Saturday, February 28, 2015

Timp acum

Spatiul nu opreste iubirile..Si nici timpul..Pentru ca iubim dincolo de orice, oricind, si oriunde..Sint aici, esti acolo, in alta dimensiune, nu conteaza..Te iubesc pentru ca asa imi simte fiintza mea..Si asta e la fel si pentru tine..Intre noi nu exista limite..si nici nu vor fi, vreodata..Si noi ne vom iubi la fel..Asta asa, ca varianta a fiintelor..Traind in mizeria asta relativ-absoluta cu  tot ce e..Asa..
Am avut atit de mult nevoie de o sperantza cind eram atit de neajutorat..Si asta nu a venit, nicicind, in niciun fel..Si mi-a fost atit de rau, sa inteleg asta..Adica sa inteleg in ce monstruozitate a fiintelor exist.. In ce animalitate decazuta sa mai cred ca eu, ca om o sa pot continua?
Dar, toate merg inainte..Dupa ce am trait nu cred ca am sa mai am, vreodata, ceva uman, in mine..Am sa execut orice, pentru ca asa am primit..Asta am devenit, ca specie, asta o sa fiu si eu, pentru ca imi pasa mai mult de supravietuirea mea..Bine, animal ca ei n-am sa fiu..Dar tot ce o sa-mi inspire vreodata prostie si nesimtire am sa tai de la bun inceput..Ca oricum imi era asa o sila uriasa..

Ceva din piese

Doar sufletul tau iti determina iubirile..Pentru ca iubesti asa cum esti..Sufletul tau alearga iar, si iar, in cautari..
Vezi un om, vorbesti cu el, si vezi cum functioneaza relatia asta, posibila..Si te lasi dus pe drumul asta, gindind ca poate vei intilni sufletul care iti lipseste ca sa te completeze..
De multe ori, vezi, o iei de la capat cu iubirea asta, pentru ca nimic nu e cum pare la inceput..Si iar incepi sa traiesti ca la varianta ta de inceput, cind aveai o virsta nestiuta, si erai curajos..Te apropii de omul posibil, il intrebi altele, si altele, si incerci  sa creezi o relatie care sa fie asa cum ti-o imaginai..Si esuezi de cele mai multe ori, pentru ca asa e viata..Apoi te aduni, si incerci iar, si iar..Pina cind ceva se asambleaza, din piese..

Picatura divina

Can't make them love you, if they don't ..As simple as that..
E bine spus ca nu trebuie sa ai asteptari..Foarte bine spus, exceptional..Sa nu crezi ca daca  dai ce e mai bun din tine iti va veni ce e mai bun din ei..Oho, poate in cazuri exceptionale, pentru ca obisnuitul e sa primesti inapoi ce e mai rau..De asta tre'sa fii detasat..Si sa dai bun asa, ca sa te simti impacat cu tine, protejindu-te..
Trebuie sa ai o privire panoramica tot timpul, ca sa nu vina cineva pe la spate..Mi-am invatat lectia asta dupa multe primite..Si iar, sa privesti totul, iar, cu detasare, fara sa te legi afectiv..
Si totusi, sintem oameni, cu suflete..Adica fiinte care au nevoie sa dea si sa primeasca iubire..Dar si aici sint lectiile vietii,  cit de multe..Am vazut oameni cu suflete uriase, fabulos de inteligentzi, rari, si care se fereau de lume, inchisi in ei insisi..Si asta tocmai pentru ca stiau..Si am vazut multi meschini, uriti si rai, agresivi, si extrovertitzi..Si m-am gindit la cum e sa ai sufletul intr-un anume fel, cum e sa fii sincer, pe cit posibil, si ce obtii dupa toate astea..Aici fiecare are propriul lui raspuns, dupa cum si-a trait experientele functie si de cum e el cel real..Sau ea..
Oamenii mari au si suflete, si minti mari..Ei traiesc la alte dimensiuni, la alta scara..Cind iubesc, iubesc mare, si mult..Cind gindesc, la fel..Ei nu se incurca in detaliile fara semnificatie..Si au si o determinare sa faca asta, pentru ca stiu  ce valori au in ei..
Si, pentru ca incepusem  sa vorbim de iubire..Noi iubim tot timpul, pe ceva, sau pe cineva.. Si asta ne da in tot ce facem, picatura aia de absolut..Avem in noi simburele acela divin, care ne da sperantza..Si cu asta ne continuam drumul..Sigur, am vrea ca absolutul acela din noi sa fie cit mai mare posibil, cit al acelor oameni cu suflete uriase..

Intilniri nefericite

In stiinta nu exista compromisuri..Ori esti, ori nu esti..Chiar daca ai un post, asta nu te face automat competent..Si asta e frumusetea, pina la urma..
Ca sa ajungi la cunoastere e un drum lung..Plin de nedeterminari, de intrebari fundamentale, si de raspunsuri neprimite niciodata, pentru ca asa e..Pentru ca drumul asta e greu nu pentru ca e el greu in sine, cit pentru ca intilnesti foarte multi prosti ajunsi, si care au drept de decizie..Si cu care nu te poti pune, in nici un caz, ca ei sint acolo, si au putere, si te pot face cum vor ei,  si asta doar pentru ca pot..Fata de ei esti un puf in vint, ca ei au drepturi uriase, chiar si asupra ta, ca angajat..Si ei iti pot face enorm de mult rau, oricind, oricum, si in orice situatie..
Mie, sincer, cam de la inceput mi-a cam fost sila de oameni..Adica am avut asa o reactie impulsiva, cit sa-i pocnesc, pentru ca am vazut ce mizerabili pot fi, oho..O sila care a trecut dincolo de toate nedreptatile de care au fost capabili, pentru ca nu asa ar fi normal..O tiritura sa-ti fie sef, si tu sa fii efectiv la mina lui, orice ai face, oricum ai gindi, oricite lucruri ai p[utea construi..E inuman..Si totusi, asta exista..
De multe ori am trecut peste multe mizerii, crezind ca asta va esua, si eu voi avea, in ce fac, dreptate..Ei bine, nu e..Pentru ca ei, cu toti, impreuna, au o mare putere..Ei te decid pe tine, pina la urma, si nu competentzele tale..Am fost uimit sa vad cum  se asociaza idiotii ca sa te blocheze..E ceva ce depaseste puterea de imaginatie a oricui..Si se intimpla mai des decit ti-ai imagina..E uimitor, si totusi real..Animalele asociate  pot face cam orice, pentru ca, se pare ca au drepturi care le depasesc pe ale tale..
De maimutzoizii astia mi-a fost sila, si peste ei am dat, tot timpul, na..

Sefii cretini

Plenty of eyes watching you..People observing your movements as they are comparable with what they know..Although you, in your inner self, knew that the distance between you and the others is, and always was, huge enough..And that with all you've done already created and increased that..Lot to say, my friend..  Because my, in all, I've done in all created a real part of my applicable fantasies..What about you?
I sure know somehow how the things worked for me..But I'm really asking myself how others realised their  way. I'm still standing, here and on my own..And, still observing others as they go..
E o zicere inteleapta: Cine poate sa faca, face, cine nu, invata pe altii, si cine nu, conduce..Adica, aia care ne conduc sint cei mai cretini..Na..Si asta e tragic, ca aia care iau deciziile importante sint cei mai prosti, din toti..Futu-i in ea de viata timpita..

Drumul inventiilor

A venit si weekendul..Mi-am luat azi piine si apa..La job lucrez pe contract, si mai am un pic si se termina, dar ar putea fi prelungit, tot ce e posibil..Am avut un coleg, tot pe contract, un inginer roman, si el in design, spate in spate cu mine, am avut 3 saptamini impreuna in care am discutat  pe toate temele posibile si imposibile, a fost cam singurul om cu care am comunicat in toti anii astia..Acuma i s-a terminat si lui contractul, si incepe un altul la o alta companie..A fost super fain, vorba lui, ca el e din Banat..Si el a fost fara job, cam ca multi ingineri, in perioada asta.. De luni o sa fie mai trista atmosfera la job, dar ma descurc eu.. Ca oricum jobul asta era temporar, pe maxim 2 luni, dar cu un salariu frumos, printr-o agentie..Bine, e posibil ca dupa contractul asta sa apara altele prin agentie, sau alte joburi stabil-permanente, cine stie..Ca joburi de ingineri pare ca ies din ce in ce mai multe, acuma depinde si de noroc, de conjunctura, circumstantza, etc, ca nu aduce anul ce aduce ceasul, cum se spune..Dar perioada asta a fost una foarte-foarte buna, recunosc, si venita dupa multe asteptari..Vreau sa fie mai multe joburi decit ingineri designeri mecanici, ca atunci salariile cresc bine de tot, dar sa vedem..Deocamdata inca e o perioada de trecere spre prosperitatea anuntata..
La noapte cica e ultima de ger, cam la un minus 15, dupa care cica se incalzeste spre un minus 5 grade.. Deja e boierieeee..Iese lumea in mineca scurta:)), ca deja e cald bre..
De ce sa nu recunosc, inceputul asta e unul foarte bun pentru mine..Poate ca s-a dus dracului criza asta timpita, si revenim la normal..
Azi cind veneam spre casa, pe drumul meu de 40 de minute de condus, ma gindeam cum eram in Ro, ce mindru ma simteam dupa ce am dat examenul de stat, cind societatea ne considera ingineri, adica oameni deja cu alt statut, alta pozitie sociala, etc..Ca meritam, dupa atitea examene grele cu profi  aproape toti sefi de catedre, ca asa era la Nave, singura din tara la vremea aia..Cind ne intilneam cu colegii ne salutam cu sa traiti dom injiner:)) a fost frumos, de ce sa nu recunosc, chit ca nu m-am facut inginer de computere asa cum as fi vrut..Bine, e mult de spus, in programare scrii multe rutine, pe care le verifici, etc, nu e geometrie  aplicata ca in designul mecanic, in care chiar te simti un mic matematician  cumva, care aplica in real variantele constructiilor teoretic-efective, cu toate calculele fizice pentru tot felul de aplicatii..E mult mai interesant ce fac eu, dar nu e asa de bine platit ca in programare, dar mie imi place mai mult..Bine, sint multe de spus, ca puteam sa invat intre timp programare pe masini, dar nu m-a tras atza spre asta..Una e sa concepi forme clare si sa le construiesti, si alta doar sa scrii variantele in care sa-ti functioneze procesoarele.. Sa fim seriosi..Stiu ca societatea te plateste mult mai bine sa programezi, dar asta depinde si daca tu esti dispus sa faci un ele compromisuri de valori pe care le ai..Si zic asta pentru ca sa fii geometru e cel mai greu lucru din lume, matematic vorbind, spun asa, si asta se aplica si la inginerie mecanica..Sa proiectezi masina e cu mult mai greu decit orice altceva ce urmeaza in procesul ingineresc al constructiei efective, programarii, etc..Fiecare masina, sau ansamblu pe care il construiesti e o inventie in sine..
As vrea sa inventez si eu masini incredibile..Poate ca asta o sa vina in timp..Deocamdata sint mindru de tot ce am facut, fie ca au fost desene technice sau designuri efective..Si am sa merg pe drumul asta, inainte, pentru ca e fabulos, sincer..

Thursday, February 26, 2015

Omul ghetzurilor

Esti optimist..Seara te ametesti un pic cu un  vin rosu, apoi maninci o ciorba buna si feirbinte..Te culci cu gindul ca miine mama ce zi fabuloasa o sa fie..Te trezesti la 5 dimineata, ca suna ceasul, il mai pocnesti, mai atipesti un pic, e cald si bine in pat..Apoi suna iar, si iar, si zici ca e timpul sa te dai jos din pat..E un frig sinistru peste tot..Te duci la baie, te speli cu apa fierbinte, iesi de acolo si te duci in sufragerie sa te imbraci.. Frigul te patrunde incet si sigur..Te imbraci cu haine reci, iti faci sendvisul, si cobori spre parcare..Din momentul in care iesi in afar te umfla un vint de -18 grade care iti ia fatza instantaneu..Masina e un bloc de gheatza, care abia porneste, si care astepta sa-i freci gheatza de pe geamuri..Totul e congelat..Dar asa e..
Tu trebuie sa rezisti, si sa-ti faci datoria..Te urci la volan si conduci chit ca tremuri ca un apucat..E atit de frig ca nici nu stii cum dracu mai supravietuiesti..Te gindesti ca o sa vina primavara, si o sa fim cu totii fericiti, cindva..Dar e la fel de frig..Tremuri, si nu mai stii cum te cheama..Pentru ca nici nu mai conteaza..Ai uitat tot, esti doar un om printre ghetzurile astea fara sfirsit..Te gindesti doar cum sa te incalzesti..Pentru ca, altfel, ai sa devii si tu o bucata de gheatza de care n-o sa-si aduca absolut nimeni aminte..

Oamenii priviri

Deasupra tuturor e sufletul..Noi, cu tot ce absolut sintem, de oriunde am fi, si oricum am fi trait..Noi  exact asa cum sintem si aparem in fata celorlalti, goi si sinceri..Fiintele de acum..
Privim, gindim,  simtim..Sintem doar noi..Oamenii care au supravietuit timpurilor..Nu ne injuratzi, nu incercatzi sa ne batjocoritzi, n u ridetzi prosteshte..Pentru ca noi sintem exact ca si voi, doar ca cu mult mai buni, dar la fel de lipsitzi de acel noroc minim..Oamenii care privesc inteligent, si gindesc atent..Si care ar fi meritat cu mult mai mult..

Variante de ginduri despre variante de lumi

Se invirt, se rasucesc, se contorsioneaza continuu curbele astea ale destinului nostru, iar noi le urmam traiectoria, ca vrem, sau nu..Si curbele proprii se apropie uneori de alte curbe ale altora, se intersecteaza,  apoi se indeparteaza, ca asa e viata asta..
Depindem crucial de ansamblul social, pentru ca el ne determina..Sintem copiii timpurilor..Si se spune ca trebuie sa ne adaptam, altfel timpurile astea ne resping, asa ca oamenii..
Vietile noastre curg si ele, continuu, asa ca o barca pe fluviul timpului..Mergem inspre un inainte care e total necunoscut..
Am uitat la ce m-am gindit sa scriu atunci cind am inceput postul asta..Aveam in minte multe, dar ideile de atunci au fost inlocuite cu altele, si altele, si a iesit ce am reusit sa leg..Sint foarte multe de spus despre orice.. Uneori vreau sa scriu despre rautatea celorlalti, alteori vreau ceva frumos, total opus, ca sa fie un reper pentru linistea gindurilor si a rationamentelor..Uneori vreau sa teoretizez, sa spun toate dimensiunile abisurilor prin care am trecut, sau  inaltimile cerurilor spre care aspir..Dar, de multe ori, viata cu ale ei intimplari imi suprapune alte variante, asa incit de abia pot sa mai gindesc si sa visez cu propria minte..Si ma las dus de drumul vietii, o analizez in cit ce pot, si consemnez relele, ca sa nu le uit, si sa ma pot feri de ele, pe viitor.. Desi eu, in mine am mult mai multe altele, si inca-cit de multe..Dar na, asta e, ne domina realul..Ce bine ar fi sa reusesc sa ma pot detasa complet, si sa pot visa iar cu visele mele autentice, chit ca unele par patetice, na..
Am in fata un monitor, o tastatura, un pahar de vin rosu, si toate lumile din mine..Scriu cit si cum reusesc sa adun..Si, daca nu mor miine, hahaha, o sa muuuulte de zis pe bloguletzul asta al meu, unde sigur citesc doar cei mai inteligentzi..Ca ceilalti, na, au vieti comode si liniare, nene..Hai sa traim! Noroc, si sa fim iubitzi asa cum chiar meritam..

Wednesday, February 25, 2015

Posibilitatile timpului

Am trait dureri absolut incredibile, pe care nu am sa le uit, vreodata..Si orice mi se va intimpla in viata asta, am sa le am alaturi..Poate am sa le povestesc, desi sint prea dure..Si totul a venit de la timp, si oameni, inspre mine..Ca si cum eu as fi fost acela care sa le poata suporta pe toate..Eh..Mi-e sila de tot, si mila de mine, si de ceilaltzi..Pentru ca daca as scrie ce chiar am simtit ar stirni abisul, si chiar nu vreau..Pentru ca abisul chiar nu e demn a fi amintit..
Vreau sa uit tot, si sa fabulez..Sa uit, si sa-mi amintesc doar ce ar trebui..Sa vad doar parti din raiul plimbarilor mele nestiute printre ceilalti..
Am fost   in momente cind nu am stiut cine sint, si cine esti, daca ma crezi..Am trait clipe in care timpul mi s-a blocat, cu tot ce ar fi fost vreodata, posibil..Cind totul a fost atit de nestiut..
Poate ca am scapat de capcanele timpului, desi, inca totul e imprevizibil..Sa vedem cum vor evolua toate..

Clipele amintite

Un pas, o secunda, un timp care se intoarce spre infiniturile mici ale trairilor noastre..Sint atent la fiecare picatura de nestiut pe care lumea mi-l arata aruncat brutal..Vad fiece  amanunt, ca si cind as fi stiut mai demult ca mi s-a intimplat..Il retraiesc cu mine, doar eu, asa cit de singur am putut..Si m-au durut asa de mult toate, oho, poate tu nu iti poti imagina..Sa te inconjoare toate atit de strins..Ma mai gindesc la toti ai mei care au stiut asta inaintea mea..Ei imi sint partenerii drumului prin atita necunoscut.. am sa-i respect intotdeauna mai mult decit am stiut sa respect, vreodata, pe cineva..Pentru ca ei chiar sint oamenii care ma simt, si ii simt atit de apropiati de durerile noastre comune..Si iar, tu, omul de din afara, poate ca nu ai sa stii sa-i apreciezi, si stimezi exact cum o fac eu..
Stii, uneori parca simt rusine, alteori frica, sau deprimare extrema, asa cum ar simti oricine poate, in locul meu..Simt rece imprejur, asa ca o iarna infinita, si care exista doar pentru mine..Bun, stiu ca pare ca vorbesc elucubrat, dar sint inca sub impresia strainului si ascunsului celorlalti..Pentru ca asa am simtit ca mi-a fost generat fiintei..Am trait o groaza infinita, pe  care as da orice sa nu o mai simt niciodata, vreodata cit am sa traiesc..As da orice sa uit vremurile astea..
Acum, ca mai pot sa scriu, e pentru ca ma simt eliberat un pic..Si poate ca norocul ma va ajuta sa ma eliberez pentru totdeauna..Vreau sa uit absolut tot..Tot ce mi-a fost atit de greu..Si am sa uit, si am sa-mi vad de fiinta mea, asa cum as dori..Mai am citeva zile pina revine primavara..Si va fi uluitor, cred..Am sa reusesc sa-mi revad sperantele adevarate iesind de sub zapezile grijilor, asa ca ghioceii, si toporasii.. Si asa am sa ma bucur de toate vesniciile pe care martisoarele le vor aduce..
Am sa-ti ofer nu doar un  martisor simbol, ci o sperantza care sa-ti aduca toate fericirile lumilor..Si atunci ne vom bucura impreuna de viata asta, pe care am invatat sa o traim frumos, dupa toate greutatile pe care ea, doar ea, a stiut sa ni le aduca, ca sa stim sa simtim ca clipa asta de acuma e asa de unica, si atit de irepetabila..Sa traim in cite fericiri putem, si sa ne amintim de durerile trecerilor noastre..Sa nu uitam de ce sintem dati sa traim ca sa ne implinim destinurile..O, da, niciodata, vreodata, sa uitam prin ce am trecut, si asta doar ca sa simtim ca ce e acum  e cel mai frumos cadou pe care il putem lua de la viatza.. Clipa asta fericita e un cadou al infiniturilor doar pentru noi..Sa traim in tot, si toate, asa cum ne dorim..Sa fim iubiti, daca vom fi, si sa ne amintim ca trecerile noastre in dureri au fost special facute ca sa sa nu uitam..

Sunday, February 22, 2015

Ce ne determina

Cerul e plin  de stele care sa ne fie atit de alaturi..Fii cu mine, asa cum ai fost..E atit de usor sa ne fim impreuna..Stii asta..Sint aici..Si stiu ca tu esti asa, acolo..
Intre noi e doar timpul asta..Cu tot ce a putut insemna..Fara sa fie mai mult, sau mai putin..
Cerul e la fel..Cu toate ale lui..Fii doar tu..Asa..

La fel de singur pe drum

Drumul e aparent..Se schimba asa, cum e sa fie..Si nimeni pe care sa-l simti apropiat..Nimeni care sa te poata intelege..Esti singur pe drumul tau..Pentru ca asa e cum  sa fie..Nimeni, acum..Doar praf si treceri..
Stii ca nu e nimic in afara de ce pare..Si ce pare e de fapt ce e, in real..Daca ai fi aici m-ai intelege, cred..
Sint la fel de singur..Vine peste tine ploaia, cu toata noaptea ei, ca sa adauge absurdurile ei peste cele ale vietii..Asa..Si vine iar..Cauta sa te inghetze toate celelate absurduri venite..Cele care ti-au fost asa de straine..De la ceilalti..
Tu esti doar tu..Omul clar, si direct..Iti plinge inima..Esti singur si la fel..Cel suficient de curajos cit sa poata trece peste trecuturile urite..Omul autentic..Tu..
Clipele curg in armonii..Le simti? E asa de frumos, in felul lor..Inima ta e singura adevarata..Adevarurile ii urmeaza..Cele autentice..Nu? Esti doar tu,  fata de tot ce poate fi posibil..
Aha, da, aplauze pentru variantele noi de noi, din  noi..Pentru ca posibil putem fi..

Eu in timp

Te vad, si ma vezi, asa ca in oglinzi..Sintem fiintele definite prin contururi..Curbe care ne definesc, cica..
Moaca mea e dragutza, asa la o prima privire..Stiu ca eram placut pentru ceilalti..Seman cu maica-mea, intr-un mare fel..Doar ca am timpenia mea proprie, haaha..Sint relativ la ce simt doar eu..In fine..
Am trait intre toate relativitatile posibile imaginate..Am vazut atitea..Si am simtit la fel..Cred ca am trecut prin 1000 de vieti..Si asta m-a facut sa ma simt asa de bine ca mi-a confirmat ca am gindit bine..Si asta mi-a dat o energie infinita..Ooooo, daaaa..Nimic mai adevarat ca sentimentul ca ai fost conform cu timpul..Si ca tu, doar tu, ai avut dreptate, orice au spus, sau facut, ceilalti..Si orice s-a intimplat..
Sint, intr-un fel, mindru de mine, de ce sint, si de ce am facut..Pentru ca totul a fost perfect corect, ci conform cu un fel rational de a gindi..Stiu si ca ar fi fost mai bine daca as fi reusit mai multe..Dar, in vremurile astea eu cred ca nu ar fi fost posibil..Sigur, as putea fi contrazis..Na..Dar si ce va veni o sa fie absolut fabulos..Fara sa ma laud zic asta..Oho, aha, stai sa vezi si sa ma contrazici dupa..

Vremuri

Sufletul se preschimba..Azi e intr-un fel, si miine intr-un cu totul altul..Asa ca in basme..Pentru ca asa sintem, de fapt..Ce spunem azi e posibil sa fie opus miine..Hahaha..Si totul e perfect adevarat si autentic.. Ca si adevarurile ni se schimba, conform cu starile, nu?
In fine..Ma uit la moaca mea din oglinda..Man, ce se schimba, in timp..Si eu care ma credeam veshnic tinar si ferice..Aha..Oho..Hmmm..Ce dracu sa faci? Ca na, asta e mersul timpului..Te schimbi..Ai alta moaca tot timpul, alt corp, alt fel de a gindi..Evoluezi cica..Pina te ia dracu..Hahaha..Si mergi inainte, vezi..Te duci pe drumuri altele decit ti-ai imaginat..Si tot mergi, nene..Acuma si vremurile astea au fost complet cretine..Eu, sa fiu al naibii daca mi-am imaginat vreodata ca or sa schimbe in felul asta..Intre minus si plus infinit..Sa fim seriosi..Si pare ca o sa fie nevoie de ingineri asa cum nu a fost niciodata..Doamne ajuta, chit ca nu-s religios..
Vreau sa prind vremurile alea cind o sa fie joburi de ingineri mai multe decit ingineri..Sa vezi atunci salarii uriase..Oho, abia astept, ca m-am saturat sa am de-a face cu fitzele unor cretini ajunsi sefi..Daaaaaaa.. Si pare ca o sa vina nene..Eu, ce sa zic, am acuma un salariu de sa-mi bat copiii pe care nu-i am, doar ca am un job pe contract scurt, na..Dar da Doamne sa se continue toate, ca eu o sa fiu ultra-fericit..Na..Si cred ca vremurile alea ale inginerilor fericiti sint asa pe cale sa apara..Eu de abia le astept..
Armoniile vin..Stii ca asa e..Cu toate..Suna asa de bine pentru suflet..

Teoretic familist

O jumatate teoretica..Omul oglinda care sa iti fie tot timpul, alaturi..Oare sa fie o relatie ca in filme?..Sau ca una imaginata? Cum e sa fii tot timpul impreuna? Sa te inveti cum e, sau cum esti, sa te simti in tot, si toate? Oare nu e prea plictisitor? Desi e fabulos ca poti avea un prieten exact atunci cind ai nevoie..Si asta e ce chiar iti trebuie..Dar cum m-as obisnui cu asta? Pentru ca am fost tot timpul printre tot felul de schimbari..
Cred ca mi-as dori o femeie a mea, doar..Un om pe care sa-l iubesc asa cum e..Hm..
Tananaaa..Femeia sa fie femeie, si barbatul barbat..Si toate sa fie armonioase..Asa ca in cartile bune..Si toate sa evolueze inspre bineeeeeee..
Cel mai bine e cind femeia iti e alaturi..Cind te intelege, si te cearta ca nu faci bine nush ce, sau nush ce..Si cind o vezi ca pune suflet, pentru ca asa e ea..Tanananaaaaaaa..
Recunosc ca-s dificil..Asta e..Nimeni nu e perfect..Nici eu, si nici ea..Dar..Daaaaar, cu toate astea asa as vrea sa o gasesc, si sa fim impreuna..Ca io-s familist convins..Doar ca nu inca familist..Na..

Vremuri teoretice

Ploua infernal, si noi ne iubeam prin mansarde..Asa spunea el, poetul..Prin cerul oval al ferestrei norii curgeau, in luna lui marte..Si noi iar ne iubeam..Chiar daca afara era acelasi razboi..Noi ne opuneam cu o iubire fizica..
Apoi noi ne priveam..Si simteam ca razboiul ala era si intre noi, doar ca mai mic si mai placut..Pentru ca eu eram luna, si tu soarele..Sau eu doar gindul, si tu visul..Sau eu dimineata, si tu caldura zilei..Pentru ca tu ai fost tot timpul sufletul fiintei asteia, care era relatia noastra..Si eu te priveam iar..Ochii tai sint un spectacol, stiai? Si  ma uit prin ochii tai la tot ce esti..Te vad..Si stiu ca si tu ma vezi, la fel..
Sintem disfunctionali, asa ca orice cuplu care a existat, doar ca mai prietenosi, cred..Ne certam ca sa simtim ca sintem si  contra, ca sa ne iubim pe urma, ca sa ne simtim prieteni..Desi ne stim ca sintem, fiecare, in propria lui lume, singuri..Dar ne atingem, apoi..Si ne mai simtim iar, impreuna..Si la fel de spectatori la ploaia lui marte, ovala..
Nu ne stie nimeni..Nici nu i-am dori, hahaha..Sintem bine asa..Ceilalti dorm..Si nu vrem sa-i trezim..Ca oricum nu ar fi nimanui de ajutor..
Ploua..Si sufletele noastre danseaza prin alte lumi..Prin lumi astrale, unde sintem toti, ceruri..Ploua trist si vesel, ca sa..
Oare cum am fi fost daca ne-am fi nascut cu 200 de ani inainte? Sau 200 de ani in viitor? Cum am fi trait oare?
Acum doar ploua..Acum..Adica doar visez, pentru ca asa spunea poetul, si eu incerc sa-i traiesc momentul.. In felul meu..Intr-un martie teoretic..          

Acelasi

Toti mi-au fost inamici.Am trait intr-o lume profund ostila..Toti m-au atacat, tot timpul..Na..Si asa fuse sa fie..
Sint si eu ce sint sa fiu..Fara resentimente..Fiinta din mine e aceeasi..
Am amintirile de atunci..si asta ma determina..

Saturday, February 21, 2015

Fiinta varianta

Singuratea  are si ea variantele ei..Una e sa fii printre toti ceilalti..Si alta e sa fii doar tu cu tine..Desi, ca sa le compari pe toate ti-ar trebui o chestie universal valabila..Hm..Greu de analizat..Desi, daca e sa fii corect, singuratatea e doar una singura..E doar a ta, unica, si a momentului tau prin care treci..E  doar intre tine si eventualii trecatori care ti-au afectat-o..
Restul sint doar spectatori..Privitori la ce e..Asa cum..
Am intilnit multi capabili de orice..Variante de oameni, bipezi oricum..Care puteau sa orice, care mai rele, sau mai bune, sa zic asa..Specii..Mutantzi..Sau ceva..Cu diformitati vizibile sau nu..Labili..Care iti dadeau, sau puteau sa-ti dea niste chestii profund dureroase, zimbind..Cinici, cumva..Educati sa fie asa..Socanti si brusti in manifestarile lor cotidiene..Haotici..Dar porniti sa faca rau, asa ca o a doua natura..Fiintze directe..Care nu au discernamint, si, evident, nu au ramuscari..Sint oamenii firescului grotescului..Care ti-o trag asa, cum e..
Oamenii astia informi-diformi veneau de la insitutii financiare..Si toti erau zimbitori sa ti-o traga..Ca si cum le placea locul si momentul ales..
Mi-ar fi sila de multe momente..Mai ales de cele cind stiam ca toti vor bani de la mine..Cind ma simteam mic, si pierdut, printre atitea datorii nestiute..Si cind toti veneau spre mine agresiv, cu fetze urite..Strigind monstruozitatzi, firesc..Ca si cind eu eram singurul vinovat, din toata lumea asta..
Mi-e frica..Asa mi-a fost tot timpul..Am sentimentul vinovatiei lipit de fiintza..Nu mai stiu ce am fost.. Simt ca m-am nascut intr-un timp gresit, sau ceva..Ma vad altfel in oglinda timpului..Ca un om care imbatrineste fara sa sesizeze schimbarile..Ca si cum ar fi doar el cu el..Si isi vede transformarile ca doar venind din el insusi, fara nimic dinafara..
Stii, eu sint omul atacat dinafara..Cu toate cite pot reveni din el insusi..Fiintza care isi cauta auto-protectia cit si cum poate..Si cit ii e permis, inca..

Viata, ca varianta

Da..Tu esti omul fiintelor mele, cel care m-a respectat asa cum nu a facut-o nimeni, niciodata..Cel care m-a incurajat tot timpul, chiar si atunci cind simteam ca sint atit de mic si nestiut..
Imi esti alaturi..Stiu, si am stiut tot timpul..
Te vad..Iti stiu toate trasaturile chipului, si ale sufletului..Iti simt  tresaririle..Iti simt reactiile..Esti imprejurul meu..Te vad, si te simt, asa cum si tu, pe mine..Sintem conectati dincolo de timp, si spatiu..Pe acelasi c oordonate..
Stiu ca iti simti la fel, singuratatea.. 
Viata ni se intimpla, printre altele..Cu tot, si toate..Cu tot ce vedem, si simtim..
Una e sa te simti singur, in spatiul vid, si alta e printre oameni ..Chiar si la o petrecere, pe o plaja, intr-un apus de soare..

Promisiuni

Era iubire in tot ce era de-al tau..Iubeam cum deschizi usa, cum o inchideai, cum imi vorbeai, cum ma certai, cum ma incurajai..Tot ce era imprejur iti apartinea, stii..Erai omul care stia sa imi arate tot..Tot ce era, sau ce ar fi putut fi..Te iubeam fara sa stiu, fara sa incerc sa-mi explic..Pentru ca existai linga mine, ca o parte uriasa din iubirea asta a universului..Uneori te visam noaptea, cind imi spuneai ce ar fi bine sa stiu, sau sa fac..Apoi ai plecat..Si am crezut ca e doar temporar, pentru ca eu continuam  sa  te ascult, sa visez, si sa-ti urmez exemplul. Si am inteles ca tu ai plecat definitiv..
Acuma noptile mele sint triste..Desi inca te simt linga mine..Esti omul care mi-a determinat tot..Si sufletul cu care mai discut, inca, asa, cind singuratatile ma apasa prea mult..Pentru ca tu esti tu, si ai sa fii asa cit am sa traiesc..Stii ca uneori pling cind ma gindesc ca ai plecat..Dar stiu ca ai fi dorit ca eu sa fiu eu, si sa ma gindesc la toate ca si cind am fi impreuna..
Mai stiu cum imi povesteai ca noi, toti, sintem suflete ratacitoare, care mai cautam cite ceva de care sa ne legam..Ceva care sa fie orice ca sa ne dea sens, si directie..Suflete care cauta tot timpul vectori, pentru orice..Si, acuma, lasa-ma sa cred ca tu mi-ai dat ce mi-a trebuit atunci..Si ca ma sustii in tot ce am sa fac, de acuma inainte...Pentru ca asa am simtit de la tine..Ca sint pe drumul bun, si ca ai sa-mi fii alaturi, orice s-ar intimpla..
Stii ca mi-e dor de tine? Vreau sa fiu asa cum eram..Tu acolo, la o distantza, si eu aici..Si sa ne conectam iar cu toate spiritele posibile..Stiu ca ai avut incredere in mine..Asa cum eu am avut o incredere oarba in tot ce ai reprezentat tu..Si te-am apreciat, si respectat..Stiai asta, sint sigur..Pentru ca asa a fost..Aveam aceeasi cauza, nu? Eram altfel, in felul nostru..Eram sufletele neintelese pentru ca stiau ce au de indeplinit..Noi, doar noi cu noi, asa, ca sa ne indeplinim menirea, sa zic asa..In fine..
Acuma sint singur, cumva..Si tu stiai ca asa va fi..Si stiai ca drumul meu nu va fi usor..Dar m-ai determinat sa fiu, si sa ma arunc in lume asa cum eram, convins fiind ca voi reusi..Si cred ca ai avut dreptate..Pentru ca m-am aruncat singur, si am reusit..Hm..Esti omul meu..
Stii, sint la fel de singur ca atunci cind m-ai cunoscut..Dar cu mult mai bun..Sa stii ca ai motive sa fii mindru de mine..Si promit sa nu te dezamagesc pe viitor..Sint foarte hotarit..Fii sigur de asta..

The way my heart goes on and on

"My Heart Will Go On"


Every night in my dreams
I see you, I feel you,
That is how I know you go on

Far across the distance
And spaces between us
You have come to show you go on

Near, far, wherever you are
I believe that the heart does go on
Once more you open the door
And you're here in my heart
And my heart will go on and on

Love can touch us one time
And last for a lifetime
And never let go till we're gone

Love was when I loved you
One true time I hold to
In my life we'll always go on

Near, far, wherever you are
I believe that the heart does go on
Once more you open the door
And you're here in my heart
And my heart will go on and on

You're here, there's nothing I fear,
And I know that my heart will go on
We'll stay forever this way
You are safe in my heart
And my heart will go on and on

 https://www.youtube.com/watch?v=8tuvz_9D7Ok

Eu, doar cu mine

Mai trecem prin starile fiintei, iar, si iar, si iar..Si toate induse de lumile de afara..Asta pina cind invatam sa urim tot, si toate, rece, si in tacere..Luam exemplul celorlalti, ii copiem si ne adaptam din mers la trecerile lumii..Desi, de multe ori fiinta interioara se revolta..Inima striga continuu, nu poti fi un mort-viu pentru ca esti viu, si moartea simturilor e un fel de auto-distrugere..Ca esti om nu masina, futu-i..
Sigur, multi ar spune ca e vorba de auto-cenzura, nu de oprirea manifestarilor inimii..Corect, si totusi enorm de greu de facut.. Adica te stapinesti cit poti, dar cind se umple paharul mai urli si tu la luna, ca sa poti continua sa suporti altele, si altele..Ca de venit vin, lua-le-ar dracii pe toate relele inapoi..Ma rog.. Oricum uitarea e musai sa fie activata cit de des posibil, ca sa nu inebunim..Totusi..Ca-cum ziceam, oameni sintem, nu masini, futu-i..
O evadare buna e in vis..In inchipuiri, fantezii, anticipari optimiste, etc..Ba chiar in interpretari optimiste ale intimplarilor-intimplate..In orice ne da sperantza autentica si binevenita..In absolut orice, aici nu exista limite.. Bine, de preferat ar fi sa fie ceva inalt si autentic, ceva care sa poata pune in umbra orice e mizerie, mojicie, nesimtzire, scirbosenie, etc..Pai da, na..De fapt asta incerc si eu  cu posturile pe blog..Sa scriu ceva care sa poata fi suficient de puternic, cit sa ma ajute sa uit, chiar daca scriu de mizeriile intimplate deja, o fac in modul ala, stiut de mine, al meu doar, si total diferit de al lor..Ca eu reinterpretez, ca sa nu ma atinga stilul lor sinistru..In fine, aici e o discutie cit pentru o viata intreaga..
Ce bun e alcoolul uneori..Iti da o stare sedata, si pac, toate dispar..Esti doar tu cu tine, si problemele tale, in oglinda..Ca si asta e o lectie invatata..Adica asta a admiratiei proprii, in care iti constientizezi  unicitatea propriilor talente demonstrate in timp, si care te reincarca cu putere..Si asta o faci invatind, cum spuneam, pas cu pas..Si asta iti da si o senzatie de arta, si autentic al eului tau, o traire estetica, privind din exterior la tine..E de bine, pina la urma, pentru ca te ajuta enorm sa stergi toate nimicniciile vietii asteia printre ceilalti.. Si te ajuta sa te simti un pic nemuritor, pentru ca te bazezi pe multe adevaruri absolute..Chiar daca ailalti gindesc gresit, refractar, sau chiar ostil..Ca, in final, impacarea cu tine e esentiala, iar la asta conteaza doar ce merita..  Ca ai invatat ca maestri ai detaliilor sint doar prostii, pe cind la analizele profunde se pricep doar inteleptii..Na..Viata cu variantele ei, din care fiecare isi extrage adevarurile dupa cit ii duce mintea..
Dar, ca sa revin de unde plecasem..Avem starile fiintei noastre, prin care trecem cum putem..Dar avem si o baza uriasa de optimism in sperantzele construite pe cite ne sint la indemina, adica pe talentele proprii.. Si oricine sa zica orice, ca e dreptul lor, dar talentele noastre proprii sigur o sa ne conduca spre un drum cu adevarat frumos..Asta cred, si asta am sa cred  tot timpul..Pentru ca eu insumi am supravietuit datorita propriilor talente..Iar de ceilalti, hm, nu vreau sa zic nimic, pentru ca nu merita..Pe parerile lor nu dau nici cit o ceapa degerata..Si asa lumea e suficient de dilie cit sa vrea sa te termine..Na..

Scirba si scirbe

Lumile se intorc spre tot, si spre ele insele..E un virtej al timpului care se rasuceste tot timpul..E  timpul intors spre el insusi..Eu aici, altcineva, altundeva..
Vorbele curg, lumile se schimba..Nimic nu e cum ar fi putut fi..Sincer, mi-e o scriba infinita de orice..

Thursday, February 19, 2015

Clipele timpului

Clipele clipocesc cu senzatii adunate in secventze..Vezi momente care au fost in siruri secventziale, care se aduna infinitezimal, inspre timpul trait..
Locurile si oamenii sint ce par ar fi fost atunci..Si asta pare atit de suficient..E confortabil totul in conformitate..Esti  tu printre tot, si toti..Tu, ala care ai fost, care esti inca, si in ale carui reactii te increzi.. Fiintza conforma cu traiectoria pe care te-ai plimbat toata viatza..Tu, ala stiutul, si anticipabilul care a trecut cum a putut, prin nestiuturile si neanticipabilele vietii..Tu, omul, cu toate ale tale, care, cum..
Stiu ca sint, iar, singur..Si sa fiu al naibii daca ma deranjeaza..Imi place..Imi place sa fiu ala care sa-i poata vedea pe ceilalti, ca de la o fereastra a vietii, asa..Ca si cind as fi in bus, noaptea, intr-un loc, la fereastra.. Ce frumos trec strazile, luminile lumilor, care le arata chipurile tuturor, fara ca ei sa stie..Ooooo..
Stiu ca nu ma vezi..Pentru ca asta am vrut, pina la urma..Ca sa fiu doar eu cu mine, si nimic mai mult..Retras, asa, cum m-am simtit ca mi-a fost bine..Invizibilul..Cel care era ascuns dincolo de cevaul ala..Omul care se ferea, pentru ca stia el de ce..Nu? Ma intelegi?
Sint la fel..Seman cu tine, cumva..Adica simtim la fel..Ne doare la fel iarna, si ne bucura la fel, primavara.. Vedem acelasi peisaje ale timpului..Si sintem la fel de vulnerabili, la toate..Nu?

Oricind si oricum

Totul pare la fel..Poate ca e asa dintotdeauna, sau poate doar mi-a parut dintotdeauna, asa..Poate doar eu am vazut asa, sau poate doar mi-am dorit sa vad asa..Poate ca totul s-a schimbat tot timpul, si poate ca nu am stiut asta..Sau poate ca..Sau ca..Oricum nu mai conteaza..Sau poate conteaza  doar pentru anumite mintzi, mai flexibile..Sau poate pentru toti cei care au fost in viata afectati de problemele mele..Pentru ca, nu, ca sa simti, trebuie sa treci prin cevaurile alea..Tot, tot ce se poate..Daca vreodata s-ar intimpla..
Am senzatia ca toate, chiar daca nu sint exact la fel, pentru ca nu ar avea cum sa fie, se schimba insesizabil.. Si ca totul e accesibil doar unui ochi format cu subtilitatile lumilor..Behehe, ehehe, toate se invirt dupa regulile stiute, sau nestiute, ale tuturor lumilor posibile, cumva, cred..
Am avut  tot timpul senzatia ca sint singur pe drumul asta, paralel, al meu..Ma simteam destul de relaxat cind stiam ca de mine depindeau toate..Si imi era rau cind vedeam ca nu era asa..Dar imi reveneam, si o luam de la capat, asa cum facusem tot timpul..Apoi reveneau starile nestiute, ciclic..Cel mai mult ma nelinisteau influentele venite fara logica, aduse de ceva care era adus de un haos nevazut..Atunci imi era o frica abisala, infipta brutal de cineva de sus care parea ca isi bate joc..Si ma durea abisal..Si ce era mai ciudat, era ca eu acceptasem tot, asa, ca si cind as fi stiut ca dintotdeauna a fost, sau ar fi putut fi, asa..Si acceptasem asa ca fiind al firescului absolut al tuturor lucrurilor, si, implicit, al meu..
Probabil ca odata simtit gustul asta al abisurilor intunecate, sa nu ma paraseasca niciodata, si sa ma raportez la el/ele tot timpul vietii mele ramase, ca un fel de durere necesara fiintei mele..Ca un fel de ceva la care sa ma raportez, fie ca vreau, sau nu, tot timpul..Un ceva care sa imi dea sens, si directie, ca un vector..E foarte posibil asta, pentru ca am simtit tot ca pe o parte din eternul ala care inconjoara fiintza..
Am constientizat si eu, divinul, asa, ca orice fiintza..Si  impreuna cu el, si abisul..Sau abisurile..Si orice as face, oricind, si oricum, stiu ca toate astea imi vor fi alaturi..Oricind, si, iar, oricum..

Sunday, February 15, 2015

Lume relativa

Oamenii  sint eroii romanului nostru nescris..Totul e imprejurul lor..Oamenii buni, rai, frumosi, uriti, destepti, prosti, toti, impreuna ne construiesc drumul in timp ce si-l  construiesc si ei pe al lor..Oamenii cu care ne conectam intr-un fel, sau altul, sufletele..Oamenii-eroi, pozitivi, sau negativi..
Ma gindesc la oameni pentru  ca, in toate intersectiile mele am vazut ca le las impresii  foarte diferite, unele chiar  de neanticipat..Si habar n-am de ce, pentru ca eu sint foarte direct si sincer (desi stiu ca nu e recomandat absolut deloc), si gindesc rational si inginereste liniar, nu am alambicari care sa creeze dileme.. Poate oi fi complicat fara sa-mi dau seama, hahaha..Ma rog, daca mi se intimpla e doar asa, cind si cind..Cred..
Dar..Ce am eu e altceva care probabil nedumereste..Si asta mi se trage de la intimplarile vietii..Eu invat mult si continuu, si o fac de multe ori cum o fac copiii, adica jucindu-ma, testind, incercind, verificind, etc..Ori lumea e altfel..Adica toti stiu ceva si sint foarte siguri pe ce stiu, sint seriosi, scortzosi, si rigizi..Iar eu, na, ii incurc..Si ei daca vad asta mi-o trag imediat..Ca nu risca sa..Si mi-am luat-o de la niste maimutzoizi de am crezut ca nu-i adevarat..In fine..Cineva mi-a zis mai demult ca n-o sa schimb io lumea, si ca tre'sa ma adaptez..O fi avut dreptate..1%, hahaha..E plin de astia cu mintea-n pantofi..Sau in alta parte..Na..

Singur pe drum

Singur pe drum..Imi suna basul si tobele de-mi zangane creierii in cap..De unde naiba  mi-a revenit melodia asta? Am auzit-o demult, dintr-o inregistrare, una de prin uimitorul secol 20-21, sau asa ceva..Ce vremuri.. Oare cum au reusit sa supravietuiasca oamenii  aia?
Ma dor oasele..Unde dracu sint? Deschid ochii..Sint  in desert..A..Eram  intr-o cursa, parca..Uite si  nava mea, facuta praf..In fine..Cum naiba ies de aici?  In  departare  se vede un nor de praf..Vine o alta nava spre mine..Ce repede vine..Mai am timp doar sa clipesc, si  sa vad cum intra in mine cu o viteza cosmica..  Mi-a  explodat toata  fiinta, si s-a facut intuneric..
Ma cutremur..Deschid ochii..Intuneric..Am visat..Ce naiba am de visez numai catastrofe? Oi fi deochiat de vreo juna pe care am refuzat-o, hahaha..Ce tare e pamintul..Sint sine metalice..Sint intr-un tunel..Cum   naiba  am ajuns in timpenia asta?  Se aude un zgomot..Vine un tren..Nu mai  am unde sa fug..Cred ca o sa mor  stupid..
Deschid ochii..Iar am  visat..Ce naiba am? Vad  cer, albastru..E bine..2 nori mici..Imprejur o  plaja, un asfintit, si o petrecere..O, da, asa merge..Asta  sper sa nu fie vis..Cu atit mai mult cu cit  blonda de pe prosopul meu e  goala..Ce  forme are..Sa mai bem un rom..Scap paharul  din mina..Blonda ma roaga  sa mai stau..Ii spun ca nu plec nicaieri..Apoi  toate s-au sters, si oceanul s-a umplut de lumina..
M-am trezit..Ce frumos..Ce mizerie, ca a fost doar vis..E tot noapte..Sint in pat..Am  visat ca am visat, ca am visat, etc..Ce bine arata  blonda..Oare cum ar fi fost ca nevasta? In fine..
Singur pe drum..De ce tot imi revine in minte melodia asta? O fi ceva..  Poate pentru ca toata viata am fost pe un drum, si am fost singur..Sau poate ca in ultimul timp parca am uitat sa mai visez..Cine  stie?