Sunday, March 30, 2014

Locuri

Sint, asa, ca si cum si tu ai fi, asa..Adica, asa, impreuna, in tot, si in toate..Ca si cind ai intelege tot, din toate, fie ca e o furtuna in desert, sau o tacere in meditatia de dupa..Ca si cind totul ar fi fost tacut, dupa ce luptele ideilor s-au linistit..Ca si cind ai fi venit sa aduci un fel de pace universala dupa ce toate luptele s-au sfirsit..
Asa, pur si simplu..Tu, asa cum ai fost intotdeauna, omul care a inteles atitea, si care a stiut sa treaca peste alte vieti, doar ca sa fie alaturi, intr-un impreuna ce a depasit vremurile, si timpurile..Tu, acea fiinta devotata cum doar o pura feminitate a fost..Omul de dincolo de lumestile trairi..
Stii, eu ma mai gindesc la tine..Te vad, limpede..Si te inteleg..Esti omul pe care il vad, asa, printre toate himerele dimprejur..Cu contururi clare..Si ochi expresivi, si gesturi adevarate..Omul om, in bratele caruia chiar mi-as dori sa fiu, si sa-mi traiesc, asa, clipele mele adevarate..
E o speranta, asa, imprejur...Ca si cind toate ar fi renascut, printre toate..Asa..Ca fara un inceput, sau sfirsit..Ca si cind am fi reusit sa devenim ceva ce nu am stiut..
Simt ca inca ma mai plimb prin locurile acelea..Asa  de cum erau..Cu tot, si cu toate..

Trairi aratate

Vezi, pina la urma, adevarul e amestecat, printre toate..Si lasat la altitudinea fiecaruia, sa decida, cumva..
E adevar cind te vad, si iti vorbesc..Asa cum e cind tu intelegi sa ma vezi, in felul tau, propriu..
Sintem tot, in tot..Ne traim adevarurile asa cum intelegem..
Adevarurile ni se amesteca, printre trairile cotidiene..Asa, ca si cind..
Mai revad, cumva, plimbarile din Pompeii..Ma mai simt un om care a mai facut pasi, si care a mai vazut locurile acelea..Pe unii pereti se mai vad fresce cu fiinte cu penisuri uriase..Ce comod sa te poti imagina..
Tu ma privesti, asa, ca si cind as fi  un trecator, de atunci..Sau de acum..Ne plimbam printre atitea variante de amintiri, oricum..Ca si cum am fi trait un trecut ce nu ar fi devenit, in niciun fel, daca nu am fi fost constienti de el..Dupa toate..
Ma vezi exact cum sint, asa cum, si eu, te vad..Sintem fiintele de acum, care stiu tot..Tot dupa toate trecuturile..E bine, pentru ca stim exact cine sintem..Ne cunoastem toate variantele, pe care le-am trait, asa, ca noi..Parca am trecut dincolo, si ne simtim, asa, printre gesturile traite, si aratate..

Schimbarile lumilor

Nu stiu, lumea asta e cum e ea..Cu toate variantele ei..Asa, amestecata, si destul de haotica..
Sincer, urasc haosul, pentru ca e impotriva naturii mele..Mie imi place precizia adevarata..Si asta fara sa incerce sa denigreze in nici un fel creativitatea..Absolut..Imi place definirea corecta a tot, si analiza substantelor..Imi place sa vad cum toate au un sens al lor, propriu..
Sint bun la ping-pong, dau oricind mingi pe colturi, si trag, cam din orice pozitii..Am fost campion pe cartier, nu ca asta ar fi ceva care sa ma faca, intr-un fel, un fel de cineva..Dar am unii lauri, confirmati de trecutul meu in cartierul ala, de se chema micro 16, in orasul ala, muncitoresc, de la Dunare..
Imi pare rau ca nu am facut scrima, sau fencing, in denumirea contemporana, pentru ca as fi avut reflexele sa devin un mic campion, cred..In fine, asa a fost sa fie..Acuma e cumva tirziu sa spun ceva, despre ceva..
Ce mult mi-ar fi placut sa agit spada, asa, ca un adevarat muschetar, si sa ma transform intr-un luptator, fara frica si fara liniste..Ma rog..Poate as fi avut un talent sa devin, daca chiar as fi exersat..
Acuma toate sint, cum sint..Cui, ce sa-i mai pese..Traim toti, toate..
E o lume de treceri, asa..O lume care ne acopera, cu toate, ale ei..Ca si cind am fi determinati sa mergem pe unele drumuri, care sint, mai mult, sau mai putin, proprii..O lume paralela..
E liniste..Asa..Linistea dintre treceri..Ca si cind am fi..Linistea lumilor imaginate..Sau ale celor descrise de societatea asta atit de schimbatoare..Linistea variantelor din noi..

Auto-aparare

Pina la urma, lumea asta e un loc al tuturor intilnirilor..Toti cu toti, orice, oricum, in orice fel..Variante peste variante, fie ca-s din trecut, prezent, sau viitor, e un mozaic de din toate, si, cumva, purtati de variantele de acum, lasam doar timpul sa decida..
Nu stim cum va fi ziua de miine, asa cum nu stim cum va fi viitorul..Totul e la latitudinea unei atitudini formate, si constiente, dupa atitea intimplari-intimplate..Toate vor evolua de la sine, pe un drum greu de anticipat..
Noi, ca fiinte, ne traim printre ceilalti, in vremurile astea..Vedem, gindim, si ne transformam ca sa fim conformi cu toate..Uneori chiar simulam cevauri ce ne-ar aduce unele avantaje..Dar ne traim transformarile cit putem de bine, printre transformarile sociale ale timpului..Si asta ne ajuta, mai mult, sau mai putin..
Uneori mi se pare ca lumea e mai putin decit m-am asteptat..Adica eu, ca om pregatit sa ma lupt cu toate, vad ca am de-a face cu jumatati de masura..Si ma revolt, chiar imi doresc sa revina toate monstruozitatile, sa le zic asa, ale celorlalti, pentru ca sa pot si eu sa-mi dezvolt toate posibilitatile de lupta..Decit ca, na, se intimpla ce se intimpla, asa, efectiv, pentru ca si lupta asta are tot felul de nivele, si intensitati..
Totul e sa fii antrenat, in forma, si capabil sa ripostezi la toate nedreptatile care inca, vin spre tine..Asa, ca un samurai care isi proteja stapinul..Decit ca, acuma stapinul e o suma de interese..Dar tu trebuie sa fii activ, si atent, cu toate simturile, ca sa contracarezi orice atac al celorlalti..Si sa ai tot timpul sabia, si reflexele ascutite..Si o privire care poate trece dincolo de aparentze..Si gata sa te desfasori, cu toate metodele pe care le-ai acumulat, dupa atitea studii..

Ipocrizii

Intr-o tara ipocrita actorii mor de foame, pentru ca idiotii, prostii, raii, etc, au talent actoricesc..Si unul adevarat chiar, pentru ca toti joaca roluri de oameni normali, ba chiar de oameni inteligenti..Toti se dedubleaza cu un mare success..Si, culmea, toti se asteapta de la toti sa joace un rol..Iar tu, daca ai valori adevarate, si esti chiar sincer, esti considerat o varianta inacceptabila..Pai na, pina la urma cine te crezi?
Ei, si in tara asta, lumea e pe dos, pentru ca nimic nu e ceea ce pare..Acuma nu stii niciodata daca personajele sint pe dos, sau transformate doar putin, pentru ca ai nevoie de timp, si de nervi ca sa realizezi asta.. E foarte inselator si schimbator, totul..
Acuma, cel mai greu e sa supravietuiesti, daca esti autentic, pentru ca te halesc hienele..Si e musai sa inveti lectia asta a dedublarii ipocrite, si sa simulezi si tu ceva, asa cum fac ei..
Ce mizerie nene..Cita bataie de joc la adresa adevarului..Eeee, ce ti-e si cu evolutia asta, o mai da in bara si ea, ca doar n-o fi infailibila..Se mai duce lumea si pe directii dilii..Dar, na, falsul asta nu poate dura, pentru ca lumea, asa cum e ea, nu prea functioneaza, daca exista scurgeri pe conducte..Ma rog..Mi-e sila sa-mi dau seama de asta, dar, asta e, n-am ce face..
Te oboseste jocul asta al mastilor, si, iti bagi picioarele in toti, si toate..Te retragi intr-un loc ferit, si iti vezi de ale tale, pentru ca, sincer acuma, chiar n-are rost sa inveti sa inoti in mocirla..Mai bine e sa stai acolo unde crezi ca te simti bine, si sa visezi in continuare..E mai bine pentru toti..Faca toti ce vor, cum vor, cind vor, ca oricum li se citeste absurdul pe fetze..

Saturday, March 29, 2014

Noi

Miine ne intilnim toti, in spatiul asta, al unui nou inceput..Ca si cind ne-am fi regasit, dupa atit de mult imp..
Ne revedem, toti, cu toate trecuturile din noi..Ca la o reuniune pompoasa, in care amintirile sint vedete..
Poate o sa cintam, impreuna, ceva, sau poate o sa tacem, in timp ce ne privim..Ca si cind am fi reuniti fara sa stim, dupa un trecut pe care l-am simtit, atit de mult..
Mai sintem, inca, ce credem ca am trait..

Fiintele posibile

Sintem suflete bucatele de timp, care existam, asa, printre alte bucati mici..Cubulete de trairi amalgamate, si potrivite, intre alte, atit de multe, cubulete..Sintem variante de existente, ingramadite in propriile spatii..Care se pot defini intre planele construite, asa, cumva, printre ceilalti..Incapem bine intre incaperile lumilor celor dimprejur..
Limitele ne-ar putea defini..Sintem ceva ce isi poate delimita infiniturile printre ce am vazut, si am inteles..Ca si cind tot ne-a fost un prieten strimt, si inca nu suficient inteles..
Sintem suflete acoperite de un timp, care ne trece, asa..
E liniste printre spatiile pe care le-am stiut..Ca si cum ne-am fi privit toate fiintele trecutului, fata in fata..Ca si cum ne-am fi schimbat intre noi, asa..Privindu-ne in ochi, toti cu toti..
Traim pe marginile tuturor lumilor..Ca si cind nu am fi stiut niciodata cum ar fi fost altfel..Ca s cind ne-ar fi fost promis ceva, care ar fi semanat cu un extaz..Venit de undeva, de dincolo..
Vezi, amintirile ne mai trec prin promisiuni ale unor alte trairi....Si ne place sa reincercam toate..
Sintem seriosi..Ne uitam la toti ceilalti, ca la fiintele pe care, le intelegeam, asa, in imaginatie..Si, cu care incercam sa comunicam..

Piese

Nimic e cum pare, evident..Pentru ca toate sint asa de transformate..
Cum e sa fii, oare, impreuna? Asa, pur, si simplu..Tu si celalalt..Tu si omul care sa te reflecte perfect, ca intr-o oglinda posibila..Cum e sa fii inteles, sau criticat, sau expus, asa, intr-un dialog firesc al constiintelor? Cum ar fi sa te stii ca fiind tu, intr-o lume atit de autentica, a entitatilor? Poate ar fi exceptional de bine..
Ce multe armonii se mai cinta, inca..Armonii care ne mai cauta, sa le amintim..Ca si cind le-am fi descoperit pentru prima oara..Amintiri..Ca trairi ce ne-au venit atit de noi, din zilele de demult, cind fericirile ne erau atit de apropiate..Si cind ce traiam era, asa, ca pentru prima oara..Ca si cind simteam atit de intens toate iubirile, si dezamagirile..Cind tot ce exista, ne parea o varianta atit de adevarata, si autentica, de viata..Ce frumos..Si ce existente existau, atit de sublime, in spatiul constrins al trairilor noastre atit de mici..Cite eliberari visam, si cite imaginam a nu fi fost posibil de atins..In fine..Imprejur e un tot..
Esti o piesa din lumea asta..Ca si mine..Sintem amestecati printre toti ceilalti..Avem intre noi unele atingeri.. Si imaginatia proprie, care sa ne faca sa ne simtim ce am dori..

Lumea eventual observata

Limbile invatate au fost, sa zic asa, o etapa, pe care am inteles-o..Dar, in ce sint eu, a contat mult educatia precis-stiintifica..Am facut liceul de mate-fizica, de care imi amintesc cu atita placere, nu pentru ce a fost declarat, cit pentru ce a insemnat, efectiv, pentru mine..Si asta pentru ca, privind realist, ar fi putut deveni o uriasa dezamagire..Pentru ca, sincer, te minimaliza, pe tine, ca om, ca orice, te anihila ca varianta de suflet, posibil.. Asta daca te-ai fi lasat..Dar nu asa am privit eu experienta asta..Pentru ca eu, in ce am trait, am inteles ca am o sansa daca lupt, in felul meu, pentru ce cred..In fine, aici au fost multe puncte de vedere, si multe atitudini posibile..Pentru ca eram o adunare de constiinte, in care fiecare isi avea dreptatea lui, cumva..Bun, dupa acea expunere de argumente venite de la entitati, elaboram, si intelegeam, ca, dupa toate, sa se poata fi pastrat ce era mai determinant..Care ar fi parut mai autentic, cumva..
Nu stiu, social vorbind, sint anumite logici care determina anumite decizii, care sa aleaga anumite variante.. Iar eu nu sint genul care sa caute sa se impuna..Mai bine e sa observ, si sa spun..Asa, ca un om obisnuit, care e asezat undeva, si care e liber, in tot ce simte..
Daca ma intrebi, poate ti-as da un raspuns conform, habar n-am..Pentru ca nu stiu exact cum e lumea, si ce inca mai vrea de la mine..

Limbi straine

Am facut limba germana din clasa a 2a, la generala, cu dl Olas, un sas cu trasaturi fine, si interesante..Tin minte ca ne punea sa vorbim doar in germana, la ore, si ne aducea un pickup si discuri cu muzica folclorica adevarata, si ne punea sa invitam la dans colegele, in stil german, sa facem reverente, sa fim manierati, etc.. Atunci am vazut cum e cu felul de a fi, cred, pentru prima data..Si limba germana mi-a folosit cind am fost in 2 excursii, cu ai mei, pina in RDG, asa se chema pe atunci Germania de sub sistemul comunist..Chiar am fost translator in foarte multe situatii, dintre care una medicala, in care o doamna, care era din anturajul nostru, pierduse un copil, si avea nevoie sa comunice cu doctorii..Pe urma, dupa ce totul s-a terminat cu bine am primit si niste premii, care, recunosc, au fost delicioase..De fapt, in acele excursii am vizitat si un prieten doctor chirurg, la casa lui de pe malul lacului..A fost un schimb de experiente absolut remarcabil, si ne-am simtit toti foarte bine..Apoi, tot in germana, am corespondat destul de mult cu un nene cu care ne-am intilnit pe litoral, si care ne-a trimis citeva cataloage Quelle, la care, sincer ma uitam la rubricile de jucarii, si lenjerie de dama:))..Si, ca sa aprofundez germana, ai mei ma duceau in toate vacantele la sasi, ca sa traiesc asa, si sa vorbesc, ca ei, desi ei, se stie, folosesc un dialect foarte apropiat, dar care suna perfect germanic..
Apoi am invatat limba franceza, la generala, din clasa a 5a, parca..Si asta chiar mi s-a potrivit..Am avut o domnisoara profesoara care, cred ca ma simpatiza, pentru ca imi dadea sa-i traduc tot felul de poezii.. Asa am aflat de Nichita Stanescu, printre altele..Am jucat si o sceneta de teatru, la cercul de franceza, una in care papa se asezase cu curul pe ziar, si nu-l gasea, si, astfel mobiliza toata familia:)) Cel mai mult m-au ajutat Pifurile, totusi..Am avut un fel de abonament, si le-am citit cu o uriasa pasiune, imi veneau sigilate in plastic, erau o fericire sa le vad, sa rup invelitoarea aia, sa construiesc jucariile, si sa le citesc..Erau absolut geniale si povestile, desenele, tot..Le citeam si cind mincam, continuu, pina le invatam pe de rost, aproape..Si desenele erau ceva ce aveau puterea sa ma uimeasca continuu, si nu exagerez..Cite povesti, ce desene absolut fabuloase, cite lumi erau concentrate acolo, e greu sa le spun in citeva cuvinte..De fapt, cam toata imaginatia mea de atunci a inceput sa se construiasca..Daca ar fi sa scriu doar despre Pif, mi-ar trebui muulte bloguri.. In fine, de atunci, franceza mi-a devenit o a 2a limba materna, imi placea tot, invatam enorm de multe nu doar vorbind, ci incercind sa inteleg lumea si civilizatia franceza..Pe urma, si la liceu, unde profesoara ne era doamna Brenner, si la facultate am avut note maxime, pentru ca, ma pasiona..Cred ca vorbeam ca un nativ, si, in perioada aia, chiar as fi vrut sa emigrez in Franta, si sa devin unul de-al lor..Intre timp am corespondat cu multi francezi, si mi-am perfectionat si stilul, si am invatat enorm, iar, si iar..Aveam in minte toate imaginile frumoase din Parisul acelor ani, si, pe care am dorit atit de mult sa-l vizitez..Din pacate, asta nu s-a intimplat, inca..
Dupa franceza a venit limba engleza, pe care am invatat-o experimentind, mai mult..Si acum, dupa atitia ani, limba asta mi-a devenit un fel de a 2a natura, un fel de mod paralel..Pentru ca fac switch, si, pac, trec in modul englezesc de conversatie..Aproape ca si gindesc in engleza, desi, pe undeva, parca tot in romana imi fac analizele, elaborarile, si meditatiile..Adica in modul meu profund, cam in romana imi traiesc spiritualitatile, sa zic asa..

Friday, March 28, 2014

Omul privirilor

Cel mai frumos, e ca atunci cind ne intilnim, sa simtim ca ne cunoastem de cind lumea..Si ca ne putem vorbi asa, sincer si direct, ca si cind ne-am fi revazut a mia oara..Ce comod ar fi, si ce bine ne-ar fi, dupa atitea neimpliniri..
Cine sa mai ce, dupa tot..Sintem aceiasi, la fel, printre acelasi adevaruri..Care privesc, asa, ca atunci..
Uneori nu mai stiu ce sa spun..Ramin asa, privitor la tot..Incerc sa ma ma mai gindesc, daca, dupa toate, mai pot intelege ceva din tot ce inca, mai pot vedea..

Revederi posibile

Uneori lumea e dincolo de limitele tangibile..Dincolo de imaginabil..
Poate ca adevarurile mele, si ale tale, sint aici, printre noi..Poate aici e singurul loc in care ne mai putem intilni..Toti cei care s-au simtit singuri, intr-un moment anume al vietii..Si, poate, aici doar, ne-am putut privi, cu sinceritate, in ochi, si povesti atitea..Tot ce se poate..Aici e un loc, asa ca oricare altul..Special doar, pentru ca e spatiul in care am avut norocul sa ne intilnim, noi, cei din atitea lumi, atit de diferite..
Fiintele noastre au ramas aceleasi..Sintem identici..Cum ne mai regasim printre schimbari? Cine ar putea, dintre noi, sa mai tina un discurs despre ce a fost? Nu stiu..Si, poate, nu mai conteaza, pentru ca discursul e in tot ce simtim, cind ne intilnim..Poate ca nu ne mai trebuie cuvinte..Simpla revedere e suficienta..Cumva..

Trecatorii noi

Trecutul e un dat..A fost asa..Un ceva ce nu se poate schimba, de dragul unui prezent mai bun..Nu, trecutul e fixat..Ramine cum s-a stabilit..
Poate daca s-ar fi inventat calatoria in timp, noi ne-am fi modificat trecutul, asa, ca prezentul sa ne fie de 1 miliard de ori mai bun..Si asta, uitind, ca, cu un trecut schimbat, e foarte posibil ca noi, toti cei de acum sa nu fi existat niciodata..Tot ce se poate, pentru ca noi, acum, judecam posibilitati eventual posibile, ca ipoteza doar, uitind, ca idiotii, consecintele imediate..Ma rog..
Schimbarile eventuale in trecuturile trecute, asa cum le stim, evident ca ar aduce enorme paradoxuri..Adica te intorci in trecut, tu, si schimbi o chestie, care ar avea consecinte, asta in timp in care tu, deja stiai toate evolutiile de atunci..S-ar ajunge la o dileala fara margini..Pluuuus ca, inca, daca, sa zicem ca intr-un viitor, s-ar fi reusit calatoriile in trecut, cum se face ca nu am primit inca, nici un calator din viitor? Nici macar unul..
Poate ca e mai important decit calatoriile celor din viitor in trecut, e ce traim acum..Si cum ne construim vietile, asa ca sa simtim ca merita..
Poate ca, dupa toate variantele imaginate, ne dam seama ca cel mai important e sa traim acum, asa cum credem, ca, atunci cind ne va veni momentul trecerii dincolo, sa nu ne para rau..Orice ar fi fost, si orice se va fi intimplat..Pentru ca sintem muritori, si sensibili la tot..

Eroul din povestile nescrise

Intr-un fel, a scrie, asa, ceva, ar putea fi indecent..Pentru ca iti expui interiorul tau, lumii..Si-i lasi pe ceilalti sa te simta cum esti, de fapt..Ca si cind ai fi expus, in pielea goala, intr-o piata publica..Ba chiar, poate mult mai mult de atit..Jenant, pentru o lume pudic ipocrita..Si, cumva, demn de mila..Nu?
Cred ca atunci cind incepi sa scrii, iti asumi tot ce iti poate veni, rau, de la ceilalti..Desi, tu, ca fiinta, faci asta, ca sa simti ca prin ce spui, sa simti ca iti intaresti fiinta, printr-o incercare de a comunica, frumos, lucruri frumoase, pe cit posibil..Lucruri in care chiar crezi..Valorile tale, intime, lumile tale nestiute..
Stiu ca trebuie sa ne aparam cu seriozitatile pe care le-am putea spune, asa, ca ceilalti..Cu lucrurile adevaruri fixe, repetate ca de atitea ori, si care sa ne ascunda, si protejeze..Dar noi preferam, asa, uneori, sa ne aratam in tot ce sintem, cu fricile, prejudecatile, naivitatile proprii, asa, pentru ca avem, dincolo de unele pudori, o dorinta uriasa de a spune, si a afla atitea adevaruri..
E un curaj sa te expui..Si poti sa pierzi mult, din asta..Dar, vezi, dincolo de toate, poti cistiga ceva sublim, cred..Ceva neegalabil..Etern, poate..Poti cistiga rezonante, care iti vin, asa, din eter, parca, de la suflete, care mai cred, si mai simt, asa, ca tine..Si asta e ceva ce nu ai crezut ca exista..Te face sa te simti ca un erou, intr-o poveste care asteapta sa fie scrisa..E frumos, nu?

Thursday, March 27, 2014

Sansa nebuniilor

Oamenii sint parte din lumea asta, plina de asteptari..Privesc, cautind, ceva, ce nu stii, asa cum nici ei nu stiu prea precis..Se lasa toti dusi de toate valurile posibile, ca sa vada daca e ce isi doresc..
E bine, uneori..Alteori nu prea..Le lasam pe toate sa incerce sa ne determine, ca, dupa experientele trecute, sa concluzionam daca a fost cam ce am crezut..
Viata e, pina la urma, o nebunie, adica si o nebunie, pe care o acceptam..Oricine, oricind, si oricum ar fi fost sa fie, si sa se intimple..Nebunia noastra..Singura noastra sansa de a fi ce credem ca sintem, sau am devenit..

Peisaje calme



Pina la urma, nu e nimeni de vina, in afara de mine..Nu e timp de invidii, sau de scuze..Oricum nu mai conteaza, pentru ca am inteles, ca, daca ceva a functionat aiurea e din cauza mea..Ab-so-lut..
Au trecut toate, si am cautat sa-mi umplu linistile cu ginduri..Nu e datoria nimanui, sa nimic..Nu e obligat nimeni sa te iubeasca, sau sa te ajute..Daca o face, poate are motive..Are libertatea sa incerce, si a mea sa accept..Sintem la fel, si egali in fata a absolut orice..
E un desert de gheata, inca, afara..O lume amestecata de transluciditati plina de priviri, cu peisaje care urca, si coboara..Printre care timpul aluneca iar, si iar..E frig, si am racit..Corpul simte trairile..M-am mai racit si eu, dupa atitea..Am aproape 47 de ani..Cit mai este pina dincolo? Oricum, sincer, nu-mi pare rau de absolut nimic, chiar daca acel dincolo ar veni si miine..Cred ca m-am impacat..Nu ma mai cert cu mine..Ma las dus de val, si caut sa mai inteleg din ce-mi va mai veni, de acum inainte..

Omul privirilor

Decolam..Depasim tot..E ca intr-un film pe care l-am vazut, mai demult..Trecem peste toate..Urcam abrupt.. Spatiile trecute se desfasoara dedesubt..E bine..Sintem in parametri..Trecem dincolo de nori..Lumea pare mai mica..Urcam..
Dedesubt totul pare un joc de copii..O margica albastra, pe care, parca, cumva, cineva a desenat linii cu lumini, umbre, si culori..
Sint ce simt..Ca un om care priveste jos, cu atitea sperante..Si care a crezut in propriile lumi imaginate..

Experiente spatiale

Am vazut, am auzit, am simtit atitea voci care mi-au vorbit in limbile lor, proprii..Atitea constiinte atit de diferite, care s-au crezut ceva ce nu au fost, niciodata, si care mi-au urlat, in fata, atitea neadevaruri.. Tot ce am incercat sa fac a fost sa le las sa treaca, pentru ca era evident ca tot ce exprimau erau umbrele unor trecuturi ce, inainte de stingere isi manifestau cu o tarie salbatica, propriile neputinte..Nu? Si au fost atit de multe, si de aparent convingatoare..O, da..Bun, si acuma, dupa toate eroismele mele de a rezista, cine dracu imi mai da vreo medalie? Cine ma mai recunoaste ca un erou al rezistentei la atitea inadaptabilitati ale trecutului unor fiinte ce s-au agatat de lumile pe care, doar ei, in nestiut, le mai puteau intelege? Cine ma mai vede ca o varianta de treceri? Probabil, nimeni..Si e corect sa fie asa, poate..Pentru ca spatiul dintre constiintele noastre e unul atit de mare..Si asta ma face sa ma simt la fel de singur, cumva, dar si la fel de invingator, peste toate..Ce bine e sa stii ca ai putut sa depasesti ce a fost, uluitor de primitiv, inainte, ca sa poti privi cu un curaj uluitor de vizionar, inainte..
Habar n-am, e o epoca descoperirilor spatiale, in care totul urca atit de abrupt, inainte..Ma simt ca fiind o fiinta ce se uita la spatiul interstelar, ca la o incercare a unui firesc al technologiilor..Si care simte ca poate sa inoate in imponderabilitate cu curajul cu care toti se aruncau in fluidul lagunelor terestre..Ma simt bine, ca mai am instinctele ramase, care ma fac sa dau din miini, ca sa imi restabilesc echilibrul in vidul dintre lumi..
Pe ecran mai vad detaliile zborurilor..Sint bine..Mai simt in mine instinctul care m-a facut sa supravietuiesc atitor lumi, atit de diferite..

Explorarile amintite

Iti trebuie o anumita tenacitate, ca sa accepti asteptarile care iti vin unele dupa altele, discontinue, parca haotic, in continuul timpului..Iti trebuie o rabdare speciala ca sa le sesizezi, sa le simti, si sa le poti intelege.. E un talent sa le lasi sa treaca prin tine, asa cum ai lasat, inainte, alte experiente sa te plimbe prin propriile lumi..
Dar asteptarile au corul lor propriu, de linisti..Iar dintre toate, sint unele, parca, mai speciale..Linistile tacute ale inaltimilor, ale acelor inaltimi la care nu ai ajuns, inca, dar, pe care le sesizezi, si le doresti..Linistile calme ale frecventelor joase, care se transmit incetinit in aerul rarefiat..Linistile inaltimilor atit de adinci, care vin din imensitatea asta a spatiului infiniturilor..
Experientele se mai amesteca, uneori, printre linisti, ca sa se analizeze, cu priviri imprejur atente, si sa simta, cit de mult substanta subtila din ele are in comun cu eterul din linisti..Pentru ca si eterul, si substanta cea reala, se mai pot dizolva unele in altele..
Parca si eu mai simt in mine unele trairi, care imi vin, de undeva de foarte departe..Ca si cind as fi un cosmonaut care isi aminteste de experientele spatiului inainte de a le fi trait..Care parca a visat doar lucruri venite magic, din viitor..Induse, sau, poate, cine stie, doar imaginate..
E uimitor cum imi amintesc ceva ce n-am trait..Poate ca m-am transformat fara sa stiu..Sau poate imi revin in minte lucruri citite, sau vazute, undeva..Nu mai stiu..Ce simt e ca, parca, inainte, demult, am avut zboruri atit de indepartate, si interesante, in care chiar am putut intilni alte inteligente..

Wednesday, March 26, 2014

Inventie

Am revazut o scena din Modern times a lui Chaplin, si mi-am adus aminte de o intimplare-intimplata mai demult, ceva legat de o inventie care , se spune, ar fi schimbat cursul istoriei..Dar, sa vedem cum a fost..Asta se petrecea, mmm, am uitat cind, dar locul era, mmm, am uitat si asta, oricum, totul a inceput intr-o sala..
Deci, o sala de spectacol uriasa, plina ochi..Pe afisele de la intrare era prezentata, in cuvinte elogioase, inventia ce urma sa fie expusa si testata, si care se chema: "Masina care intelegea femeile"..Asta a intrigat pe toata lumea, fara exceptie, asa ca familii intregi, sau personaje de toate felurile si rangurile au cumparat bilete, si s-au asezat pe toate locurile posibile si imposibile, ca sa vada minunea, pentru ca, sincer, asa ceva nici nu-si imaginase cineva ca s-ar putea inventa..
In mijlocul scenei era inventia, acoperita cu o pinza, si luminata intens de cel putin 10 reflectoare..Urca pe scena un domn mic, bondoc, cam la 60 de ani, cu carare pe mijloc, si mustata abundenta..
-Doamnelohrr, domnisoahrellohrr, fi domnilohhhr, va phrezint ultima mea inventie: Masina cahhre intelege femeile, si scoate, triumfal, husa de pe aparat..Din sala se auzeau chiuituri, tipete, intrebari gen: da inventiile de dinainte au functionat? si altele, care mai dragute, care mai injurioase..
Apoi, in zgomotul general a venit pe scena o domnisoara bine cablata, care s-a urcat pe scaunul masinii, care cam semana cu unul al unui dentist..Scaunul..Domnul apasa pe citeva butoane, trage de manete, se invirte, se rasuceste, cam 1/2 de ora, timp in care in sala se cintau tot felul de cintece, ba chiar se faceau pariuri, daca totul va merge asa cum spusese inventatorul..Domnisoara de pe scaun isi cam pierduse rabdarea, si, pare ca era curentata accidental, dupa cum zvicnea..In fine, a mai trecut 1/4 de ora, beculetele masinii clipeau mai des, mecanismele se invirteau mai repede, si domnisoara sarea mai sus de pe scaun, in timp ce tipa de-a dreptul..Apoi toate s-au oprit, cam 1 minut, dupa care, instalatia noastra a luat-o razna de tot, si, intr-un final, a explodat..Evident, nici nu si-ar fi imaginat cineva, probabil, altceva..Sala s-a speriat, apoi a inceput sa arunce cu sticle spre scena goala, deoarece inventatorul, si domnisoara disparusera..
Se spune ca un grup de domni l-au urmarit pe inventator, si-l batusera bine, dar asta nu se stie sigur..
La conferinta de presa, a doua zi, domnul inventator a fost adus pe targa, si proptit in fata reporterilor..S-a ferit sa scoata vreun cuvint, cu atit mai putin sa spuna un raspuns inteligibil la tot felul de intrebari de-a dreptul jignitoare, sau aluzive, de genul: sinteti casatorit, si, daca nu, de ce?
Ziarele l-au injurat bine pe om, in zilele urmatoare..Si asa s-a terminat o intimplare memorabila, cu o inventie absolut uluitoare care, n-a functionat..Pentru ca daca lucrurile ar fi mers, cine stie cum s-ar fi schimbat istoria..Si probabil ca acel domn a renuntat sa mai inventeze o masina care sa inteleaga barbatii, sau extraterestrii, sau alte fiinte..

Suflete de iarna

Timpul a asezat meticulos alte straturi de linisti, de pasi, de priviri, peste toate, ca niste zapezi de altadata.. Zapezile unor ierni de demult, din care mai vedem, parca, amintirile, stralucitoare, si ratacite..
Coloanele de gheata din fundatia iernii s-au mai crapat, dar rezista inca..Se vad prin ele razele unui soare de primavara..Timpul va aduce caldura, si se vor topi toate, ca sa pornim alaturi de un alt anotimp..Dupa care altul, iar..
Pe cite din anotimpurile trecute am reusit sa le traim, sau sa le intelegem? Oare ne-am dorit asta, sau am lasat totul sa se intimple?
Poate ca totul are un sens..Sau poate nu..Poate doar noi cautam un sens, ca sa nu ne mai simtim insingurati.. Sau poate ca am obosit, si am lasat intrebarile sa se invirta prin lume, asa..Poate nu mai conteaza nimic.. Sau poate totul e important..
E inca iarna..Cit de profunda, oare? Cit ne-a inghetat din suflete?

Saturday, March 22, 2014

Aici, si acolo

E atita tot, in tot..Firele destinelor celorlalti s-au construit in tesaturi complicate, si ne inconjoara, iar cu formele unor suprafete pe care am cautat, iar, sa le intelegem..E iar, atita tot, in tot..
Linistile au construit un platou, intre lumi..E atit de mult spatiu..Toate frumusetile au ramas, inca..La orizont se mai vad muntii..Cei vechi, si inalti..Dincolo de care au ramas toate razboaiele..Aici e doar sublimul din noi..Din toti..Aici mai sintem, inca, aceiasi..Si doar aici ne mai putem privi, tacuti..
Dincolo de munti sint peisajele celorlalte planete..Cele care ne urasc..Acolo, oamenii sint altfel..Acolo toate se intimpla atit de diferit..Acolo si sperantele se transforma in lichide mov, si dispar printre crapaturile dintre pietrele timpului..

Salvarile asteptate

Imprejur, toate s-au rotit iar..In intuneric stelele au descris aceleasi cercuri, imprejurul Polarei..Galaxia si-a adus drumurile lactee sa ne deseneze aceleasi peisaje, pe care, de atitea mii de ani, toti le-au vazut..Toti.. Sufletele la fel de singure, din care nu a mai ramas nimic..Nici macar fire subtiri de amintiri..
Apoi luminile s-au plimbat intre rasarituri, si apusuri..Am ramas sa le privim, printre zile, si nopti..Am ramas observatori, sinceri, si singuri, ca pietrele monumentelor miilor de ani..Ceilalti au trecut pe linga noi, in siruri..
Linistea pare sa se mai imprumute din culorile aurorelor..Apoi se aseaza, incet, ca perdelele de lumina aduse din cosmos..Sintem aceiasi..Ne mai mingiie, uneori, timpul..Dupa care, ne mai uita..Ne facem pietre, si praf cosmic..Pentru ca ne uitam chiar noi, printre celelalte suflete fragile, care mai asteapta sa fie salvate..Inca..

Thursday, March 20, 2014

Eul dintre trecuturi

A trecut tot..Zilele s-au facut nopti, apoi iar, alte zile..Am privit ce s-a intimplat, ca pe treceri, ale fiintelor.. Armoniile au devenit iar, in timp, mai complicate..
Am uitat..S-au dus toate peisajele trecutului..Acum e doar o imagine panoramica a ce a mai ramas, din toate..Cite frumoase rasarituri, si apusuri, care s-au asezat peste toate, asa ca urme de timp..Se mai vad contururile ramase, care sa mai linisteasca toate formele..
Armatele lumilor s-au retras in umbrele aduse de luminile lumilor..Am uitat tot ce am stiut..Am lasat timpul sa ne aduca ce ne-am dorit..Am plutit printre toate, iar..Ca si cind am fi stiut ca toate sint atit de schimbatoare..
Mai am toate tristetile lumilor impreuna..Ca si cind as fi un general al armatelor uitate..Si as putea sa construiesc planuri..
Am totul, asa cum am nimicul, ca aliat..Sint asa de singur, ca atunci cind eram impreuna, si construiam planuri care sa refaca toate lumile..
Fluviile se refac, din cuvinte..Sint ce am uitat ca as fi fost..Desi, imi mai amintesc, inca..Am trecut printre atitea trecuturi..

Drumurile sperantelor

Undeva e ceva..Ceva, undeva..Unde se intimpla ceva..Apoi, toate se opresc..Si incep iar..Ca sa se opreasca..Timpul e segmentat..Se aglomereaza infiniturile printre limite..Se aseaza linistile intre toate.. Vietile sint oprite pe perioade infinit mici..Apoi se pornesc iar..Ca sa poata fi repornite plecind de la infiniturile mici.. Ca si cind nimic nu s-ar fi intimplat intre..Ca si cind totul ar fi fost trairi suspendate, in timp..Ca si cind totul s-ar fi topit in nimicul vidat spatial, care sa dea repausul trecerilor..
E liniste..Asa, ca intre vieti..Timpul e blocat..Sus s-au oprit toate rotirile..Miscarea a inghetzat..Doar lumina se mai vede, asa, printre umbre..Orice lucru are duritatea diamantului..Iarba a devenit o suprafata de ace, si frunzele lame..Aerul e fixat, nici o molecula nu mai poate fi deplasata..Ne miscam ca printre zapezile de altadata..Apoi toate se elibereaza..E iar lumina, si timp..Lumea a renascut..
E un desert peste tot..Niciodata nu a fost altfel..E o lume seaca, de iluzii, si lucruri imaginate..In care toate par ce nu sint, si nu au fost, niciodata..O lume artificiala, pe care o percepem, fiecare, cit, si cum putem..
Spatiile se amesteca, lasciv..Ne trecem printre toate, cu convingerile timpului..Ca si cind am fi stiut ca avem, undeva, un spirit care ne protejeaza sufletele..
E atita liniste, cita sa ne faca sa inebunim, daca nu am fi destul de calmi..Linistea peisajelor care ni se arata simplu, inainte..Mai stim sa ne gindim la trecut, si asta poate ne salveaza..Mai sint, inca peisajele..E sublim.. Sint contururi, cu lumini, si umbre, peste tot..Regasim, parca, in toate, drumurile sperantelor..E bine..

Wednesday, March 19, 2014

Trairi si atitudini

Am trait pe pielea mea miliarde de tipuri de frici, si repulsiuni..Cred ca sint expert..Frici de toate formele, si culorile, care imi erau aduse, si alimentate de peste tot..Si asta mi se parea curios, pentru ca nu am fost absolut niciodata un fricos..Dimpotriva, cele mai mari dileli, sau fantezii mi le-am experimentat fara sa ma gindesc nici macar o pico-secunda la consecinte..A, bun, ca mi-am luat-o, asta a fost ok, pentru ca eram dispus sa invat..Si asta ma ducea inainte..
Dar in ultima vreme am trecut prin niste chestii provocate de niste animale..Pentru ca oameni, in nici un caz nu au putut fi numiti..Si asta m-a speriat, cind mi-am dat seama cit rau pot sa-mi faca..O, da..E plina lumea de bestii..In fine, asa e in libertate..Toti aia rai au perfect aceleasi drepturi ca aia buni..Si pe buni poti sa-i influentezi, pe cind, pe aia rai, nu prea..Railor nu ai ce sa le faci..Ei pare ca au putere mult mai mare..Si asta nu prea e bine, pentru ca societatea prea le tolereaza multe..Raul e cam fundamental..
Cretinii au o libertate infinita..Pot sa ti-o traga, asa, oricind, si oricum, si tu nu poti riposta..
Mi-e sila de animalele astea..Nu mi-am pus mintea cu niciunul, pentru ca nu am avut ce sa le fac, ca sint protejati, iti dai seama..Dar si daca imi pica vreunul in mina, oho, clar nu-l iert..Am acumulat in mine atita repulsie pentru tot ce e diavolesc in toti astia, ca nu as avea cum sa-i iert, chiar daca mi-as dori-o..
Pentru ceilalti nu am asa, ce sa spun, pentru ca fiecare e cu ale lui..Ma intristeaza cei singuri, sau sensibili, pentru ca ii inteleg atit de bine..Am trecut si eu, si mai trec, prin durerile lumii..Mi s-a intimplat..

3D

Firele timpului au culori diferite..Fiecare..Se arcuiesc printre spatii, si fac tesaturi atit de curioase..Apoi, firele spatiului se construiesc in universul timpului..
S-au dizolvat toate..Si universul a uitat tot..Au ramas firele de timp, si de spatii, sa se inconjoare unele cu altele..Apar siluetele unor imaginatii..Se schimba in propriile ritmuri, ca sa reconstruiasca altfel..Cite fiinte fantastice..Apoi suprafetele se inchid, si interioarele se umplu cu substante..Lumea isi face inceputurile, si devine, incet, ca si cum de undeva, de sus, cineva face designuri 3D, si le lasa sa se defineasca singure..
Pe o planeta albastra, undeva, cineva se gindeste la ceva..Un vint de eter mai aduce particule de pe astri..  Cerul a ramas la fel..Cu aceleasi constelatii..Doar gindurile s-au transformat..

Timpul noi

Un cintec se mai aude, asa, ca venind de dincolo, din alte lumi..Il ascultam, cu toate fiintele, si il cautam sa-l intelegem..Pentru ca isi are atitea armonii atit de proprii, si unice..
Ne plimba prin lumi, ne trece prin tot ce ne-am fi putut imagina..Cintecul care ne plimba peste toti, ca si cind am fi plutit pe o nava a imaginatiilor celorlalti, plutind deasupra unor valuri pe cit de albastre pe cit e de liber spiritul cel calator si doritor de atitea noi orizonturi,,
Navigam..Inca..Pe atitea drumuri lichide..Si ne mai privim zarile, inainte..Mai calculam unghiuri, si repere, care sa ne duca la un zenit al propriilor sperantze..Mai cautam sa vedem ceva ce ne-a determinat sa incercam sa ne cautam drumurile, asa, cum ne-am fi cautat pe noi insine..Ca si cind nu ne-am fi cunoscut, niciodata..
Intre noi e doar un infinit..Ca o lume de lumi nestiute..Care ne-a facut sa ne cautam, asa, ca strainii..Si sa nu ne stim, inainte de a fi dorit asta..
Intre noi sint atitea priviri..Care ne-au separat, prin atitea culori..Care, cum..Priviri cu tonuri adinci, sau ascunse..Care ne-au pus fata in fata, ca sa ne cautam, intre atitea asemanari, sau deosebiri..
Sintem siluete..Ne simtim..Desi, nu intelegem de ce variantele din noi au curbele atit de diferite..
Ne vedem, inca..Asa, ca si cind am sti ca ne cunoastem de atit de mult..E un ritm imprejur..ll simti si tu, asa..
Timpul curge..Un timp..Ca o alta varianta de noi..Mai tii minte?

Noi, dupa toate

Totul e sa fim autentici..Si sa urmam, in evolutie tot ce a fost dinainte..Sa depasim reperele, cumva, cautind sa reinventam ce a existat de cind lumea..Asa, ca si cind am fi realizat ca totul e tot..Iar, si iar, si iar..Ca intr-un sir infinit al transformarilor..
Tu privesti..Eu te privesc, asa..Sintem fiintele secolului asta..Si privim tot ce e asa de firesc, pe cit de uimitor.. Imprejur sint acelasi lumi..Nimic din tot nu e mai mult din ce ar fi putut fi, sa zic asa..Pentru ca ce e acum e ce am stiut ca ar fi putut fi..
Vezi, transformarile mai seamana, desi, cumva, ele mai fug de lume, si ni se apropie doar noua..Avem aceleasi dorinte pe care le simteam cind nu ne cunosteam..Ca si cind ne conversam privind in oglinda..
Ce ne seamana, si ne aseamana, parca, pina la urma, e clipa aceea linistita, la o cafea adevarata, si o conversatie interesanta..Cea dintre furtunile istoriei, si a unui timp confuz..E clipa de adevar, pe care o simtim alaturi de o alta constiinta, care ne vorbeste cu cuvintele fiintelor..Ca si cind am fi, sau am fi fost, impreuna..
Sintem ce am devenit, parca, dupa atitea determinari cite ni s-au intimplat..Sintem picaturi de timp, si de schimbari, uitate, pe o margine a unui timp atit de mare..Asa, ca si cind ne-am fi confundat cu noi, cei care credem ca sintem, dupa toate cite am trait, si dupa toate cite ni s-au intimplat..

Armoniile transformarilor

Lumea isi cinta propriile armonii..Cu extazuri si agonii, amestecate..Asa, ca si cum tot ce a fost inainte e doar o trecere banala, intre o stare, si alta..Lumea cinta toate..Si ne face spectatori la punerea ei in scena atit de elaborata..
Nu stiu, imi place asa de mult sa-mi amintesc de unii oameni, care au trait, demult, si au putut construi ceva care noua ne pare atit de adevarat si personal..Pentru ca ma las, inca patruns de armoniile din Sonata lunii, ca si cind as trai-o pentru prima oara, retraind-o..La fel, cu toate..
Vezi, sintem puncte pe spirala evolutiei..Care se misca, rotit, pe drumuri diferite..Traind diferit, aceleasi evolutii..Cu aceleasi senzatii de dinainte, si cu priviri perfect identice..
Noi cred ca semanam, asa ca reflexiile oglinzilor timpului..Doar trasaturile ne sint diferite, ca si cum ar fi fost redesenate de un artist care a reinventat toate geometriile..Si, care a glumit, cu toate, asa, ca si cind ar fi stiut ca lumea ar fi putut fi cu totul alta..

Lumea ta

M-am trezit la fel..Am uitat ce am visat..Cred ca am trecut iar printr-un cosmar..Cearceaful e adunat intr-o parte, si sint transpirat..Bine ca a trecut..E intuneric..Poate ca mi-au trecut si fricile, si deprimarile..Nu stiu.. Am deschis ochii..Mai traiesc..Ce miracol e imprejur..Ce frumoase sint detaliile..
Primele raze mai trimit imaginile dunelor..Un ocean de nisip congelat de timp..Ca si cum s-ar fi blocat toate trecerile..Ma uit la curbele formelor..Curbele matematic nedefinite..Cele pe care le-au vazut atitia oameni, inainte..Oameni..Cu sperante, si ginduri, si trairi..Din care a mai ramas doar o mina de oase..
Ies, si ma plimb..Nisipul imi maseaza talpile..Calc, parca pe atitea mii de ani de istorie..Sint..Sint viu acuma, si vad, si imi dau seama ca sint urmasul atitor generatii care au trecut pe aici..Hm..Oare cine va mai trece prin locurile astea peste 1000 de ani? Sau peste 100, chiar, cind toate amintirile noatre vor fi deja uitate..
Constiinta ta e volatila..Oricine ai fi, si orice ai fi facut..A, bun, daca ai fost Alexandru Macedon, atunci lumea isi va aminti de tine, peste mii de ani..Vei fi un reper in constiinte, pentru ca ai dus razboaie de cuceriri, ai ucis mii, sau milioane, dar ai pretins ca totul e asa, pentru o evolutie imaginata..
Lumea are valorile confuze..Istoria pare a uita ce nu ar fi trebuit, niciodata..Stiu, raul nu trebuie uitat, pentru ca sa ne ferim sa-l repetam..E firesc..Dar binele..Pe el cui il lasam?
Azi ni se amintesc oameni care au fost, si au creat ceva..Politicieni, sau artisti, sau tot felul de manageri din toate vremurile..Bun, e frumos, dar ce dracu au construit toti astia, in afara de himere? Fara sa vreau sa anulez meritele adevarate, dar, dincolo de toate, lumea asta concreta e o opera a oamenilor de stiinta, si a inginerilor..De ei pare ca lumea nu prea isi aminteste..Ce ironic..Ce prostie..Cita mizerie, si dezgust.. Cita porcarie e in uitarea asta, parca programata..
Vezi, lumea e o mare descoperire a propriului tau spirit..Si e bine sa ramina asa, doar..

Tuesday, March 18, 2014

Dialog indiscret

Attn, limbaj ultra-trivial!
O masa, o terasa la Dunare, cu peisaj autentic..F, si S, beti prastie, privesc spre mal..
S-Ba, am futut-o pe Larisa.
F, fara chef, se uita la Dunare-Misto..
S-E pizdoasa ma, si are gust de capsuni, mama ce pizdoasa, si aromata, bai, e asa mistoaca..Si se fute bine ma, are ritmul ei, ca se da dupa tine, si te mingiie ca la spa..
F-Cine ma..
S-Larisa ba boule, e pizdoasa si te face maaa.E meseriasa, mama ce buna e, e masioza..Cu finalizare ba frinache..
F-Aha, du-te ba cu pizdoasele..Ha? Care Larisa ma? Aia cu pizdoaca artistica?
S-Dap..Labii nene, si arta..
F-Aha, o stiu, am fost si io..
S-Vezi, da io am fo' romantic ba, i-am recitat versuri..
F-Ha? Tu ma?
S-Io ba, ce, nu seman?
F-Mama ce cur, eee, tzitze, putza..Bravo..Beton..
S-Am tras-o de toate, sa vezi ce-mi zimbea, am zis ca-s io asa un futerist irefutabil..
F-Aha..E buna..Face un hand job ca la india..
S-Si te zgiriie pe coaie, mama, e tare tipa..
F-E ma, le are..
S-Ba, da sa vezi la futut, pe fata merge, da pe la spate cum se joaca cu tine, oooo..
F-Da ma, stiu, e cu cracii in tavan, si se invirte ca titirezu..
S-E buna, io imi fac abonament..
F-Fa-ti! Si ma chemi si pe mine, sa o facem in 3..
S-Ete na, doar io..Mama ce tare e..Sa o tragi de tzitze, sa o pupi direct in pizda, si sa te frece pe spate, e finutza ca o adiere de briza, medicament nene..
F-Da ma, e de vis tipa..Si miroase a lavanda, sau altele, habar n-am, e cu miresme..
S-E ma, si are chilotei cu dantelute..Ah ce-mi plac tipele finute..
F-Da ma, si mie..Acuma nu ca le-as lua la discutii, da cum sint ele, ma, si pe mine ma excita..
S-Capsuni, aaa..
F-Nu ma, piersici, sau caise..
S-Capsuni ma!
F-Du-te! Piersici de alea de livada..Cu flori de cimp..Baaa, ce arome, mmm, tin minte..Ce vremuri..

Un adevar

In vino veritas..Adica in vin e adevarul..Hmmmmm..Sa fie asa de simplu? Cine stie..
Un fierar betonist ar spune ca adevarul e in fier beton..Un muzician ar spune ca e in sunete, si armonii..Un matematician ca e in logica..Un inginer ca e in detalii..Un artist ca e in proportii..
Adevarul e in toate adevarurile tuturor..Adica in intersectia multimilor tuturor adevarurilor..Cumva..
Tot ce e posibil..Poate ca adevarul e uneori vizibil..Asa cum alteori nu-l detectezi nici cu toate masinariile ultra-elaborate..Dar el e, acolo, si-l simti, intuitia iti spune asta..
El, adevarul, e in mintea, si perceptia noastra, cea subiectiva..E acolo, bine asezat, si explicat inauntru..
Noi ne adaptam continuu scara de valori, dupa cum intelegem ce e adevarul din noi, din ceilalti, sau din ce ne este imprejur..Pentru ca ne traim vietile unor fiinte adaptabile unor realitati atit de schimbatoare..

Monday, March 17, 2014

Viziuni

As vrea sa am acces la cuvinte, ca la toate codurile secrete din lume..Cele care sa poata deschide sufletele vietilor, celor cite sint, au fost, sau vor fi..
Afara e o lume glaciala de asteptari, care sa imbulzesc, ca intr-o cautare continua..Vin lumi nestiute, in sir, ca sa ne fie alaturi..Le privim, asa, cum stim, ca pe inimi confuze, care ne-au cautat intelegerile..Le privim iar, asa cum ne priveam, demult, pe noi..
Ma las plecat, asa, intre vremuri, ca si cum as fi uitat ca as fi fost..Ca intr-un loc al originilor unor lumi ce nu ar fi existat niciodata, daca nu ar fi fost parte din fiintele mele..Ma simt de ca si cum toate au trait vieti ce mi-au fost indiferente..Si mi-ar fi afectat dorintele fara sa simt..
Mai simt cum era atunci cind soarele isi lasa razele dincolo de orizonturile sperate..Si cind toate vietile tuturor treceau prin toate fiintele pe care le credeam a fi, ale mele, cumva..
Mai am, inca, alaturi, parca, culorile de pe formele iluziilor mele induse..Mai vad, cumva, toate cite mi-au fost spuse..Mai vad ochii fiintelor, ca intr-o secventa, care se repeta in minte, ca sa-mi spuna povestile unor vieti, ce inca nu au fost scrise..
Soarele si luna mai dorm in somnul lor cosmic..Doar eu mai stau treaz, printre clipe de intuneric..Ca sa ma gindesc, asa, la ceva ce nu are explicatie..

Drumul calatoriilor

Trairile noastre, cele atit de relative, sint intr-un loc nestiut, undeva, intre comic, si cosmic..
Sint somnambul..Ma plimb pe acoperisuri, asa, fara sa stiu de ce..Merg inainte, pasesc printre toate problemele lumilor astea nestiute care se tot lamenteaza..Calc peste clipe, si trecuturi, ca si cind nu as fi stiut ca au existat..Am o scuza, pentru ca sint un somnambul adevarat..M-am adaptat, si eu, cit am putut..
Uneori ma duc inainte visele adevarate..Alteori ma trag inapoi cosmarurile alea sinistre..Ma invirt intre cercuri, ca si cind as sti ca nu le-as putea intelege, pentru ca-s vicioase..Dar ies cind pasesc lateral, asa, firesc, cum pasesc imprejur..Si ma eliberez, si caut alte drumuri..
Pe drumuri sint tot felul de carnavaluri cu siruri lungi de masti..Totul e sa nu caut sa le inteleg, pentru ca m-ar afecta, cred..E al lor drumul propriu asumat..Ca si al meu..
Apoi ma mai intilnesc cu unele linisti..Ma opresc, asa, ca sa le savurez adevarurile, ca pe o cana de vin cu arome de trecut adevarat..Si stau la o masa, intr-un colt, privind la ceilalti, si mai gindind la ce a fost..Si la mine..Parca cineva mi-a pus in fata o oglinda a timpului..Ma vad in toate etapele vietii, cu toate, ca intr-o emisiune in bucla..Dupa care apas butonul, si uit..Si caut sa vad si oglinzile celorlalti, care cite imi sint accesibile..
Am un timp al linistilor care e asa de scurt..Ce ironie..De ce eu, de ce mie? Stiu ca va trebui sa uit tot, si, asa, sa o iau iar pe drumul asta al durerilor eterne..Asta e, imi bag in minte o imagine de toamna, si pornesc iar, in calatoria asta fara sfirsit..

Calm si furtuni

Imi mai revin fanteziile cu omul luptator, cind cu sabia, cind cu armele laser sofisticate, cu care elimina eficient toti maleficii si villainii..Cel calm, si care isi calcula perfect toate detaliile miscarilor..Cel meditativ, care se insingura, ca sa mai inteleaga inca, lumea, asa cum era, cum a fost, sau cum va fi..
Parca merg pe sirma, asa, ca si cind m-am trezit brusc, dintr-un somn adinc, si populat cu cosmaruri..Si, care inca incearca sa ma controleze, desi imi trebuie echilibru, cit de cit stabil..Caut sa nu ma uit in jos, si sa vad doar locul, inainte, de unde pot sa ma eliberez..Parca toate mi se misca imprejur, si toti striga lucruri fara sens..De fapt, poate ca e un fel de vis in vis, si nu m-am trezit complet..Sau cine stie al citelea vis e in acelasi vis..Sau cine mai stie daca o sa ma mai trezesc, pina mor..Oh, ce viziune..
Cred ca daca as striga, mi-as reveni..Asta daca nu sint prizonier in visul asta..Trebuie sa ma incerc..De fapt.. Mai bine las totul sa se intimple..Si vad pe urma..Nu mai lupt..Ma las dus..E interesant..Oare ce destin ma duce spre ce destinatie? Orizontul pare calm..Ma pregatesc de furtuni..Altfel ar fi plictisitor..Am nevoie sa ma lupt cu ceva..Orice ar fi, de oriunde..

Totul tot

Poezia e ca o clipa amestecata intr-un univers paralel al sufletului..Undeva, unde nu se stie ce mai este, si ce a fost..E ca o plimbare prin culoarele labiriturilor timpului asta atit de complicat..Cu pasi discreti, si atit de sinceri..
Sau poate ca poezia e o varianta a fiintelor care sintem..Sau posibile..Sau poate ca nu doar poezia..Poate ca totul e o varianta de tot..In tot ce vreodata ar fi putut fi imaginat..
Sintem..Asa cum, asa cind, asa ca si..Cu tot..Inauntru si imprejur..

Spectacolul clipei

Sufletul are nevoie de liniste..Ca sa poata suprapune spiritul peste toate, si sa le ordoneze..Sufletul e suveranul tacut, care sta pe un tron imperial, si decide singur, propria viata, si unicul destin adevarat..
Lumea nu mai spune idei..Decit asa, din intimplare, si printre rinduri..E un haos ordonat imprejur, care ne duce si pe noi, printre toate, si ne ameteste..Obosim..Ne trebuie un somn de 1000 de ani, dupa care sa putem sa ne reluam luptele cu toti, si toate..
Peisajele se aseaza iar, schimbate, parca..Se construiesc linii, contururi, fete, culori, lumini, umbre..Se regleaza unghiurile, punctele, si detaliile..Apar personajele, apoi gesturile, atitudinile, si cuvintele.. Vin firele relatiilor dintre constiinte, pasii, si meditatiile..Castelele devin armuri, apoi se topesc toate in tesaturi de firesc, si conversatii..Se deschid zidurile prin usi si ferestre catre suflete..Lumea se reface iar, si iar..
Privirile se plimba, impreuna cu pasii..E o lume uriasa imprejur..Cu atitea raze colorate, care se tes ca intr-o pinza cosmic-complicata..Parca a inceput iar timpul..Iar..E frumos..De admirat spectacolul asta, asa, ca si cum nu ne-ar mai trebui vreodata sa folosim cuvintele..

Fluvii

Ce frumos e in Pompeii..E atita liniste peste tot..Au ramas ruinele vremurilor alea, perfect conservate de cenusa vulcanica..Orasul e ca atunci, ii lipsesc doar oamenii si mentalitatile..Desi, parca te-ai astepta sa iasa dintr-o casa vreun patrician, sa-si ia trasura 4x4 si sa plece spre un stadium la un spectacol cu gladiatori..
Un mare personaj roman antic spusese ca el nu vede o civilizatie mai avansata ca cea din imperiu..Si avea dreptate, atunci..Dar a mai trecut timpul..2000 de ani..Am trait bune si rele, foarte multe, am fost cind mai apasati, cind mai liberi..Razboaie, revolutii, explozii technologice..Am putea si noi sa spunem ca vremurile astea sint cele mai avansate..
Am supravietuit..Am alergat, am strigat, am uitat, am trait..Am inotat prin atitea fluvii ale timpului..

Sunday, March 16, 2014

Spritzuri filosofice

Atentieeeeeee! Limbaj obsceno-trivialo-abscons:)

Dupa ce pleaca R, F pune capul pe masa si cinta Desteapta-te romane in alt ton si cu alt ritm decit S..La un moment dat, S se opreste, se ridica si-l priveste fix pe F..
S-Ba! F continua sa cinte..Baaaa..F cinta..Ba pulache!
F deschide un ochi cu care-l priveste fix pe S-Ce ba!
S-Ba, da misto ai zis!
F-N-are! si se intoarce si continua sa cinte..
S-Baaaa, ai zis misto cu aia cu pinza, sa mor io, ai vazut ca R s-a blocat maaa, misto ai zis!
F se intoarce iar, se opreste din cintat-Da ba, am zis, ce pulele mele! La astea le am baaa, am studiat!
S-Esti tare ba, sa mor io! Ma, da cum e cu pinza, adica vine asa de sus ca cortina la teatru?
F-Ba, nu vine, se lasa, e ca la un ritual de ala vudu, se pune intre soare si pamint, si freaca numa soarele ca sa-l aduca la fata luminoasa..
S-Aha, misto! Ma da cum se lasa, adica pe pamint nu-l freaca? Sau pe luna?
F-Nu ba, numa pe soare!
S-Ce chestie..S ia o figura ginditoare..Maaaa, da cum adica se lasa? Adica de la ea, asa, sau o lasa cineva?
F-De la ea ba, e cosmica!
S-Aha! Cosmica..Da e fun mecanism ceva care o lasa, sau e cu sfinti sau ingeri, sau altele?
F-Nu ba, e finca e atractia universala..Tu ai auzit de atractia universala?
S-Ma, nu prea..
F-Vezi? Te depaseste! Ma, atractia asta atrage, pricepi? De aia e atrasa pinza!
S-Aha! Ma, da pinza asta din ce material e?
F-Eter!
S-Aha, eter? Si cum e?
F-E complicat ba, nu pot sa-ti esplic sa intelegi..E ceva vaporos da care lasa razele sa treaca numa intr-o parte, ca la masina timpului cind mergea pe sens unic..
S-Aha! Mama ce misto..
F-E, normal ca e!
S-Ma, da masina asta ce motor are?
F-E complicat ma, nu pot sa-ti zic ca nu pricepi!
S-Aha! Misto chestia..Sa mergi in timp..
F-Este! Da cica nu se stie cind a fost inventata..
S-Aha! Si ala care a inventat-o cine e?
F-Nushtu ba, un savant, da cica s-a pierdut in timp, ca el vroia sa se duca in viitor la ceva super civilizatie, si din greseala a ajuns fix la al doilea razboi mondial..Dupa care cica s-a pierdut..
S-Aha! S-a pierdut! Nasol de el..Da..Da e misto povestea..
F-E! Ba, mai ia un rind!
S-Iau, daca zici tu..Garcon, inca un rind!

Saturday, March 15, 2014

Teorii la spritz

O masa intr-un local ieftin de periferie, la care stau F, care priveste in gol, si S cu capul pe masa care cinta in surdina Desteapta-te romane. Amindoi aproape de coma alcoolica.Vine un reporter R, de la o televiziune locala, se aseaza si-i baga lui F sub nas un microfon.
R-Buna ziua, facem un reportaj, va rugam sa ne raspundeti la intrebarea: Unde e soarele noaptea, intrebare la care savantii nu au raspuns inca..Dumneavoastra ce credeti?
F-Cine domne?
R-Dumneavoastra..
F-Eu? Ce?
R-Ce credeti?
F-Ce cred eu? Eu? Aaaa, pai l-a furat, hahaha, auzi ba S, ca l-a furat, hahaha..
S se opreste din cintat, se ridica brusc, apuca paharul energic, si se uita furios cind la R, cind la F-Ai dracu de 'otzi baaa..Si se culca la loc reluind cintecul exact de unde il lasase..
F-Hahaha, domnu, el nu le are cu st..st..stiintele, da nu e baiat rau..Domnu', nu e domne cum ziceai, ca ce crezi, te iei dupa ei, n-ai vazut ce au facut la alegeri..
R-Savantii?
F-Da domne, toti, ca-s mina in mina, da nu asta e, e smecherie domne, ca n-are cum..Sa va zic io, ca am mai multe teorii da v-o zic numa p'aia adevarata..Domne, soarele noaptea se invirte, pricepi, si se arata cu partea intunecata domne, ca e ca luna, are 2 fetze ca doar e corpuri ceresti si-s la fel, asta e teoria..Da vezi mata ca pe urma vine pinza noptii domne, si cind coboara freaca soarele si-l aduce la loc in pozitie luminoasa, decit ca e in spatele pinzei, si de aia se vad gauri luminoase care e stelele, pricepi? Si pamintu' e plat domne, da e pe apa, pluteste, pricepi?
R-Da dar exploratorii au facut turul complet la pamintului..
F- Domne, nu va luati dupe ei ca va manip, manip, manipuleshte domne..Domne, la capat are niste gauri de vierme, si cum iesi din partea aia, te arunca imediat in partea ailalta, fara sa-ti dai seama..
R-Cum gauri de vierme?
F-Domne nushtu exact, aici tre'sa mai cercetez, da cica-s niste viermi din astia din spatiu de seamana cu extrate, extrater, extratereii aia, domne, si ei le-au facut cind au venit sa cucereasca pamintu, decit ca au plecat, si nu ne-au cucerit si de aia e enig, enig, egnima domne, pai ai vazut piramidele din Egipt, pai ce alea-s facute de oameni, hai domne sa fim seriosi..
R-Piramidele?
F-Da domne, pai ai vazut ce picturi au in mormintele alea de la Sfinx, ai vazut ca arata tot acolo, cum au aterizat, cum au plecat, tot, domne..
R-Va multumesc, si spor la bautura.
F-Sa traiti! Da daca dadeati de beut va ziceam tot, asa nu va zic decit ce-mi aduc aminte..

Tuesday, March 11, 2014

Priviri de peron

Sintem captivi intre propriile prejudecati..Privim printre gratiile unor ginduri, sau trairi, pe care le consideram atit de adinci, si universale..Ne lasam sedati de propriile fantasme, ca si cind am fi fost eterni, si am fi putut privi toate trecuturile, cu detasarea unor stapini ai vietilor tuturor..Sfinta iluzie..
Toate ni se par a fi la fel, uneori..Asa cum le percepem, prin toate trecerile accesibile..Apoi ni se par atit de schimbatoare..Si amestecate..
Sintem tot ce am fost, asa cum sintem ce simtim ca sintem..Ne uitam la tot, si cautam sa pricepem ceva..Simplu..
E uimitor..Se schimba si anotimpurile..Vine spre noi o schimbare..Un aer nou, al unui alt anotimp..La care ne uitam asa, ca si cind ceva nefiresc devine, asa, usor, un ceva firesc, si limpede..Ca intr-o poveste pe care, parca, o stiam demult..Cu balauri uriti, si feti frumosi care salveaza ilene cosinzene, si finaluri fericite in care se serbeaza totul, unde se maninca si se beau tot felul de bunatati..Si unde se danseaza pe ritmuri energice, ca la o parada a simturilor..
E bine..Sarbatorim toti schimbarile ce vor veni..E frumos, si pare autentic..Miroase a primavara..Aerul e inca racoros..Dar toate pare ca asteapta un semn, ca sa se desfasoare, in toata splendoarea..
Domnisoara Primavara e un prieten placut, si locvace..Intirzie un pic, asa, ca orice domnisoara ce se vrea asteptata..Dar, noi o asteptam cu flori si fanfare, pe acelasi peron..Mai privind in zare, ca sa vedem, dom'le cita intirziere sa aiba si trenul asta?

Luminile lunii

Uneori timpul aluneca, si pare ca scapa umbre, de demult..Ca si cind ni se intorc imprejur siluetele unor fiinte care au fost..Asa, ca sa ne fie de ajutor, la cautari..
Ni se rotesc lumile celorlalti, in cercuri concentrice..Le privim cu mirarile fiintelor ce au stat, in puncte fixe, si au privit spatiul, asa, ca pe un spectacol..Vedem cum detaliile se schimba, si toate se transforma, continuu, nestiut..E uimitor..Si asa de spectaculos tot, in tot ce se intimpla..Ca intr-un joc al vietilor..
E noapte..S-a facut totul in umbre..Doar felinarele mai emit lumini rotunde, care fac totul sa para un joc de contururi..E ca la craciunul trecut, cind ne plimbam printre zapezi..Care pareau la fel de singure..
E cald, si trist, cu toate culorile care se mai vad, la ferestre..Toti petrec, acolo, cu toti..Luna e rotunda, si calma..Ne lumineaza toate tristetile..Cite ne-au ramas, inca..

Peisaj oranj

Am zis de multe ori ca, gata, de miine ma schimb..Asa, fundamental..Ma transform in ceva ce as fi vrut sa devin..Asa am zis, si am crezut..
Dar..Dardardar viata asta e contorsionata, si instabila, si na, nici eu nu am putut sa-mi respect promisiunile facute mai demult..Pentru ca, sincer, oricit mi-as fi dorit, chiar nu s-ar fi putut intimpla..
Toate-s relative..Cui sa-i mai pese de ceva? Mai conteaza cit sa fie, asa, de pamplezir..Mai important e sa te intorci la tine..
O salata de legume adevarate, savurata pe o plaja plina cu oameni zimbitori, care danseaza pe tot felul de ritmuri, intr-un peisaj tropical, la un apus de soare..Un pahar de vin care zimbeste, printre transparentze la soarele care se duce, la orizont, intr-un apus oranj..O fatza feminina care iti explica ceva, despre ce simti ca traiesti, acum, printre mingiieri..
Esti tu, si acum, la fel ca si inainte..Identic, cu tot, cu toate promisiunile pe care le-ai respectat, sau nu.. Acelasi..Fiinta care si-a asumat acele intimplari, si, cu care, a mers inainte..Care a inteles, mai mult, sau mai putin, ce este, pentru ca a fost ce a fost..
Ce frumos e apusul asta..Seamana cu cel din cele imaginate..Poate miine va fi mult mai frumos..Sau, cel putin, la fel de frumos cu cel pe care chiar il vad..Ar fi absurd sa nu fie asa..

Oglinzi de timp

Vreau multe..De fapt, vreau tot..Tot ce e uman posibil..Vreau sa vad soare, caldura, si zimbete..Si gesturi naive si stingace, care sa fie facute asa, pentru ca natura ne-a facut sa..Oameni cu trasaturi calme, si multe verde..Asa, peste tot, si peste tot ce a fost..
Ce frumos e sa ne amintim de alte timpuri, cu alte valori..
Ma mai plimb pe unele strazi, asa, doar ca sa-mi retraiesc placerile de atunci..Ce dulci erau trairile, si ce delicioase toate intimplarile care ne veneau in fata, asa, fara nici vreun motiv..Cind ne holbam ca idiotii la toate, si ne placea enorm tot ce descopeream..Si ne hlizeam, asa, fara motiv, la atitea..
Unele lucruri le mai descoperim, si acum, la atita timp, dupa..Si, parca, mai vrem sa avem acea naivitate cu care ne priveam, unii pe altii, cautind sa intelegem ceva din toate..
Nu ca n-am putea fi ca atunci, pentru, ca, sincer, de multe ori chiar semanam atit de bine cu cei care eram.. Doar ca acuma, dupa atita timp trecut, privim, parca, altfel..Desi, nu prea e logic de ce..
Cica idiotenia e cheia fericirii..Desi, idiotenia aia, trecuta, e diferita de asta, de acum..Pentru ca, vezi, ne-am transformat, si acum se presupune ca sintem mai maturi..Mmm..Maturi cum? Adica naivitatea de atunci nu mai seamana cu cea de acum? Mmm, ba nu e chiar asa, pentru ca acea naivitate cam seamana, pentru ca, dupa atita timp, nu cred ca am raspuns la una din intrebarile pe care ni le puneam..Copilul de atunci a cam ramas acelasi, doar ca cu ceva riduri pe mecla, si par pe corp..In rest..
Viata iti face multe cadouri..Si primesti la intrebari, alte intrebari..Asa, ca sa fie, ca sa nu crezi ca ai fi putut intelege, cit de cit, ceva..Pen'ca te-ai nascut confuz, si cum poti sa crezi ca tu, cel mic, si prost, ai putea sa iti depasesti conditia de mic, si prost? Na, ar fi contra curentului..
Sigur, sigur, lumea ti s-a schimbat imprejur, si tu ai sesizat asta..Te-ai schimbat chiar si tu..Si simti in perceptii, altfel de cum simteai mai demult..Doar ca si singurataile tale au ramas cam la fel..Poate mai mature, dar perfect identice cu cele care chiar au fost..
Na, totul e tot, ca atunci..Perfect paralel..Ca si cind nici timpul nu ar fi trecut, si nimeni nu ar fi sesizat asta.. Ca si cind viata ar fi trecut, fara sa-i pese de noi..Ca intr-un fel de raspuns mutual, identic, in oglinda..Simetric..

Imn

Ca sa te armonizezi cu tine si cu universul iti trebuie liniste, si concentrare, pentru ca doar atunci ajungi la echilibrul tau adevarat..Ca sa reusesc, cit de cit asta imi pun o melodie care sa fie apropiata de starea mea, sau caut sa citesc ceva cu idei frumoase, si placut-elaborate..Mi-am facut un folder cu melodii care sa ma inspire, mai mult muzica din anii 70-80-90, si ceva clasic, de toate..Si asa ma detasez de lumea asta dimprejur care pare ca e, din ce in ce mai mult, agresiva si haotica..
Cind sint mai nelamurit, sau confuz, am tendinta sa am obsesii, ca si cum cite un gind, sau o imagine ma urmareste, metodic, ca intr-un film politist, sau ca intr-un cosmar..Si atunci nu prea am alternative, decit sa caut sa imi schimb starea cu o alta, incercind sa suprapun o alta varianta..Ma gindesc ce frumos ar fi sa am o partenera care sa ma ajute, asa, matern, sa trec peste toate..
Pina la urma, femeia e cel mai bun remediu la toata starea asta de fapt..Pentru ca doar ea are instinctul mamei, care simte, si stie sa te faca sa te simti mai bine..Pentru ca, na, barbatii sint cam copii, si naivi, si singuratici..Asta e, asta sintem, si ne asumam, cit putem, pentru ca nu prea vrem sa parem slabi, sau vulnerabili..
O, da, femeia ne poate invata oricind, ce inseamna viata..Ea stie cel mai bine..Doar ca nu ne spune, ci cauta sa ne faca sa intelegem, asa ca si cind am fi descoperit singuri secretele..Cum se spune, inima femeii e un ocean de secrete..La care noi, barbatii nu prea ajungem, pentru ca nu le putem, cred, intelege..Desi, avem si noi propriile dureri..
Toti sintem parteneri, in viata asta..Ne privim ochi in ochi, si ne spunem cuvinte..Dupa care ne intoarcem la noi insine, asa, pentru a ne reveni..
Imi fac mea culpa, am facut multe greseli si eu, dar nu am desconsiderat niciodata omul..Si cred ca am toate motivele din lume sa spun asta..In fine, tot si cum e posibil..Cind nu am stiut ce sa cred, am ascultat o melodie frumoasa, care sa ma faca sa trec peste unele momente..

Maimutzoidisme

Ieri am scris un post super-idiot, si l-am sters, ca n-avea nici o logica, ma rog, nu ca ar fi trebuit, dar am oroare (ce cuvint tare) de absurditati, asa ca, na..Azi poti sa atragi usor atentia daca folosesti, sau vorbesti despre tabu-uri, desi e classic ca, desi lumea ipocrita le respinge in social, toti le cam practica in viata particulara..Depinde de educatie, pina la urma ce, cum, in ce fel, etc..Sint multe chestii stupide de success, cu care multi isi fac merite, dar, pina la urma sint absolut cretin-descalificante..Desi, parca, cine stie, e oarecum modern sa scrii despre ele, ca cica lumea le cere..Poate e asa, pentru ca, de exemplu nuditatea poate fi artistica, atunci cind e inclusa intr-un tablou mai mare, saaaau poate fi blamabila cind decade in pornografie, sa zicem, desi, na, industria asta porno aduce anual mii de miliarde de coco, deci e de success, sau ceva..
Pe mine ma enerveaza cel mai mult prostia, si manipularile..Adica accept unele mizerii pina la un punct, dincolo de care chiar reactionez, pentru ca ma irita..Nu se poate chiar asa, e o limita in toate, ma rog, poate ca e o limita la mine, nu si la ceilalti..Dar mie prostia mi se pare clar de neacceptat..Desi, in ziua de azi, tot ce e posibil, traim toti in aceeasi mlastina, si atunci, na..De multe ori te trezesti ca cineva, cu care discuti pe diverse teme, e, de fapt complet stupid, si tot ce a spus a fost ca a citit asta undeva, si ti l-a livrat ca fiind al lui/ei..Adica te-a pacalit tot timpul asta..Nu ca n-ar fi fost bun ce a spus, in nici un caz, dar toate au fost asa, de fatada, pentru ca dincolo de cuvinte, se simte ca personajul acela habar n-are pe ce lume traieste, si tot ce il/o preocupa e doar o falsa imagine cu care sa impresioneze..Si te face si pe tine sa pierzi timpul cu el/ea, crezind ca e chiar ce pare..
Toate astea sint pacaleli de bilci, nene..Si ele nu duc prea departe, pentru ca un om inteligent le sesizeaza destul de repede..Pina la urma, toti maimutzoizii astia ce cred ca vor obtine, totusi? Sa-i pacaleasca pe altii mai prosti ca ei? Tot ce se poate..

Monday, March 10, 2014

Degetele fiinte

Am uitat..Si ma simt ca si cind as lua-o de la inceput..Ca si cind as fi urlat singur la luna, fara sa fiu auzit, vreodata..Ca si tine..Ca si un ratacitor prin labirintul asta infinit al timpului..
Am uitat tot ce am fost, vreodata, demult..Toate pasiunile si durerile aduse..Am uitat ca am am stiut..Si ca tot ce am iubit mi-a adus atit de multe variante de iluzii..
Te mai vad..Te mai stiu..Imi mai aduc aminte de verdele crud al primaverii..Si de gindurile tale spuse, asa, la ureche, ca un secret..Te mai vad, timida, cum imi descriai lumea, si toate pasiunile ei..Pentru ca, si eu, te credeam atunci..Pe cuvint..Si, mai tii minte, cum iti spuneam ca gesturile tale imi amintesc de ceva..
Te mai jucai cu mine..Iti treceai degetele printre ale mele, si te uitai asa, la miinile mele..Stiu ca te uitai la mine ca la un om care a fost o fiinta, ca un copil al timpurilor..
Degetele fiinte ale pasiunilor..Asa spuneai..Frumoase ca lumile care ne asteptau sa le iubim..Degetele miini ce se asteptau, printre ginduri, si gata sa mingiie parti ale corpului..Degetele aduse pe trup, ca sa ii poata simti toata caldura..
Fiinte ce au trecut peste uitari..Degetele uitari, si degetele amintiri ale unor variante de fiinte vis, care au trait mai demult, si care isi revin, dupa atita timp..

Timp

Poate ca, pina la urma, totul e legat de iubire..Cea pe care o cautam, noi, ca fiinte, de cind ne-am nascut..
Facem ceva ca sa simtim ca putem genera iubire, si ca sintem in cercul asta al pasiunii..
Mama ce as in cerca sa fac arta, intr-un fel, sau altul..Nu stiu in ce fel, sau cum..Cu imagini, sunete, habar n-am, ceva, cumva, dar arta sa fie..Sau ceva care sa poata atinge sufletele..Nu stiu..Acuma simt ca nu fac ce ar trebui sa fac, si ca ma pierd asa, ca idiotul..Care a incercat mai multe, fara sa fie prea convins ca chiar asta si-a dorit..E adevarat ca nici mediul nu m-a prea ajutat, si toate s-au potrivit ca nuca in perete..Bleah..
Acuma cine stie, poate o sa-mi gasesc cindva linistea, in ceva care sa simt ca e ce chiar mi-am dorit..Dar e cale pina acolo..Pen'ca toate's foarte stricte, si capacitatea de creatie trebe definita exact..Na..
Pina atunci ma simt asa, aerian..Ca si cum as fi trait fara sa simt ca timpul asta trece asa de ireversibil..

Sonata fiintelor

Sonata lunii e meditativa..Te pune pe ginduri, te invita parca sa te cobori in tine si sa analizezi mai bine tot ce credeai ca ai analizat deja..De fapt Sonata lunii e universala, pentru ca o poti lipi usor, de orice amintiri, fie vesele, fie triste, fie cum or fi posibil sa fie..
Cred ca am ureche muzicala, pentru ca sesizez instrumentele separat intr-o melodie, dar nu am ureche absoluta, nu stiu sa spun exact ce nota individuala este..Si nu am talent la cintat, desi am incercat, pentru ca nu am memoria locului exact, al clapei, cu sunetul, cum il au instrumentistii autentici..Poate as fi fost un dirijor bun, dar na, asta e ce cred, nu ce am experimentat, ca sa stiu..Desi, ca dirijor ar fi trebuit sa fiu instrumentist inainte de toate..Dar sunetele, si memoria lor chiar o am, fara sa ma laud aiurea..Si chiar cred ca as putea compune destul de bine, daca as avea un program pe computer care sa genereze armonice..Bine, e o munca si asta, care cere si timp, si multa dedicatie..
La Sonata lunii notele urca si coboara foarte linistit, nu au viteza si rasucirile din alte compozitii ale dlui Beethoven..Acuma, bine, el a fost si un virtuoso inainte sa fie compozitor, a cinta era o a doua natura..Si era viata proprie, pentru ca ma indoiesc ca stia teorema lui Pitagora generalizata..Dar asta nu-i reducea geniul..
Sonata lunii cred ca misca orice suflet, pentru ca merge pe acordurile profunzimilor fiintei..Sunetele urca, apoi coboara, ca sa urce iar..Si parca ne trag dupa ele si gindurile...Urmeaza si ele, cind frumoase, si optimiste, cind calme, cind triste si depresive..Ce frumos..Cite trairi ne provoaca dl Beethoven..Parca as vrea sa-l intilnesc si sa-i spun ce mult ne-a transmis prin acele acorduri..

Iubiri

Unii filosofi spun ca iubirea e o forma de cunoastere..Pe care o cautam ca sa intelegem natura fiintei noastre..
De fapt ce inseamna sa iubesti, cum e iubirea parte din fiinta ta, ce inseamna, cum te determina? Habar n-am, pentru ca, la fel, nu stiu de ce iubim..Sa fie un rezultat al evolutiei?
Iubirea e o parte instinctuala din noi, cred..E un fel de cod inscris in ADNul fiintei..Pentru ca ne construieste atitea variante mentale, care ne transforma destinele, pina la urma..
Uneori iubim oameni, alteori idei regasite printre rinduri scrise cu mii de ani in urma..Iubim forme, atitudini, expresii, ginduri, gesturi, corpuri, etcetc..Iubim tot ce ne transmite un mesaj pentru fiintele noastre nedescoperite, parca..Ne lasam sedusi de atingerile fine ale unor alte fiinte, pentru ca vrem sa primim acele atingeri, si sa raspundem la fel..
Poate ca descoperim iubirea jucindu-ne, asa cum o fac cei mici..Sau poate o stim deja, si jocul e doar cel al cautarilor..E mult de spus, pentru ca e un univers intreg de explorat..

Sunday, March 9, 2014

Carnaval static

Cre'ca tre'sa rescriu ultimele posturi, pentru ca au fost scrise cind era multa abureala bahica..De fapt, mai bine le las asa, ca sint mai autentice, si am si eu ocazia sa ma sondez psihic, daca ar exista asa ceva.. Cind esti ametit sensurile cam scapa de sub control, si constructia e una de complezentza..Cind creezi ceva tre'sa fii lucid, altfel nu se leaga organic..Si toate ar parea puse cu mina, cum zicea CTP despre poezia lui Nichita Stanescu..In fine..
Nu-mi plac spatiile goale..Le detest profund, si prefer orice in locul lor, poate sa fie si gunoi, sau kitsch, sau aberatii, nu stiu..Problema e ca in ziua de azi e muuult gol, multa stupiditate, haos, si absurd grotesc..Nimic adica..Un mare zero acoperit cu panglici si funditze de carnaval..Macar de-ar fi carnaval ca la Rio, cu mai multe dame sexy si nude, pentru clatit privirile..Decit ca nu e..E o aberatie in schimb..

Varianta de vis

Lumea e un fel de realitate acceptata a lumilor..Un loc in care, cu totii am acceptat ca se pot intimpla toate..Asa..Un loc al posibilitatilor tuturor celor ce au fost..Sau vor fi..Sau vor fi fost..
Lumea e un teritoriu al tuturor libertatilor vietilor noastre..Un loc limpede al trairilor posibile, sau care ar fi putut fi posibile, in tot ce am trait doar noi..
Lumea e un loc al vietilor care ni s-au intimplat..
Ce inseamna sa fii, de fapt? Cum iti raportezi trairile la cele ce sint venite, de demult, dintr-un timp ce, parca, s-a uitat pe sine?
Totul e o varianta de vis..Sau ceva..Orice..

Orizonturi proprii

Destinul ne e atit de propriu..Pentru ca ne urmeaza propriile determinari..Si ne e atit de perfect si bine construit de ce sintem, de fapt..Ca un drum la care concura  toate lumile proprii, toate trecuturile, si toate eurile de dinainte..Asa, pur si simplu..
Ne raportam la ce a existat..Desi, uneori, totul pare atit de simplu, si firesc, ca mi se pare stupid sa ma repet..Ca si cind ar trebui sa ma arat eu pe mine, iar, si iar, intr-un joc al exprimarilor..Si sa spun, identic, iar si iar, aceleasi lucruri, fie ca au fost, ca adevaruri imuabile, sau posibile adevaruri ce ar putea determina alte, si alte evolutii..
E frumos sa ai access la mintile tinere, care descopera lumea, asa cum se descopera pe sine..Si sa le vezi cum spun lucruri care au fost spuse de atitea ori..Si sa le accepti propriile realitati, pentru ca doar au fost spuse acum, cind lumile se balacesc in cu totul alte libertati si logici..Dar e frumos, nu?
Este..Sa te vezi pe tine ca proiectie in alte oglinzi..Oglinzi din alte vremuri..Cu alte perceptii..
Acuma, orizonturile arata perfect identic cu cele de acum, cu mult timp inainte.. Restul e ceva, ce..

Imagini compulsive

Defectul meu e ca m-am nascut in vremurile astea, si nu peste 1000, sau 10000 de ani, undeva, oriunde, pe o planeta care sa semene cu cea a stramosilor mei proprii..Habar n-am..
Ce stiu, sau ce simt, e propria mea viziune asupra lumii..E ce vad, si ce am trait..Intr-un secol ce a fost atit de plin de dragoni ce s-au luptat pentru idei himerice..Ca intr-o istorie ce a fost atit de reala si absurda, ca izvorita din acea imaginatie, la care nu am fi vrut niciodata sa fi avut access..Dar, pe care, dintr-o profunda nefericire, am vazut-o atit de concreta..Duca-se undeva pe pustiile neaccesibile..
Mi-e si bine si rau..Pentru ca am inapoi atitea..Si inainte necunoscutele timpului..Sint captiv intre atitea lumi care nu mi-au fost niciodata cit de cit intelese..Si la care ma mai uit cu uimire..Pentru ca..
Habar n-am..Nu ca asa fi avut vreodata..Seman cu toti ceilalti..Sint la fel de singur si nedumerit..Sint intr-o singuratate ce , parca nu a fost nicicind atit de neinteleasa..Ca si cum lumea fiintelor m-ar fi expulzat in spatiu demult, inainte de orice..
Mi-e absurd sa vorbesc despre rau..Pentru ca nu imi place sa ma vad eu intr-o imagine a lumii care m-a negat..Mai bine caut sa-mi imaginez orice altceva..Ca m-as putea conversa cu un savant, sau na..Ca as putea sa schimb idei adevarate cu un trecator, si el, ca si mine, pe falezele timpului..Asta m-ar face sa ma simt bine, si stabil, in ce simt ca sint, in trecerile mele..Eu si el, doar..Ca figuri reflectate in aceeasi oglinda..
Rahat..Nimic nu e ce a parut, vreodata, sa fie..Totul e o imagine construita de nonshalantzele unor altora, ca sa se poata justifica in ochii sociali..Iluziile unor idioti..Care ne amesteca si pe noi in jocul lor cretin..

Dorintele zilelor

Simbata seara..8 martie, ziua femeii, LA MUUUULTI ANI pentru doamne si domnisoare!:) Pentru domni e miine cica, le doresc si lor toate bune, si tuturor o viata cit mai frumoasa si plina..
E simbata..Am zis sa mai scriu un post ca mi s-au mai adunat niste ginduri..Bun..Cu ce sa incep? Blank.. Parca a fugit inspiratia..M-a lasat..Acuma na, ea nu prea vine cind e asteptata..Apare asa, cind are chef doar ea, si cind ti-e o lene cosmica..Asa ca stai, te uiti la un punct fix, si incepi sa te concentrezi..Mmm, dupa 5 minute inchizi ochii si ai pe retina imaginea negativului..Te freci la ochi si iti apar mii de modele incredibile.. Decit..Ca inspiratia nexam..
Daca esti inversunat, si fixat pe ideea asta a cautarilor ideilor, ei bine, nu merge..Tre'sa fii relaxat, si jemanfishist ca sa functioneze..Adica sa lasi imaginile sa curga in minte asa cind ti-ar fi toate celelalte ti-ar fi perfect indiferente..E ca la un proiect nou, ca sa-l abordezi corect, primul pas e sa uiti tot, si sa te lasi penetrat de idei care mai de care mai  posibile sau mai fanteziste, care sa se invirta in cercuri, pe deasupra, si, la care sa te uiti ca la un spectacol..Dupa care sa alegi ceva ce sa simti ca poate sa convearga..
E frumos jocul asta cu ideile posibile..Dar, ca sa se intimple tre'sa si sa te ajuti de ceva, uneori..
Am un defect..Nu-mi plac cuvintele aruncate asa, la intimplare, care sa umple rindurile..Daca incep sa citesc ceva, si nu vad un sens, sau o idee de inceput, fug spre altceva..Altfel obosesc..Imi place sa vad ginduri, cu cit mai inalte, cu atit mai bine..Sau, hai sa nu zic ceva ultra-super-elaborat, dar macar ceva care sa aiba o minima logica..Ma rog, greu, in zilele astea post-moderniste, in care se cam permite orice, de dragul libertatii de expresie..De fapt, na, e o lume complicata si compusa, in care s-au schimbat si abordarile, inteleg asta, dar, sa nu exageram, pentru ca inca traim intr-o lume a constiintelor..Si in care lipsa unei logici concrete, oricit ar putea parea a fi contemporana, nu e o scuza in sine..Stiu ca  nu mai respectam vechile logici aparent depasite, dar asta nu cred ca ne da dreptul sa aberam orice absurditati..Ma rog, e punctul meu de vedere..
Acuma parca orice logica e admisa..Si orice varianta, pentru ca pune o problema veche, sau noua, in alt fel..Sau o priveste, cumva, din alt unghi..Tot ce e posibil..E libertate, si dreptul oricui sa exprime ceva..
Dar e simbata..Si ne pastram intr-o stare..Turnam un pahar de ceva, si ne lasam purtati de imagini diverse, pina alcoolul isi face datoria..Ne sedam metodic..Asa..Lasam fantasmele absolut libere..Pentru ca si miine e o zi,  si pe care ne-o dorim frumoasa..Si la fel de atenta cu dorintele noastre profunde..

Friday, March 7, 2014

Istorie si scuze

Istoria e o carte a celor intimplate in trecut, un fel de baza de date..Istoria ne arata doar, concret, ce a fost, iar interpretarile apartin fiecaruia, bineinteles..Am vazut iar emisiunea numita "5 minute de istorie" la TVR a domnului Cioroianu, si am realizat ca de abia de acum se incepe o rescriere corecta a istoriei Ro..L-am admirat si pe dl Boia, pentru ceea ce face..Pentru ca doar vazind adevarurile putem sa intelegem mai bine de ce am trait asa, atunci..
Se pot spune foarte multe, dar asta o fac mai bine istoricii..Ce ma intriga e cum au fost manipulati romanii, si cum propaganda comunistilor a bagat in capul lor jumatati de adevaruri combinate cu minciuni colosale, totul fiind prezentat ca adevar, evident..Iar multi idioti, care nu au fost niciodata capabili sa gindeasca cu capul lor, au luat de bune toate ideile acelea, si au devenit, la rindul lor propagandisti, fara sa-si dea seama..
Tin minte ce presiune enorma se punea pe toti, ca sa le accepti ineptiile, si cu ce salbaticie actionau, pe principiul "nu esti cu noi, esti impotriva noastra"..
Dar, societatea romaneasca a trecut printr-o revolutie, care a inlocuit sistemele, si, desi, se anticipa o evolutie rapida, se vede treaba ca mentalitatile au ramas cam aceleasi..Macar acum e altceva, si barbarismele de atunci au mai incetat..Dar din pacate, locul de faraon suprem al lui Ceasca a fost luat de subalternii lui, cei care erau antrenati ca sa domine bine un popor spalat pe creier, si cu o vointa anihilata..Asta e..Asa a fost sa fie, nu ai ce sa faci, nu poti sa te intorci in trecut ca sa schimbi sirul evenimentelor..Ghinionul nostru..
Acum, e altceva, sint alte vremuri, lumea e libera, nu te mai poate constringe nimeni..Dar mentalitatea celor care au creat acel sistem inca mai zboara libera prin mintile celor care se minuneaza de cite transformari s-au intimplat de atunci incoace..Cam toti au ramas la fel, de fapt..
In Romanica e un mare si grotesc circ..Si ieftin..
Uneori stau si ma gindesc la cei care au fost oameni corecti, inteligenti de pe vremea aceea, pentru ca si-au incasat niste mizerii absolut nemeritate..Lor cine le prezinta scuze?

Thursday, March 6, 2014

Trecuturi intimplate

Eu am facut liceu de mate fizica, in perioada lui Ceasca, si atunci era sistem clar cazon, cu disciplina de fier, si metode brutale..Nu exista nici un fel de intelegere pentru natura umana, in general..Rareori se mai intimpla sa te inteleaga cineva, sau sa simti ca poti face o prietenie..Totul era sec..Foarte sec, si foarte rece, pentru ca si in scoala se vedea umbra sistemului..Trebuia sa fii ultra-corect, cu o tinuta regulamentara, cu jde caiete si de manuale pe care sa le cari, zilnic, dupa tine..Sa inveti bine, sa memorezi tot, si sa fii capabil sa reproduci cu exactitate tot ce ti s-a predat, sau ce scria in manuale sau culegeri..Si atunci erai privit ca un model, asta, bineinteles, indiferent de ce gindeai tu..Ca nu prea ii pasa nimanui de fiinta ta reala..Totul era sa te conformezi, pentru ca daca nu, aveai de tras multe, si intrai in analiza colectivului, adica a acelei mase amorfe si stabile, care te judeca pur dogmatic..Deci nu aveai alternative..
Sigur, erau multe lucruri care sa iti deschida mintea, si sa te faca sa gindesti..Adica sa te educe, pentru ca informatiile erau selectionate..Dar erau atit de multe..Cantitati uriase de date, multe nerelevante, dar pe care sistemul te obliga sa le inveti..In fine zilele erau obositoare..Plus ca invatam si simbata, iar temele de pe o zi pe alta erau la fel, multe..Dar am trecut si de asta..A fost destul de greu..
Tin minte cind terminam scoala, si plecam spre casa, ultra-obosit, ma uitam la toate, ca un idiot..Si ma miram ca mai exista lumea asta reala, cu strazi, borduri, case, magazine, ferestre, oameni, etc..Si ma gindeam, ce multe sint, si ce frumoase..Si uite, sint adevarate, toate..Ex-tra-or-di-nar..Incredibil..
Si azi mi se mai intimpla asta, uneori..Cre'ca am o eroare de programare, sau ceva..

Locurile amintirilor

 Exista in lumea asta locuri spectaculoase, care ar uimi pe oricine..Dar niciunele nu-s mai frumoase ca acelea de care te-ai legat prin amintiri..
Poate ca acele locuri se leaga de intimplari care te-au marcat profund, si care s-au asociat vizual, s-au lipit ca intr-un film al trecutului..
Si acuma unele locuri imi dau emotii, cind le revad pe Google streets..Si e curios ca si unghiul de vedere, si felul in care cade lumina e important..Tin minte cind ma duceam spre liceu cum vedeam strada pe un sens, si soarele trimitea lumina dinspre rasarit..Si asta era nasol, ca na, urmau ore nesfirsite, emotii, frici, etc, si constiinta faptului ca ce urma sa se intimple era neplacut..Si tot peisajul ala continea in el toate starile asociate.. Pe urma, la intoarcerea acasa, dupa ce scapam de scoala, aceeasi strada imi aparea privita invers, luminata dinspre vest, infinit mai placuta..Aceleasi case, luminate din alt unghi aratau cu tooootul altfel..
Apoi, mai erau momente cind ma mai plimbam pe aceeasi strada, si puteam sa privesc detasat in toate directiile..Atunci era altfel, parca..De oriunde ar fi venit lumina..Si ma gindeam asa, cum am asociat toate trairile mele cu acele locuri..Si cit de frumoase imi apar in minte, intotdeauna..Mult mai frumoase ca orice, oricit de incredibil ar fi..Si de oriunde..

Capacitati educabile

E o vorba foarte inteleapta, care spune ca unele lupte nu merita sa le cistigi, pentru ca acea victorie ti-ar aduce multe lucruri nedorite..Si asta am aflat-o mai tirziu, dupa ce mi-am luat multe castane, sa le zic asa..
Nu stiu, eu nu sint genul de om conflictual, sau care sa vrea sa se impuna neaparat, pentru ca nu e genul meu.. Si daca am vazut ca argumentele mele nu functioneaza, am cautat sa ma retrag, intotdeauna..Mi-a placut sa simt ca pot comunica, ca pot schimba idei, si lucruri, cu adevarat interesante, cind am gasit un partener de conversatie, pentru ca imi dadea senzatia, ca, intelegind, imi pot depasi propria mea conditie.. Si asta ma facea sa simt ca exist, si ca ma pot elibera de ce a fost, ca sa merg cu viteza mai mare, inainte..Dar toate astea erau legate de acele intilniri, aproape magice, cu oameni deosebiti, si care gindeau mult mai elaborat, si de la care puteam sa pricep multe lucruri la care nu ma gindisem inainte..
Toate bune si frumoase, in teorie..Dar practica le cam doboara pe toate, cum se spune, pentru ca realitatea presupunea si multe altfel de intilniri, cu fiinte ultra-grobiene, si capabile de orice, si, cu care, fie ca vroiam sau nu, trebuia sa comunic..Si asta impotriva vointei mele, pentru ca faceam eforturi colosale ca sa reusesc ceva, cit de cit, desi eram constient ca orice as fi incercat, in final, totul se va fi aratat un esec lamentabil..Si o mare pierdere de vreme..Asta cind toate se terminau fara pumni, sau injuraturi..Dar, in fine, viata are si episoade de astea..E o vorba pe care o spune signor Badea, cica cu samuraii te lupti ca samuraii, si cu tilharii, ca tilharii..Dar asta ar presupune sa stii mai multe stiluri de lupta, pentru care sa iti dedici o mare parte din timp, ori asta, e o alta pierdere de timp, pentru ca ai oricind ceva mai bun de facut, decit sa inveti diferite logici de lupta..A, ca iti trebuie o protectie, e adevarat, dar mai bine eviti confruntarea cu unele creaturi, si iti vezi de ale tale..
Si de aici discutia ar putea merge pe foarte multe directii, pentru ca sint foarte multe situatii, si multe tipuri de oameni, dar, pina la urma e bine sa te gindesti la efectele ce vor urma, si sa fii cu o idee mai intelept, pentru ca, in viata, destul de multe lupte nu prea merita sa le cistigi..Mai bine sa te creada unii sau altii arogant, sau egoist, dar sa fii tu linistit ca ce ai facut, ai facut bine..Acuma si despre ce inseamna "bine" e o discutie luuuunga, pentru ca, na, toate sint relative..
PS toate capacitatile se pot educa, inclusiv cea de comunicare, si asta ar trebui studiata in scoala, pentru ca se vede ca azi, in era technologiei, lumea nu prea stie sa comunice..

Wednesday, March 5, 2014

Aparentze

Mai nene, lumea e smechera..Intr-atit de smechera incit isi  aranjeaza chestiile ca sa para cele mai tari din cite s-au vazut. Bun. Politrucii romani au anuntat o crestere economica de ceva peste 3%. Ai de mine, ce miracol..Cea mai mare si extraordinara din toata Europa, ceva ce n-a vazut Parisul. Hai sa judecam. Daca economia Ro e, sa zicem, de 0,001 cresterea de 3% inseamna fix pix, adica 0.00003. Daca sa zicem Germania are o crestere de doar 2%, ei bine, 2% din 1000 (cit am presupune ca realizeaza Germania) fac de fapt 20..Se compara 20 cu 0.00003? Asa ca despre ce vorbim? Ca totul e, de fapt, un truc, ca sa arati cifre mari in procente relative, si nu in valori absolute..
Bine, am exagerat un pic valorile economice, dar adevarul spuselor ramine...

Singuratate technologica

Cica technologiile au facut lumea mai sofisticata, si mai eleborata..Hm..Cred ca mai degraba mai insingurata, si mai alienat-egocentrica..Sau ma rog, nu e bine sa generalizezi..
De fapt, oamenii au ramas la fel, doar conditiile s-au schimbat, si le-au transformat aparentzele..
Noi toti am trait o istorie concentrata..Ce multe s-au intimplat..Si probabil, ce multe se vor mai intimpla..

Prelungiri glaciale

Iarna asta a fost cea mai dilie dintre toate..Si de-a dreptul nesimtzita..Ca nu mai pleaca..O fi dat shpaga primaverii ca sa mai stea pe tron..Sau or fi imbatat-o supusii ei, ca sa-si faca de cap..
Acuma nu de altceva, dar m-am saturat de ea..Vreau sa plece de tot, sa dispara, sa se intoarca de unde a venit, ca n-o mai suport..De fapt sintem mai multi care nu o suportam..O sa fac o petitie la seful galaxiei sa vada ce se intimpla..Pai cine se crede? Ce, e planeta ei?
Cred ca primavara asta o sa fie una dintre cele mai dragute ever..Pe unde s-o fi ratacit? Sau or fi imbatat-o si pe ea supusii iernii? De fapt naiba stie ce s-ar fi putut intimpla, pentru ca si in mintile multora e iarna..Multa de tot..Brr, cred ca miine imi cumpar alcool sa ma tratez..
Oare ce metode sint eficiente ca s-o faca sa plece pe iarna asta? Hm, ia sa ma concentrez adinc, sa-i transmit niste imagini de vara, ca alea sper sa o sperie..Altfel o sa lungim glaciatziunea asta pina o sa ajungem toti cristale..

Intelesuri neintelese

De multe ori am impresia ca-mi scapa multe intelesuri..Ca se ascund de mine multe lucruri interesante..Si, parca oricit de mult as incerca, tot nu voi reusi..Iar ele, intelesurile astea, imi arata doar cite un amanunt mic de tot..Sau detalii pe care le simt ca sint legate, dar care pastreaza ascuns restul..Cit de mare o fi intreg intelesul, greu de spus, pentru ca intuitia are miopie uneori..Sau multeori, na..
Nu stiu, probabil ca a cauta intelesuri simtim ca ne face sa traim..Sau ca ne da fericiri mici si ascunse si ele.. Tot ce se poate..Mai sint multe adevaruri de inteles..Si multe cautari fara raspuns..De fapt, cine stie? Poate ca nu mai conteaza..Mai bine sa ne punem pe explorat inainte de a cauta raspunsuri..
Misterul e cam singurul lucru care e capabil sa ne dea trairi profunde..

Neprevizibil

Putem calcula usor cit timp mai este pina la un eveniment viitor..Facem o diferenta intre 2 date fixe..Dar cum e sa determini, macar cu aproximatie timpul intre 2 date nesigure? Si de ce am face asta?
Oare cind voi avea urmatoarea fericire? Sau tu, sau el, sau oricine..Si cind urmatoarea tristete? Sau cite tristeti voi mai avea accesibile? Eu, sau tu, sau el, sau ea, sau oricine altcineva..
Inca nu se poate prezice viitorul, din fericire..Cel mai bine e sa traiesti in asa fel, incit, daca mori miine, sa nu-ti para rau, cum se spune..

Singura istorie

Oare cite visuri au existat pina acum? E mai mare decit numarul oamenilor? Cred ca da, pentru ca nu cred ca cineva sa nu fi avut macar un vis..Ce pacat ca nu-i mai putem intreba asta pe cei care au fost..
Ma gindesc, daca s-ar fi scris un roman al vietii fiecaruia, cite volume am fi avut acum? Sau daca s-ar fi scris un roman genial al vietii fiecaruia, cum ar fi aratat astazi artele? Sau cum ar fi aratat lumea? Ar mai fi fost razboaie?
Si daca nu ar mai fi fost razboaie, in ce an technologic (nu calendaristic) am fi fost acuma? Am fi colonizat deja alte planete? Cine stie, poate ca da..Din pacate am trait cu totii o singura varianta de istorie, care a fost, si nu una pe care am fi dorit-o..
Pasii pe care ii facem acum sint urmarea pasilor celorlalti dinainte..Si inaintea altora ce vor veni la mult timp dupa ce amintirea noastra se va fi volatilizat in eterul cel fara sfirsit..

Elaborari

Sintem subiectivi, pentru ca ne plac anumite lucruri, si e firesc sa fie asa, desi, anumite creatii plac multora, pentru ca sint mai elaborate, bine gindite, etc..
Am vazut Eurovision 2014 selectia nationala, care a fost un spectacol mai natural, desi ar fi fost si mai bun daca si melodiile ar fi fost mai bune..In fine, daca ar fi fost dupa gustul publicului am fi avut o piesa si mai ciudata..Acuma nu ca cea cistigatoare va darima scena, dar, na..
M-am uitat de curiozitate la mai multe Euro din anii trecuti, ca sa imi fac o idee mai buna..Acuma na, nu sint numai capodopere acolo, dar ce se cinta e cu citeva clase ca-conceptie si elaborare deasupra a ce am prezentat noi, si nu ca linia melodica nu ar fi fost buna, dar felul in care a sunat a fost altul..Asa cred eu, e posibil sa gresesc..
Am gasit o melodie din Euro 97 care mi-a placut mult, cintata de Jalisse, Fiume di parole, exceptionala, si facuta intr-un stil classic..Si mi-a placut si felul in care suna cuvintele, acuma nu stiu daca e limba italiana asa, sau au fost cuvintele alese sa sune bine, habar n-am..Si asta ar fi un lucru la care sa se gindeasca si ai nostri textieri, cred..
Pina la urma o creatie artistica e facuta ca sa emotioneze..Si pentru asta conteaza toate detaliile..De asta exista poezii, adica un fel de melodii necintate, pentru ca au ritm, sonoritati estetice, si aduc in minte imagini inaltatoare..Iar cuvintele, imbinarea lor, curgerea dintr-unul in altul, intonatia, etcetc o fac sa fie o opera cu valoare, pentru ca altfel ar fi simple fraze..
Pina la urma, o opera de arta vorbeste ea insasi, si traieste prin reprezentarile ei in mintea receptorului.. Ca sa o creezi e o agonie, iar ca sa o intelegi e un extaz..Dar procesul constructiei e unul absolut fabulos..Asa cum sint si trairile si vietile artistilor adevarati..

Sunday, March 2, 2014

Dialog

O sala amfiteatru mare, cu studenti risipiti prin banci, care asteapta sa intre la examenul care e in sala de alaturi..Undeva, intr-un colt, 2 pampleci, F si S, F cu capul pe spate si ochii inchisi, iar S priveste fix usa, cu o fata de parca abia se abtine sa nu vomite..
S-Ba, ti-ai invatat ceva? Liniste, F nu face nici o miscare
S-Ba, zi ma, ai invatat ceva? Liniste..S il atinge pe F, care deschide ochii..Ai invatat ma?
F, abia trezit, parca se chinuie sa-si adune gindurile-Ce sa-nvat?
S-Cit ai invatat ma, zi!
F-Ce?
S-Ai invatat?
F-Tot! S face ochii mari, F pufneste in ris-Hahaha, ce sa invat ma, esti diliu? Am citit asa, sa zic vreo 3 sferturi
S-Hai ma ca-l iei, ca asa ai zis si data trecuta.
F-Iau o p..Sa vad daca imi mai aduc aminte ceva, ca is varza..Tu cum stai?
S-Cam asa si io, da nu cre'ca intru ca mi-e rau; il las la toamna ca asta e ultimul, si mai am doar 1 picat..
F-Ma doare ficatu'..Sau ce dracu e in zona asta, si arata cu degetul..
S-Stomacu'
F-Au picat 3 pina acuma, cica profu' e in toane bune.
S-Sa fie..Dupa examen ma duc sa ma imbat.
F-Acasa?
S-Nu ma, ce-s nebun? Ma duc la E, ca ai lui sint plecati..Hai si tu..
F-Daca supravietuiesc ma!
S-Daca nu, o sa beau si pentru tine, haha..Hai ma nu fi bou, ca are plin barul, si stam toata ziua..
F-Sa vad..
S-Ma, cica e o chestie, mi-a zis E, fii atent: te uiti intr-o oglinda, si te concentrezi..Da te concentrezi nu asa, la misto, si cica poti sa te hipnotizezi singur..
F-Cum sa te hipnotizezi ma?
S-Asa, cica e simplu, si poti sa faci chestii, ma, te concentrezi ca la examen, si cica unii pot sa influenteze gindurile, telepatie ma..
F-Nu e..
S-Ba da, pe bune..
F-Aha o s-o influentez telepatic pe A sa se f.. cu mine, hahaha
S-N-ai ma, la aia nu tine cu vrajeli..
F-Ba, lasa telepatia, hai sa bem!
S-Nu intram la examen?
F-Io ma car..Hai la E sa-i golim sticlele..Lasa ca-l luam in toamna cu nota mare.
S-Hai..Nu intru nici io..Da ce sa bem?
F-Ete na, ce gasim, mai ai si pretentii acuma..
S-Si ce le zic la ai mei?
F-Ca l-ai picat eroic, bagi si tu ceva din top..
S-Bine, hai, si facem si experienta aia cu oglinda.
F-Facem..Dupa ce ne imbatam..Poate spargem oglinda de concentrare, hahaha..

La mulzi ani!

Cu ocazia venirii intempestive si iremediabil-indubitabile deci a primaverii calendaristicistice, va doresc tutulor LA MULZI ANI, asa cum imi doresc si mie, si simultan pretinilor si duschmanilor mei, si ai mneavostra! Sa ne fie cit mai bine, ca sintem barbati sau femei, nu conteaza, ca e democratie, deci, toate cele cit mai bune si un anotimp cu bucurii multe, si dese, pe alese!

Saturday, March 1, 2014

Eurovision local

Miine cica e selectia nacionala pentru Eurovision..Abia astept sa-i vad..Imi place la nebunie atmosfera aia, emulatia, frenezia, ambitia, duelul ala de orgolii..E fabulos, ca toti vor sa-si lanseze o cariera internationala, sa aiba miliarde de fani, si de bani, mai ales..Super dixtractie cum se dau toti rotunzi si cum le tremura vocea in acelasi timp..Ca la cascadorii risului..Bine, ceva talent au ei, dar nu dar nu suficient, cred, sau, ma rog, nu stiu, poate-s eu mai circotas..Piesele destul de slabe, de fapt multe din ele nu prea au ce cauta la Eurovision pentru ca suna diferit de ce te-ai astepta de la o piesa pentru un concurs asa de urias..Cel putin din ce am ascultat, nu era mai niciuna de iesit cu ea in lume..Nu stiu cine e in juriu, si pe ce criterii se face selectia, dar rezultatul e destul de ciudat..In fine, sa vedem miine ce o sa iasa..
Acuma selectia ca selectia, spectacolul, etc, dar showul mare e cu scandalul sau scandalurile de dupa..Daaa.. Ca noi sintem super-specialisti in porcaieli pe diverse teme..Nu ratam nici o ocazie..Asteptam cu interes:)
PS O piesa faina cu care a concurat Serbia..Melodiile noastre sint cam plictisitoare fata de ce ar trebui sa fie, prea monotone, cred..Mai ales ca muzica moderna e mai complicata, sint mai multe piese intr-una, armonii intricate, ritmuri interesante, orchestratii sofisticate, cel putin la Eurovision in ultimul timp..Plus ca melodiile trebuie sa fie vii, sa-ti transmita o stare, sa-ti provoace emotie, etcetc..