Wednesday, May 21, 2014

Drumuri risipiri

A trecut si asfintitul asta..A fost la fel de spectaculos, cu toate luminile lui de culori calde si amestecate..Miine va veni un alt rasarit..Dupa care alt apus, apoi alt rasarit..Zilele vor urma noptilor, si noptile, zilelor.. Pamintul va mai merge un pic pe traiectoria lui..Galaxia se va mai roti putin, in drumul ei spre Andromeda.. Toate se vor misca pe drumurile lor calculabile..
Prin societate nu prea putem anticipa drumul..Viata ne va determina sa alegem, sau sa acceptam anumite lucruri..Prea putine ne arata ce va urma..Poate ca miine viata se va schimba complet..Sau poate totul se va schimba mult mai tirziu..Poate nimic nu se va mai schimba..Poate vom trai o mare fericire, mai devreme, sau mai tirziu..Sau poate o mare tristete..
Oamenii au ramas la fel..Doar spatiile dintre ei s-au contorsionat, si se transforma mai repede..Simtim asta tot timpul cind ne miscam printre ei..Si ei simt la fel, cred..Iar noi toti, cu toate spatiile astea, ne mai adunam uneori, in cuvinte, si notiuni..Si, asa adunati, mergem inainte risipindu-ne pe drumurile vietii energiile, si cuvintele..

Friday, May 16, 2014

Reflectiile ploii

Se mai aude rapaitul ploii..Doar ploaia pare ca a mai ramas linga mine..E suverana lumii..I-a alungat pe toti.. Oamenii au fugit chiar de la inceput..Au lasat orasul singur..Orasul cu luminile lui colorate, si reflectate de strazi, si trotuare..E bine..Dincolo de ritmurile picaturilor e liniste..Liniste ca aceea dintre 2 ginduri..Linistea care se aseaza noaptea, cea atit de profunda, de pare ca a venit dintre vaile planetelor pustii direct aici.. Linistea misterelor..Abisul colorat al amintirilor universurilor nestiute..Linistea meditatiei adinci..
Apoi a revenit iar cintecul ploii..Lichidul a colorat strazile cu reflexii, iar..Viata e inca in asteptare..Miine va veni o alta zi, cu alte lumini..Acum e doar o clipa de trecere..

Wednesday, May 14, 2014

Olimpiada vietii

E o mare uriasa, de pamint, imprejur..O mare solida, cu valuri fixate in stinci de atitea vinturi, si ploi, cite au putut aduce anotimpurile..Pina departe..O mare infinita, si dominatoare, oprita doar de linia infinit subtire a orizonturilor circulare..Ce ciudat..Suna poetic, o mare construita dintr-un lichid solid..De fapt, aici e un amestec de notiuni, sau o schimbare a intelesurilor..In fine, ce mai conteaza..Poate ca sensurile sint construite doar de noi, ca sa putem abstractiza, si lucra cu notiunile, ca sa intelegem ceva din ce exista.. Si poate ca sensurile astea sint asa doar aici..Poate la capatul marii e un pamint lichid..Sau poate un pamint solid, de alta consistentza..Poate ca dincolo de orizontul asta vizibil e cu totul altceva, inca nedescoperit..Un loc in care nu mai exista sensuri fixe, ci fluide, care se amesteca incontinuu, ca intr-un joc magic..
De fapt, poate ca asa cum sint spatiile amestecate, si timpurile  ar putea fi..De acum, de atunci, evenimentele apar iar, ca sa dispara, ca sa apara iar, putin schimbate..Cine stie, e complicat..Poate ca important nu e faptul de a intelege ceva, care sa ne reconstruiasca mintea, dupa cite o revelatie din asta...Poate e mai important drumul nostru logic..Cursa noastra cu noi insine, si placerea descoperirilor.. Cea in care invatam sa depasim obstacolele, si sa punem in echilibru reusitele, si esecurile..Cursa propriei vieti..

Sunday, May 11, 2014

Intilniri si uitari

Ma mai viziteaza din cind in cind, toamna..Nu stiu de ce, pentru ca acum e primavara, inca, aici..Poate ca i s-a facut dor de locuri..Sau de persoane..Dar pleaca repede, sta doar cit o ploaie, si o noapte rece..Pleaca inapoi, regretind parca ca n-am avut destul timp sa ne povestim toate cite ni s-au intimplat..Poate mai vine.. Acuma nu mai am preferinte..Orice anotimp e la fel cu oricare celelalte, atita timp cit e prietenos..Am invatat sa uit, cred, unele lucruri din trecutul neplacut..Am mai invatat si multe altele..

Sensibilitatea, Eurovisionul, si 12 puncte pentru Austria

Bravoooooooo, Eurovisionul a fost fabulos, si melodia Conchitei exceptional-magistral-inaltatoare pentru ca vorbea despre cum sa te ridici din cenusa, ca pasarea Phoenix, si sa inveti iar sa zbori:). Atmosfera din sala uriasa si plina a fost incredibila, i-au huiduit copios pe rushi, si aplaudat  continuu, cintat, etc..Asa da, se poate, cind vezi ceva pozitiv de marimea asta iti da o stare beton..Bra-vo de 12 ori! Imi las si eu barba:)), decit ca n-o sa port rochie:)..Felicitari si pentru ai nostri!

Friday, May 9, 2014

Orasul si sufletul

Ma gindeam de multe ori, inainte, ca eu sint omul orasului acela, de atunci..Ca am in mine toate cladirile, strazile, si intimplarile..Toate formele..Si ca simt, si sint asa, pentru ca am crescut acolo..Si ma mai gindeam ca nu ma pot intelege, vreodata, decit cei de acolo, care au crescut si ei printre acele locuri..
Mai am, printre amintiri, o frica nespusa, ca alti oameni, din alte orase, sint cu totul altfel..Din alte orase, care, credeam, le-au construit locuitorilor lui altfel de suflete..Mult mai tirziu am inteles ca, de fapt, e invers..Nu orasul ne-a facut sufletul, ci sufletul nostru a construit orasul din minte..Si am mai inteles ca se pot imprieteni foarte bine cei care locuiesc in acelasi oras al propriului suflet..Pentru ca acel oras e acasa pentru toti locuitorii lui..

Singuratatile neintelese

Am gasit o melodie mai veche a Didei Dragan, se cheama Rug, si mi-am adus aminte de unele vremuri.. Atunci cind nimic nu era in afara, si toate erau doar in tine..Cind erai la fel de singur, si cind iti gaseai refugiul in acordurile unor alte singuratati..Diferite, si legate de alte locuri, si trairi..
Stiu ca singuratatile sint singulare; nu seamana in niciun fel, cum nici noi nu semanam unii cu altii..Desi aveam atitea in comun..
Nu stiu, noi am crescut intr-un alt fel..Aveam idoli, compusi dintr-un fel de legende ale unor valori..Oameni care erau creatori, deschisi, si care vorbeau din lumi profunde, care ne explicau, cumva, cum sint lucrurile.. E adevarat ca legendele erau folosite pentru a ne manipula gindurile, pentru a deveni spectatori pasivi..Desi, a fi activ era o alegere a ta, proprie, si inchisa in tine..Dar atunci, nu stiu, valorile erau mai clare, mai simple si direct-profunde..Era fara efecte speciale, si detalii absurde..Si parca si comunicam mai bine, toti cu toti.. Astazi ne ascundem dupa reguli, metode, criterii..Si nu ne mai vedem, decit foarte rar..Si atunci cind ne vedem nu ne mai recunoastem..Ne-am schimbat..
PS Noi, ca popor-parte din popoarele lumii avem si calitati, si defecte..Seriozitatea, consecventza, profesionalismul, nu prea ne-au iesit..Ni se aseamana felul in care ne-am insingurat, si durerile tristetii.. Ma uit la cintecele noastre de jale, baladele, doinele, cintecele de dor, cum sint cintecele horite culese de domnul Lese, cintecele la nai ale dlui Zamfir, sau Voiculet, sau chiar melodia Rug, de mai sus, si altele, si altele, mi se par de o profunzime absolut incredibila..Asa durere nu cred ca mai exista in cintecele lumii..E ca si cum ai merge alaturi de Isus pe Via Dolorosa, sau cum ai urca o scara infinita a durerilor..Iar asemenea cintece nu prea pot fi intelese de oricine, daca nu a trecut, in viata, prin drame autentice, asa cum ni s-a intimplat.. De fapt, poate si din cauza asta cuvintul "dor" cel incarcat de o uriasa, si profunda dorinta spre ceva, sau cineva ce nu mai exista, are o rezonanta in fiinta noastra autentica..Si poate, doar a noastra, cumva, motiv pentru care nu se poate traduce in cuvinte simple..Poate ca ar putea fi explicat in multe carti, in volume ce ar umple o intreaga biblioteca..

Wednesday, May 7, 2014

Contracarari sociale

Mai nene, in vremurile astea ciudate si dilii avem si noi, ca toti, relatii la fel de ciudate, si dilii, pentru ca, na.. Doar ca le invelim intr-o chestie aparent social-prietenoasa in aparentza..Si asta cere un efort considerabil, dar, care mai mult ne consuma energia decit sa ne ajute cumva..Ma rog, tre'sa respectam miliarde de reguli, si asta ne mai sterge originalitatea..
Dar, cind ajungem acasa ne spunem ca ala e timpul nostru propriu, si cautam sa profitam de el, fiecare in felul lui..Si, sincer acuma, il folosim ametindu-ne, care cum se pricepe sau se descurca, adica bind alcohol, care e fie vin, bere, tuica, coniac, etc..Si intre noi si alcohol se creeaza o relatie speciala..Sau ceva..Bun, fiecare avem personalitati diferite, si, na, cind ne cherchelim reactionam diferit..Sint multe cazuri de cretini agresivi care, la bautura fac ca toti dracii, e posbil, dar noi, fiinte normale cred ca devenim mai locvace, clampanim adica cite in luna si in stele fara sa avem limite, spunem, adica, tot, devenim sinceri..Si asta e dragut, pentru ca unii oameni chiar au ce spune..Unii oameni adica chiar noi..Ne dam drumul la tot, fara sa sesizam ca sinceritatea noastra ar putea rani unele fiinte mai sensibile..In vino veritas, dom'le, adica atunci cind te imbeti devii un altfel de om, muuult mai adevarat si valabil..
Pe mine ma enerveaza idiotii si formele lor de manifestare, si, sincer, nu-i suport, dar viata de zi cu zi ma obliga asta..Daaar, dupa 2 pahare de vin ii uit, si pe ei, si societatea, si tot ce incearca sa ma constringa cu reguli cretine, si incep sa vorbesc, si sa zic despre toate..Si le-o trag, asa, in felul meu fara sa-i injur grobian, desi ar merita asta, ma rog..Pentru ca alcoolul ma ajuta sa ma anesteziez, eliberez, si sa ma desfasor..Ca un fel de a scapa de toate timpeniile care incearca sa ma sugrume in timpul zilei..
Cred ca am sa incerc sa elaborez niste metode mai eficiente, ceva gen injuraturi scirboase, cit mai scirboase, ca sa pot sa uit, sa-i bag pe toti in unele locuri, si sa..Bun, stiu ca e subuman, dar e atita nevoie de asta, in vremurile astea, oho..E nevoie sa le-o tragi, asa cum ti-o trag ei, doar ca tu o faci in mintea ta, fara sa-i atingi, si asta cred ca e o arta..Plus ca ai imaginatie, poti sa-ti construiesti fantezii diverse de cum , si ce le-ai face daca ai putea:))))).. Bun, sint miliarde de variante, si fiecare isi alege ce crede ca i se potriveste..Dar ca sa fim noi insine cere curaj, si speranta ca e bine acum, si ca va fi cu mult mai bine miine..

Fluvii de cuvinte

Nu stiu cum sint altii, da' io ma concentresc cel mai bine noaptea..Ce liniste si bine e, nu tu socuri, nu tu izbituri, zgomote, dileli de toate formele, nimic din toate..E liniste si pace, lumina nu ne mai arde retina, nu ne mai agreseaza absolut nimic, e calm, si luna, luminile orasului imprejur, si toate visurile adunate, parca, din minte, sau amintirile frumoase din trecut..Ma simt in largul meu, de parca as zbura eliberat de toate constringerile zilei, natural, si fru-mos-ar-tis-tic..E divin..Parca numai noaptea reusesc sa-mi revin dupa toate loviturile primite in timpul zilei..Cred ca imi place linistea, mai mult decit orice..Chiar mai mult ca muzica, pentru ca in liniste imi fac eu, daca e nevoie, muzica mea, asa cum o simt, sau mi-o doresc..Aia e, linistea e o chestie inegalabila, uneori mai tare ca libertatea, da numa uneori, ca nu e..Ca na, ca daca era..Pai cum?
Ma gindeam la o chestie, relativ la cum evolueaza lumea..Mai nene, limba romaneasca e atit de plina de reguli, ca aproape devine cvasi-imposibil de folosit, ca tre'sa stii sa "vorbeste" sau sa "scrie" asa cum trebe, adica dupe regulile impuse de prea fericita Academie..Da pe nenii aia de acolo cine ii verifica daca ce fac e bine? Adica au asa voie de la ei sa introduca reguli in limba fara sa-i taxeze niminea? Adicatelea cum asa bre? Da io dice n-am voie sa vorbesc pe limba mea, proprie, si inventata de mine? Dice sa ma iau dupe ei?  Cica, se spune, ca limba are mersul ei propriu, in timp, adica evolueaza destul de ciudat, uneori, ca ce e greseala azi, poate deveni miine o regula..Pe cuvint..Stiu ca asta ar suna ca o timpenie, decit ca nu e, pentru ca lumea adapteaza limba la propriile nevoi de comunicare, si asta e..Si e bine asa, pentru ca trebe simplificate lucrurile, ca s'tem in secolul curent, nu in ala trecut, si acuma tre'sa vorbim/scriem repede si eficient, bre..Fara shmirifonfleli, vorba aia, fara filigran de feeling, fara  alte alea care sa ne ocupe timpul, si sa ne enerveze..
Adevarul e ca stupiditatea e boala secolului, pen'ca vezi peste tot aiureli, sau absurditati, sau cretinisme ridicate la nivel de informatie adevarata..Sa fim seriosi..
Ma gindesc ca depresia a devenit ceva curent pentru ca, lumea, desi spune fluvii de cuvinte, de fapt nu comunica nimic, si toti se izoleaza si mai tare..Tot ce se poate, nu ma identific cu aia care sa clampaneasca idiotic, pentru ca nu sint genul, dar vreau si eu sa comunic, totusi, si, cind vreau asta ma trezesc intre fluviile alea de cuvinte fara sens..Si n-am ce sa fac mai mult, decit sa ma izolez si eu, ca toti..Cre'ca inainte sa ne fie acordat dreptul sa comunicam ar trebui sa facem cursuri pentru asta..Ca nu toti sint talentati..Ba chiar..

Tuesday, May 6, 2014

Variantele fiintelor

Simti..Asa, ca si cind ai alerga dupa ceva ce ti s-a promis..Simti simplu, dupa toate canoanele, cum au vrut ei, sau ceilalti..Asa, privind pe o directie fixa..Sau incercind sa simti, cumva, ceva ce..Sau ce nu..
Tu esti ce ai vazut ca ti-au spus..Cei, toti..Cind nu erai sigura, asa..
Si eu sint singur, si asa am fost tot timpul..Asa ca te inteleg ce traiesti..Te simt, sa stii..Doar ca nu spun asa, tot, ca ma simt deosebit..E o tipa care are un blog si care scrie chestii despre fiinta si singuratate, si are peste 3 milioane de cautari..Mi s-a parut incredibil..Nu ca nu ar merita..Dar singuratatea, vezi, are atitea dimensiuni, si atit de greu de inteles..Pentru ca sintem fiinte care mai deschise, care mai greu de povestit..

Variantele timpului posibil

Toate se amesteca..Asa cum mi se amesteca in minte toate gindurile, ce pare ca imi vin de peste tot..Ca sint imagini, viziuni, sau ginduri..Din iarna, dintr-o primavara uitata, sau dintr-o existenta de acum..Ritmata, si autentica..
Ce sint, e iar, ce simt..Cu toate, iar..Cu versiunile pe care le-am trait, sau simtit..Cu versiunile fiintelor pe care le-am simtit, traind in lumile astea, oricare ar fi fost ele, toate..Cu toate versiunile de visuri, sau anticipari.. Cu tot ce ar fi fost posibil sa fie, pentru mine, sau pentru tine..Cu toate variantele de fiinte care am fi putut sa ne construim, asa, ca sa putem depasi timpurile..Fiinte fabuloase, cu tot ce ar fi putut avea, doar ca sa fie, cumva, in felul lor, caracteristici care le-ar fi putut permite sa treaca peste timp usor, asa..
Aha, privim la fel, absolut..Vrem sa fim, sa ne depasim propria conditie..Sa sarim pe deasupra orice..Ca si cind am avea in noi gena infinitului..Ca si cind am putea supravietui a orice..Ca si cind am putea privi in ochi orice fiinta, din viitor, asa, si ca si cind am putea intreba pe oricine, orice, oricind..
Ma vezi..Sint asa cum sint, acuma..Omul timpului..Varianta cea mai buna din mine..Care iti poate da, sincer, cea mai buna varianta din tine, daca ai curajul sa iti deschizi fiintele..Cu tot ce vreodata..

Fiintele eurilor

Uneori ne suna in minte sunete care ne vin din alte lumi..Ca variante ale unor fiinte de acum, din trecut, sau viitor..Si de oriunde..Ale unor fiinte care au trait, traiesc, sau vor trai..Asa..
Sintem ce simtim..Sintem ce percepem, sau ce intelegem..Fiintele ecourilor ce ne vin de dincolo..De peste tot.. Oamenii intimplarilor aduse..Cei care se lasa purtati de unele intelegeri, ale unor semnale suprapuse.. Care vad in fantele prezentului posibilitati ale unor viitoruri posibile..Si care isi deschid trapele, ca sa poata iesi in toate deschiderile realitatilor..Ca sa poata privi, vedea, si pricepe cum e adevarul lumii ce li se deschide..
Habar nu am cine am fost..Ma uit la ceilalti, ca la fiinte care imi seamana..Le vad caracteristicile.. Ii analizez asa cum as fi analizat orice..Ii vad ca pe fiinte in oglinda, cu suflete deschise, si apropiate, cumva.. Stiu ca daca i-as atinge as simti aceeasi consistenta a carnii..Ca orice fiinta care se lasa in drumul firescului..
Poate ca sint la fel de altfel cum sint la fel de acelasi..Omul-om conform cu tot a stiut ca este, omul fiinta a eului sau propriu, omul care e perfect paralel cu atitea alte, si alte euri..
Imprejur mai cinta armoniile celorlalte euri..Le inteleg, asa cum caut sa mi le inteleg pe ale mele.. Sint inconjurat de toate, si, asa cum sint, mi se par fabuloase prin armoniile pe care le construiesc.. Ma simt ca intr-o lume in care toate se cauta pe toate, ca sa se poata intelege, si construi impreuna..Ca si cum as privi alte fiinte, de oriunde ar veni, in ochi, incercind sa le vorbesc despre ceva, ce credeam ca inteleg doar eu..

Constructii ce vor veni

Privesti totul in felul tau..Imaginile, cum sint, cu contururile lor, cu formele, culorile lor in anumite lumini si umbre..Vezi tot, obiecte, sau fiinte, intr-un mediu anume..Fiinte care fac gesturi, se misca in spatiile dimprejur.. Vezi locuri, umplute de trairi..Strazi, cladiri, lumini, animate de fiinte..Spatii care sint si ale tale, asa cum sint si ale lor..Pline de prezent..Atit de pline de toate..De prezentul lor, cum sint de pline de amintirile tale..Locuri, si locuri..Parca adunate de timp ca sa ne aduca tot ce a fost atit de dulce si bun, atunci..Stiu ca sint si eu omul trecuturilor adunate, asa cum esti si tu..Omul tuturor trecerilor, din care a adunat ce a crezut ca-i seamana..Cel de acum..Fiinta care a stiut cum trece, si de ce, acum..Sau cea care a crezut ca a inteles ceva ce ii apartine, cevaul acela unic, si greu de inteles de ceilalti..
Hm, poate pare arogant a-mi asuma ca inteleg..Pentru ca, e adevarat, ca nu as putea intelege mai mult decit ce imi e accesibil..E adevarat..Dar, vezi, in ce am trait, am adunat capacitati care sa ma faca sa-mi depasesc propriile limite, si sa cred ca chiar am inteles, desi, e adevarat ca alte persoane, cu puncte de vedere superioare m-ar putea contrazice..Sint omul de acum, si orice ar veni mi-ar fi un ajutor autentic in toate.. Sint cel de acum, cu toate limitarile lui..
Zilele, anii ce vor veni vor aduce alti oameni, cu alte feluri de a gindi..Care ne vor depasi, de departe..
Stii, trecutul e ala care a fost..Prezentul e asta pe care il stim bine..Dar viitorul e acela pe care nu l-ar putea anticipa absolut nimeni..Totul e ca, acum, noi care sintem, sa contribuim un pic la ce va veni..Adica sa dam un mic impuls in mintea celor ce vor construi prin viitor o alta varianta de adevar..

Saturday, May 3, 2014

Vinile unor trecuturi

Nu imi place subiectul asta, al depresiei, pentru ca mi se pare artificial, si indus, si nu vine din interiorul fiintei.. Bun.. Dar, hai sa vorbim, asa ca sa intelegem mai bine lucrurile, si sa invatam sa ne ferim de ele..
Nu mi-a fost niciodata frica, nu stiu de ce, poate asa m-am format, ca sa resping ceva ce simt ca mi-e strain, ca sa ma concentrez pe lucrurile care chiar consider ca merita..Frica te face inactiv, si stupid, si e absurda, intr-un fel..Bun, exista miliarde de forme de frici, mai mici, mai mari, mai colorate, etc..Si frica asta e cumva in afara unei fiinte constiente, si calculate..Asta cind lucrurile dinafara sint, cit de cit, normale..Dar, cum e cind ce e imprejur se schimba haotic, pe directii demente? Cum e cind lumea se transforma intr-un razboi dus de abrutizati-robotizati, si hotariti sa taie orice, fara discernamint? Ce spirit mai ai, ramas, in tine? Cita speranta mai ai cind idiotii se coalizeaza, folosind metode elaborate?
Exista un instinct al fricii, pe care fiecare il gestioneaza pe cont propriu..Dar, traind in lumea asta instabila, fricile se genereaza singure, se aduna, pina te duc la marginea depresiei..Eu am trecut peste unele incercari, asa, ca fiecare, pe care am refuzat sa le constientizez, pentru ca m-ar fi dus la o dileala clara..Asa ca le-am negat, continuu..
Scriu asta sub impresia unor schimbari care nu imi sint prea clare..Nu stiu cine, ce, cum, si de ce trebuie sa fiu eu bagat in ceva cu care nu am nici o legatura..Sa fie ceva legat de trecut? Adica de unele greseli care nu imi apartin?

Friday, May 2, 2014

Geometriile fiintei

Oamenii au aparentze..Miercuri, se spune ca sint cercuri pentru ca se misca pe traiectorii rotunde, si gindesc ciclic..Si traiesc ca si cind ar fi inchisi in sfere, pe suprafetele carora deseneaza cercurile lor proprii..
In celelalte zile ale saptaminii ei sint altfel..Inchisi adica in alte forme geometrice, si gindind conform..Desenind linii, sau curbe, pe suprafete..
Sincer, nu stiu de ce ei aleg sa faca asta..Poate ca le place..Sau poate ca simt asa, ori poate le e indusa starea asta de undeva..Eu nu ma pricep sa explic natura lucrurilor..Si cu atit mai putin a starilor..
Cert e ca ei vor sa construiasca forme geometrice, in care sa existe..Si pe suprafetele carora sa deseneze forme abstracte..Cu multe culori..

Echilibrul clipei

Pasii se urmeaza unii altora..Mai aluneci, te dezechilibrezi, faci miscari care sa te arate instabil, reperele parca se schimba, te transformi ca intr-o trecere printre universuri..Apoi iti revii, cu toti pasii, cu siguranta celui ce a facut asta dintotdeauna..Echilibrul se reface din nimic, aterizat parca, dupa atitea rataciri...
Uneori simt ca nimic nu exista, asa cum nu a existat niciodata..Si ca realitatea e un fel de vis al clipei, cea care paseste, aluneca, si se dezechilibreaza..Dupa care isi revine iar, instabil, ca sa se schimbe iar..Ritmat, parca, tot timpul..

Reflexii reflectate

Uneori vad scene in serii aparent absurde..Ceva ce se transforma, aparent, ca sa revina..Ca sa inceapa iar, sa devina alt sir, de imagini miscatoare..Imi apar inainte sa incep sa scriu..Nu am facut niciodata un film, dar am vazut in minte foarte multe..Poate ca ar trebui sa experimentez..Vad scenele, care in detaliu, care in peisaje, care dinamice ca de dinaintea firii, care linistite ca dupa furtuna..Cu trasaturile clare, ale realitatilor adevarate..Restul ramase asa, suspendate, intr-un timp al meditatiilor..Ar fi culmea sa fie filmul succesul meu secret, hahaha, chiar incredibil..De fapt, mai stii? Daca o sa ajung celebru, vreodata, cui dracu sa-i pese..De fapt, hmm, as vrea eu, chiar daca ar fi sa devin celebru doar in oglinda, si tot ar fi ceva..

Urme ramase

A plouat, iar, si timpul a acoperit, iar, toate posibilitatile..Cerul noptii a ramas la fel de negru..Cu toate luminile ce au reusit sa treaca dincolo de el..Ca niste variante optimiste ale unor sperante..Sau ca halouri ale unor luptatori in costume alb-stralucitoare, ce ramineau in pozitiile de asteptare..
E o liniste in tot..Ploaia a sters toate trecuturile..A ramas ce a fost dintotdeauna..Ca urme ale lumilor profunde, din noi toti..Sub forme de siruri scurse, pe un geam oval, prin care se mai vedeau, dincolo, toate lumile, inca..

Viata antrenament

Bun, ca sa facem analogii, in viata e ca in sport..Sau invers..Pentru ca in toate sint reguli, si metode..
De exemplu, in sex..E ca si cum ai face scrima, pentru ca tu impingi, si partenera se retrage..Saaaau impinge la fel, si te opui iar, ca sa se opuna iar..Te retragi, si ataci, ca intr-un joc al pasiunilor, pe care, si ea il simte, si il accepta..Te aperi, se apara, dupa care iar intri in arena..Si continui..
Acuma si viata impreuna seamana cu un antrenament de scrima..Asa..Pentru ca e cum e viata..Si cum sintem fiecare dintre noi..

Scrima

Totul e sa te lasi patruns de vibratiile universului..Sa lasi sa treaca prin tine toate adevarurile, sa te conduca, sa iti imaginezi cum toate iti sint prieteni care au venit de undeva, dintr-un viitor, asa, ca sa te ajute..Si sa comunici cu tot, si toate, ca intr-o prietenie universala..Sint lumini care te inconjoara, si iti dau mina.. Te lasi iar, in comunicarea cu toate..Apoi, deschizi ochii..Esti acelasi, bine ambalat in aceeasi tinuta alba, cu spada, si masca, alaturi..Faci gesturile de dinainte, iei spada, iti pui masca, si iei pozitia de atac..
Oponentul e identic..Aceeasi tinuta, aceleasi gesturi razboinice..Tipic..Identic..Il simt..Ii simt si fricile, ca si sperantele..Ce naiv..Il simt mai bine decit i-am simtit pe ceilalti..E impulsiv, si destul de arogant in ce crede.. Metodele si le crede infailibile..E bine..
Sintem fata in fata..Salutam, dam onorurile..Apoi ne asezam pentru atac..Impinge direct..Resping, si rotesc spada, ca sa apar variantele pe stinga..Se retrage..Atac eu spre dreapta, cu variantele in Gamma..Respinge.. E bun..Ataca imediat pe sud-est..Resping..Invirt spada spiral..Impinge in zona pe care o crede vulnerabila.. Resping fulgerator, si il ating..Un punct..Ne salutam, si ne retragem..
Chipurile ingerilor imi revin in punctele dintre liniile care se intersecteaza..Lumea e o viziune neclara, inca.. Spatiile se string, si toate redevin, in ce sint..
Ma simt limpede..Iau pozitia classica..Invirt spada metodic..Stiu cum ma va atinge..Ma ataca iar in punctul vulnerabil..Ce bine l-am anticipat..Contracarez si il ating..Am cistigat..Ma simt un campion..
Imi scot masca, salut..Dau onorul..Am reusit..Am fost mai subtil..Ce stralucitoare e medalia asta.. Si ce bine ma simt..Am crezut bine in reflexele mele..Acum ma relaxez..Si ma gindesc la urmatoarele intilniri, cu alte spade, si alte reflexe..

Poker

Ce romantic era trecutul..Si ce naiv..Citi oameni care nu au inteles mai nimic din toate adevarurile..Toate astea imi trec prin minte, asa, ca intr-o imagine neclara..Ce chestii..Cit de mult si aberant..In fine.. Sa-mi revin..Sa mai iau o inghititura de Eterol, asta e un super-alcool-energizant..Il simt in stomac si cum incepe sa mi se duca in toate vasele sanguine..Imi da stari de euforie citeva secunde..Vad explozii de lumini, si cum lumile se rastoarna, ca sa-si revina la echilibru..Sint ok..Parca mi s-au ascutit toate simturile..Vad mai clar, si imaginatia e mai buna..Iar calculele mi se invirt mai bine, in minte..Sint mai stapin pe mine, si pe situatie..Si simt ca si norocul imi suride..Ce zimbet frumos, hm..Dar, sa-mi pastrez poker-faceul asa ca dintotdeuna.. Sa nu le las sa-mi vada satisfactia..
Sint un pokerist..Asta am fost tot timpul, pentru ca viata m-a facut asa..In fata am aceeasi masa verde, cu multe carti, si multi oponenti..Am in miini o combinatie de carti imbatabila..Am sa cistig iar..Si am sa-mi adaug inca doua nave spatiale noi, si ultradotate..Dar, sa vad ce zic ceilalti..
-Merg, 2 sperantze, si o ceritudine..
-Cit?
-2 ani terestri, timp..
-Plusez, 2 ani plus 2 tone de grafitoniu de mina pe Star, planeta recent descoperita..
-Miza ta, plus inca 2 ani terestri, si un univers paralel..
-Doar unul? Bine..Platesc, si cer o nava super-luminica..
-Ok..
Dupa toate, am cistigat..Si nava, si sperantele, si mina de grafitoniu..Am avut carti cit sa cistig tot universul daca l-ar fi jucat cineva..Sint fericit..Cred ca am sa traiesc, dupa toate calculele cam 1000 de ani, si am sa am bani cit sa poata cheltui cel putin 3 generatii..E bine..Ma retrag din joc..Ma duc in camera de hotel, sa fac un dush, si sa dorm un pic..Dupa care am sa fac o croaziera spre centrul Galaxiei..Si am sa stau mai mult la discutii cu Mona, iubirea vietii mele..Am sa fac planuri, si, mai vedem..Poate ne retragem pe vreo insula tropicala undeva, ca sa-mi scriu memoriile..Inca nu stiu, pentru ca toate sint, inca, in proiect..

Ochii viitorului

Stilurile ne diferentiaza, si asteptarile..Eu vreau ceva, tu vrei altceva, ei vor cu totul altceva..Si atunci cind vrem acelasi ceva, cind se intimpla miracolul asta, atunci, ce vrem, vrem in alt fel..Si avem puncte de vedere total diferite, pe care nu sintem in niciun fel pregatiti sa le negociem..
Mi-am adus aminte de legenda planetei Qua, cea descrisa in amanunt in presa vremii, atunci cind se descoperise o civilizatie stinsa dupa un razboi planetar, total..Si m-am gindit cum a fost posibil, asta..Ce anume ar putea explica, vreodata ca sa te distrugi singur, tu, o lume atit de avansata, dupa atita cunoastere? Adica sa te sinucizi, ca un dement, si sa iti accepti tot, constient? E dincolo, cumva, de orice intelegere.. Desi, poate ca si noi, oamenii, am trecut, in istorie, pe linga momente asemanatoare, asta daca e sa-mi aduc aminte de secolul XX al ororilor neimaginate..Da, e posibil, e inca posibil ca si noi sa nu fi invatat niciodata lectia Qua..Si sa alunecam dincolo de marginile ratiunii..Nu stiu..
Uneori vad cum actioneaza fiintele care ne sint alaturi, si ma sperii..Ba chiar mi-e frica de ei, si de capacitatile lor de a distruge..Am trait asta pe pielea mea, si nu mi-a venit sa cred..Dar, sincer, de acceptat nu am fost capabil, recunosc..Pentru ca nu as fi avut cum..
Ma intreb de multe ori; oare ce nivel de inteligentza are societatea in care traim? Adica de ce accepta asa idioti capabili de asa monstruozitati? Si de ce, in numele democratiei, cei rai au perfect aceleasi drepturi cu cei buni? Sa fie doar vremurile de acum? Sa fie doar o incapacitate de a vedea lucrurile, ale lumii asteia?
Si iar ma gindesc, cum ar fi fost sa ma fi nascut, acelasi eu, in anii 5000, sa zic..As fi fost mai fericit atunci ca as fi putut sa-mi dezvolt toate ideile mai bine? Hm..Adica, atunci, in acel viitor, societatea chiar va aprecia ce e atit de profund uman, cum e imaginatia constructiva? Sa fie asa? Tot ce se poate..Lumea evolueaza continuu..Spre ce anume, nu stie nimeni..Vor vedea cei ce vor exista, atunci..

Proiect de amor

E un cintec care spune ca astazi e o zi cu soare, ziua in care vreau sa ma indragostesc..Ce fabulos de bine suna, si cuvintele, si melodia..E retro..Ca in vremurile linistite, cind se puteau anticipa lucrurile foaaaaarte usor..Decit ca acuma e al naibii de diferit tot..Da e bine sa ne imaginam ca am fi acolo, si atunci..
Buuun..Hai sa pornim sirul actiunii, ca in cintec..Deci, am un proiect, pentru ca e o zi cu soare, totul e fabulos imprejur, sau in imaginatia mea, nu conteaza oricum, si, ca atare, avind indeplinite absolut toate conditiile necesare, totul e sa ma indragostesc..Pina aici toate ok..Care e pasul urmator? Pai, mmm, sa fac ce se face..Aha, perfect..Da ce se face? Mmm, pai, se face, mmm..Habar n-am..Cred ca ar fi bine sa ma gindesc la un personaj care le stie pe toate, sa incerc sa intru in pielea lui, si sa iau o decizie asa cum ar lua-o el..Asa, bun, e simplu..Da el ce ar face? Ca n-am chiar asa talent de actor, ca sa simt personajul..Bun, dar personajul ar face gesturi, ar avea o atitudine, ar spune niste cuvinte..Ia sa o fac pe psihologul care il analizeaza pe el, si sa incerc asa..Dar asta inseamna sa fiu psihologul unui actor, adica sa joc rolul unui psiholog..Adica sa fiu tot un fel de actor care..Hm..Ce dracu domne, chiar nu ma pricep? Ca eu ziceam ca-s tare, si mare, si gasesc solutii..Pare ca nu-s..Hm..Cred ca ar trebui sa ma indragostesc de altcineva, sau altceva..De cine, sau de ce anume? Probabil ca mai bine e sa caut printre amintirile frumoase..Bun, ia sa le luam, pe rind..