Tuesday, October 28, 2014

Destine legate

Luam decizii in viata, care ne duc pe anumite drumuri..Apoi, uneori, ne gindim, ca, totusi, ce ar fi fost daca, atunci, demult, am fi ales altfel? Si, de multe ori ma zbat sa gasesc o metoda de a anticipa, intr-un fel, viitorurile posibile..
Cineva spunea mai demult ca oamenii normali stiu ca anumite lucruri sint imposibile, iar alti oameni, mai diferiti nu stiu asta, si descopera tot felul de chestii care propulseaza omenirea brusc, inainte..
Mai demult am intilnit un nene care imi povestea ca gasise o metoda ca sa prevada diferite variante de cum ar evolua viata lui, daca ar fi facut un anume lucru..Am crezut ca e un sarlatan, pentru ca viitorul e complet alb, orice ti se poate intimpla, sint atitea variabile, ca nici cel mai puternic computer nu are cum sa calculeze asa ceva..Dar el mi-a povestit atit de convingator despre felul practic in care a facut experimentele alea, ca am zis sa imi faca si mie un test, ca sa ma conving..M-am dus la el acasa, si am dat drumul la toate..El mi-a explicat ca pot ajunge intr-o varianta paralela a existentei mele..Bun, sa vedem..Totul a fost ok..
Din casa lui m-am trezit, cum naiba, pe holurile liceului meu, imbracat in uniforma..Idiotul ala ma dusese in trecut..Mi-a placut la inceput, dar, pe urma, cind mi-am dat seama cit de nasol fusese, am vrut sa scap.. Era vremea lui Ceashca, aceiasi profi, probleme, colegi, etc..Citeva zile am retrait toate chinurile tineretilor, dupa care am reusit sa revin la punctul de plecare..Inapoi in casa tipului..Toate obiectele aratau altfel..Cred ca ma intorsesem pe o alta varianta a destinului meu..Bine, dar de ce erau schimbarile astea? L-am intrebat pe tip ce se intimplase..A zis ca nimic, totul era la fel..
Mai tirziu, si orasul parea schimbat..Cred ca am nimerit intr-o alta varianta de lume paralela, ori a lui, ori a altcuiva, ori naiba stie a mai multora poate, in acelasi timp..Habar n-am, da e ciudat, ca mi se mai intimpla, uneori sa vad pe strada cite un tip, sau o tipa care imi par cunoscuti, si, care, si ei par sa ma cunoasca, dar, pe care mi-e jena sa-i abordez..In fine, imi iau curaj, si data viitoare intru in conversatie cu ei..Poate am putea deveni chiar prieteni..

Sunday, October 26, 2014

Treceri printre infinituri

Se spune ca substantele lucrurilor, profunzimile acelea simple care stau la baza tuturor explicatiilor complicate, sint invizibile..Sint ascunse bine dupa detalii, si se arata doar asa, cite putin..De asta lumea nu le sesizeaza, si le amesteca cu celelalte..De fapt, nici nu le-ar putea descoperi decit dupa un sir lung de analize si sinteze bine facute..
Si invizibilul asta, asa cum era el, totusi, crea imprejur un fel de cimp psihic, care afecta oamenii, asa cum cimpul magnetic variabil crea curent intr-o bobina..Doar ca la oameni, cimpul asta misterios ii facea sa-si puna intrebari, si sa caute raspunsuri..Si ce era interesant era ca, cu cit oamenii cautau mai mult, si mai avintat, descopereau unele raspunsuri care si ele, la rindul lor, generau in cascada alte, si alte intrebari.. De aici, probabil, s-a nascut ideea ca cunoasterea este infinita, si ca noi, simpli muritori nu vom sti niciodata suficient de mult cit sa ne justifice numele pe care cam cu arogantza ni l-am dat singuri: sapiens..
Bine, acuma nici nu ne putem pretinde sa ne dam atot-cunoscatori, sau sa ne minimalizam..Sintem pe un drum al cunoasterii..Avem in spate o istorie, si in fata o alta istorie nescrisa..Iar in noi exista doar clipa de acum, cea relativ eterna in infinitatea ei mica..
Sintem momente doar..Destine nanometrice eliberate in lume..Ochi, sentimente, si picaturi de ratiune pe care le primim, si le dam..Infinituri mici ratacite printre atitea infinituri mari..Treceri prea rapide si variante posibile dintr-o felie mica-mica-mica de timp..

Saturday, October 25, 2014

Singuratatea absolutului

E a treia zi..Azi m-am simtit parca mai aproape de mine ca niciodata..M-am pipait sa simt pielea pe piele, si am reusit sa simt in acelasi timp si mina si piciorul..E mai bine ca ieri..Cred ca imi revin..
Acum fix trei zile am iesit sa ma plimb..Totul era ok..Doar oamenii lipseau..Am crezut ca e un spectacol, sau o adunare, undeva..Apoi m-am dus sa-mi cumpar mincare..La mall toate erau deschise..La fel, nimeni.. Am crezut ca visez..Nu se poate..Asta era un scenariu dintr-un film prost, si imposibil, pe deasupra..E o dileala..
Si asa nu eram un tip sociabil, mai bine ca nu e nimeni imprejur sa se mai holbeze..Dar nu are cum sa existe asa ceva..Cum naiba sa dispara toti? Si eu cum de mai sint? Au fugit? Unde?
De 3 zile mi se invirt prin cap toate absurdurile posibile..Am analizat tot..Am vazut toate abisurile..Nici o varianta de raspuns..Ce dracu sa fac? Sint singur..Pot sa fac orice..Sa ma duc oriunde..Am totul gratis..Sint cel mai bogat din toti..
Linistea e sinistra..Mi-e frica..Daca ma pindeste cineva? Nu pare..Toate sint indiferente..E o toamna calda.. Un anotimp mort..
E a treia zi..Noaptea trecuta am visat numai timpenii..Miine ma duc sa caut oameni..E prea mult..In ce an sintem oare?

Asteptare

Lumea e o intimplare..Viata e o asteptare..Drumul e o intimplare..Orice poate fi orice..
Stam pe un peron, undeva intr-o gara din lumea asta..Asteptam un tren..Nu stim care dintre toate, care vin de undeva, si se duc undeva..Un tren care sa ne duca intr-o alta gara, de unde sa luam un alt tren..Si traim asteptind si pe acest peron, si in tren..
Uneori iti vine sa te urci in toate trenurile si sa strigi..Dupa care iti dai seama ca ipocrizia celorlalti iti va arunca o privire sinistra..Si atunci iti iei drumul si intimplarile pe cont propriu..Iti asumi esecurile inainte ca sa se intimple, ca sa nu ai deziluzii..
In sala de asteptare e bine..Rasfoiesti o revista, mai citesti un capitol dintr-o carte, asculti muzica..Si uite asa trece timpul..Si cu el, si noi..Peste 100 de ani ne vor fi uitat complet, toti..Ca pe atitia altii..

Thursday, October 23, 2014

Evolutie si logici

Cred ca ce m-a marcat in ultimii ani a fost lipsa de comunicare..Nu stiu, parca n-am mai reusit sa ma conectez cu nimeni..Cind incepeam un alt job ma concentram sa invat tot ce imi trebuie, timp in care incercam si sa-mi fac prieteni noi, sa spun, sa discut, etc..Dar, nu prea a fost sa fie..
Tin minte cind eram in clasa 9a la inceput, la liceu, ce greu mi-a fost, oooo..Era enorm, profii duri, colegii cam aroganti si indiferenti, si cantitatile alea uriase de date de memorat, din toate stiintele..Cu memoria stateam, si stau inca, foarte bine, dar nu puteam sa invat lucruri asa, disparate..Si atunci am incercat sa gasesc o metoda practica, si asta a fost sa construiesc diferite "logici" ca un fel de fir flexibil care sa uneasca intre ele toate datele astea..Ajunsesem expert la un moment dat, si eram foarte mindru de propria-mi metoda, desi, dupa un timp o aplicam mecanic ca ma cam plictisisem..A fost ok, ca m-a ajutat mult, chiar daca asta nu m-a facut un elev model..Pentru ca nici nu vroiam sa arat ca-s mare si tare, sau ca pot, sau ca vreau, pentru ca, daca te vedeau asa, profii te-ar fi obligat sa inveti mai mult, si mai mult, ca sa te duci la olimpiade, etc..Iar mie, in lenea mea universala imi convenea mai mult statutul meu de mediocru, o pozitie care imi dadea si liniste pentru gindurile mele proprii, dar si o detasare, din care puteam sa observ mai bine lumea..Mai erau momente cind mai reuseam sa conversez cu unii, din ce-mi placea mie, sa aflu multe, dar si spun multe, sa schimbam idei adevarate..Atunci era uimitor, si imi placea ca ma punea pe ginduri, si pe exersat alte variante de logici..
Si, in liceu, cum spuneam, am invatat mult..La un moment dat ma intrebam, oare cit mai e de invatat, ca deja stiu destule..Dar, a venit si facultatea, unde stiintele erau mai aplicate, si mai fine, sau mai subtile..Si aici am avut o alta revelatie, ca lumea e plina de mistere, totusi..Dar, si aici, am fost un student mediocru, pentru ca, la fel, era enorm de memorat, ca in invatamintul romanesc de atunci..Si aici mai era un avantaj, ca aveai alt statut, erai mai liber, si iti faceai prieteni mai adevarati, intr-un fel, pentru ca nu mai erai obligat sa accepti orice, prieteni cu care vorbeai cite in luna si in stele..
Apoi, cind am inceput sa lucrez, lucrurile iar s-au schimbat, pentru ca aici erau altfel de relatii intre oameni.. Era mai nasol ca in liceu, dar m-am adaptat, zicind ca o sa ma concentrez pe invatat de chestii profesionale.. Asta tot asa, cu metoda clasica de a descoperi logici noi..Desi, vedeam ca in timp lucrurile intra intr-o rutina cretina, din care nu prea puteam iesi decit cautindu-mi un alt job..In fine, joburile la mine s-au schimbat ele singure, nu a fost nevoie sa ma agit prea tare, in perioada asta cind economia nu prea a mers..
Ce va fi sa fie, naiba stie, poate o sa mai am un numar mare de joburi de acuma incolo, unde iar o sa am de descoperit logici noi..Asta e, nu ma pling pentru ca imi si plac situatiile noi si interesante..Evoluez si eu cit pot, singur, si pe cont propriu..Si toate astea datorita perioadei din liceu, asta sigur, pentru ca atunci mi s-au aratat foarte multe..Cite amintiri..Si cit de multe sint de spus despre cite au fost..E de bine, pina la urma, cred..
PS Aici am folosit ideea de "logica" in sensul meu propriu, nu e logica matematica, filosofica, etc:) Si inca ceva, nu am fost la nici o reuniune a colegilor din liceu si facultate, nu ca mi-ar lipsi, desi recunosc ca ar fi interesant sa-i vad cum s-au mai schimbat..

Evolutie si impostura

Am revazut citeva emisiuni-discutii cu diverse personalitati, si m-am pus pe ginduri..CTP spunea multe chestii interesante, lucruri technice aplicabile la om si societate; de ex, ca, in stiinta gradul de impostura e foarte redus, pentru ca aici trebuie sa spui lucruri precise, pe cind in stiintele umanistice, se pot face multe invirtiri, interpretari, adaugiri, destul de greu de probat stiintific..Sigur, poti spune ca nu poate fi decit asa, pentru ca natura umana e una foarte schimbatoare..
Tot ce se poate, dar impostura sociala inca e uriasa, pentru ca multi ocupa locuri absolut nemeritate..Eu sint inginer, dar am avut niste sefi de toata mila, de cele mai multe ori, lucru absolut penibil, pe care nu prea l-am suportat, si asta s-a vazut in atitudinea mea..Evident ca am pierdut, pentru ca ala avea in mina puterea de a ma concedia, pentru ca profesional era fix un mormoloc cu care nu se putea comunica..
La asta ma gindeam, daca s-ar putea produce cit mai repede o evolutie a societatii, care sa nu mai permita diferite forme de impostura..Ma rog, asta e o utopie mai degraba..Dar, cine stie, acuma evolutia e exponentiala, de cind cu technologiile astea noi..Ar fi o problema daca si impostorii ar evolua, si ar deveni mai subtili, si ar sti sa pacaleasca si o societate avansata..

Tuesday, October 21, 2014

Esuat in vis

Cred ca iar sint in vis..Dar nu stiu cum sa verific..Sint intr-un labirint..E solid, inseamna ca e adevarat.. Deasupra e deschis..Se vad stelele..Bun..Ce am de facut? Sa ies..Ia sa vad daca pot urca zidul..Peretii parca sint de sticla..Mai bine alerg, si trebuie sa ies..Ce idei ciudate am..De fapt, mmm, e corect, cu cit alerg mai mult cu atita scurtez timpul..Uite o gaura in zid..Poate asta e..Clar o sa intru in ea..Si iesirea pare ciudata, seamana cu intrarea dar cu susul in jos..Hm..Gata, ma duc..
Ma doare capul..Am trecut prin tunel, si la iesire era totul cu susul injos, si am cazut in cap..Ce timpenie.. Oricum e bine ca gravitatia e aceeasi..Ca daca era, mmm, de jdemii de ori mai mare o beleam..Asa sint intreg..Buun..Acuma ce fac? Dar unde sint? Si asta tot labirint e..Si deasupra tot stele..Sa mai caut un tunel.. De fapt cine stie ce nebuneala o sa mai fie..Da tre'sa incerc, altfel risc sa nu mai ies de aici..Da cum naiba am intrat? Nu-mi aduc aminte..Sigur nu visez..Ia sa ma pisc..Auuu..E real..
Mi-e somn..Am obosit..Ma culc..Poate visez ca o sa ies..Si cu ce ma ajuta asta?
Am citit mai demult o povestire cu cineva care era prizonier intr-un vis..Si el nu putea iesi pentru ca nu era visul lui, era al altuia..Hmm..Ce timpenie..Mi s-a parut absurd..Dar, de fapt si absurdul asta cine stie, poate ca e normalul normal, dar pe care nu il intelegem noi, si sarim repede sa-l etichetam..De fapt cind am iesit in tunel invers, parca tot absurd putea fi, dar a fost real, ca am cucuiul..Ah, si daca absurdul e real, poate ca toate-s pe dos..Si atunci poate ca absurdul din povestirea aia e real..Poate e realul de aici..Aaaah..Sint prizonier in visul altuia? Vreau sa ies..Cred ca e imposibil..Stau aici, ce sa fac..Am esuat..Robinson ma cheama..Al cui o fi visul asta?

Sunday, October 19, 2014

Vis

Gesturile s-au intors, cuminti, ca reflectate de oglinzile celorlalti..S-au adunat unul linga celalalt, s-au luat de mina ca intr-un sir continuu si previzibil..Apoi traiectoria s-a curbat la un capat, mai mult, si mai mult, pina cind capetele s-au atins..S-a format cercul, cu unele imperfectiuni, care s-au corectat singure..Toate au ramas in asteptare, un timp, apoi cercul a inceput a se roti din ce in ce mai repede..A parasit pamintul, si s-a ridicat ca intr-o decolare programata..A ramas la inaltime, si-a redus viteza unghiulara, pina s-a oprit..A ramas concentric cu soarele, ca intr-o alta varianta de stea, cu luminile colorate pilpiind ca intr-un joc programat al destinului atitor nestiuturi, cindva lucioase..
Apoi am privit spre imprejururi..Tot ce imi fusese inauntru acum se desfacea in fisiile pe care realitatea mi le arata, incet, si sigur..Ce frumoasa era marea..Cind luna isi reflecta imaginea prelung, si tremurat..Cit lichid era dincolo de marginile ei abia zarite..Cite povesti s-ar fi putut spune doar acum..
M-am ridicat de pe bolovanul pe care statusem tot timpul asta..Ce ciudat..Aveam parul alb, lung, si barba la fel..Eram imbracat in alb, o tinuta de care parca imi aduceam aminte ca o vazusem demult, intr-un vis.. Am facut citiva pasi pe nisip..Simteam toata asprimea la talpi..E adevarat, pina la urma..
Am deschis ochii, iar..E la fel de intuneric..Pe perete vad urmele in dungi ale strazii..Semaforul si-a schimbat iar culoarea..E verde acum..Ca sa devina oranj, si rosu..Si iar verde..Am visat..Ce vis curios, pina la urma.. Ma duc sa-mi aprind o tigara, si sa incerc sa inteleg..A fost frumos in lumea din vis..

Bilci ieftin

O intimplare e ca sint, asa cum e o intimplare ca esti, sau ca sintem, toti, acum..Lumea e o intimplare.. Sintem fiintele norocului, pina la urma..
M-am mai plimbat pe falezele timpului..Asa cum ma plimbam cind eram tinar..Si am descoperit atitea, cit de multe pe care nu le vedeam, atunci..Ce uimitoare e lumea asta care acuma ne apare atit de schimbata..
Sint un trecator doar..Care priveste asa cum simte..
Lumea e un bilci colorat, cu atitea promisiuni fara acoperire..Iar noi trecem pe linga toate, le privim, si acceptam pe cite putem..

Saturday, October 18, 2014

Omul privirilor

Iubesc si eu, in felul meu, asa cum iubesc, toti..Privesc la ce este, si ma gindesc, de ce, cum, si in ce fel..Dupa care ma atasez de firi intimplate, sau de oameni, asa, ca si cind..Si ma las purtat de unele povesti, ca si cind ar fi ale mele, proprii..
Stiu, ca nu e adevarat pina nu se adevereste..Dar eu ma las dus inainte de anumite lucruri in care chiar simt ca..Stiu ca nu e cum ar trebui, sau ca, sau cum..
Tu ma poti foarte usor impresiona, stii asta, pentru ca, na, asa sint eu..Dar conteaza si povestea, cea care sa fie deschisa tuturor privirilor..
Habar n-am, sint si eu un trecator printre toate..Omul om care inca nu stie ce simte..Care te priveste curios, asa..Cu tot ce e el in ce e..

Omul timpurilor

Cred ca sint omul firescurilor..Te inteleg daca imi explici..Stiu ca nu sint cel mai bun dintre toti, dar inteleg, asa, printre rinduri, pe cuvint..Si te rog chiar, sa ma crezi, desi, na, stii ca nu sint omul descrierilor..Dar am si eu, calitatile mele, proprii, fara sa ma laud..
Cred ca sint si esuat, cumva, pe unele faleze, recunosc, ca mi se intimpla asta..Dar sint inca atent, asta orice ai crede..Am prieteni delfini cu care m-am jucat, mai demult..Habar n-ai ce fabulos e sa te te agati de aripa lor, si sa te lasi purtat printre ape..Pentru ca ei ei chiar iti pot fi prieteni..
Ah, cite amintiri frumoase ale unor vremuri trecute..

Lumea lumilor

De fapt, vezi, poate ca iubirea are ochii ei, si gesturile, si toata fiinta ei..Poate e in ce simte ea, si in ce iti explica atitea, si atitea..Poate e in felul in care se imbraca, in felul in care se fardeaza, in felul in care iti vorbeste, atunci, cind e atit de serioasa..Sau poate e in felul in care te priveste atunci cind ii spui ceva.. Sau e poate in ce simte, atunci cind tace..
Poate ca iubirea e un loc al amintirilor impreuna, nu stiu..Ca atunci cind te doare ceva, si il spui, ca sa te stii inteles, asa, ca sa fie adus aici, ca si cind ar fi ceva de o importanta cruciala..Ca sa il poti exhiba, asa, fara rusine, in fata tuturor..
Iubirea, pina la urma e o durere? Pentru ca, daca ma gindesc, oho, e cu multa suferinta pentru ca e si cu neintelegere, ca na, eu, ca fiinta, am fost intr-un moment in care, parca, nimeni, nimanui, nimic, etc..Si m-am simitit pierdut complet si ireversibil..Ca si cind as fi fost complet abandonat..Singur..Atit de singur, oho, cit sa urlu la spatiul intergalactic..Trist..Ca eu doar, cu mine, asa, vorbind la stele..
Vezi, in final sint si eu o varianta de om, cu cite bune, sau rele..De fapt, pina la urma, cine sint, de fapt? Si ce am sa spun secolului asta prea plin de atitea? Eu, omul asta mic si sincer..
Pe strada au trecut multe masini..Le-am vazut, si m-am mai gindit la cite, si cite..
La ce te mai gindesti? Mai zi-mi si mie, ca sa vad daca ne sincronizam..

Viata iubirilor

Iubesti asa cum esti..Iubesti ce esti, ce simti, si in ce te regasesti..Iubesti fiinta ta reflectata simetric, in oglinzile colorate ale societatii..Un alt eu in care, oricind sa te poti dizolva, fara nici o parere de rau, sau regret..
De fapt, cind iubesti, o faci pentru ca ceva din tine isi doreste asta..Partea aia a ta nearatata niciodata lumii, cea sensibila, si delicata, ea iubeste, si vrea sa vorbeasca unei alte parti nearatate lumii..Ea, partea aia nevazuta vrea sa comunice, sa se imprieteneasca, si sa isi traiasca viata ei, proprie, impreuna..Chiar daca, de multe ori, tu, dupa atitea neimpliniri, ii explici ca nu exista o prietenie adevarata, si sa se potoleasca..Ba chiar strigi la ea, te agiti, ii vorbesti, ii explici iar, si iar..
Apoi asculti Streets of London, Annie's song, Perhaps love, si ea revine iar, cu argumente, sa te inebuneasca de cap..Ca uite, vezi, mai exista sentimente, si sensibilitate, si tu ar trebui sa faci mai multe..Si, vezi, ii cedezi cind o vezi atit de hotarita, si te arunci iar intr-o alta posibila relatie..Care, na, tine poate, un timp, cit ii e dat..
Apoi te mai intorci la tine, si la ce ai fost, ca sa iti dai un timp de gindire, si de meditatie..Dupa care o iei de la capat..Pentru ca asa e viata, nu? Viata e o lupta intre toti, cu toti, si toate, ca sa fii cit poti, si cum poti..
Perhaps love is like life..
Iubesti cum esti, cum traiesti, si cum crezi ca vei fi, poate..Si traiesti cum toate ce vor putea fi, chiar vor fi, asa, cum ti-ai fi dorit..Uneori iti mai amesteci iubirea cu viata, pentru ca asa se intimpla, in lumea asta a fiintelor imperfecte..

Privirile trecutului


Viata e o suma de intimplari traite si simtite pe pielea noastra..De fapt, viata e o intimplare, pentru ca daca existam e un noroc al trecutului, al faptului ca doi oameni s-au intilnit, si ne-au nascut, si crescut..Si un alt noroc e faptul ca am supravietuit, dincolo de toate..
Am revazut iar Gara pentru doi, partea a doua..Si ma gindeam la povestea asta un pic tragica, a intilnirii celor doi, absolut intimplator, intr-o gara..Dupa care a aparut un amor, care s-a pastrat in timp..
Eu nu prea ma pricep la amor, pentru ca l-am invatat asa, din filme, sau din intimplari..Sint un timid, totusi, care nu vrea sa deranjeze oamenii, si de asta, si in amor nu am avut curaj..Nu priveam oamenii in ochi, pentru ca imi era si frica, si jena, de multe ori..
Tin minte ca atunci cind ma intilneam cu o prietena eram uimit de faptul ca ea chiar era cu mine, atunci, si o vedeam de aproape, ma uitam la fata ei, la ochi, nas, gura, miini..Era atit de uimitor..Ea respira, vorbea, privea, alaturi de mine..Noi comunicam si ne simteam chiar impreuna..Mi se parea fantastic, si eram atit de mindru ca imi venea sa ma urc intr-un copac si sa strig la toti: Baaai, voi acestia care existati acuma, sinteti praf in vint, nu stiti nimic, si niciodata n-o sa stiti! Atunci chiar simteam ca am puteri supra-omenesti, si ca sint de fapt, si de drept, metafizic..
Nu pot sa uit cum, dupa  lungi discutii pe diferite teme, ea  ginditoare, ma privea asa, intr-un alt fel decit ma priveau ceilalti, ca si cind eu as fi fost translucid, si ar fi vazut ceva, dincolo..
Dar, prieteniile se duceau si ele, asemenea prafului in vint..Si eu ramineam singur, iar, ca sa ma mai gindesc, un timp, la altele legate de viata..Apoi imi aminteam de acele priviri care aveau in ele, parca, toate durerile si fericirile nespuse ale lumii..Si asta ma urmarea un timp..De fapt, cred ca si acum imi aduc aminte de tot ce am trait atit de frumos, atunci, pe vremea cind eram naiv, si determinat..

Lumile visatorilor

Multi oameni se raporteaza la repere sociale, si isi definesc succesul prin ele..Unii au facut bani, altii cariere, altii drumuri prin viata..Unii se leaga de anumite trecuturi intr-un fel, sau altul..Sigur, e dreptul lor sa creada in orice, dar mie mi se pare ca altceva e important..Adica tu, ca om, cine esti tu, de fapt? Ce ai cautat, ce ai urmarit, ce ti-ai dorit, cit ai reusit din ce ti-ai propus? Si, dincolo de toate, ce valori ai, de fapt?
Drumul autentic, prin viata asta nu e usor de analizat, pentru ca depinde de foarte multe necunoscute..Sintem copiii destinului..Sau al intimplarilor, poate..
Eu am crezut intotdeauna ca lumea asta e construita de visurile visatorilor autentici, pentru ca doar ei au stiut sa construiasca adevaruri posibile..

Destine destinate sau nedestinate

Cred ca mi-ar fi placut sa fiu invizibil, cel transparent prin care sa poata privi toti fara sa ma vada, atunci cind eu ii priveam pe ei..As fi vrut sa stau pe un scaun, la geam, intr-o plimbare de noapte cu busul, prin oras, si sa admir lumea, asa cum e ea, sa-i descopar cit mai multe fete dintre cele pe care le arata, sau nu..
Ma gindeam de multe ori cum au evoluat toate..Cum s-au transformat, cum s-au schimbat, cit de mult a ramas din cele bune din trecut..Nu sint nostalgic pentru ca trecutul oricum s-a evaporat deja, si noi traim acum, dar imi imaginam uneori daca valorile din trecut s-au transferat, cumva, in prezent, sau daca a ramas, si cit, din ele..Stiu ca lumea a incercat intre timp o simplificare-esentializare a lumilor trecute, si poate si o complicare intr-un fel, a unor substante care inainte erau doar la inceputuri..
E mult de spus..Acum technologiile ne dirijeaza viata, si pare ca noi devenim anexe in drumul asta al socialului..Desi, poate ca asta e doar o aparentza, una din multele vizibile, sau doar posibile..Aveau dreptate scriitorii de SF, sa-si puna probleme de constiinta a sufletului intr-o lume din ce in ce mai robotizata, si indiferenta..
Eu sint un tip technic, si avansul asta al dezvoltarilor ma incita-excita, pentru ca deschide posibilitati uriase si incredibile..Dar, ce ma irita e faptul ca gindirea celor ce ne dirijeaza e una depasita, ingusta, si, dupa mine, absolut primitiva si dezgustatoare..Dar asta e, constiinta lor se pare ca e ramasa undeva in urma..Iar progresul are mare nevoie de deschidere, de idei si variante noi, pentru ca asa este realitatea de acum..In fine..
Dar, cum spuneam la inceput, cred ca as vrea sa fiu transparent, ca sa pot privi lumea exact asa cum e ea.. Sa-i vad pe oamenii reali cum isi traiesc vietile alergind dupa o zi de miine, si uitind de ziua de azi, ca si cind nu ar fi existat niciodata..
Vezi, viata noastra cea scurta e o suma de clipe-trairi care ni se intimpla chiar acum..Si e la latitudinea noastra sa stim sa ni le facem prietene..Altfel, viata ni s-ar duce anost, ca intr-o alergare dupa iluzii himerice, facuta zi de zi, fara sa stim prea bine ce ne dorim din tot ce ne ofera, acum, timpul..

Friday, October 17, 2014

Educatie, formare, si corectare

Vazui iar "Gara pentru doi" pe youtube, a cita oara oare, si mi-am adus aminte de vremurile de atunci, cind eram mic, si l-am vazut prima oara, la cinema de cartier, din micro 19..Eram cu parintii mei, si cu o familie vecina de palier, si toti erau impresionati de film, de actori, de poveste, desi mie, atunci, nu-mi spunea prea mult altceva decit o poveste de amor intre doi babalici cam ciudati, si care traiau o intimplare oarecare a vietii lor..
Acuma, la oarece ani distanta m-am gindit ce era, si cum era totul atunci, cum erau vremurile, oamenii, si cum eram si eu..Am inteles ca in ciuda greutatilor si a lipsurilor de tot felul, oamenii au iubit la fel, au trait dupa cum gindeau, si si-au continuat vietile cum a putut fiecare..Si asa s-a intimplat si cu mine, ca si cu toti ceilalti.. Toti am supravietuit, si am incercat sa ne umplem timpul cit mai mult, si cu cit mai mult bine posibil..
Oare cit timp mai am de trait de acuma incolo, nu stie nimeni..De ce am trait nu i-a pasat nimanui, pentru ca amintirile mele inseamna ceva numai pentru mine, eu  le-am facut asa in minte, si doar eu le inteleg de fiecare data cind ma intilnesc cu ele..
E adevarat ca am prins alte vremuri, pe care le stiu doar cei care le-au trait..Dar cred ca era totul atunci mai clar, si mai structurat..Poate ca timpurile erau mai simple, era mai putina informatie, nu era internet, si sansa de a invata ceva interesant era doar dintr-o stiinta, daca te-ar fi pasionat..
Si ca tot zic de filme, a fost o perioada in liceu, cind am vazut filme pe casete video aduse din west..Cam atunci am inteles cum e cealalta societate, cea pe care o stiusem doar din auzite..Si-mi placea sa ma gindesc cum ar fi sa o pot vedea..Acuma, dupa 89 am vazut-o cu totii..Si ne gindim daca e chiar asa cum ne aparea noua in minte..
Si mi-am mai adus aminte de cum erau relatiile amoroase tot atunci..Nu ni se spunea aproape nimic despre amor, sex, baieti, fete, anatomii, psihologii, etc..Iubirea ne era aratata doar prin poezii, imagini de arta, sau analize filosofico-super-sofisticate, aproape nimic palpabil, totul la niveluri de idei inalte, pe care nu le intelegea cam nimeni..Si totul transforma fiinta celui de sex opus intr-un fel de statuie fara soclu, un fel de model teoretic si intangibil pina la urma..
Cred ca chestia asta cu educatia idealista m-a facut sa vad lumea intr-un fel putin deformat..Dar, asta e, nimeni nu e perfect, in timp am mai corectat unele erori de input..Dar mai am de lucru, inca..Nu stiu cit ca nu m-am scanat in totalitate..Mai corectez si din mers, cit si cum apuc..
PS Si mai e o chestie..E adevarat ca noi am fost obligati sa inghitim niste teorii cam contorsioniste despre educatia sentimentala, si asta ne crea niste bariere maaaaari..Dar ma uit acuma la cum e mare parte din partea feminina, pe strada..Lumea e aranjata, apretata, fardata, coafata, alambicata, ca parca toti si toate joaca un rol,  continuu pe scena asta a strazii..Si, atasat si asortat totul, evident, cu niste miscari repezite si cam haotice..Hm..Parca nici asa nu e bine, ca orice fel de exagerare arata carentze la mansarda..Sau poate sint io cam vetusto-depasit..Sau ceva..

Saturday, October 11, 2014

Eforturi si reusite

Cred ca cel mai greu lucru din lume e sa creezi ceva bun, care sa fie al tau, propriu, si care sa placa si altora, citi or fi, asta pentru ca iti trebuie multe calitati, si o munca enorma..Plus ca iti trebuie si o stare speciala, o efervescenta a cuvintelor si ideilor care sa se lege intre ele intr-un fel care sa dea senzatia de firesc..Iar ca ceva sa fie bine scris iti trebuie, dincolo de stil, expresii, metafore, vocabular urias, intelegeri profunde, dincolo de toate astea iti trebuie idei..Altfel, fara idei, o scriitura e o chestie de pierdut timpul asa, pur si simplu..Iar ideile trebuie sa fie ADEVARATE, nu timpenii care iti trec prin cap asa cum ii trec oricui..Iar un scriitor e cu atit mai mare cu cit scrie mai multe, si mai autentice..
Am scris astea pentru ca s-au dat premiile Nobel pentru literatura, iar de la noi a concurat si Cartarescu..Am citit ceva de el, mai demult, si evident, omul are metode si stil modern, dar nu are idei, cel putin eu nu le-am gasit..In fine, el are meritele lui, dar nu prea mi-a placut ce am citit de el..In fine..
Am vazut ca Nobelul pentru chimie a fost luat si de un nene fizician de origini romanesti..Foarte frumos, bravo lui..Ma gindesc ca de acuma avem mai multe motive sa ne dam mari..Acuma e bine sa avem asa un fel de mindrie nationala, dar temperata, ca nu ne comparam in nici un fel cu rezultatele celor din west..Ne trebuie mai mult curaj, si efort..Ca munca l-a creat pe om, asa se spune..Si toate au evoluat in timp, pas cu pas, metodic..Sint multe de spus..

Wednesday, October 8, 2014

Stilizari

Au crescut toate distantele..Apropierile inseamna de fapt departari mult mai subtile si profunde..Imaginile se vad micsorate, si rasturnate, ca printr-o lentila ciudata..Am ramas singur, in mijlocul drumurilor ca sa mai privesc, in spate, zilele fericite..Apoi mi-am luat toate amintirile in boccea si am pornit-o iar, spre zarile misterioase..Sint ultimul dintre cei ramasi..Se lasa amurgurile..Miine vor veni restul zilelor..
Tacerile au tacut iar..Nu mai vorbeste niciuna..Orizontul s-a redus la o simpla linie..Soarele e doar un cerc..Oamenii sint segmente dezarticulate..Cerul s-a decolorat..Am uitat..

Friday, October 3, 2014

Doruri

Cind, in ciclul asta al starilor trece dezgustul, mai vine parca o stare difuza, ca o durere de prin adincimile sufletului..E ca un fel de dor suprem, ca un castel urias facut din caramizi doruri mai mici..Pentru ca e un dor de orice, si de oricind; de trecut, de valori, de adevar, de amintiri, de oameni, de sentimente, etc..
Societatea asta modernizata e deja robotica in tot..Pare ca a trecut peste tot ce e omenesc..A calcat in senile urma de sensibilitate ramasa, si a incercat sa stearga din noi tot ce credeam ca eram..
Si peste toate a venit si criza asta economica care pare ca nu se mai termina..De asta au si aparut atitea barbarii moderne, cred..Pentru ca situatia a dus la multe instrainari..Am esuat pe tarmurile nestiuturilor din noi, si asta inca nu a inceput sa doara asa cum ar trebui..
Am ascultat o melodie care spune, cumva, chestia cu dorurile..Suna si ca un strigat ascutit al unei pasari care, de undeva de sus vede cum se schimba spatiile..