Wednesday, April 30, 2014

Timp autentic

Ma enerveaza prostiile astea ale simularilor..Toti se complac in ceva ce le e strain..Mai nene, esti barbat, sau femeie, asuma-ti ce esti..Fii un om, dincolo de toate..Pentru ca oricum, daca vei juca un alt rol, prea putini ti-l vor recunoaste..Si stii asta foarte bine..
Bun, zic de un rol social al fiecaruia, pentru ca multi incearca sa se dea ce nu sint..Ca si cind lumea s-ar lasa pacalita de o masca destul de stupid construita..Ma rog, nu as spune de asta daca nu ar fi atitea variante nefericite, care cred ca inca ar putea pacali o suma de populatie..Unii traiesc in realitati paralele..Si asta mie mi-e perfect paralel, sincer..Dar ma enerveaza ca isi inchipuie ca pot trece, asa, de la ei, de barierele unui bun simt..
De fapt, de ce vorbesc despre ei? Poate pentru ca mi s-a acrit de atita ipocrizie..Una care sare de ceva ce am imaginat..Ca si cind ei, aia care simuleaza ca sint, si-au depasit conditia, si chiar au devenit ce si-au imaginat..Ma rog..
Stiu ca viata proprie presupune sa fim fiecare exact ce sintem..Ca si cind am sti ca cei falsi nu ar putea vreodata deveni ce nu merita..Dar vezi, asta e o chestie ce tine de timp, de autentic, de acum, de noi..

Imaginile devenirii

Azi timpul e concentrat..Nu mai e vreme de fluvii de cuvinte, vorba cintecului..Azi ori esti precis si exact in ce vrei sa spui, ori nu existi..Pentru ca nu mai are nimeni rabdare sa citeasca aberatii..Oricit de salbatici ar fi cei care sa sustina contrariul..Treaba lor..
Azi toate sint foarte directe..Si iti arunca in fata idei precise..Iar tu alegi sa fii de acord cu ele, sau nu..Dupa care treci la altceva..Asa, pur si simplu..Ca si cind ai schimba canalele pe tv..
Problema e ca sint foarte multi depasiti de evenimente..Si care cred ca isi depasesc conditia printr-o agresivitate dincolo de uman..Si asta, sincer, cel putin din punctul meu de vedere, nu cred ca functioneaza.. Sintem in secolul 21..Iar inadaptatii e bine sa fie uitati..Am obosit sa-i vad..In fine..
Revenind, a, bun, lumea e inca locul in care simtim ca existam..Cu tot ce ne e propriu..Locul in care ne mai strigam singuratatile, asa, ca si cind am astepta un raspuns..
Totul e in noi, si in ce sintem..Lumea e doar o varianta a timpului din noi..Sintem prinsi intre imaginile dintre oglinzile paralele..Privim imprejur, ca sa invatam sa fim, ce am fi dorit sa devenim..

Vis lucid

Unii spun ca sint lucizi, iar altii ca sint visatori..Visatorii spun ca nu e usor sa traiesti in lumea asta mercantila, iar lucizii ca lumea le da dureri foarte mari..Si au dreptate, amindoi..Pentru ca problema nu e la ei, ci la contactul cu lumea..Iar lumea e dura-rea-sinistra-agresiva..Si atunci, supravietuirea si-o organizeaza fiecare in felul lui..Si, secretul e cum imbinam visarea si luciditatea, ca sa ne ajute in drumul nostru prin realitate..
Un prim inceput e sa ne protejam sensibilitatea, si sa nu ne lasam afectati decit de ce sesizam ca merita, dar, in rest sa fim bine aparati..Si apoi sa facem totul cu luciditate..Sa analizam tot, si sa ne construim si visurile plecind de la realitate..Sa fim constienti tot timpul, si sa ne comparam cu ce e adevarat, dar autentic adevarat, si asta raminind permanent printre visuri..Fara sa facem nici un fel de concesie pentru absolut nimic care sa nu corespunda valorilor proprii..
Cred ca cea mai buna imagine e a unor somnambuli, care merg inainte, traind printre propriile visuri, si facind pasi prin realitatea sesizata, intre imagini onirice..
Sau, daca traim trezi, bun, atunci e bine sa invatam sa injuram sanatos, ca sa ne eliberam de tot felul de presiuni cretine si chiar absurde..Eu mi-am propus sa caut sa inventez injuraturi cit mai eficiente..Ca sa ma ajute sa uit instantaneu toate mizeriile pe care societatea asta, cum e ea, inca incearca sa mi le arunce in fata..

Cunoastere

Nu stiu, felul meu de a fi e unul profund optimist, si cumva inconstient, cred, pentru ca m-am aruncat uneori nebuneste in niste experiente de care nu aveam nici cea mai mica idee de cum ma vor afecta.. A fost ok, cu suisuri, coborisuri, ca in viata..Dar ceva ce a fost o constanta permanenta a fost rautatea si instabilitatea oamenilor..Asta n-am inteles-o, si nu cred ca o sa reusesc, nu stiu de ce, mi se pare atit de absurd sa nu ai idei, un drum, planuri, stabilitate..Sau sa nu cauti ceva, sa nu ai macar o varianta de ideal..
Si asta e explicabil, cred..Noi am invatat teorii multe, si apoi am vazut aplicatiile..Pe cind azi tinerii sint nauciti cu aplicatii, si nu ii invata nimeni cum sa le sintetizeze si ordoneze pe toate..Asta e o problema, pentru ca asa nu cred ca vor reusi sa inteleaga ceva din lumea asta..
Educatia te ajuta sa iti structurezi valorile, sa le aranjezi pe nivele ierarhice, sa intelegi cum sint legate lucrurile..Si zic asta pentru ca intilnesc tot timpul idei haotice, amestecate cu trairi la fel de haotice, si astea ma obosesc teribil..
Doar ordinea asta ne ajuta sa facem fata la miliardele de informatii care ne vin din social..Pentru ca ideea nu e sa memoram atitea, pentru ca nu avem cum, ci doar sa stim sa le identificam, si sa le cautam cind avem nevoie de ele..Totul e simplu cind stim sa facem diferentele intre lucruri..Sigur, nu e usor, cum, de altfel nimic nu e usor, niciodata, mai ales cind e vorba de un efort intelectual..Dar, odata dobindite aceste capacitati ne vor schimba total, si ne vor face fiinte cu adevarat inteligente..
Am mai spus, e o diferenta intre a sti, si a cunoaste..Un erudit poate spune ca stie, dar doar un intelept poate spune ca el chiar cunoaste..Iar noi stim, si aspiram spre cunoastere..Pentru ca asta chiar ne da sens vietii..

Tuesday, April 29, 2014

Media si evolutia

Lumea evolueaza, evident..Ce era ieri valoare, azi e o chestie depasita moral..Si asta se vede in toate, dar, parca, mai mult in ziare si tv-uri..Acuma nu se mai cauta chestiile logice, interesante, noutatile, povestile cu oameni deosebiti..Ca nici nu se mai uita nici dracu la alea..Nooo..Azi la tv-uri e pe baza de dileala..Ca fiintele alea care apar tre'sa fie cit mai fonfi, gijiiti, stridenti, peltici, bilbiiti, diformi, gretzoso-scirbosi (daca po'sa zic asa), autistici (daca po'sa zic iar), flecaro-stupizi cit sa plictiseasca si pietrele, si, evident, cretinopato-mutantzi..Cica astia is de mare success, si lumea pe ei vrea sa-i vada in tot felul de cvasi-showuri de alea sa iti intoarca stomacul pe dos, si sa-ti pierzi optimismul si pofta de mincare pe cel putin 24 de ore..Mutanti, de aia de sa semene mai degraba cu extraterestrii..
Mai demult CTP spusese ca vrea sa scrie ceva care sa-l faca pe cititor sa se simta nasol, si sa intoarca privirea, pentru ca nu mai poate citi..Se pare ca ziarele si tv-urile de stiri se straduiesc, si sint foarte aproape sa realizeze asta..Buna treaba..Acuma na, ce mai poti pentru ca sa zici..Mult success, si faliment placut..

Friday, April 25, 2014

Locurile fara timp

A fost demult undeva, intr-un loc uitat..Departe..Prea departe..Un loc izolat de toate..Inconjurat se atitea peisaje, care parca te atrageau intr-un fel de joc al comunicarilor, in care fiecare isi joaca trecuturile, si poate pierde, sau cistiga ceva din existentele celuilalt..Asa, plusind cu ce a fost, cu timpul atitor intimplari..
In locurile astea se aud uneori niste sunete ciudate, cind vintul vine dintr-o anumita directie, si cu anumita viteza..Ca un fel de muzica nearticulata, care suna a cintec englezesc vechi, sau balada pop, ori melancolii de la civilizatii nestiute..Greu de spus ce e acolo, pentru ca ritmurile se amesteca intre ele in atitea combinatii fara sens, de multe ori..Toate par cind simple uneori, cind excesiv elaborate, cind absurde, sau doar sincere.. Si asta la o simpla ascultare, la o aproximare imediata..Pentru ca toate sunetele alea au in ele ceva atit de profund, cit sa poti descoperi in ele miile de ani traite de toate generatiile, daca le asculti cu atentie..
Poate ca mai auzim in unele sunete glasurile altor lumi, reinviate..Habar n-am..Mintea noastra acopera oniric zgomotele lumii..Dar ce e ciudat, e ca, uneori, pare ca auzim un fragment de compozitie necompusa inca.. In care o voce feminina ne aduce inapoi vremurile fericite, si greu de amintit..O voce care vine de dincolo de tot ce a existat vreodata..Hmm..
Ma gindesc uneori daca noi sintem ce sintem, sau doar ce simtim ca ne vine de dincolo, din locurile in care timpul s-a oprit..

Timeless places

It was, long ago, in a forgotten place..Somewhere far..Too far maybe..An isolated place, surrounded by so many landscapes that pulled you in a kind of a game of being explanations, where each one plays own pasts, and where each can gain, or lose of others existences..Just like that, playing with what ever was in the time of so many happenings..
In those places strange sounds are, when the wind blows from a certain direction, with a certain speed.. Sounds like an unplayed music, singing an old english song, or a pop ballade, or even some melancholies coming from unknown  civilizations..Hard to say what one can hear, because rythms mix themselves in compositions with no sense, apparently..But all those sounds  contain something so profound,enough to discover the thousands of years lived by all those generations, if you listen carefully..
Maybe we still hear in some harmonies the voices of other worlds, ressurected..I'm not sure..Our mind covers the noises of the world..What's strange is that it seems that we hear a fragment of an unexisted yet, symphony..In which a feminine voice brings back all those happy times, and hard to remember.. A voice coming from spaces beyond all..
Sometimes I still think if we are what we are thinking, or just what we feel that comes from beyond..Or from places where time stood still..

Thursday, April 24, 2014

Frumuseti posibile

Uneori vedem lucruri ciudate..Chiar absurde..Si ne gindim daca ele fac asa o imagine separata in lumea asta a noastra, care cauta sensuri..Sau sint un inceput timid, al cu totul altor lumi care ne asteapta, in umbra.. Tot ce se poate..Ca si cind lumile alea ar trimite in lumea asta, incercari..Noua..Ca sa ne deschida mintile spre ele, si sa ne facem sa ne intrebam atitea..Si sa cautam adevarurile, care in afara, care inauntru..Desi, poate ca ce e afara e o proiectie a ce e, mai inainte, inauntru..
Sintem ce sintem pentru ca asa sintem construiti, si nu am facut eforturi sa ne schimbam..Desi, daca ne gindim bine, cam ce ar trebui sa fim? Ce ne-am propus, ce ne-am imaginat, sau ce si-au imaginat altii? Si cum vom putea face asta? Ne trebuie un ajutor..care sa ne fie prieten bun, si sa ne invete tot.. Ca sa mergem pe un drum pe care unii spun ca il meritam..E frumos..Daca ar fi si adevarat, sau macar posibil, ar fi si mai frumos..
Possible beauties
Sometimes we see weird things, as if they're real..Things absurd somehow..That makes us think if an image so different is appropriate in our world of senses..Or if it's just an beginning of other worlds waiting somehow, shying in shadows..Whatever..Just like when all those worlds were sending to us signals..To us.. To try, in a way, to open our minds towards them, to what is outside, and to ask us about..To try to find all truths either outside of us, or inside..Although somehow what is outside is, beyond all, a projection of the insides..
We are what we are because we are built this way..And because we didn't make any try to change..But, if we try to understand, which way should we be? How? In the way we anticipated ourselfs, or in a way others thought? And how to do this? Because it seems we need some help coming from a friend, that can teach us all.. To follow a path that some said is the right one..It's nice..Even beautiful..And if this is the right one, or the possible one, that would be more amazing..As it is..

Fiintele stabile

Sintem identici cu noi, cei care am fost..Fiintele deschise si care privesc, spre tot, cu aceeasi curiozitate.. Oamenii din coordonatele spatiu-timp actuale, care monitorizeaza tot, privind, actionind, ca si cind ar sti ca exista aici, acum, firesc..Oamenii care gindesc, si traiesc, cu energiile proprii ale vietii..
Ce bine semanam intre noi..Noi cu toti..Cu toti de oriunde, si oricind..
De multe ori ma gindesc cum ar fi fost daca m-as fi nascut in Egiptul antic..Sau in imperiul roman..Cite imagini ma inconjoara, si cite variante..Ca si cum iluziile mi-ar fi construit destine paralele, pe alte coordonate..As fi putut fi un sclav, sau un plebeu, sau poate un aristocrat..Orice ar fi putut fi.. Si eu, o varianta posibila a timpului..
Viata e printre agonie, si extaz, parca in cautari, ale propriilor destine..Mergem orbecaind, printre toate variantele..Si ce dune avem de infruntat..Si ce mutanti ne apar, tot timpul..Ce morloci, cu ce abrutizari si diformitati, si care ataca inadaptat, si complet haotic..Si cum, dupa toate, ei, aia atit de neconformi, isi cauta, dupa infringeri, locuri printre amintiri..
Fiinta ne e ce sintem, dupa toate luptele pentru supravietuire..Ce am ramas..Cei care mai pot privi inainte, cu acelasi curaj cu care au pornit sa lupte, printre lumile celorlalti, ca niste inconstienti..Cei care isi mai amintesc de cei care au fost, mai demult..

Still beings
We are perfectly identical to ourselfs of the pasts..The beings with an open soul, looking towards all, with a same curiosity, as allways..We are the same people of the same space-time coordinates, that watches all, looking, acting, as we ar knowing that we are here, and now, naturally..Like people that think, live, using theyre own life energies..
How good we are alike, we all..We all of any time, or place..
Many times I think how would it be if I were born in ancient Egypt..Or in the Roman Empire..I feel covered by so many images, and impressions..As if my own imagination would build an parallel being, on other times..And if I think better, if ttime would have been different, I would have been, as well an slave..Or a patrician..Me, as I am..Somebody lost in between the planes of other time possibilities..
Life, you see, is lost in between agony, and extasy, in searches of our own destinies..It is like walking unknown, in between all the possibilities..The way is opened arround, and surrounded by so many dunes.. We are fighting many weirdos, that are trying to close all, so immediate..People accepted by the society, that are here, and surviving by a luck that is now..Only..Allthough..
What we are is what we understand about us, after all..After all those fights for surviving..We are what is left, after all..Those that can look forward, with the same courage that maked them to start the fight for surviving...We are what we think of us, the ones that can still look forward, with the same courage of the ones that started to fight alone, between the worlds of others, like as we allways were..Like beings that still remember of us, as if we were ourselfs, in those times when we were we..

Fiintele clipe

Zborul e o alta varianta a fiintelor din noi..Una simpla, si atit de adevarata..De admirat, si de amintit, pentru ca e atit de diferita, si fabuloasa in tot extazul pe care il creaza..Atit de complet diferita de tot ce noi, fiintele legate de planeta albastra, au avut sansa de a experimenta..
Zborul e o deschidere spre toate drumurile posibile..E ca un inceput pe care l-am visat, dar nu l-am putut anticipa, pentru ca parea suprarealistic..Zborul zbor, in care toate dispar, si ce ramine real e doar viziunea unor nori care dispar, ca sa lase vederii un cer plin de stele si galaxii..
Am imprejur tot..Sint intr-o cabina ingusta plina cu cadrane luminoase care imi arata parametri, si caracteristici..Sint intre nori, si spatiul intunecat..Dedesubt e o lume a omenirii..Deasupra e un infinit care nu a fost, inca, explorat..Ma simt cum plutesc, asa, nestiut de nimeni, printre toate..Cit de mult ma inconjoara.. Oare cum va admira privelistea asta cineva, peste 1000 de ani?
Sintem fiintele timpului..Peste 1000 de ani totul va fi cu totul altfel..Alte technologii, alte mentalitati, alti oameni..Lumea sterge trecuturile, pentru ca evolueaza repede..Si lumea are, inainte, atitea de descoperit, incit cu greu isi va aminti, de ce a fost..Iar noi, cei de azi, sintem, asa cum au fost toti cei de dinainte, variante de treceri..De la un trecut, prin prezent, spre un viitor ce devine, un pic, anticipabil..De noi, cei de acum, care vom fi uitati atit de repede..Noi-noi, noi clipele, noi-momentele trecatoare ale unor variante de existente prin timp...Noi cei care am existat in 2014, anul de la inceputul istoriei..

Variante de nemurire

A venit iar asfintitul..Soarele a coborit incet, spre orizont..Cerul s-a inrosit, umbrele s-au alungit, apoi s-au ingrosat, pina au acoperit tot..O alta noapte s-a asezat peste toate..A aparut iar, luna, si a scos, iar, din amintiri, atitea..
Noaptea isi lasa linistile sa aduca, dupa ele, cuvinte..Multe cuvinte, o ploaie nemasurata, si parca, incompatibila..Vin siruri de cuvinte picaturi, care lovesc tot, si scot vibratii ciudate..Unele suna metalic, altele sint armonii calde, altele seci si stupide..Vin continuu, de toate formele si continuturile posibile..De la cele mai clare, cuvintele-esente, pina la cele absurde, sau chiar dureroase..Cuvintele cuvinte, care ne acopera mintea, si ne fac sa le admiram spectacolul..Cuvinte care ne trag spre oameni, sau cuvinte care ne indeparteaza de ei, care fug ca liniile perspectivei..Cuvinte care cad, continuu..Iar, si iar, si iar, in siruri infinite si paralele..
Apoi ploaia se opreste..Cerul se limpezeste, si apar, iar, stelele..Si galaxiile..
Cuvintele au ramas, inerte, in locurile in care au aterizat, asa, din intimplare..Apoi au inceput sa se miste, incet, ca moleculele vietii in supa primordiala..S-au adunat in expresii, propozitii, si, mai tirziu, fraze..Au crescut, s-au dezvoltat precum organismele celulare, s-au construit pe ele insile ca intr-un joc darwinist, au ajuns organisme multicelulare, au devenit plante, apoi animale..Au crescut de la batracieni, la dinozauri, si pasari, si si-au luat zborul, adunindu-se in cirduri ce luau forme haotice, apoi doar bizare, pina au devenit meta-fiinte..Si totul s-a polarizat, incet, in spatiu..Supra-fiintele au devenit care demoni care absorb energie, care emitente, cu puterea unor quasari..Intre ele s-au format multe tensiuni, si multe fulgere au inceput sa strabata spatiile..Iar unele dintre ele ne-au atins, in drumul lor spre pamint..Ca sa simtim energiile, si sa constientizam ca tot e un fel de varianta de a fi, si de a intelege ca avem un loc in ierarhiile lumilor..
Si asa, fara sa vrem, am devenit nemuritori..Atit cit traim..Si cit intelegem ce sintem..Noi, cei care sintem atit de nemuritori pe felia noastra de timp..Cum sint toti ceilalti, care ne seamana..

Tuesday, April 22, 2014

Inceput complicat

Cineva spunea ca sintem ce ne amintim..Ca asa ne e construita fiinta..Desi, cred ca e putin..E ca si cum am reduce un oras la un muzeu, sau la anumite strazi, sau parcuri..
Sintem complicati..Si imprevizibili..Si asta e doar inceputul..
PS Si mai avem in noi si resemnari, dar si multa ura, si agresivitate..Ma gindesc ce i s-ar intimpla lui Isus daca ar mai veni pe pamint, oare ar mai scapa asa de usor, ca prima data? Sarbatori fericite, oricum..Ca meritam:))

Trenul timpului

Au fost, demult, niste intimplari..Intimplari intimplate intr-o lume, din care faceam si eu parte..Si toate erau cvasi-perfecte..Peisajul, oamenii, momentele, dialogurile savuroase..Toate ne inundau absolut toate simturile, si gindurile..Apoi intimplarile au trecut, s-au risipit..Au disparut, pur si simplu, cum dispare orice, la un moment dat..Din ele, din tot ce era atit de mult au mai ramas citeva cristale de amintiri..Amintiri care, luminate cu raze colorate, din anumite unghiuri, recreeaza o holograma a acelor vremuri..
Apoi au venit uitarile..Care au acoperit amintirile..Apoi au venit amintirile uitarilor..Dupa care alte uitari ale amintirilor uitarilor..Sau alte amintiri care sa umple golurile uitarilor..Si altele, si altele, suprapuse..
Viata asta a noastra e o mare calatorie, cum s-a spus..Iar noi, pasagerii, sintem intr-un tren infinit care se misca incontinuu..Privim peisajele de la geam, apoi adormim, apoi ne mutam in alt compartiment, apoi in alt vagon..Care poate e un vagon al amintirilor..Sau al uitarilor..Cine stie? Poate fi oricare, pentru ca seamana intre ele foarte mult..

Thursday, April 17, 2014

Reinviere imaginata

Stim sigur ca moartea exista, si e definitiva..Renasterea e un vis al nostru, al fiintelor constiente..Si speranta renasterii, cea din sarbatoarea Pastelui poate ca o avem privind la natura, cum ea moare iarna, si renaste primavara..Ar fi frumos sa reinviem, asa ca Isus Christos, dar noi sintem oameni obisnuiti, fara puteri supranaturale..Ne mai ramine doar sa invatam sa ne traim viata..Asta e un proces continuu..Desi, ni se mai intimpla si noua sa murim, si sa reinviem, de fiecare data, dupa un soc mental..

Tuesday, April 15, 2014

Cuvinte moderne

Ca sa scrii, faci o serie de operatii..Inainte de toate iti cauti un start..Ceva cu impact, si spus direct, ca sa directioneze atentia asupra a ceva interesant..Folosesti asta ca sa il aduci pe cititor in locul din care vrei sa plece, in intelegerea textului..Si sa ti-l aduci in zona de incredere, si deschidere, in acelasi timp..O deschidere spre ce va veni, in continuare..Acuma, de multe ori, prima fraza e cam cea mai grea, pentru ca ii trebuie o mare intensitate, un adevar concentrat, si cuvinte interesante care sa sune foarte bine, si compact in minte.. Odata ce ai pornit masinaria, restul e, parca, mai usor..Cumva..Pentru ca dai drumul la imagini si constructii de realitati posibile, si imposibile..Unind cumva, unele idei pe care le ai in minte, sau care iti vin, pe moment.. Lasind loc tuturor posibilitatilor, si inspiratiei, asa..Bine, depinde si de stil, de metode, pentru ca unii prefera sa-si scrie textul, in minte, dinainte..Chaplin cind facea filme proceda tot asa, la inspiratia de moment..
Bun, si dezvolti epica-lirica a textului, cautind sa concepi totul intr-un mod cit mai clar posibil, sa zic asa.. Altfel, daca ai folosi multe cuvinte textul ar deveni mai cursiv, dar si mai stufos..Cel putin asa cred eu, nu stiu, aici sint o infinitate de puncte de vedere..Bun, e adevarat ca un text mai concentrat presupune si o anumita educatie a cititorului, si o anumita stare a lui..
Poate ca literatura a evoluat spre un stil mai matematic, si mai deschis spre anumite logici..Se poate.. Fiecare are stilul lui propriu, si o deschidere spre anumite directii..Ce stiu eu, e ca multe texte ma plictisesc de ma urc pe pereti, si de asta am zis sa scriu ceva cam ce mi-as dori sa citesc..In rest, toate bune..

Monday, April 14, 2014

Holuri cu amintiri

Am revenit, iar, dupa toti anii astia, in care chiar am vrut sa uit..Am revenit, timid, cu privirile de atunci, care mai cautau sa inteleaga acele lumi care imi pareau atit de complicate..Am facut pasii inainte pe care mi-i reprimam cu atita indirjire, cind nu intelegeam prea bine cine sint, si ce vrea toata lumea asta, dimprejur..
Am, dupa atita timp, mai multa experienta si maturitate, dar si mai putin curaj..Fac pasii cu timiditatea celui care nu stie la ce sa se astepte de la acel trecut..Ca si cind si-ar trai aceleasi experiente altfel, ca venind de altundeva..
Fac pasii decis, pina la urma, si hotarit, ca in fata unei noi incercari pe care viata mi-o deschide..Deschid usa spre propriul meu trecut, stiind ca e cea mai curajoasa experienta, cred, pe care as trai-o..Si odata usa deschisa, in fata, imi revin toate..
Am pasit cu o emotie infinita, pe drumul vechilor mele pasiuni..Un hol, pereti, tablouri, picturi ale unor alte timpuri..Momente schitate, si incadrate in rame dreptunghiulare..Fete, zimbete in acuarele uscate, si cu crapaturi..Aceiasi pereti uniformi, colorati identic, care sa ma ghideze inainte..Trasaturile dintre contururi ale unor chipuri, cu trasaturi cunoscute, vorbindu-mi de dincolo de timp, calm, si atent..Oameni ale caror amintiri imi mai sint suspendate in minte, si, care, parca, s-au intors doar ca sa-mi spuna, iar, ceva, ce parca nu am inteles..Lucruri frumoase, si gindite..Oamenii frumosi, care erau atunci..
Astazi timpul cu greu isi aminteste de ei..Am ramas doar eu, asa, singur, sa mai fac pasi printre lumile lor.. Ca sa ma uit, si sa imi revin reamintindu-mi de ei..Asa cum mi-as fi reamintit de mine, cel care isi traia inceputurile printre atitea lumi uimitoare, concepute de ei, si vazute de imaginatia mea..Ce mult, si ce frumos a fost atunci..Si doar eu, ramas, ca sa povestesc, cui va avea rabdarea sa ma asculte..

Geniale paralele

Lumea isi cinta, in continuare armoniile..Si eu imi recit, inca, in minte, versurile..Toate se amesteca fara sa se stie..Ca unele versiuni nestiute de cintece, sau de recitari inca neprogramate..Asa e sa fie..ca sa simtim ca traim bine, fiecare, in propriile paralelisme, cu toate ale lui..Oricit ar fi de geniale celelalte..sau, cele proprii..

Evolutiile posibile

Civilizatia asta a noastra e una a imaginii, pentru ca transmite, asa, enorm de multa informatie..Eu sint inginer, de formatie..Am studiat mult abstract, si toate elaborarile astea le-am asociat cu eurile mele..Am invatat formule, si logici, cit sa acopere muuuult din dorintele posibile de cunoastere..Dar, ca om, am avut nevoie de concret, sub toate formele palpabile, fie ca sint diagrame, grafice, imagini, orice..
Am facut designuri mecanice, sub forma de modele in 3 dimensiuni, oricit de simple, sau complicate, si asta mi-a placut enorm..Pentru ca toate mi s-au parut extensii practice ale unor conceptii..Si, sincer, crede-ma, nimic nu e mai adevarat decit modelul ideal si perfect al unor ginduri pe care, doar tu, in singuratate, le ai..Sublimate in modele..3D..
Vad ca acuma e dezvoltata din ce in ce mai mult constructia unor piese complicate pe imprimante 3D..Foarte frumos..Si asta e o varianta de mare viitor..Dar, pentru asta iti trebuie designeri talentati..Ceea ce ma face sa zimbesc, sincer..Pentru ca simt ca toate se intorc la natura proprie a omului, aceea de creator..
Daca vrei, iti povestesc..O constructie presupune o schita, un contur inchis, pe care sa-l translatezi, sau sa-l rotesti imprejurul unei axe..Si, la care sa-i adaugi alte entitati, fie ca-s cu adaugare, sau indepartare, de material, in acelasi fel..Dupa, care, construiesti desenul technic al obiectului, sau ansamblului..E simplu..
Bine, mai sint tot  felul de artificii, sau patternuri, dar, in esenta, constructia e o chestie de metode..
Ce ma mira e ca, inca, astazi, lumea, pare sa nu inteleaga ca expertii sint o parte fundamentala a lumii..Si ca toti cred, asa, in prostia lor, ca doar ei stiu ce se potriveste..Si e asa de trist, hmmmm..Na, nu toti au suficienta imaginatie..Dar, asta, cumva, o sa se modifice, in timp..

Trecerile variante

Recunosc ca imi plac spatiile largi..Cele care merg pina la orizont..Calme, si cu arhitecturi anticipabile.. Cele clare, cu tot ce e accesibil..Spatiile in care imaginatia se poate desfasura in voie, si poate construi orice..
Acuma, in lumea reala, sincer vorbind, ma simt cel mai bine in locuri inguste, ascunse, retrase, acoperite, cumva, oriunde unde pot sa ma simt bine in singuratatile proprii..Si unde sa nu fie nimeni idiot, care sa se holbeze la mine..O, da, am asa o reactie impulsiva la tot ce e impus, stupid, haotic, etc..Cel mai prost ma simt sa fiu nevoit sa conversez cu personaje rigide, si arogante..Bine, acuma, probabil ca orice om normal la cap ar face ca mine..Adica sa il taxeze pe cretin, si sa fie constient de o atitudine fireasca in lumea asta.. Ma rog..
Ce e trist, intr-un fel, e ca am intilnit personaje din astea, stupido-descreierate in unele pozitii cheie din unele companii..Cu care, evident, m-am certat..si, dupa care certuri, evident, a trebuit sa-mi caut alt job.. Na.. Viata e o suma de incercari, pina la urma..Vezi, in orice societate exista tot felul de animale..Totul e sa fii aparat, pina la urma, de valorile autentice..Pentru ca exista un spirit, si o ordine universala, dincolo de toate.. Iar animalele astea depasite de timp oricum vor muri..Si asta o decide timpul, cind, si cum..

Scris

Cred ca ce ne motiveaza cel mai mult, e misterul..Si, implicit, constiinta faptului ca sintem prosti..Da nu prosti asa, cu ceva acumulari..Nu nene..Simtim asa de clar, in noi, ca sintem facuti gramada..Si ca nu vom putea niciodata sa iesim din starea asta..Orice am face..Bine, e adevarat ca asta ne-ar da depresii continue..Dar, la o privire un pic atenta imprejur, vedem atitia altii cu mult mai prosti..Iar asta chiar ne da sperante ca ma avem sanse..Ma rog, stiu ca nu e frumos sa vorbesti despre prostie, pentru ca nu e nimeni suficient de destept sa-si permita asta..E adevarat..Na, nimeni nu detine adevarul absolut..Dar si cind vezi atita prostie, oooo, oricit de multe s-ar spune, sau elabora, te simti asa, relativ destept..Si, un pic mai impacat cu tine..Ca te gindesti ca, pina la urma toate-s relative..Si chiar aia care au putere, sau bani, pe lumea asta, ne seamana..Asa ca..
Nu stiu, fiecare cu adevarurile lui..Si fiecare isi vede viata diferit..Dar am descoperit un lucru..Cea mai adevarata viata e cea de scriitor, cred..Pentru ca e mai mult decit un om de stiinta, filosof, profesor, etc.. Chiar si decit un inginer..Bun, e adevarat ca sint scriitori, si scriitori, fiecare cu talentul lui..Dar el traieste atitea vieti, ooooo..Si vede atitea adevaruri concrete..El trece dincolo de teorii..Asa, ca un inginer, invata din toate, ca sa aplice..E uimitor..
Bine, vorbim de scriitorii cu talent, cei care au inteles marele adevaruri, nu de amatorii care descopera lumea, in felul lor..Sigur, aici sint multe puncte de vedere..Desi, poate, in timp, si a scrie s-a transformat, si romanele moderne abunda in technicalitati mai degraba, decit in idei..Eu stiu, ca, de la un anumit moment, am zis, gata, de aici incolo spun in cuvinte ce simt eu, si nu mai copii pe nimeni..
Imi aduc aminte ce mici opere de arta construiam in toate scrisorile de amor din adolescenta..Pe vremea cind o scrisoare ajungea in 2-3 saptamini, si era scrisa pe hirtie adevarata, cu pixul, direct pe curat, fara ciorne.. Atunci parca totul era legat de concret, avea forma fizica..Si forma artistica mai apropiata de suflet.. Desi nu sint nici pe departe un nostalgic, in nici un caz..Si virtualul e perfect valabil, atita timp cit spui adevaruri adevarate, si multe lucruri autentice..
Astazi se scriu multe ineptii...Oho..Poate pentru ca si scrisul virtual e la inceput..Tot ce se poate..Toate evolueaza..Si noi cei de ieri nu prea mai semanam cu cei de azi..

Stari de duminica

Nu stiu, uneori n-am curaj sa citesc ce am scris, pentru ca stiu ca am lasat unele ginduri sa curga, asa, fara cenzura..Pur si simplu..Si de multe ori gindurile astea vin cu viteze supersonice, ca apuc sa scriu ce prind, asa, pentru ca nu pot sa alerg asa repede..In fine..Daca regasesc vreo logica, ma felicit..Alteori zic ca asa tre'sa fie, si sa completeze ceilalti piesele lipsa:)))) Da' intentiile sint dintre cele mai bune, si frumoase..
Bun..Pentru ca sintem fiinte mature, si vaccinate, tre'sa pornim de la premisa ca viata e un mare pustiu, pe care il umplem, fiecare, asa, dupa inspiratie, cu unele utopii..Si na, asta ne da energie sa continuam, pentru ca altfel ne-am da cu capul de toti peretii, sau ceva..Dar, asa, ne agatam de ce gasim, de oriunde, si ne autopropulsam, fie si cu suturi in fund..Orice metoda e buna daca functioneaza..Clar..E adevarat ca si fiinta noastra are instinct de conservare care se activeaza in momentele critice..
Dar viata ramine acelasi pustiu exterior, orice am face..Si asta nu putem schimba..Dar..Putem ignora tot, si ne putem concentra pe ce merita..Si atunci, toate se rezolva..Fiecare isi are retetele lui..
Dar ce spuneam de fapt? De unde plecasem? Am uitat, pentru ca m-a furat peisajul..E duminica, si iar ma apuca depresiile de dinainte de o alta saptamina..Hmm..Ia sa mai gustam un pahar de Porto..Veritas in vino..Hai noroc!

Sunday, April 13, 2014

Intilniri

Luptam continuu..Pentru orice, pentru supravietuire, pentru vise, dorinte, sau idealuri..Luptam pentru ca existam..Cit traim..Totul e o lupta, fara inceput, sau sfirsit..
Sintem fiintele vremurilor astea..Si ne definim prin felul propriu in care luptam, pentru a fi, asa cum credem ca sintem..Desi, poate ca lupta asta zilnica a noastra e implicita, si, cumva, poate nu prea are rost sa o amintim.. Desi doar ea ne da sens..Si ne explica tot, intr-un fel..
Fiinta noastra se amesteca printre celelalte, tot timpul..Ne contorsionam destinul, asa, ca si cind am sti ca sintem repere universale, care se raporteaza continuu la reperele universale ale celorlalti..Cu care isi amesteca firele trairilor..
Sintem la fel de unici..Asa cum sint si ceilalti..Traim printre aceleasi linisti universale..Avem suflete care se mai intilnesc..Ne simtim apropiati..Uneori chiar ne intilnim, la intersectiile timpului..Si ne place sa ne revedem, asa, dupa un timp, si sa ne povestim vietile..Ca si cind intre noi nu a fost nimic care sa ne separe..

Vointele fiintei

Ne filosofam pe noi insine, ca intr-un exercitiu pe care il facem, cautind, intr-un fel, sa intelegem natura lumii, ca un fel de generalizare a naturii noastre, proprii..
Ne traim, cumva, singuratatea, asa, prin noi insine..Asa cum o fac si toti ceilalti..Ne traim viata printre propriile fiinte, firesc, cumva, ca si cind am sti ca tot adevarul e doar in ce stim, doar noi..Si ne entuziasmam la tot ce ne ofera trairi adevarate, pe care doar noi credem ca le intelegem la adevarata lor valoare..Vibram la tot ce receptam a fi adevarat..Simtim cu sufletul, sperind ca putem transmite, sau primi, la fel..Ne traim sperantele unor comunicari spre, sau dinspre alte suflete..Ne bucuram, sau intristam la unele, sau altele.. Privim iar, si cautam iar, alte priviri..Si cautam sa fim, asa, cum credem ca sintem, printre ce credem ca sint, ceilalti..
Ce ne dorim ne e rareori indeplinit..Si asta e bine, pentru ca ne face sa dorim mai mult, si sa luptam pentru ce credem ca meritam sa ni se intimple..

Incercari acceptate

Evolutia se bazeaza pe contradictii..Pentru ca e o lupta a impunerii unor logici, care mai de care mai diferite.. Care se bat, de multe ori cap in cap..
Iar logicile astea sint ale unor stiinte..Sau ale unor suflete..Sau ale sufletelor unor fiinte concrete, ce au trait, sau mai traiesc in lumile noastre accesibile..
E bine, ca putem observa, si gindi tot ce ne inconjoara..Si ca traim, asa, ca sa ne manifestam, asa, si cum sintem, si gindim, si simtim..
E frumos ca ceea ce sintem, ni se pare, de multe ori, la o infinitate distanta de ce sint ceilalti..Si ca plutim, pe deasupra, observind, explorind, si cautind intelegeri..Asta ne da sperante noi, uneori..Alteori ne face sa regindim tot, ca si cind am sti ca, reconstruind in noi lumile intelese, reconstruim toate lumile posibile.. Asta daca si ceilalti ar face acelasi lucru..
Nu stiu, noi traim acceptind, asa cum speram la acceptari..Si continuam..Dupa multe nereusite invatam, iar, sa continuam..Si sa acceptam, dar si sa continuam..Ca si cind am lua-o de la inceput, iar, si iar..Cu toate..

Contactul sensurilor

Uneori sensul n-are sens..Adica sensul celorlalti ti se pare ciudat, sau chiar absurd..Pentru ca nu se incadreaza in nici vreo logica acceptabila..Sau, ma rog, in logicile mele subiective..
Asa e, neplacut sentiment sa vezi ca in lumile celorlalti, tu, nu prea te potrivesti..Le pari ciudat..Sau chiar absurd.. Asa cum ti se par si ei..Traind, fiecare, in propriile lumi, cu reguli diferite..
Asta ne construieste, cred, singuratatile..Asa, incet, incet, dar sigur, si metodic..Ne cam indepartam unii de altii constant, si inconstient..De fapt, poate e normal ca toate transformarile astea ale noastre, sau ale celorlalti, sau ale lumii, in ansamblu, sa mareasca distantele dintre noi, continuu..Iar noi sa le observam, si sa constientizam iar, si iar starea asta de fapt..Si sa realizam, ca, e firesc tot, si nu putem face nimic ca sa schimbam ceva..Ca si cind totul ar evolua, ireversibil, spre ceva ce devine, mai mult, si mai ireparabil..
Stia domnul Kafka ceva, cred..Ceva ce noi intelegem, in timp..Poate ca intre noi sint, chiar de la inceput, bariere infinite, ale fiintei proprii..
Ni se mai intimpla, uneori, sa trecem peste barierele eurilor, si sa comunicam cu ceilalti..Iar asta e un eveniment urias..Echivalent cu ceva unic..Ca un fel de intilnire de gradul 3..Sau 4, sau de oricare are fi..
O poveste de iubire e un eveniment cosmic..Pentru ca e atit de rar, pe cit e de unic, nu stiu, ceva cvasi-imposibil, cred..

Lumile noptii

A plouat..Natura parca a incercat, iar, sa ne spele de trecut..E la fel de noapte..Oamenii dorm..Unii viseaza.. Altii privesc la luna, si se mai gindesc la ceva ce le e inaccesibil la lumina zilei..Noaptea are lumile ei, proprii.. Ca si ploaia..
Poate ca pe o planeta nestiuta, undeva, intr-un alt colt de univers, o fiinta se gindeste, asa, ca mine, in liniste, la ceva..Ca mine, sau ca altii ca mine, din trecut..
Orasul si-a pastrat luminile noptii..Si linistea strazilor..Luna mai apare, la fel de singuratica, ca sa observe, parca, tot, de sus, si sa consemneze..Imaginatia mai alearga peste tot, libera..Fiintele fantastice, alearga si ele, care singure, care in formatii perfect aranjate, ca la o parada cosmica..Sint la fel de transparente..Li se vad clar contururile, si unele umbre ale suprafetelor..Le simti atunci cind trec prin tine, pentru ca ai o stare  ciudata..Apoi, iti revii..Sint frumoase..Au asa forme maiestuoase, si puternice..Pacat ca nu le poti atinge.. Poate au venit de pe o alta planeta..Sau poate sint doar holograme..Poate vor sa transmita un mesaj de la fiinte indepartate..Sau poate traiesc doar in imaginatia ta..
Aerul e purificat, si umed..A trecut ploaia..Au trecut toate..Au ramas strazile, si luminile..Si luna..Si toate tacerile, impreuna..Cele care vor muri curind, dimineata..Tacerile fiintelor ce au existat..Din toate lumile..

Friday, April 11, 2014

Revelatii

Viata asta e o mare, uriasa porcarie..Tocmai mi s-au intimplat citeva magarii in serie, care directe, care colaterale, sa zic asa..Ce mizerie..Si ce mizerabili toti idiotii aia..Imi vine sa urlu si sa ma dau cu caput de toti peretii..Aaaaaaaaa..Mai bine mor, si termin..Mi-e asa o scirba de tot..Daca as muri s-ar incheia, si ar fi de 1 miliard de ori mai bine..Ah ce mizerie..Tot, tot e o conspiratie a unor cretini..Adunatura..
Dupa 1 pahar de vin mi-a mai trecut un pic supararea..Mai bine beau pina ma anesteziez..Sa uit..Sa se duca.. Sa ramin singur..Ah, daca as putea sa-mi imaginez ca-s singur pe planeta, si ca toti sint, de fapt, niste umbre haotice, si instabile..De fapt, chiar, daca ar fi sa fiu singur ar fi cam nasol, cred..Sa nu mai vezi pe nimeni, hmm..Mai vrei sa mai schimbi o vorba, o atentie, ceva, orice..Sa stii ca e un suflet, acolo..
Pe urma mi-am adus aminte de toate filmele cu tot felul de atrocitati din al doilea razboi mondial..Ce sinistru.. Citi mutilati, citi morti..Iti vine sa urli..Si toate alea chiar s-au intimplat, acum 70 de ani..Daca m-as fi nascut atunci cum ar fi fost? Ma uit la mine, am 2 miini, 2 picioare..Functionale..Unii nu au norocul asta..Cum o fi viata pentru ei? Sau cum ar fi fost sa ma nasc intr-o tara saraca, fara prea mari sanse de supravietuire? Hmm..Sau cum ar fi fost sa ma nasc nebun, sau cu o afectiune netratabila? Uh, ce viziuni am..
Stau pe intuneric..Mi-a mai trecut supararea..Pentru ca am realizat ce norocos sint..Si acuma ma gindesc la toate astea..Gindesc, deci exist..Asa spunea Descartes..Deci exist..Am confirmarea ca eu chiar exist..
Am uitat de supararile de azi..Poate pentru ca am realizat ce uimitor e totul..Viata asta, asa cum e..Viata asta e un mare, un urias miracol..Ce incredibil..Si eu o traiesc..

Test valabil

Cineva mi-a povestit, mai demult, ca, intr-o noapte a avut niste trairi ciudate, care au inceput chiar din somn.. Spunea ca visase ca avea niste super-puteri, ca putea trece prin zid, ca putea zbura, ca avea o forta uriasa, si multe altele..S-a trezit, a privit in intuneric, si s-a culcat la loc..Dupa care visul a revenit, iar, si iar..Ciudat.. Ce sa insemne asta? Apoi,prietenul meu s-a trezit de-a binelea, s-a dat jos din pat, si a vrut sa verifice..S-a oprit in fata unui perete, si a intins mina..Incredibil..Mina i-a trecut prin zid, ca si cind nu ar fi fost..Apoi a trecut cu tot corpul..a repetat operatia asta de zeci de ori..Putea trece prin zid..Asa ceva e colosal..O putere care te face un meta-om..Apoi si-a amintit ca visase ca zboara..S-a asezat in mijlocul camerei, si s-a concentrat, vizualizind o ridicare de la pamint..A privit in jos..Intre el, si podea nu mai era absolut nimic..Se ridicase.. Singur..A continuat sa-si imagineze un zbor sus de tot..Si s-a trezit acolo, in aerul rarefiat de la o inaltime apreciabila..
In acea noapte, prietenul isi descoperise niste capabilitati greu de imaginat..Asa ceva..A facut citeva ture in jurul lumii, dupa care s-a intors in apartamentul lui..A adormit iar..Si, cind s-a trezit a vazut ca totul se dusese, isi pierduse chiar si puterea de a ridica  greutati mari..Dar, in schimb, putea vedea, si simti foarte multe lucruri de la o mare distanta..Cel putin asa sustinea..Bine, pe urma a cistigat o adevarata avere pentru ca ghicise numerele cistigatoare de la lotto, de citeva ori la rind..Toti il invidiau, ba chiar se facuse si o comisie ca sa-l cerceteze..Dar, se pare ca, dupa un timp, ii disparuse si capacitatea asta..Dar banii i-au ramas..Si acuma isi traieste zilele undeva intr-o insula tropicala, intr-o casa uriasa, cu muuulte tipe dragute imprejur..Asta ca sa nu zic de ce yacht si-a achizitionat, de curind..Na, unii au un noroc chior..
Pe o planeta indepartata, intr-un laborator, 2 personaje se invirt printre masinarii complicate..Seamana cu niste humanoizi, doar ca au 4 brate, si 4 picioare de o constructie complicata..Experimentul lor reusise, si putusera sa configureze un super-om, chiar daca pentru un timp scurt, de la distanta..Urmau sa mai incerce asta si pe restul de civilizatii cunoscute, ca sa poata face un raport final..Dar, inceputul a fost ok..Si, daca toate ar functiona conform planului, e posibil poate sa faca o intilnire a acestor super-fiinte, pentru o discutie despre viitorul galaxiilor..Dupa care, sa se semneze acel tratat pentru Univers...Dar asta dupa celelalte experimente..

Thursday, April 10, 2014

Codurile fiintei

Cred ca toti sintem dependenti de amor, pentru ca e in profunzimea fiintei noastre, scris asa, de la inceputuri.. Doar ca e scris, parca-codat, si descifram destul de greu textul initial..Dar el e acolo..Il stim, il simtim, il credem, dar nu reusim sa-l descifram, pentru ca nu stim codurile chiar atit de bine..
Traim invatind..Cautind sa explicam ce e lumea..Si cautind sa ne intelegem si pe noi, in acelasi timp.. Ajungem la unele intelegeri, dupa care cautam alte, si alte intelegeri, acumulind informatii..Cautam, filtram, analizam, ca sa obtinem din atitea tone de date, o picatura de intelegere..Asa..Simplu..Si ne scufundam in toata munca asta cu speranta ca ce va veni va fi o alta etapa a vietii noastre..Ca vom pasi inainte, si vom reusi sa ne construim alte determinari..Asa, simplu, si firesc..Cum e tot ce e atit de important..
Totul e in fiinta proprie..Poti fi genial, sau mediocru, daca tu alegi asta..Nu e nimic miraculos, totul consta in munca pe care o duci doar tu, cu tine..In vis, in speranta, si in vointa pe care o pui doar tu, ca sa-ti depasesti conditia, oricare ar fi fost ea..
Sintem, si devenim ce putem..Daca reusim sa descifram acele coduri, din noi..Ale fiintei nestiute, in toate incifrarile ei..

Continent

Oamenii frumosi sint rari..Cei frumosi in suflet, adica..Sint mult mai putini decit cei frumosi la fata, sau corp.. E pacat, cred, pentru ca daca ar fi mai multi, poate si societatea ar arata altfel..Sau, nu, cine stie, pentru ca, dupa cum vedem, raul e muuult mai bine promovat azi..Intr-o societate globala si cam singura..
Bine, acuma frumusetea e subiectiva, si fiecare o vede in felul lui propriu..Depinde de om..Si, poate ca daca as scrie de cum vad eu frumusetea mi s-ar putea reprosa ca nu-s realist..Tot ce se poate..Desi, frumusetea e un cuvint rar folosit, lumea se cam fereste de el, asa cum se fereste de multe alte cuvinte-notiuni, ca sa nu para ridicola..Si e si un pic depasit moral, dupa ei, pentru ca lumea asta e practica, iar cuvintele, oricit de mari si bune ar fi, nu prea aduc beneficii..
Sigur, lipsa frumusetii are intotdeauna justificari..Lumea, vremurile, ceilalti, lupta pentru existenta..Asa e viata, adica, plina de mult urit, mult de tot..Si asta pentru ca doar noi lasam uritul sa ne invadeze..E mai simplu asa.. Desi, daca recunoastem asta, ne invinovatim automat..In fine, nu e nimeni prea raspunzator pentru ce e imprejur.. Dar pentru ce e in noi, ar trebui sa fim..Chiar daca nu facem parada de frumusetea proprie, pentru ca ea e cam timida..Asta e..Continentul nedescoperit..Care isi asteapta exploratorii..

Wednesday, April 9, 2014

Variantele de acum

Ce bine e sa fii in lumea asta..Asa..Ca si cind ai fi impreuna, intr-un dans la Rio, printre atita lume..Ca si cind te-ai undui firesc printre ceilalti, si ai simti ce bine e sa fii alaturi de toti..
Te vad, ma vezi, asa ca si cind..Sintem toti in exact acelasi spatiu..Fiinte identice..Apoi..
Au ramas departe toate..Ca si cind nu s-au regasit in variantele de acum..

Omul eu

Toti sintem asa..E o chestie de atitudine..Pentru ca ne manifestam asa cum sintem..Si tu, si eu..Doar..
Ma misc, si simt asa, pur si simplu..Exist dupa felul meu, propriu..ca si tine..Pentru ca, vezi tu, sintem la fel..Absolut identic..Ne putem privi in ochi, ca in oglinzi sociale..Ce relaxant, si placut..Ca si cum am trecut, impreuna, atitea probleme sociale..
Sint aici..Te vad..Ma vezi..Stiu..Sint ca sa fiu, si ca sa inteleg cum e sa fim impreuna..Sint deschis, si uitat de lume, si de atitea lumi..Cui sa-i mai pese..Sint aici asa ca si cind as fi fost de cind lumea..Asa, eu, ca mine..Eu, cu toate..Fiinta care mai poate intelege cit poate, asa cum isi doreste sa se inteleaga pe ea insasi.. Omul plutit, printre toti, si care nu stie cit de mult a fost, sau va fi..
Mai am, inca, in buzunare, speranta unor lumi la care mai visez, parca, inca..

Atitudini si determinari

Clipa asta e doar a ta..Insingurata, expansiva, determinata..E a fiintelor din tine..Clipa care iti seamana asa de mult..Pentru ca e din fiintele tale..Si ea priveste imprejur, asa, ca tine..Clipa asta e ce simti, doar tu..Cu tot ce vezi, si tot ce ti-ai imaginat..E o fiinta din tine..Care isi mai imagineaza ca poate comunica cu clipele din ceilalti..
Avem in noi atitea clipe..Sintem si noi insine, atit de multe ori, clipe in socialul asta uimitor..Ne vedem, cit putem, in oglinzile celorlalti, dupa care mai cautam sa ne revenim la ce sintem..
Vezi, clipele ne trec, asa cum si noi le trecem..Sintem ca intr-un joc, impreuna, pe care, inca, vrem sa-l intelegem..
Clipele noastre sint cupole care ne apara..Mari, frumoase, si rotunde..Pe deasupra..Sus..Curbate si calme..Solide..Spre care putem intinde miinile, asa ca intr-un fel de adorare..Sus..Sus de tot..Suuuuuus, undeva atit de sus, cit sa ne ajunga pina la vise..
Sint aici, pe pamint..Si ma gindesc, de ce toate mai au, inca, in ele, atitea..De ce toate mai privesc atitea variante de lumi care mai sint, inca, in noi..Si de ce nu au evoluat, cumva, intr-un fel care sa ma faca sa le admir..
Eu sint..Tu esti..Avem toti aceleasi lumi, aici..Privim identic..Sintem asa de la fel..Ne vedem privirile atit de clar..Ne simtim fiintele..Nimic nu s-a transformat..Sintem ca statui din alte timpuri..Cu  curbele la vedere, si autentice..Cu priviri inca nesuficient determinate..Cu atitudini si detalii sincer, si insuficient nestiute..

Variante de viitor

Trecerile sint parte din noi, pentru ca doar noi am avut curajul sa facem acei pasi, atunci..Si toti pasii ne seamana, asa de mult, pentru ca, nu, am avut curajul sa-i facem atunci, in acele vremuri, care erau bintuite de acele mentalitati..
Poate ca timpul mai atenueaza ce a fost, odata..Poate ca toate se vor sterge, cindva, si vom fi uitat absolut tot..Ce bine ar fi..Si ce bine ne-ar sta sa fi uitat atitea, cu gindul ca inainte sint atit de multe lumi..
Cit ma priveste pe mine, eu sint de mult resemnat, si nu imi imaginez ca, vreodata, ce a fost se va mai intoarce ca sa-si ceara scuze..Trecutul e trecut..Il ingropam cu fanfare, si il lasam, asa, doar uneori, sa ne mai vina prin amintiri..Dincolo de asta nu cred ca ar merita altceva, mai mult..
Acuma ne traim doar prezentul, cu toate ale lui..Si ne place, si il vedem, si iar ne place, pentru ca e locul din care pornim spre alte experiente..E frumos, si e uimitor, pentru ca stim ca de aici, din prezent, avem atit de multe de descoperit..Totul e sa avem curajul de a porni inainte..Si curajul de a fi, iar si iar, doar noi insine, cu toate, tot, si orice variante de viitor, care vor fi sa fie, oricum, oricit, oriunde..

Tuesday, April 8, 2014

Drumurile destinului

Viata e o calatorie..Una cit universul timpului propriu..Mergem, continuam, mergem iar, mai obosim uneori, alteori mai cadem, dar ne ridicam singuri din praf, si iar mergem, continuam, iar, si iar..
Repausurile, si pauzele reusitelor sau ale infringerilor sint timpi mici, pentru ca, dupa ele ne intoarcem iar la meseria noastra de baza: de pasitori pe traiectoriile 3D alambicate ale destinului..Sau de mergatori pe sirma, poate, in echilibru permanent..Sau intr-un fel de echilibru..
Viata e o mare calatorie..Iar noi sintem in continua miscare, cind mai concreta si dinamica, cind mai virtuala si elaborata..
Uneori vad aceleasi peisaje, pe care le-am vazut atit de demult..Si ma minunez cite am invatat de atunci..Si cit de diferit sint..Sau am ajuns..Ce va urma de aici inainte?

Monday, April 7, 2014

Terapie cu amintiri

E frumos asfintitul asta..Seamana cu cel de acum, mmm, nu mai stiu..Am si uitat cind m-am uitat cu atentie la asfintit..Bine, au fost si unele evenimente intre timp..Iar acuma parca m-am intors un pic inapoi in timp, la vremurile romantice..E un asfintit frumos..Pentru ca seamana cu cele din timpurile eroice ale fiintei, cind mai construiam cu rabdare, amintiri..E tot ce poate fi mai frumos, pentru ca e adevarat, e acum, si e din mine, cel de demult, cel care s-a mai ratacit, intre timp, pe unele drumuri, dar care, probabil, s-a regasit..
Uneori unele amintiri vin gramada, ca si cum s-au tras unele pe altele, legate intre ele prin detalii, ca la trecerile dintre scene cinematografice..Vin in sir indian, ca barjele unui convoi pe fluviul timpului..
Poate ca amintirile iti vin si cind ai anumite stari, si o anumita liniste..Cine stie..E bine ca le avem, pentru ca valoarea lor e inestimabila..Asa ceva valoreaza greutatea lor in diamante..Sau nu..Sau depinde pentru cine..  Oricum, ce mai conteaza..Si asta pentru ca, pentru un nou inceput va trebui sa cam uitam tot, si sa ne deschidem mintea iar..Desi, poate ca stergem doar superficialul din fiinta..Tot ce se poate..Si poate pastram doar ce e esential si adevarat..Iar intre esentiale, amintirile sint neaparat..
In fine, am plecat de la admiratia asfintitului, ca fiind o reintoarcere la noi, si la amintiri..E bine..Mai avem un pic, si iesim iar sa ne bumbacim cu toti ceilalti, asa, punind pasiune adica..Acuma sintem in clipa de dinainte, cea in care meditam, in liniste..Ne interiorizam bine, si deschidem supapele de la rezervoarele de energie.. Ce frumoasa e Galaxia..

Sunday, April 6, 2014

Puzzle de lumi

Am revazut si reascultat citeva melodii cu dl Seicaru, si mi-am reamintit, parca, acele locuri ale marilor intrebari, pe care, demult, incercam sa le formulez..Intrebari care, sublimate, sa dea sens atitor lucruri, care mai importante, care mai putin, atitor raspunsuri care ma inconjurau..Atunci, cind ma mai plimbam pe strazile cu tei, si faleza cu peisaje indepartate..Atunci cind nu stiam nimic, si incercam sa analizez, sa separ, sa ordonez lumea, dupa criterii care, si ele, se construiau singure, incet, incet..
E frumoasa intoarcerea la locurile acelea..Si e si foarte curajoasa, pentru ca te poti vedea cum erai, si cum esti..Dar mai faci exercitiul asta, pentru ca ai experientele explorarilor, si dorinta de a evolua, de a schimba tot, si odata cu asta, si pe tine..
Nimic nu e usor, niciodata..Totul se face cu dureri, cu renuntari, cu opriri, porniri, inghitind in sec, transpirind, cu emotii profunde, cu frici, trecind peste toate relele si bunele care au fost inainte..Bun, fiinta mea cred ca o pot ordona, si o pot face sa ma asculte, si sa ma ajute..Dar ceilalti au fiintele lor destul de rigide, in mare parte, si asta e o mare problema in incercarea de comunicare..In fine, e adevarat ca nu trebuie sa te intelegi cu toti..Poate nici macar cu 1% din ei, sau mai putin..Poate ca si 1 om e ceea ce iti doresti..Acel om, cu acele ginduri si deschideri..Cu care sa reconstruiesti absolut tot..Tot ce au darimat ceilalti..Din ruinele ramase, ca un puzzle, in care piesele au ramas intacte..Incet, cu atentie, si rabdare..

Thursday, April 3, 2014

Lumi variante

Crezul, sau atitudinea e la latitudinea fiecaruia..Pentru ca fiecare spirit isi are propria libertate a decide ce e conform cu valorile din propria fiinta..
E frumos ca ne simtim liberi a incerca sa vizualizam lumea..Si sa o percepem asa cum vrem, doar noi.. Ne place sa vedem, sa mirosim, si sa gustam totul asa, ca noi, din locul fiintelor, asezat, undeva, printre propriile euri.. Si ne place ca tot ce simtim sa fie intr-un punct de trecere dintre o realitate limpede, si o varianta de vis situata undeva, sus, printre intersectiile vietilor celorlalte armonii..Cele care ne vin din spatiile posibile ale unor viitoruri eterne..
Sintem la raspintii de posibilitati..Printre toate..Vedem privind tot ce am privit, vazind..E uimitor ce simtim, si ce vedem, ca si cind am fi trait si alte vieti..
Clipa ne mai construieste in minte, unele viziuni..Traim armonii care ni se urca in suflet, din atitea trecuturi nestiute..Vedem, iar, si iar, si iar, lumi de fiinte ce ne povestesc propriile lor vieti..E uimitor cum timpul ni se mai trezeste in fiintele care simt acum ceva, ce parca au simtit la fel, cu mult timp inainte..
Mai vedem spectacolul lumii aratate, asa, in secvente, de mii de ani..Cite idei..Cite variante..Cite trecuturi fabuloase, si insuficient descrise..Ce lumi de nestiuturi au fost inapoi, asa cum sint, parca, inainte..

Eternul armoniilor

Dupa toti anii astia de singuratate nici nu as fi avut cum sa cred altceva..Pentru ca nu am fost niciodata vreun autist, oricit mi-as fi dorit..Am stat asa, printre trairile mele, vazind, si gindind, la toate, ca si cind as fi avut norocul sa fiu vreun spirit atemporal, care poate privi in toate directiile, fara regretele muritorilor..
Acuma, parca, nu mai stiu..Si nici nu imi pasa de altceva, decit de amintirile mele..Care, cum au fost..
Momentele ne sint clipe de timp, pierdute in oceanul asta urias al transformarilor cosmice..Traim iluzii, si metamorfoze ale trecerilor fiintelor..Atit..Doar atit..
Mai vad cum e autenticul din prezentul asta..Vad spatiile, si formele..Ca si cind mi-ar fi cit de cit, apropiate.. Apoi ma duc, printre pasi, pe alte drumuri..Ca sa vad iar, alte constructii de pasi, si forme..Si sa ma minunez de lumile noi ale variantelor aparute..Sa le admir, ca si cind..
Uneori mi se pare ca am esuat pe o margine de lume, de la periferia universului, si ca imi mai caut spatiile, ca sa le inteleg sensurile, asa, ca si cind am inteles ce mi-as fi dorit..Alteori simt ca sint exact intre lumile visate, si imi traiesc extazurile, perfect ca in visuri..Sau ma simt ca si cum plutesc printre toate experientele posibile, asa, ca intr-o explorare a propriilor lumi..Ca si cind as fi incercat , ca intelegind cite ceva din toate, sa ma apropii de mine insumi, si de tot ce am insemnat eu, asa, printre tot ce mi-a fost aratat si intimplat..Eu, cu tot, avind imprejurul acoperit de variantele proprii..
Ce miracol, pina la urma..Nu? Ca sa vezi ca toate se supun unei ordini universale, dupa un haos care a acoperit toate lumile..Ce frumos sa te simti ca esti in rezonanta cu armonia asta eterna, pe care o simti la fel, de cind au inceput sa existe toate lumile posibile, sau imaginate..

Orizonturile experientelor

Mi-a amortit mina dreapta..Mi-am schimbat pozitia..Singele a revenit, si simt intepaturi mici..Isi revine.. Deschid ochii..Ce albastru..Si nori..Am visat ca eram in patul meu din apartamentul meu, din bloculetul meu, de acolo..Aici e cer deasupra..Cum dracu am ajuns? Imprejur sint dune..Munti si dealuri de nisip, peste tot..
Apoi mi-am amintit tot..Si examenul de cosmonaut, si licenta, decolarea, zborul..Anii de singuratate pe nava aia plina de instalatii complicate, in cautarea civilizatiilor..Si toate certurile cu toti desteptii aia specializati pe toate domeniile posibile..Dupa care, defectiunile, si esuarea pe o planeta desertica..Si plecarea mea de pe nava, prin desert..Nu mai stiu de ce am plecat..Poate pentru ca nu le mai suportam vaicarelile idiotilor aia.. Mi-era asa o sila..De fapt, de atita timp mi-e la fel de scirba, de toate, si de toti..La ce dracu atita evolutie cind toti au ajuns sa se haituiasca intre ei, ca animalele..Cica am revenit la stadiul de jungla technologica.. Si toti au in minte doar asta, pe cine sa vineze, si ce trofeu sa obtina, de parca asta le-ar face viata mai buna.. Ce cretini..Sint in stare de orice, cu toata educatia, si pomposenia exhibata gretos..Aici n-au decit sa-si scoata diplomele si sa le arate desertului..Ce porcarie..Acuma parca am inteles de ce imi era asa de sila.. Niciunul nu a avut curajul sa mearga cu mine..Le era frica..De fapt frica e cuvintul, cred, ca ma apuca si pe mine, cind ii vedeam, asa in toata siguranta aia cu care vorbeau in formule..Si eu iubeam stiinta, dar nu ma lasam dus chiar asa, cit sa-mi uit conditia, si sa tratez cu aroganta pe oricine..Dar ma apuca o frica infinita cind realizam cit de robotizati si artificiali au ajuns..Si imi dadeam seama de dezgustul indus de atitia ani de contact cu ei..Ce timpenie..Desi eu imi vazusem de ale mele, si i-am tratat cit am putut, cu indiferenta si comunicari profesionale..Si asta probabil le aducea un fel de invidie, ca parea ca ii macina, si ii vedeam cum cauta orice motiv sa ma domine, in orice fel..Probabil ar fi ajuns sa ma loveasca, daca nu le-as fi aratat ca ma pricep sa lupt destul de bine..In fine, ajunsesem, dupa un timp, la un fel de armistitiu impus, cu toate ca stiu ca ma pindeau continuu..Si asa, intr-o raceala indiferenta am ramas sa convietuim, toti, pentru binele omenirii, zice-se..Dar s-a intimplat esecul asta, pe care nu l-am prevazut, cu toate computerele de la bord..
Acuma ma simt mai bine..Sint dupa a 3a zi de mers prin desert..Mai am rezerve pentru inca 33 de zile.. Acuma imi dau seama..Poate ca aia, pe nava aveau dreptate..La ce dracu am plecat? Ca sa ce? Ca nu pare sa existe viata, si cu atit mai putin civilizatie..Iar in nisipul asta e putin probabil sa fie vreo fiinta, cit de mica, cu care sa incercam sa gasim o cale, sau o metoda, sa ne scoata din impas..Asa e, au avut dreptate, toti, in prostia lor..Poate ca totul e o incercare absurda..Ce prost am fost, sa plec..Mai bine ma izolam undeva, pe nava, si imi traiam viata, asa, meditind..Pina s-ar fi terminat rezervele..De fapt, poate e prea tirziu..Acuma merg inainte, orice ar fi..Ce mai conteaza unde voi muri..Mai bine sa ma simt eu, asa, impacat cu iluziile mele..Ca si acasa, daca eram, si muream intr-un fel sau altul, tot acelasi lucru ar fi fost.. Hahaha, ce imi vine sa rid cind imi aduc aminte de cum vorbeau toti, despre moarte..De parca faptul ca unii au murit ca "eroi" sau "lasi" mai conteaza..E acelasi rahat..Cind esti mort nu mai valorezi nici cit o ceapa degerata, oricine ai fi fost.. Dar toti se iluzioneaza ca ar putea fi amintiti de aia de dupa..Ca sa ce? Daca eu, aici, mor, e gata, pentru mine lumea s-a terminat..Putin ma mai incalzeste ce va veni dupa..
Acuma nu imi mai pasa de nimic..Mi-a revenit sila aia..O sa merg inainte..Poate voi descoperi ceva, ca sa imi dea iluzia ca nu am trait degeaba..Asa, ca si cind ar conta, dupa toate..

Statii temporale

Uneori realitatea dinauntru seamana cu cea de dinafara, dar foarte rar, pentru ca alergam cu mintea prin alte spatii interioare-reflexii ale unor spatii exterioare..Sau, ma rog, poate ni se pare doar, desi..In fine..
Cineva imi povestea ca, odata demult, statea intr-o statie, asteptind busul..Apare unul, opreste, deschide usile..In momentul ala, toate s-au oprit, brusc..El s-a urcat, usile s-au inchis, si, cind masina a pornit, miscarile oprite inainte au continuat, si ele..Ce chestie..Apoi busul a mers, a oprit in alta statie, omul a coborit..Doar ca statia arata ca acum citiva ani..Ceee ciudat, si-a zis..Ia sa iau alt bus sa cobor in alta statie, sa vad daca am viziuni din astea induse..Si, de fiecare data, statia arata complet diferit decit cum o stia el..Ca si cum ar fi calatorit nu doar in spatiu, ci si in trecut, sau viitor..Cind a coborit la statia de unde plecase, parca totul era ok, aici nu erau schimbari..Si, mai povestea el, pe bus nu scria un numar, ci doar un cuvint: TIMP..
Acuma, poate omului i s-o fi parut doar, cred, ca na, e imposibil sa calatoresti in timp..Sau o fi venit si el de la vreo petrecere, unde s-a baut cam mult..Tot ce se poate..Eu nu l-am crezut, chiar daca mi-a aratat ceasul blocat la ora, si data la care incepuse toata calatoria..
Recunosc ca am incercat si eu sa vad daca mi s-ar putea intimpla asta si mie..Nu de alta, dar as cobori in statia din viitor, unde as putea afla numerele cistigatoare la urmatoarea tragere lotto..Pai na..Dar, dupa toate eforturile mele, nu mi s-a intimplat..Asa ca, am decis sa nu-l cred..Ba chiar, acuma il evit, ca mi se pare prea laudaros..Dar lui nu i-o fi trecut prin minte sa caute numerele de la lotto? De fapt na, poate altfel ar fi fost daca s-ar fi facut inginer..De fapt, chiar, oare ce facultate a facut, ca nu mi-a spus..

Tuesday, April 1, 2014

Spatiile din noi

Nu stiu, simt, asa, ca uneori as avea atitea de comunicat lumii..Poate asa, cum si lumea ar avea atitea sa imi spuna..Sintem atit de entuziasti, in tot..Doar ca nu sintem capabili sa ne ascultam, nimeni pe nimeni..Vorbim ca si cind am fi izolati intr-o camera, si am striga atitea adevaruri..Eu catre ceilalti, si toti catre toti..Sintem constrinsi sa existam in locuri izolate fonic, dar, in care, cu convingere, spunem absolut tot ce credem..
Asa e spatiul nostru, al surzilor..Unde poti urla orice, pentru ca, asa, nicicum, nimanui, vreodata, nu pare a-i pasa de celelalte vociferari..Traim in lumi, in propriile lumi, inchise la tot ce ar putea veni, vreodata, dinafara..
Sintem autisti..Si ne traim doar propriile experiente, ca si cind ar fi unicele..Separati de tot..Traind asa, ce doar credem ca ar fi fost, vreodata, adevarat..Inchisi in propriile spatii..Si singuri, si cautatori a intelege ce sintem, noi, asa separati de ceilalti..

Trairi posibile..

Vezi tu, variantele de versiuni se amesteca printre versiunile variantelor..Iar noi raminem uimiti, printre toate, cautind sa intelegem ceva, si sa exprimam variantele noastre, proprii, care sa isi caute, cumva, in mintea celorlalti posibilitati posibile de logici probabile..
Merg si eu pe drumuri posibile..Asa cum as merge prin realitate..Sau prin realitatile din mintile celorlalti..Spun ce simt ca e autentic..Si ma las purtat pe drumurile propriilor mele posibilitati..Sint ce doar sint, acum, asa cum sint eventual imaginabil..Fiinta care si-a spus existentele simplu, fara sa creada ca totul, imprejur, a fost, cumva, altfel..Sint asa, ca un fel de rezultat al celorlalte lucruri, atit de bine intimplate, atit de demult..
Poate m-am schimbat, nu? Poate mi-am mers pe propriile drumuri, pe care le stiam posibile, ca sa incerc sa-mi imaginez celelalte variante..Ma simt bine sa filosofez, si sa construiesc variante de posibilitati eventuale..Ca si cind as fi la un concurs de imaginat variante de existente, asa, ca si cind ar fi fost posibile..
Tu, eu, lumi, posibilitati eventual acceptabile..Spatii intelectuale in care se pot desfasura toate, si toate a fi luate in considerare..
Sint, o fiinta..Si tu, perfect la fel..Care se amesteca printre celelalte..Un om, asa, o traire, ceva ce si-a aratat tot, cu extaz, si determinare..Ca si cind si-ar fi dat seama ca e unica varianta pe planeta..

Posibilitati

Toate te inconjoara, iti vin imprejur, circular..Asa ca zidurile unor castele ca s-au construit, peste noapte..Ca si cind lumea s-a aparat de tine, sau tu de ea..Totul e separat de tot..Si tu de ceilalti, ca si ceilalti de lume..Ca si cind totul a fost o varianta traita demult, cu scopul de a nu mai sti, nimic, de nimic..
Sintem insingurati, de fapt..Justificat..Elaborati in noi insine, asa..Oameni care nu mai stiu ca au fost, mai demult, fiinte sociale..Fiinte care au uitat cum mai arata privirile, dupa tot timpul asta, plin de singuratati..
Sintem ce am ramas..Cei care au privit la lumi, cu regretul cu care au privit la propriile fiinte..Oamenii transformarilor..Supravietuitorii..Clipele timpului asta, atit de schimbator..
Am, printre regrete, si stralucirile mici ale sperantelor..Mai vad, printre armoniile discrete ale unor treceri neanuntate, variantele vietilor posibile, din noi..Sint si resemnat, si deschis la tot ce, posibil, eventual, va veni..

Calatoriile printre lumi

Lumea asta e un mozaic de logici..Toate perfect construite, formate, bine aparate cu argumente concrete.. Fiecare om isi are ratiunile lui, pe care, evident, nu poti sa le contrazici..Pentru ca, daca ai face-o s-ar putea sa te domine cu variantele lumii lui, aparent imbatabile..Si asta nu e prea intelept..De fapt, poate mai bine e sa incerci sa intelegi, si sa-i dai dreptate..Dreptatea lui, in fata lumii..
Astazi lumea e atit de impartita, pe atitea directii, ca, daca nu esti atent, te poate lua valul..O, da, si inca cum..Te iau pe sus tot felul de variante de gindire, de puncte de vedere, ca ramii pur si simplu, naucit..Si iti trebuie un timp, ca sa-ti revii la tine, si la toate variantele tale echilibrate..Dar si cind reusesti asta, iti e bine, si te simti ca te-ai reintors la eul tau, cu satisfactia unui calator, care si-a depasit propriile recorduri..
Totul e sa nu parasesti ratiunile adevarate..Si sa fii stabil..Iar asta nu e deloc usor, pentru ca nava propriilor tale explorari are ruliuri, si tangajuri, sa zic asa..Si o poate lua pe directii complet aleatorii..Dar tu, cel care isi conduce viata pe destinurile posibile, stii cum sa dirijezi totul, ca sa poti ajunge la malurile vietilor celorlalti.. Si sa iti iei, asa, intre calatorii, propriul ragaz, ca sa poti analiza toate trecerile care au fost..

Plimbari nocturne

Pasii se insira, metodic..Unul in fata celuilalt..Uneori unul e lateral, sau inapoi..Sau aiurea..Traiectoria e o curba complicata, uneori..Desi, un pas filosofic e o cuanta de evolutie..Asa, ca si cind totul se face discret..
Pasii se insira, pe toate variantele posibile, de traiectorii..Apoi se aduna intr-un punct in care totul are un sens.. Apoi se insira iar, ca sa asceada spre un alt punct limita..Punctele se unesc cu segmente, apoi se construieste o curba aproximativa, care sa treaca prin toate, si sa fie continua, fara ruperi de tangente.. Si curba se aseaza in buchetul celorlalte curbe, ale traiectoriilor celorlalti..E frumos, cum apar toate culorile firelor pe fundalul noptii..Sau poate imprejur e doar intunericul, iar culorile sint in mintea mea, asa, fosforescente, ca si cind au fost luminate de un laser magic..
De fapt, imprejur e doar intunericul, acum realizez..Si ce spectacol frumos vazusem..In fine..
E intunericul orasului..Bezna strazilor si mai singuratice, parca, decit au fost vreodata..E o liniste profunda, ca cea a indiferentei celorlalti, din timpul zilei..E lumea mea perfect paralela, asezata, parca, peste toate, cea a singuratatilor intangibile..Pentru ca, daca as muri acum, nu cred ca ar realiza cineva..Hm, ce ironic..
Dar oricine ar putea asocia noaptea cu lumile lui eliberate prin oras..Mmm..Inseamna ca poate doar am senzatia asta..Sau poate doar asa mi-ar place sa cred..Naiba stie..Ce complicati sintem..
Ce frumosi sint pasii astia prin intuneric..Te simti doar tu, cu tine, chiar aici, in locul asta care miine, pe zi, se va fi umplut de privirile celorlalti..Acum e doar al meu..
Mai am putin, si ajung acasa..O sa ma dezbrac, ma bag in pat, si o sa revad, in minte, tot drumul..Ce frumos se asociaza toate ideile..Ma simt in armonie cu tot..E bine..Poate ca, si miine noapte o sa ma plimb, iar..Suna promitator..Si o sa am alte idei, si alte revelatii..