mi-am luat sunca adevarata, pentru sandviciuri, mama ce buna eeeeeee..O sa-mi mai iau, si asta, da mai am si salam de vara, tot asa ..Sint fabuloase, ca na, la munca ce dracu de satisfactie sa ai daca nu mincarea..Ca colegii ca-colegii, sint ok, da fiecare cu ale lui, na..De cind am venit eu, si am baut destula cafea, au inceput si ei sa bea mai multa.. Hahaha ce ma distreaza, cum copie oamenii comportamentul altora, e ca un show sa-i vezi..De fapt, pentru mine jobul e si mediul in care-i observ pe ceilalti si asta imi da o stare fabuloasa..
Vreau sa am bani multi, ca sa nu mai tremur ca n-am cu ce sa-mi platesc datoriile..Sa vedem..Vreau sa inventez chestia aia a mea la care inca ma gindesc..Daca o sa mearga, oho, o sa fie o lovitura, da trebe perfectat designul, ca acuma e doar in mintea mea, e ceva legat de masini..Chiar, apropo, cica a mai crescut pretul la benzina, mai, ce chestie..Da tot e ieftina benzina, daca o compar cu asigurarea, care ma cam rupe, mama lor de escroci..In fine..Problemele vietii..Asta e, ne luptam ca sa supravietuim..Da o sa le aratam noi lor, odata..

Tuesday, March 3, 2015

Drumul fiintzei

Stii, unele taceri sint ca un fel de dar al gindurilor..Ca o incununare a unor supreme, care nu s-au putut spune..Si le ascult, asa, toate tacerile, cu o sublima placere, pentru ca stiu ca vin dupa multe treceri, si dureri..Le ascult ca si cind as fi eu acela care a avut privilegiul sa traiasca acele profunde lumi deschise doar pentru cunoscatori..Le ascult si le absorb in suflet, pentru ca stiu ca inseamna atit de mult..Le ascult cu recunostintza, si resemnare, pentru ca altfel nu s-ar fi denumit mai mult decit tacerile proprii ale unor fiintze care au dorit sa fie intzelese doar de aceia care care chiar au putut intzelege..De oamenii care au in suflet acea putere de a patrunde substantza fiintzelor lor..Si iar, eu, cel de acum, le caut propria definire ca venind dintr-o putere inalta, care a dorit sa explice lumile posibile..
Tacerile lor au intelesuri profunde..Neexplicabile in cuvinte..Au valoarea misterelor ascunse ale fiintzelor.. Au tot ce simtim, ce poate fi, si inca nespus..Pentru ca tacerile acelea au cuprinse in ele explicatiile acelor fiintze care am putea fi..Cu tot ce a existat inainte, si care ne-ar determina ce vom fi..Da, suna misterios in cuvinte, dar e o varianta a existentzelor noastre..Stii, si eu imi caut determinarile, si vreau sa intzeleg de unde vin, si unde naibii ma duc..Si asta nu e usor, pentru ca am imprejurul meu atitea variante posibile..Stiu ca exista lumi posibil inalte carora le caut intelesul, ca sa simt cum e fiintza mea proprie..Si stiu ca am un destin determinat de mine doar..Un destin paralel lumilor prin care exist..Dar, dincolo de toate mai stiu ca eu insumi imi pot determina viatza prin tot ce fac..Si fac ce pot, ca sa imi determin drumul inainte, cel de dincolo de trairile mele proprii..Sint un copil al timpului, si asta ma determina, si ma va determina, continuu..
Sint ce pot, si as putea fi, dupa cum mi se cere..Ma alatur  acelor variante care mi se arata posibile..Si incerc sa merg pe un drum care mi se pare plauzibil..Chiar daca stiu ca e nu chiar varianta dictata de fiintzele din mine..O fac ca sa exist, asa ca tine..Si  iau totul ca pe o datorie, care mi-a fost data ca sa incerc sa respect variantele destinului..Asa ca tine..Pentru ca noi, in tot ce facem, semanam cumva..

Monday, March 2, 2015

Vremuri comune

Stiu..Toti traim in lumea asta, comuna..Ca sintem genii, sau tirituri, impartim acelasi spatiu, si timp..Si societatea, la nivelul de acum, pare ca nu prea face diferentza..Sintem in aceeasi oala universala,  in care iese la iveala doar ce are success de casa..Si mizeria continua pina cind o sa fie dracului o scara de valori sociala si aplicabila..Si spun asta pentru ca, in drumurile vietii am intilnit cretini care mi-au facu viata un iad, dar, care, ce sa vezi, au prosperat, cu toate incompetentzele lor, doar pentru ca, agresiv-social fiind au parut mai adaptati timpurilor..Dar, ce sa vezi, ca n-au fost..si nici nu ar fi avut cum..Dar naivitatea sociala lor le-a dat o sansa mai mare decit mie..Si eu, ce dracu sa fac?
Bun, problema poate nu e in cit de permisiva e societatea cu unele abuzuri ale unor animale sociale, cit e de cita nevoie are societatea, la un moment dat, de talentele tale..Pentru ca daca ei au nevoie de tine, oricit de cretini ar fi, te vor plati bine, si respecta asa cum meriti..Iar asta depinde de piata muncii..Ca doar nu iti imaginezi ca lor le pasa de fiinta ta, oho, ca nu are cum..Le pasa doar de banii pe care pot sa-i faca de pe urma ta..e simplu..Pentru ei esti o marfa..Care sa le aduca bani..Si restul nu mai conteaza..In fine..
As vrea ca odata sa se reconsidere valorile sociale..Pentru ca asa va evolua totul..
As vrea sa fiu platit cum merit..Si cred ca am sa fiu..Ca sa nu mai traiesc ce am trait..Pentru ca nu a fost vina mea..Dar, poate ca toate vor veni in timp..Dar umilintzele traite nu se sterg..Si eu nu le uit..In fine, asta e poate problema mea, ca inginer, prin criza asta nebuna..
Miine incepe o alta saptamina de lucru..O sa-mi fac datoria, asa cum mi-am facut-o tot timpul..Na..

Reteaua sufletelor

Sensul tau il gasesti cautindu-l continuu, pentru ca te construiesti singur, din piesele care ti se potrivesc..Aduni in tine bucatile gata facute..Si, cind nu le gasesti, te asezi la masa de lucru, si le sculptezi..Apoi le asezi pe toate impreuna, cu mare rabdare, le ajustezi, le lipesti cu gluuri ale logicilor tale interioare, ale inimii si ratiunii.. Dupa care, ca un artist autentic ce esti, te dai un pas in spate, si admiri opera..Si continui totul modelind tot ce simti, modelindu-te pe tine in acelasi timp, pentru ca, pina la urma, constructia asta esti tu insuti.. Artistul identic cu propria-i opera..
Mi-e dor de linistea aia inalta si plina de istorie si spirit, a muzeelor..Vreau sa ma duc sa vad lucruri facute de  oamenii din alte timpuri, care au simtit profund..Si sa incerc sa-i inteleg..Vreau sa ma eliberez de ce e, in ce simt ca ar trebui sa fie, pentru mine, cel putin..Vreau sa ma conectez cu gindurile artistilor, care au avut atita curaj cit sa invinga prejudecatile timpurilor..Daca au avut si sansa sa faca asta..Vreau sa-i simt cum erau ca oameni, si cit de greu le-a fost sa traiasca si sa construiasca tot, atunci, printre toti ceilalti..Pentru ca ma gindesc ca si ei erau la fel ca noi, iar noi, acum, chiar daca nu sintem la fel de geniali, le repetam povestea..
Uneori, o sculptura aparent absurda poate sa-ti spuna despre o viata asa cum n-ar reusi 1000 de romane.. Sau o pictura, sau o opera stiintifica..Pentru ca viata omului acela s-a realizat imprejurul operei lui proprii.. El si-a sacrificat placerile vietii, asa cum le vedeau ceilalti, ca sa se dedice a se elibera de constringerile timpului, si a construi forme ale caror fonduri sa ramina peste timpuri..A fost alegerea lui sa faca asta..Ca un fel de provocare pentru cei din viitor, care, poate, vor intelege mai bine..
E frumos..E un frumos lasat ca sa fie un reper, ca cei care vor veni sa inteleaga ca o lume mult mai buna e chiar posibila..Si noi, cei de acum, chiar le multumim pentru generozitatea si daruirea lor..Sufletele lor ne mai ating, dupa atita istorie intimplata, sufletele noastre..Si chiar ii privim ca prieteni..
Pentru mine, toti au fost buni, si prietenosi, pentru ca mi-au aratat ca dimensiunile astea ale inaltimilor pot fi si ale mele..Si eu le-am luat pe toate ca un semn ca, prin mine, generozitatea lor ar putea  sa parcurga timpul.. Si ii admir recunoscator, asa cum i-as admira si pe creatorii viitorului, daca timpul nu mi-ar pune stop fiintzei.. Ce  mult mi-as fi dorit ca si eu sa fiu parte mica din retzeaua asta a sufletelor care au incercat sa ne invetze sa fim..

Optimism de nou inceput

Mi-e mai bine ca ieri..Miine poate o sa ma trezesc intr-o alta realitate unde toate sa mearga mai bine..Vreau un alt loc si timp, in care sa ma plictisesc de atita fericire..Desi, hm..
A venit primavara, in sfirsit, dupa atita iarna dementa..Macar e alta speranta in aer, chiar daca lucrurilor le va trebui un timp sa redevina normale..Dar e cu mult mai bine..Va fi soare, si cald, si nu am sa mai tremur de frig; poate doar de frica, dar se topeste si ea..Vreau sa treaca tot, si sa uit toti anii astia uriti..Si sa o iau de la capat, asa ca in tineretze..Tinerete, ce cuvint dragut..Desi cica e o stare de spirit, mai mult, decit o virsta efectiva..In fine..
Am revazut poze cu liceul meu..Am incercat sa imi readuc in minte timpurile alea asa cum erau ele in realitate, nu cum imi place mie..Si, nene, era greu, urit, si supra-omenesc de multe ori sa traiesti viata in stilul ala..Adica tu, ca fiintza erai in fata unor incercari foarte dure ale vietii..Acolo te auto-educai mai mult decit te educai propriu-zis, pentru ca invatai enorm despre cum sa te aperi de ceilalti..Asta era cu mult mai greu decit sa inveti doar atita informatie, adica sa memorezi..Pentru ca acolo, atunci, pe vremea aia odioasa, erai o fiintza etichetata dur, si prinsa intre reguli rigide..Nu interesa pe nimeni ca ai trairi, unele aptitudini, sau chiar talente, in nici un caz..Si, ca sa supravietuiesti in conditiile alea te faceai si tu un luptator, cu toti, si toate..
Apoi am observat ca si societatea aceea semana destul de mult cu liceul meu..Adica la fel de sinistra, rece, constringatoare si neiertatoare..Si am zis, asta e, incerc sa traiesc in felul meu si eu, asa cum o faceau si ceilalti..Si pe urma a venit 89, eram student pe vremea aia, si am vazut cum e sa pice o dictatura, cum se genereaza fara motiv o fericire uriasa..Dupa care, sinistrul ala trait de mine l-am vazut transformat intr-unul si mai diliu..Pentru ca eliberasera toate mizeriile ascunse..In fine..Asa a fost mersul lumii..Ghinionul nostru ca eram acolo si atunci, ca sa traim  tot pe pielea noastra..In fine, acum era libertate, si puteai sa profiti de unele drepturi, pentru ca incepeai sa ai statut de om..
Cum ziceam, am trait in acea societate, care nu se poate descrie..Daca incepi sa povestesti cum era, nu te crede nimeni, daca nu a vazut..De asta si constiintele pe vremea aia s-au dedublat..Adica toti simulau o fiinta sociala care se conforma regulilor, iar in intimitate redeveneau oameni..Si totusi, atunci, eu, am facut, intr-un fel, cumva identic..Ma refugiam in citit tot ce mi se parea interesant..Imi construiam in minte tot felul de lumi fantastice, incepusem sa scriu naivitati, si sa fac grafica..Si asta m-a salvat, pe urma, de multe ori, si din multe situatii..Eliberarea in fantezie..Atunci era mai usor..Acuma e un pic mai greu pentru ca mai intra ca elemente in constructiile astea si multe monstruozitati efectiv traite..Dar, cu ceva efort le scoti din ecuatie..
Uneori, cind citesc ce am scris mai demult ma incinta propriile mele naivitati, pentru ca totul era mai pur, si mai profund..Eram atunci mult mai adevarat in ce simteam, cred, mult mai direct, si puneam mult mai mult pretz pe cuvinte..Bine si acuma pentru mine cuvintele au aceleasi valori in ele, dar parca le folosesc mai des, si poate par sa se erodeze..In fine, poate ca gindurile sau trairile aste toate sint luate pe sus de optimismul asta cosmic pe care il aduce primavara..Sa le traim pe toate asa cum merita..
La multi ani, si tot ce va doriti!