Friday, February 28, 2014

Jocuri nejucate

Azi toti sint seriosi..Se holbeaza unii la altii, asa, fara motiv, de parca asta e jobul lor..Si reactioneaza scirbos si ciiiit se poate de idiotic..Li se citeste in privirile fixe si cita inteligentza au disponibila, pe moment..Na..
Lumea e din ce in ce mai plictisita..Toti stiu cite ceva si se cred centrul pamintului..Idei putine si fixe..Poate asta e secretul succesului..Sau al fericirii..Pentru ca daca nu stiu cite exista, nici nu au asteptari prea mari..
Azi lumea nu mai invata asa ca-copiii..Nu se mai joaca nimeni..Nu gasesti parteneri de jocuri..Toti stau in lumile lor..Sint blazato-indiferenti..Au cam uitat de unde au plecat..Au uitat cum era cind erau copii, si curiozitatea ii facea nostimi si draguti..

Wednesday, February 26, 2014

Loc ideal

Ce inseamna un loc ideal? Sa fie un peisaj cu o plaja uriasa, cu nisip fin, cu oameni zimbitori, cu arbori tropicali, si o mare turcoaz in care se balacesc pesti exotici? Sau sa fie spatiul intelectual creat de ceilalti si in care iti regasesti ideile si trairile? Amindoua variantele sint fabuloase, si daca s-ar putea o combinatie intre ele ar fi si mai bine.."Decit" ca in viata nu prea se intimpla nici macar separat, pentru ca na, nu prea exista fericire decit asa, cind si cind, raaar de tot, si in doze mici..
In societate cam totul e pe apucate..Care e mai smecher si stie sa dea din coate mai eficient, apuca mai mult.. Acuma tu daca esti mai fin, mai intelegator, mai dragut, si mai cum ar trebui sa fie o fiinta construita pe valori ipocrit promovate, ei bine, ai toate sansele din lume sa ti-o iei..Ca na, si generozitatea dezinteresata a celorlalti e o notiune teoretica, e clar..Iar tu, evident trebuie sa te adaptezi intre toate singuratatile tale, si ale celorlalti..
E insa o situatie fericita, cind ei au nevoie de tine..Nu de tine ca persoana, ci de tine ca anumite valori specifice..Atunci toate se schimba, si lumea devine parca e mai prietenoasa..Si parca si locurile sint mai frumoase, si incepi sa te simti pe o plaja..O plaja mare, cu nisip fin, cu oameni zimbitori, cu arbori tropicali, si o mare turcoaz, si care iti da impresia de loc ideal..Sigur, in mintea ta exista un mic dubiu ca-chiar ar fi acel loc ideal, dar ce mai conteaza..Sa ne traim clipa, si sa profitam de momentul asta de extaz..Pentru ca na, stim bine ca toate trec prea repede, si fericirile si mai si..

Tuesday, February 25, 2014

Ne-asteptari

Ca sa intelegi o situatie trebuie sa treci prin ea..Altfel totul e o simulare, in care, sigur, ai o idee generala, rezonezi la citeva trairi si sentimente, dar atita..Pina nu treci tu, pe cont propriu, prin toate durerile atasate de acea experienta nu intelegi, pentru ca sint unele lucruri aparent mici, dar care pot sa te dea cu roatele-n sus, oricine ai fi, si oricit de rezistent..
Na, si, pina la urma nu ca vreau sa-mi dau seama de asta, sau sa o constientizez, dar se intimpla; nimeni nu te intelege suficient..Si nimeni nu intelege suficient pe nimeni, pina la urma..Poate doar pe sine, dar si asta depinde de multe..Beton..Dar sa nu ne deprimam..De fapt, daca sintem constienti ca nu trebuie sa ne facem iluzii, o sa fie mai usor..Fara asteptari esti mai usor..Si mai constant-realist..Pentru ca miracolele sint doar in fictiuni..

Relatii fara explicatii

Printre muuultele chestii pe care nu le-am priceput in viata asta, e cum functioneaza o relatie..Intre 2 oameni adica..Un amor, sa zic asa..Si cu cit incercam sa inteleg mai mult, cu atit intelegeam mai putin..Plus ca eram si mai confuz..Si nu-mi dadeam seama de ce..Bun, am inteles ca sint logici diferite pentru situatii diferite, dar o relatie mi se parea o chestie care sarea din orice incercare de a incadra in ceva palpabil..In fine..
Probabil ca si asta era un motiv pentru care ma uitam la filmele cu povesti de dragoste, ca sa vad acolo cum rezolvau ei problema..Doar ca in filme e o varianta posibila de amor, una construita fictiv..Nici pe departe vreo incercare de a  explica ceva..Hm..De fapt e simplu; autorul scrie o poveste pe care sa o vinda, si nu ca sa explice cum e cu iubirea..E de inteles..Pentru ca autorul are imaginatie, si si-o foloseste practic..
Probabil ca am incercat sa pricep relatiile pentru ca la mine nu prea au functionat..Tot ce e posibil..Oi fi dificil sau ceva..Dar ma si intimideaza unele chestii moderne folosite de femei pentru a fi atractive..Bun, dar, dincolo de asta e si mister..Plus capacitatea mintii de a complica lucrurile..In mod artificial..Sau, ma rog, depinde.. Pentru ca sint tot felul de situatii cu tot felul de variante..

Caricaturi

Toate trec..Vin al naibii de incet chestiile bune, si se duc al naibii de repede, ca si cind n-ar fi fost decit in imaginatia ta..Toate se transforma, nimic nu e niciodata la fel, toate vin ca sa se duca, asa ca apele fluviului.. Sau ale timpului..
Tre'sa ai mare grija ce lasi sa iti intre in suflet..Trebe atentie, si selectie drastica..Altfel risti sa lasi sa iti intre in minte toooooot felul de aberatii si monstruozitati, care te duc spre o mica depresie..Garantat..Been there done that, vorba aia..
Imi iau si eu doza de optimism de multe ori din media, in special de la TVuri, pentru ca ziarele is scrise parca pentru descreierati, sau extraterestri..Sau ambele..Dar la TV e mai cu caterinca, ca cica asta se cauta..Adica toti fac bascalie de absolut orice, si oricine, la gramada..Asta cind nu se injura, jurnalistii intre ei..Ma rog.. Badea l-a facut pe Banciu "cap de porc din fhrrrrantza" iar Banciu a zis de Badea ca e retardat netratabil..Si inca-cite si cite alte cvasi-injuraturi..
Prompteristele bat cimpii continuu, si pronunta prost aproape orice nume, sau denumire straina, dar cu o satisfactie uriasa, care li se citeste pe moaca..Reporterii de teren la fel, doar ca ei sint mai repeziti si bilbiiti.. Si toti pun accentul complet aiurea..De fapt la ce varza e in frazele lor, parca nici nu mai conteaza.. Si mai e o chestie, care probabil ca le vine din constiinta faptului ca realizeaza ca stirile lor sint complet stupide..Atunci cind au cite o stire din aia abisala, cu morti, catastrofe, etc, parca toti/toate au un rinjet semi-porcin, ca si cum ar vrea sa iti arate ca le face placere sa ti-o traga..Adica ia-o pe asta..In fine..
De fapt e normal, ca si TVurile seamana cu restul societatii..Toate-s varza..De fapt cui sa-i pese? Ca doar nu suspectam pe nimeni de profesionalism..Mai bine sa ne hahaim asa, in cor, si sa mai bifam o zi plina de realizari..Merge si asa..

Monday, February 24, 2014

Lumi posibile

Uneori ma mai uit la filme mai vechi romanesti..Sint pline de propaganda unele, dar totul e facut destul de bine, si actorii par naturali..Adica e firesc, cumva, mult mai firesc decit ce e acuma..
Imi place sa vad povestea de amor, din film..Sa-i vad cum se intilnesc cei 2, si cum comunica, cum isi dezvolta relatia..Bine, e fictiune, si realitatea imaginata acolo e una eleborata artistic..Si uritul e folosit ca varianta, dar asta asa, ca se evidentieze mai mult frumosul..Si binele, si trairile, si celelalte..
Acuma, in viata reala uritul e baza..Aici frumosul e foarte-foarte intimplator..Si daca ti se intimpla e asa, ca din greseala..Iar amorul, parca si el, tot ca din greseala, cind ti se intimpla..
Pentru ca asa e viata..Are multa singuratate..Si multe motive care sa o justifice..Motive adevarate, nu inventate..Care sint ale tale, sau ale celorlalti, pentru ca de foarte putine ori reusesti sa comunici..Si comunicarea asta e pina la un punct, dincolo de care te separi..Ca sa fii iar singur..Pentru ca asa e viata reala, diferita de cea din filme, si unica, in toata splendoarea singuratatii ei..
Cred ca ma uit la filme si ca observ personajele, si intimplarile..Si ca sa mai uit de unele singuratati..Actorii sint frumosi, sint prietenosi, draguti, si siguri pe calitatile lor fabuloase, cu care i-a inzestrat autorul..E bine si comod in lumea lor, si te face sa te gindesti ca ar putea fi real, totul..Asa, ca sa iti mai faci sperante, cu care miine sa iesi iar, in lume..In lumea adevarata..

Saturday, February 22, 2014

Zimbetele timpului

Cuvintele vin greu..Si se alatura impreuna, ca sa iti descrie starile..Fara sa simta ceva special, pentru tine..
Esti si tu o varianta de trecere..O fiinta, asa, ca orice fiinta..Care isi descrie viata in cite cuvinte poate..
Lumea e complicata..Are atitea forme, si expresii, cit sa te ameteasca..E multa lumea asta..Si atita cum e, nu-i pasa..Chiar daca si tu incerci sa fii..Nu conteaza..
E inca iarna..E frig..Si aerul e la fel de rece..Asa..Ca oamenii..Poate o sa vina si primavara..Cindva..Ca sa mai vad si zimbete pe fetze..Asa..

Friday, February 21, 2014

Artele lumilor

Scriu greu..Foarte foarte foarte greu..Adun cuvintele dupa o munca titanica..Nu stiu de ce..Poate pentru ca sint asa de lenes..Tot ce se poate..Asa as sta la umbra in pielea goala pe o plaja, si sa ma uit la mare, si la valuri, care cum vin, fara sa ma gindesc la nimic..Sa vad oameni, care barbati, sau care femei, cum se agita imprejur, si se misca, asa, pentru ca simt ei ca trebuie sa faca asta..
Cred ca undeva, sus, e cineva care se joaca cu starile noastre, pentru ca par regizate..Cineva cu umor negru, care se joaca, asa, ca un bou..Si care iti mai da, daca ai avut deja..Ai scapat de o depresie? Vrei fericire? Ete na, esti pretentios..Ia d'aici inca ceva depresie..Ca nu esti tu regele lumii sa-mi dictezi mie..Si, na, iei, ca asa cica trebuie..Si iei..Cu speranta ca data viitoare vei primi si un pic de fericire, asa, ca-compensatie, ca sa nu o iei razna, sau ceva..Desi, nu ca ar avea nevoie de tine, dar, are si el o minima umanitate..In fine..
Ce comod e sa stai la umbra, pe nisip..Sa te uiti la apa, si la cer, si la ceilalti..Asa, ca si cind ai putea sa faci asta toata viata..Sa stai si sa privesti..Si sa meditezi..Sa ai linga tine o blonda fabuloasa, care ar fi gata oricind sa-ti inregistreze gindurile..Asa, ca un scrib, din Egiptul antic..Si care sa aiba grija de tine..Ca o adevarata partenera..Care sa-ti faca masaj, asa, cind tu simti..Sau, careia tu sa-i faci masaj..Tot asa, cind simti..Ce frumoasa ar fi lumea, atunci..

Fast forward

E firesc..Se aseaza straturi de linisti peste alte straturi..Care sa ne faca sa ne simtim mai liberi..Ca si cind am fi trait atit de multe vieti inainte..
Observam..Ne uitam la toate, care ne sint imprejur..Asa..Ca si cind am fi venit din trecut, si am fi descoperit lumea asta, a viitorului..Ce uimitor e tot..
Sintem in mijolcul unei societati care se schimba cu viteze uimitoare..E uluitor..Parca traim intr-un roman SF.. Ce repede e tot..

Emisii receptii

Comunicam..Ne exprimam fiinta in multe feluri..Ne aratam ce gindim, si simtim..Mai direct, sau mai subtil..Comunicam..Chiar comunicam? Sau doar asa ne place sa credem?
Se spune ca o relatie de iubire autentica e bazata pe comunicare sincera, valori, si incredere.. Si e adevarat.. Pentru ca facem asta cu omul vietii noastre..Adica omul cu care vom fi impreuna pina, cum se spune, untill death do us part..
Acuma, de ce nu am aplica lucrurile astea si in comunicarea cu ceilalti? De ce nu am fi sinceri (pina la un punct, e adevarat)? De ce nu am avea incredere in ei? Si, mai ales, de ce nu am avea curaj sa folosim valori in fraze? A, pentru ca venim la scurt timp dupa o dictatura care ne-a afectat fundamental propria fibra psihica? Se poate si asta..Pentru ca in acele vremuri, de care ne amintim foarte bine, s-a folosit comunicarea pentru propaganda si manipulare, e adevarat..Iar cuvintele au fost abuzate..S-a intimplat..Asa a fost atunci..
Probabil ca acum reconsideram tot..Rescriem istoria, si reasezam tot pe alte fundamente..Reinvatam sa fim, de la inceput, intr-o alta lume..Si cautam sa eliberam valorile..Si cuvintele..
In comunicare ne punem ideile in cuvinte..Ne expunem, mai decent, sau mai indecent..
Ca sa comunicam trebuie sa stim...Sau, daca nu stim, sa invatam..Sa invatam cum sintem, cum sint ceilalti, cum e fiinta, in general..Si trebuie sa avem valori, si metode, si idei, pe care sa le exprimam entuziast, si cu energie luminoasa..Dar si fiinta cu care comunicam ar trebui sa fie receptiva..Altfel ar fi complet aiurea, spre absurd..Nu?

Priviri

Cautam tot, ca sa intelegem..Pentru ca tot ce ne e imprejur a fost, asa, dintotdeauna..Si asa, l-am cautat, ca sa vedem cumva, in ce masura sintem acolo..
Bine, eu, acuma, nu ca ma laud, dar, asa, in general vorbind, nu prea stiu pe ce lume traiesc..Pentru ca, na, toate mi s-au schimbat imprejur, tot timpul, ca, na, am cam renuntat sa incerc sa mai inteleg..Si am zis, ca ah ce bine, ca acuma sint aici, si e fabulos de bine..Si ma simt extra-ordinar de vai de mine..Si vai de noi..
Ma imaginez ca ma mai plimb prin unele locuri, pe undeva, si ca vad peisajele cum mi se schimba..
Ce frumos e sa poti sta undeva, cocotat sus, pe o creanga, si sa poti admira lumea in toata splendoarea trecerii ei..Asa, ca si cind ai fi fugit de toate, si te-ai fi eliberat..

Lumi

E un tot, in toate..Noi ne sintem, intr-un fel, pentru noi, un tot, pentru ca ne exploram in tot, ca sa ne descoperim, in toate..Si ne cautam totul din noi in toate celelalte, care ne inconjoara.. Ca sa vedem cit ne asemanam, si cit sintem diferiti..Ca intr-o filosofie budista, in care ne expunem fiintele, ca sa vedem cum s-ar putea incadra intr-o armonie a universurilor, cumva..
De fapt noi primim de la ceilalti tot felul de semnale, pe care cautam sa le procesam, ca sa ne intelegem noi pe noi, in lumea cea dimprejur..E firesc tot, cred..Pentru ca sintem fiintele care intelegem ce sintem, dupa ce am cautat sa vedem cum sintem perceputi..Ca asa..
Am folosit de multe ori metafora zborului..Asa, ca asa pentru cevaul din noi care isi cauta o eliberare..Prin zbor..
Poate ca am spus mai demult ceva ce era din tot, al meu..Nu mai stiu..Dar era..
Valurile vietii ne duc prin teritorii necunoscute..Si ne arata lumi..

Lumile identitatilor

Societatea merge inainte, evolueaza continuu, si e firesc sa fie asa..Pentru ca vremurile astea sint pline de date, de cunostinte, de lucruri practice..Si generatiile de azi, care seamana ca fiinte, absolut perfect  cu noi, cei care am fost la virsta lor, invata alte valori..Diferenta este ca noi, in drumul spre cunoastere am descoperit ideile teoretice mai intii, substanta subtila a ideilor, si abia apoi am vazut aplicatiile..Pe cind ei fac invers, plecind de la realitate, descopera ideile..Amindoua metodele sint valabile, atita timp cit intelegerea e construita metodic, si atent..Dar eu ramin la ideile aratate la inceput, pentru ca asta educa mai bine fiintele spirituale ce vor deveni mai tirziu, oricum..
In fine, sa nu exageram cu niciuna din metode, pentru, ca, pina la urma e vorba de fiintele noastre, de sufletele proprii, care oricum experimenteaza continuu ca sa inteleaga..
E un adevar in tot..Si o cautare continua..Ca si cind am fi studenti, si am avea o tema de proiect cunoasterea.. Cum o abordam, cum o incepem, ce metode de cercetare folosim, cum cautam un rezultat pe care, eventual, l-am anticipat din inceput, sau pe care nu-l stim, si il cautam..In fine..
Acuma, daca e sa fim corecti, toata viata asta e plina de tot felul de proiecte, care mai imediate, sau nu.. Cercetam tot timpul, ca sa descoperim lucruri pe care nu le stiam..
Si ma gindesc, asa, cind imi iau o pauza de la proiectele astea, cita armonie mai este, in toate..Pentru ca, vezi, se imbina, se leaga, si se construiesc in lumea asta, cea plina de atitia oameni, care, fiecare cu proiectele lor proprii..Lumea noastra comuna, in care toti ne alaturam celorlalti..

Stilul om

Toti sintem alergatori de cursa lunga..Alergam, continuu..Ne mai oprim sa ne hodinim, un timp..Dupa care o luam de la capat..Testam tot..Experimentam, traind..Si, dupa analize, si sinteze, memoram ce a functionat, si incercam sa mergem, un timp, pe acea varianta..Dupa care incercam si alta varianta, si iar analizam, si sintetizam..Si, in timp, vedem ce ni se potriveste mai bine, si adoptam acele ceva-uri in stilul propriu de viata.. Asta si daca acele capacitati, experiente, talente, etc, ne sint, cumva, rasplatite din catre ceilalti, fie material, fie spiritual..Material ar fi de dorit, pentru ca sintem oameni, si trebuie si noi sa supravietuim..
Cred ca cea mai profunda experienta pe care o incercam este cea a revelatiei..Mi se pare mult deasupra tuturor celorlalte posibile..Dar cum o simtim, asta depinde de fiecare..Unii o cauta in ceva religios, altii in trairi, experiente, invatari, cautari, cercetari, etcetcetc..Eu cred ca adevarata revelatie o ai cind intelegi ceva, si cu cit acel ceva e mai spiritual, mai inalt, cu atit si revelatia e mai profunda..
Nu exista echivalent pentru revelatia intelegerii, pentru ca nu se poate compara cu nimic, restul "luminarilor" accesate sint doar surogate de intelegere..
Acuma ce inseamna intelegere, nu e usor de spus in cuvinte, dar stim toti..Si toti am trait asta..Sa intelegi inseamna sa iti apropii spiritul cit mai mult de propria ta fiinta, pina la identificare..Si sa aduci acele adevaruri in tine, prin toate metodele posibile, ca sa le simti, ca si cind ar fi ale tale proprii..Acuma, sigur, acele adevaruri sint diferite pentru fiecare, pentru ca traim intr-o lume relativa, dar, dincolo de toate, adevarurile despre care vorbim sint cele testate stiintific, si acceptate ca atare..
E foarte importanta si atitudinea noastra..Pentru ca, invatind sa gindim, si sa ne eliberam spiritul, la un moment dat am putea avea tendinta sa devenim ermetici, sau aroganti, ceea ce ne-ar limita capacitatile.. Se poate intimpla si asta, si, intr-un fel, e firesc pentru fiinta care sintem, dar spiritul ne invata sa fim deschisi.. Si experimentind toate astea ne construim fiinta..Ne construim un "stil" propriu, un fel de a fi, care se proiecteaza in mintea celorlalti ca fiind noi, cei care sintem..Si asa sintem perceputi, cu propriul stil, care e, de fapt omul din noi..

Thursday, February 20, 2014

Film

Sint multe de spus, despre multe..Uneori iti vine sa iti dai drumul, si sa vorbesti, sa explici, sa dai toate detaliile despre lucruri care crezi ca merita, sa definesti, sa arati tot ce se poate arata..Sa cauti, sa intelegi mai bine, si sa iti expui tot, fara limite..Pe urma te gindesti daca are vreun sens..Pentru ca cine le stie, le stie oricum, si nu mai are nevoie de parerile tale, iar cei ce nu le stiu poate nici nu prea ar vrea sa-si incarce memoria cu lucruri care nu prea ii privesc..Sigur, sint si care ar vrea sa cunoasca, sau sa se regaseasca in ce spui, si care ar vrea sa comunice, sa argumenteze si propria lor opinie, in dialog..E posibil..
Lupta asta pentru supravietuire ne ocupa tot timpul..Alergam ca nebunii dupa detalii practice de tot felul, uitind ca timpul e ireversibil. Abia cind ni se intimpla cite o tragedie ne revenim parca la noi, si ne intrebam filosofic: ce am facut cu viata mea pina acuma?..In fine..Depinde si de valorile in care credem..
Am revazut iar si iar Gara pentru 2, filmul ala rusesc din 1982, nu stiu de ce, ca doar e facut in vremuri de care nu prea vrem sa ne amintim..Dar povestea, oamenii, totul e asa de natural si firesc, ca iti place..Te uiti  si te gindesti cum sint ei, cum esti tu..De multe ori imi aduc aminte cum eram eu pe vremea aia..Eh, amintiri placute, cu care ne mai intilnim ca sa ne revenim la noi insine, pentru ca societatea asta ne cam instraineaza.. Se intimpla..

Wednesday, February 19, 2014

Bilci

Cred ca societatea romaneasca isi traieste acum frustrarile trecutului..Pentru ca pe vremea odiosului si a sinistrei nu era social voie cu sex, nuduri, scandaluri, somaj, religie, libertinaj, cistiguri ilicite, hotie, absenteizme de toate felurile, indisciplina, minciuna, lipsa de seriozitate, mizerii vizibile de alte feluri, nerespectarea legilor, iesirea din tara, etcetcetcetcetcetcetc..Acuma, in schimb, dupe ce s-a facut rivulutie, na ca avem prea mult din toate  alea interzise..Muuuuult prea mult..Au ramas constante parca doar defectele omenesti care acuma sint aratate cu muuuult tupeu..Ca la bilci..

Tuesday, February 18, 2014

Paste cu orez

Uneori, cind gatesti ceva, ti se mai intimpla sa gresesti..Dupa ce pui ingredientele pentru ciorba la fiert mai adaugi si putin orez, asa ca sa fie lichidul mai consistent..Acuma notiunea de "putin" e relativa, pentru ca mai scapi uneori mai mult orez..Mai mult asa, proportional adica, pentru ca si "mult" e relativ..In fine, fierb toate, si iese in loc de ciorba o frumoasa mincare, pentru ca e solida, de paste cu orez..Pentru ca si pastele erau cam multe..Bun..
Imi pun o portie in farfurie, si incep sa maninc cu ochii in monitor..Ca nu pot sa maninc la masa, asa, pur si simplu, ca ma plictisesc..Asa, si, in timp, imi dau seama ca ceva nu e in regula..Realizez ca pastele cu orezul nu merg impreuna..Hm..Sa gasim o solutie la problema..De ales pastele de orez nu merge, ca ar lua prea mult timp..De fapt, hai sa-mi imaginez ca maninc altceva, o friptura de vinat, cu o salata elaborata, si vin de Porto..Sau ratza umpluta cu fructe uscate..Sau sarmale cu carne si orez..Orez..Orez cu paste..Sau paste cu orez..Nu merge..Mai bine ma gindesc ca-combinatia asta de paste cu orez e cea mai fabuloasa retzeta de cind s-a inventat mersul pe jos..Si ca secretul e foaaaarte bine pastrat, iar ca sa comanzi asa ceva la Paris te-ar costa o avere, si ca sa maninc asemenea delicatesa m-ar duce la extaz..Ar fi ceva..Adica sa am shansa sa pap paste cu orez ar fi ca un fel de premiu pentru toata activitatea mea..Sublim..
Hai ca merge..Deja ma simt fericit ca am terminat o portie..Ma duc sa mai iau una..Ca merit..Chiar, ce usor e sa fim, uneori fericiti..Trebuie doar paste, orez, si un pic de imaginatie..Sa fie asa simplu? Sa fi descoperit fun secret, ceva? In fine, ma gindesc dupa, ca acuma n-am timp..Maninc, adica..

Optiuni

Cind esti singur iti traiesti viata cu sufletul tau calator, asa, firesc..Tu esti sistemul fix, si restul e imprejur..Poti avea accese de egocentrism, sau egoism, dar e ok, pentru ca iti cunosti resursele, si le manageriezi asa cum te pricepi..Dar, pe ansamblu e bine..
Cind esti in 2, esti altfel..Nu fundamental diferit, dar sufletul tau e o jumatate din sistem..Poate ca si acum ai accese de egocentrism, dar ele sint mai mici decit cele de altruism, si generozitate..Cred..Desi, depinde de partenera felul relatiei, asa cum depinde si de tine, evident..Tot ce se poate, o relatie e o chestie practica, o construiesti pas cu pas..Asta e o poveste lunga, care poate dura cit o viata..Daca ai incredere ca partenera ta speciala va fi cu tine, si nu te va lasa cu marfa pe taraba, asa cum fac ceilalti..Chestie de seriozitate..Si de inteligentza..De fapt, poate e o chestie de alegere..Pentru ca sintem fiinte libere, de fapt..Desi, poate ca sintem ca pestii care isi imagineaza (daca vreodata pestii si-ar putea imagina ceva) ca acvariul e un ocean.. Si poate ca totul e complicat, desi credeam ca, simplificind, reducem totul la esentze..De fapt, muuuulti oameni muuuult mai destepti au mers muuuult mai adinc in toate problemele astea, ca ma si intreb, de ce oare le mai scriu..

Oceane

Poate ca totul e mai mult decit percepem..Poate ca fericirea nu e doar atunci cind sint eu fericit, sau cind e altcineva fericita..Poate ca deasupra noastra e un ocean de fericire mare cit galaxia..Sau cit universul asta.. Si poate ca de acolo ne luam, atunci cind ne eliberam de noi, o bucatica mica, care sa ne semene..Si e dulce fericirea asta pentru ca are in ea toate aromele lumii..Pacat ca e foaaaaaarte perisabila..Are garantia mica..Uneori tine doar un pic..
Acuma, daca-cautam sa intelegem matematic lucrurile, poate ca am putea generaliza, nu? O fi generalizabila chestia asta abstracta numita ocean de fericire? Adica sa mai fie si alte oceane, unul de tristete, altul de melancolie, bucurie, nostalgie..Oceane de stari..Poate ca sint, si apele lor sint amestecate..Iar noi inotam in apele astea continuu, ca un scafandru profesionist..Interesant e ca fluidul asta, sau cum l-am putea numi, are presiune constanta la orice adincime..Nu e ca in realitate..Putem cobori oricit de jos, ca nu ni se dizolva azotul in singe, si nu avem senzatia de betie a adincurilor..
Abstractiunile astea sint esentializari, si simplificari..Reduse la un numar cit se poate de mic, si cu care cautam sa explicam cit se poate de multe..Le avem, si le folosim, cu atentie, avind grija sa nu le stricam..Desi, parca nu se prea pot strica, pentru ca au fost aceleasi dintotdeauna..De cind e istoria..
Da, poate ca toate lucrurile sint simple..Foarte simple, exagerat de simple..Poate doar noi le complicam..Si ne complicam si vietile, asa..Si poate o facem ca sa nu ne plictisim..Pentru ca exista si un ocean de plictiseala, de ale carui ape ne ferim..Cit putem..

Ocean

Lumea e un amestec de lumi..Lumile sint mozaicuri de spirite, iar spiritele sint sufletele noastre..Proprii..Traim acum, aici, in sistemul nostru spatial din lumile-lumilor-lumilor celorlalti..Traim..
Am invatat incercind tot felul de experiente, care mai bune, care mai putin bune, si am continuat sa mergem inainte pe o traiectorie pe care ne-a permis-o societatea..Societatea celorlalti, in care, si noi si ei eram, mai mult sau mai putin apropiati, sau indiferenti..Si ma gindesc ca si societatea a experimentat la fel ca si noi, cautind sa construiasca tot felul de sisteme, sa le testeze, sa invete, si sa mearga inainte..Exact ca un om.. Sau ca o constiinta, sau ca un spirit..Sau poate ca un cineva necunoscut, asa ca mine, sau ca tine, care trece pe strada, si, care, si el gindeste in aceiasi termeni de eu, tu, el, ei, noi, voi, societatea, ceilalti..
E adevarat ca semanam intre noi atit de mult..Atit de mult..Avem doar unele diferente, mici..In cantitati atit de mici ca ar putea fi usor acoperite de masa maaaaaaare de asemanari..Si totusi, ele, diferentele ne indeparteaza.. Pe noi de noi..Pe fiintele sociale care sintem, de celelalte fiinte sociale, care sint.. Si asa ajungem sa fim, pina la urma, doar noi cu noi..Singuri..La fel de singuri ca toti..Ca toti cei care au existat, sau vor exista pe Terra..De oriunde, si de oricind..
Ne mai plimbam singuratatile pe aleile timpului, care parca nu s-au schimbat..Mai privim imprejur, ne mai gindim, mai admiram..Apoi ne asezam pe o banca, si meditam..Ce frumos e peisajul, ce frumoasa natura, ziua asta insorita, locul, orasul, totul..Ce frumos e spiritul, armonia, viata, ceilalti..Ce frumoasa e fericirea celorlalti..Si cita frumusete este, poate, dincolo de ce intelegem..
Doar ca uneori, parca toate cite au fost, si sint inca, se dizolva in oceanul asta urias, de singuratate..

Monday, February 17, 2014

Navele timpului

Ever tried to touch love? How does it feels like? Ever tried to smell it, to taste it, to rub its curves? Ever tried to break its body into definitions that could cover it, so that it becomes safe and protected? And how your approach ended? It becomed in the end a safe love, or you just a bit dissapointed? And, after all, will you still try to?
Parca mergem pe aceeasi nava spatiala, toti..Una care calatoreste doar de la inceput, spre alte inceputuri..

Notele pasiunii

Sintem cercuri, uneori..Semanam cu traiectoriile pasiunilor..
Amintirile ne revin printre rindurile paralele ale vietii..Se opresc brusc in fata, si ne lasa sa le admiram..Apoi incep sa danseze, cu miscari incete, si lenese..Un pas, o pirueta calma, o rasucire, ne ating discret..Apoi ritmul creste, si urca pina cind atinge un maxim urias, dupa care explodeaza in petale de timp..Ca sa se recompuna iar, si sa explodeze iar, in miliarde de particule de culori cosmice..Se invirt cu viteze nebunesti imprejurul unui aer ametit de atitea miscari..Si toata revolutia asta a lor se transforma in alte corpuri cu forme ciudat-nedefinite, pina devin sferice, ca picaturile de apa in imponderabil..Si apoi cad pe pamint sub forma de cercuri..Ne seamana amintirile, asa cum si noi semanam cu ele..In toate geometriile..
Sintem uneori cercuri..Semanam cu pasiunile din amintiri..Cercuri perfecte, uneori atit de subtiri, ca sint invizibile..Alteori groase ca un tor..Pasiuni care se mai intimpla sa ramina pe pamint dupa un dans extenuant..

Friday, February 14, 2014

Valentine's

Na, a venit si o sarbatoare pentru iubire..Asta e bine..Atita timp cit n-o comemoram..Dar nu e cazul, ca cica omul iubeste toata viata lui ceva, sau pe cineva..
De multe ori cautindu-ne un partener, dam de tot felul de situatii, care ne convin, sau nu..Si cautam, si spunem ca am gasit, cind, la un moment dat in timpul "parlamentarilor" descoperim o chestie de neacceptat, sau o idiotenie, sau o magarie, sau o prostie uriasa, si pac, iesim din acel loc cu regrete uriase, evident, ca am pierdut timpul, si nu am realizat nici nimic..Asta e..Se intimpla..Dar si lumea e de vina..Parca s-a polarizat complet, au ramas doar prosti, si perversi..Eminescu spunea doar nelegiuiti si nebuni..Ma rog, s-a evoluat, desi multimile se cam amesteca, au elemente comune..In fine, treaba lor..
E dileala mare, multa mizerie, nesimtire, rautate, dar si prostie..Ca la turnul din Babilon, amestecatura..Care mai bun, care mai rau, sintem impreuna si ne toleram cit de cit, ca altfel ar iesi cu bumbaceala generala..
Dar, azi e Valentine's, si de ziua asta ne iubim toti cu toti, asa ca in filmele cu happy ending..

Tuesday, February 11, 2014

Optimism

La ce dracu sint bune starile astea? Ca-cind crezi ca lumea e colorata si dulce ca o acadea uriasa pe bat, poc, viata asta ti-o trage scurt si la obiect..Si stai asa intr-o stare sumbru sinistra de parca te-ai plimba prin cimitir si ai recita versuri scrise de un poet beat..Sau de Bacovia..Si mai ca-ti vine sa te duci intr-o cripta, sa te asezi pe un raft din ala, si sa zici, gata lume, eu ma culc, la revedere..Dupa care, trece un timp, si vezi cum iese timid soarele de dupenori..Siatunci itivine sadansezi pestrada, sau, in ploaie, functie de aversele locale.. Ba chiar dai bani la cercetori, la vinzatoarea de spiritoase, si la cea de tigari, pentru marfa, evident, nu asa pe gratis..Si iar mergi dansind pe strazi pina iti cad pantalonii..Si mai si cinti tare si mult, pina arunca lumea cu obecte in tine..Ce conteaza..I'm walking on sunshine..Hehehe, ce stiti voi, lume, ce stiu eu..Bine, evident ca nici eu nu stiu ce stiti voi, dar, iar, nu conteaza, pentru ca ma simt ca 1 meleon de bani de aur, si, ca atare, va rog respectuos tratati-ma cu indiferenta..Ca si io fac la fel, uneori..Hehehe, huhuhu, hihihi, asta la vista, I'll be back..Si etc..

L'oiseau et l'enfant

Comme un enfant aux yeux de lumière
Qui voit passer au loin les oiseaux
Comme l'oiseau bleu survolant la Terre
Vois comme le monde, le monde est beau

Beau le bateau, dansant sur les vagues
Ivre de vie, d'amour et de vent
Belle la chanson naissante des vagues
Abandonnée au sable blanc

Blanc l'innocent, le sang du poète
Qui en chantant, invente l'amour
Pour que la vie s'habille de fête
Et que la nuit se change en jour

Jour d'une vie où l'aube se lève
Pour réveiller la ville aux yeux lourds
Où les matins effeuillent les rêves
Pour nous donner un monde d'amour

L'amour c'est toi, l'amour c'est moi
L'oiseau c'est toi, l'enfant c'est moi.

Moi je ne suis qu'une fille de l'ombre
Qui voit briller l'étoile du soir
Toi mon étoile qui tisse ma ronde
Viens allumer mon soleil noir

Noire la misère, les hommes et la guerre
Qui croient tenir les rênes du temps
Pays d'amour n'a pas de frontière
Pour ceux qui ont un cœur d'enfant

Comme un enfant aux yeux de lumière
Qui voit passer au loin les oiseaux
Comme l'oiseau bleu survolant la terre
Nous trouverons ce monde d'amour

L'amour c'est toi, l'amour c'est moi
L'oiseau c'est toi, l'enfant c'est moi

L'oiseau c'est toi, l'enfant c'est moi
L'oiseau c'est toi, l'enfant c'est moi.
Cintec cu care Marie Myriam a cistigat Eurovision 1977

Calatorii

Felul in care percepi si intelegi iti e dat de cunoasterea ta proprie..Experientele trecute, fie ca sint directe, fie prin documente, sau spectacole sint cele care iti construiesc si confortul unor placeri, sa zic asa..Pentru ca le recunosti, le-ai trait pe pielea ta..
Am calatorit virtual zilele astea prin aproape toate orasele si oraselele Ro..Am vazut si Transilvania cu localitatile mai mari, sau mai mici cu case vechi sasesti, solide, masive, cu porti mari, cu trotuare inguste, si putina vegetatie, strazi drepte si perpendiculare, dar si Banatul, Regatul, Moldova cu vegetatie, bulevarde largi si lungi, pline de copaci si arbusti, dar si Dobrogea, cea plana, si nisipoasa..Am trecut in drumurile astea prin paduri, cimpii, munti, podisuri, si am cautat sa inteleg cum sint orasele, cum sint construite, si cum e spiritul locului..Si bineinteles ca am fost impresionat de foarte multe, dar cind m-am intors in Galati parca am revenit acasa, pentru ca stiu locul de cind eram mic..
Apoi am mai vazut si Paris, Berlin, Londra, tot asa virtual, la nivelul efectiv al strazilor, surprinse intr-un cotidian cit se poate de obisnuit, dar fabulos, intr-adevar, pentru calator..
Apoi iar am revenit la locurile de la Dunare, locurile pline de amintiri..E frumos, si e mult adevar si in trecutul trecut asa cum a fost, pentru mare parte din ce sint e pentru ca am lasat acolo o colectie uriasa de pasi..
PS Eu sint un lenes fundamental, nu-mi place sa-mi misc fizicul absolut deloc, dar cind e vorba de ceva interesant, ma mai gindesc..Inca nu am vazut muzeele din marile orase, dar mai e timp..

Sunday, February 9, 2014

Fericiri amintite

Cind scriu despre amintiri parca repet tot timpul aceleasi imagini, in bucla..Ca si cum as incerca sa reconstruiesc din alte cuvinte exact aceleasi identitati..Pentru ca amintirile  au identitatile lor multiple..
O amintire e o intoarcere la unele lucruri intimplate demult, si care au avut un impact emotional urias..Momente absolut unice ramin gravate etern in neuroni..Desi e ceva care ma face sa ma intreb despre cum functioneaza memoria asta afectiva..Pentru ca stiu asa, cind mi se intimpla o maaaaaaaaa-aaaaaare chestie ma prindea asa o fericire la fel de maa..are si atunci memoram chestii din imprejururi, ce era imediat: o casa, o cladire, un copac, ceva, parc, banca, boschet, lumina, culoare, etcetc..Si cind revedeam chestia respectiva imi revenea ca-ciinelui-lui-pavlov reflexul conditionat, si simteam iar asa o fericire fara motiv..Asta nu era rau, ca na, azi e penurie de fericiri din astea..S-a golit si cutia cu maimutze..Les jeux sont faits, rien ne va plus..Ciuciu..Bine, acuma probabil ca s'tem plasati echidistant intre fericire si depresie..Si ne mai ciocnim cind de una cind de alta ca in autobuz, cind face soferul o manevra brusca..

Thursday, February 6, 2014

Albastru

Peisajele dimprejur uneori se schimba..Cit sa ne faca sa nu mai recunoastem nimic..Si sa simtim cum mai creste frica, si lumile atitor nestiuturi..Cit sa ne mai arate ca, undeva, cineva, se mai joaca, inca, cu noi..
Dar se mai intimpla sa apara, asa, printre locuri, ceva, care seamana cu o iubire sincera..Care se cam ascunde..Dupa care vine linga noi, si ne inconjoara cu linisti colorate..Si ne arata multe modele de visuri..
Ce ochi frumosi are..Mai albastri ca toate marile si cerurile..Si mai calmi ca toate infiniturile..Seamana cu cei ai unui copil pe care, parca, l-am stiut cindva..

Sunday, February 2, 2014

Raze

Tot din tot..Sintem variante de tot, din toate posibile..Nimic mai putin..
Ne privim asa,  ca si cind..Ne trimitem raze, care sa putem crede ca ar putea fi reflectate..De la fiinte departate, si care ne-ar intelege..Asa..Ca si cind..

Ce sintem

Vezi, sintem identici..Perfect identici..Ce bine semanam cu toti..
Uite-te la tine..Uite-te la miinile tale..La degete, la unghii, la piele, la muschi, si tendoane..Cit de flexibile sint, cit de fin pot atinge, si apuca..Ce finete..Ce miracol al evolutiei..Ce mecanism uluitor sintem..Ce fiinte..Uita-te in ochii tai reflectati in oglinda..La gene, sprincene, nas, gura, la linia maxilarului, la dinti, limba, barbie..Uita-te cum te strimbi..Cita expresivitate sta in flexibilitatea fetei..Priveste-ti parul..E scurt, sau lung, are culori, sau nuante..Trage-te de par ca sa-l simti..Miroase-l, joaca-te cu el, adu-l in toate formele posibile, pentru ca e al tau, parte din ce esti..Chiar tu..
Apoi cerceteaza-ti gitul..Si ce fel de curbe il leaga de corp..Ce muschi, cite tendoane, cit de lungi, si de artistice..Care se coboara in corp..Oase ale umerilor, muschi, alte tendoane..Care se vad, pe sub piele, cind se incordeaza..Bratele..Sau nu..Sini, care sint, mai mari, sau mai mici..Cu sfircuri atit de sensibile..Sini care au atingeri divine..Sau doar sensibilitati nestiute..
Apoi, coborind, coaste, muschi abdominali, si organe genitale..De ce oare ne e atit de rusine de corpul pe care il avem? Nu stiu..In special de zonele genitale..Bine, acuma judecind normal, e o dileala, asa ca multe altele..Pentru ca zona genitala ne e sensibila, si cumva, de ne-examinat decit in domeniul medical..Desi ea e parte din noi, si din ce sintem, de fapt..
Sintem fiinte sexuale..Avem organe specializate pentru asta..Pentru ca asa am evoluat, sa fim nascuti din 2 parinti, pe cale sexuala, si sa avem 1/2 din genele mamei si 1/2 dn cele ale tatalui..Asa am fost conceputi, asa ne-am dezvoltat in burta mamei, asa ne-am nascut..Fie ca sintem baieti, sau fete, sau, in timp, barbati, sau femei..Sintem la fel de dependenti de sex cum au fost toate generatiile de dinainte..PEntru ca doar asa putem face ca sa continue specia asta a noastra..
Ipocrizia e o varianta aparuta..Si una fara prea multa substanta..
Vezi, sintem fiinte care se perpetueaza prin sex..Un sex facut intre un barbat, cu penis, si testicule, care penetreaza vaginul unei femei, si careia ii doneaza sperma cea plina de sprematozoizi, care alearga, intr-o cursa care pe care, ca sa ajunga un ovul, sa-l fecundeze (?), si sa devina, astfel, o alta fiinta in formare..
Noi toti sintem rezultatul unei asemenea curse..Si existam datorita ei..
Sa ne fie rusine de ce, pina la urma? De tot ce ne-a determinat sa fim? Asa?

Iar

Spatiile ne mai amesteca drumurile..Pare ca ne-am ratacit pe drumurile astea, ale vietii..Ce aiureala, in secolul asta plin de technologie, in care toate sint calculate..Se mai intimpla..Sau poate ca am trecut in alt timp, asa, fara sa simtim..
Cred ca ar trebui sa ne oprim din goana asta dilie prin social..Sa stam, si sa ne gindim..Sa ne facem procese de constiinta, apoi iar sa ne gindim, apoi sa ne amintim..Asa, ca si cind am vrea sa intelegem ce am trait refacind, din bucati, drumul pina in punctul asta..Ca fara sa intelegem ce a fost, e greu sa ne imaginam ce va fi..Desi nu e usor, oho, chiar deloc..Pai de unde sa pricepem, doar nu sintem intelepti..Desi, avem unele calitati care sa ne ajute..Sau asa credem..Avem o imaginatie, care e cit de cit exersata..Si ceva putere de analiza si sinteza..E bine..Trebuie doar sa ne luam harta, sa o intindem pe masa, si sa aducem si compasul, busola, si creionul..Apoi ne punem pe analizat graficele..Studiem curbele, traiectoriile, cu toate curburile determinate, cu punctele de inflexiune, segmentele de continuitate, si tangentele..Cautam sa determinam matematic tot ce ne poate determina sa intelegem de ce toate sint asa..Aproximam graficul functiei asteia discontinue cu unul al unei altei functii ce sa se apropie, cit de cit...Desenam tot, trecem in computer, si cautam sa pricepem, asa, intre calcule, de ce, si cum s-au intimplat acele discontinuitati..De ce viata noastra a avut acele salturi, in acele conditii..Ete na..De parca n-am sti..Acoperim cu calcule ceva incalculabil.. Am urmat si noi rasucirile vietii..Ce dracu sa mai incerci sa explici cind totul e atit de evident? In fine..
Exercitiul asta de a incerca sa ne intelegem trecutul stiintific e unul de amorul artei..Poate are o semnificatie, cumva..Sau poate e ca sa ne dea o liniste in suflet, ca am incercat, si reusit, uneori..Desi toate sint atit de fluide..Ce a fost a fost, asa, pentru ca, mai mult ca sigur, asa chiar ar fi trebuit sa fie, pentru ca noi am facut tot ce a tinut de noi..Sau am incercat, ghidati de propria capacitate de intelegere..Sigur, am facut si greseli, asta e firesc, si am continuat, depasindu-le..Poate..Acum avem sansa de a o lua de la inceput, iar..Cu toata maturitatea de care sintem capabili..


Iubiri peste timp

Lumea se schimba..Lumea invata, poate, din tot ce a vazut..Pe strazile oraselor au trecut atitia pasi, si atitea destine..Destine paralele, care mai simple, care mai complicate..Atitea romane nescrise au ramas doar in memoria locurilor..
O pictorita grecoaica, Eleni, un talent unic nascut cindva pe la anii 1800, intr-o lume exotica..Care si-a urmat drumul vietii, prin Italia, la scoli, unde a intilnit un pictor, de care s-a indragostit, cu care s-a casatorit si a avut 3 copii, dar care a inselat-o..Pe care l-a parasit, apoi, ca sa se intoarca in Elada..Dupa care i-au murit copiii, de tuberculoza, iar ea, intr-un acces de nebunie si-a ars toate tablourile, in afara de unul..Era foarte orgolioasa, si si-a acceptat destinul asa cum i-a fost dat, nu s-a zbatut sa-si refaca viata..A murit cu regretul ca nu a reusit nimic cu adevarat in viata..
O doamna, grecoaica, astazi..A dat un anunt prin care vroia sa vinda tabloul ramas al lui Eleni..Un domn interesat de tablou o viziteaza..Si incep sa discute, el un specialist in istorie ii povesteste ei despre viata lui Eleni..Ea il asculta, si isi retraieste propria ei viata, cu propriile ei dureri..Ajunge in pragul sinuciderii dupa ce si-a dat seama ca ea si Eleni sint identice..Cind sa faca pasul final are o viziune, in care Eleni ii vorbeste, si ii arata ca ea, inca mai are un copil care traieste, dar care s-a indepartat..Si povestea a continuat cu marturisirea iubirii acelui domn pentru ea, si cu reintoarcerea fiului ei..
Cum spuneam, strazile orasului acela a vazut, printre altele, si acele 2 destine paralele, ale acelor oameni, care au semanat atit de mult, dar care au trait in epoci diferite..
Poate ca ceva din viata lor regasim in viata noastra..Sau poate ceva din viata tuturor..Semanam cu ei, asa cum si ei seamana cu noi, fie ca traiesc acum, sau au trait in alte vremuri..Si pare ca iubim la fel.. Dincolo de timp, si spatiu..Fie ca sintem nascuti aici, acolo, sau in locurile acelea pline de lumina si turcoaz lichid..

Iubire elena

Cite ape mai spala malurile..Cite constiinte se mai trec, citi pasi se aduna, cite vieti se mai pastreaza in amintiri..Cit timp mai trece peste toate..Si peste noi..Cite pasiuni ne mai cheama din amintiri, si cite amintiri reinvie pasiuni de demult..Peste care iar trec apele timpului..
Poate ca, de fapt, pasiunile sint in noi, tot timpul..Si atunci cind gasesc un motiv ies iar la suprafata, si ne dau viata peste cap..Pentru ca ele vin ca sa-si traiasca toata energia sufleteasca, in sinceritate..Si poate ca scrisul e un fel de a ne exhiba tot, de a spune unei posibile lumi virtuale ce am simtit, sau mai simtim inca..
Am vazut un film, Iubire elena se cheama, pe Neptun TV..Absolut fascinant..Ce amestec de lumi ale fiintelor, cite vieti, ce vremuri, si ce eterne si uriase capacitati ale constiintelor conduse de pasiuni..Iubiri peste timp, asa ca intr-o opera de anticipatie..Apoi tradari, si altele..Vieti adevarate ale altor vremuri..Ce mult e uneori ce aflam ca s-a intimplat..Si ce frumos..Pacat ca nu ni s-a intimplat inca, si noua..Dar, speranta ne e steagul, si cu el pornim la cucerirea unei alte variante de viitor..Care exista inca doar in imaginatie..

Saturday, February 1, 2014

El si noi

Iti vine sa fugi, si sa uiti tot, uneori..Sa lasi in urma toate amintirile..Sa pleci ca sa descoperi altceva..Desi n-ai fugi..Doar ai vrea sa te eliberezi..Sa poti vorbi, sa poti spune ce te framinta cuiva, care crezi ca te-ar intelege..Sa pui tot ce iti apartine, la vedere, si sa accepti critici de la oricine..Si idei frumoase..Care sa te faca sa o poti incepe iar..Din punctul in care te afli..
Si asculti ceva, compus mai demult, de cineva..Care nu mai este..Dar care parca, iti vorbeste, pe note..Care iti spune multe..Si frumos..
Asa..Cautam sa ne regasim, in ceva..Ca e asa, sau altcumva..Prin armonii..Ne povesteste o viata posibila.. Sau pe care a trait-o autorul..Sau pe care am trait-o noi, si n-am stiut..Sau venita, asa, ca o posibilitate, si pe care, oricine, ar putea-o trai, cumva..
Secvente de viata primim continuu..Asa, ca sa le simtim, pe pielea noastra..Ca si cind le-am fi trait, atunci.. Si le intelegem, cu mintea vremurilor de acum..
Beethoven ne povesteste continuu despre lumile acelea..Le ascultam, si ne lasam sedusi de armonii, care sa ne transpuna..Ne place sa simtim armoniile..Si ne gindim la toate lumile cite au existat, de atunci, de cind a trait Beethoven..Traim ca atunci..Desi nu prea intelegem ce a fost..Pentru ca spiritul ne e mai aproape de cel al artistului..Simtim cum a simtit el cind a creat..Ca si cind ne-ar cinta doar pentru noi, peste timp..Chiar daca nu ne cunoaste..Si, poate, nu si-ar fi dorit sa ne cunoasca..Pentru ca el a compus pentru foarte multa lume..

Lumile stabilitatilor

Avem atitea experiente, si amintiri..Si sintem dominatori..Desi, poate, ca amintirile ne traiesc pe noi, de fapt.. Ele ca entitati ale locurilor, si trecerilor, asamblate asa, in fuga, ca sa ne dea impresia ca am trait, cindva, mai demult, ceva..
Sigur, e un amestec, in aer, ca intotdeauna..Ceva ce ne aduce aminte de un trecut, de unele fericiri, si uitari.. Care sa ne faca sa ne amintim sa intelegem altfel prezentul, cumva..
In aer a fost intotdeauna acelasi amestec..Pe care doar noi l-am perceput altfel..Functie de starile prin care am trecut.. Am avut viziunile noastre proprii..Am simtit ca atunci a fost ceva..Si in alt timp, altceva..Am vazut cu imaginatia ce am putut..Desi, acolo, a fost, dintotdeauna tot..Ce uimitor..
Imprejur, aceleasi lumi sint, la fel..Perfect identice..Stabile..Nu ca noi, cei schimbatori..Lumile eterne, ale universurilor..La care ne uitam cu admiratie, cumva..Incercind sa intelegem, cum, si de ce..

Trecuturi identice

Spatiile se mai rasucesc, asa ca intr-o geometrie neeuclidiana..Se intorc spre ce sint..Si ne plimba si pe noi, printre lumile lor..Ca sa ne revenim la unele origini, pe care le-am stiut mai demult..
Ne intoarcem la tot ce am fost, uneori..Asa..Ca sa ne reintilnim cu noi insine, asa, parca peste timp..Ca sa ne privim ochi in ochi..Asa..Ca sa intelegem cine am fost, si cine sintem..
Lumea nu a fost niciodata mai mult..Doar o limita a ce am trait..Doar ceva ce am cautat sa pricepem..Doar un timp si un spatiu in care am experimentat..Ca un spatiu in care am cautat sa intelegem cine sintem, noi, cei singuri, printre ceilalti..Asa, cum am putut, si am crezut, in felul nostru propriu de a gindi..
Am fost, cindva, si acum sintem, inca, fiinte ce au evoluat, de atunci..Care privesc si locurile, cu aceeasi curiozitate, ca atunci, cind eram mici, si ne construiam amintiri din atitea intimplari extraordinare..Acum sintem, dupa atitea, parca, la fel..Semanam cu tot ce am fost..Atit de mult..Ne mai privim in oglinzile trecutului la fel de curiosi, ca atunci..Si mai cautam sa intelegem lumea, inca..Ca atunci..

Lumea, altfel

Stiu..Lumea ne acopera cu atitea absurduri..Na, ce te miri, doar asa a fost dintotdeauna..Ca tot ce e e adevarat sa fie de un sublim eteric..Si intangibil..Cit sa poti vedea ochii, sa simti atingerile, doar..Dupa care toate sa se topeasca in ceva ce parca a venit, asa, ca o furtuna, care a disparut imediat..
Am ramas iar, singur, cu toate regretele mele..Pentru ca tu ai ales sa fugi, in felul tau, propriu..Si sa imi arati ca sint, ce am stiu ca sint, tot timpul..Omul care sta, aici, printre toate..
Stii, daca ne-am privi, poate am intelege..Asa..Ce am fost, ce sintem..Intre lumini si umbre..Am simti tot..
Acuma, dupa toate, poate ca m-am mai schimbat..Nu stiu..Poate vad altfel si tot ce am simtit, asa cum vad altfel, toata lumea..Poate ca sint altcineva..Altul..Un strain, poate, pentru tine..Tot ce se poate..
M-am schimbat..De cind te-am cunoscut, am invatat sa privesc altfel lumea..Si sa ma inteleg altfel..Si sa te inteleg si pe tine, altfel..

Jocurile memoriei

Trecerile ne vin..Ca si cind ne-au fost aduse mai demult..Simplu, si fara chei..Asa..Ca sa le privim elaborarile, cu o infinita curiozitate..Ca sa le gasim..Daca am putea..
Lumea nu ne-a aratat cam nimic..Si tot ce am descoperit a fost ce am reusit, printre toate, sa observam, sa analizam, si sa elaboram..Nu stiu..Lumea s-a ascuns atit de bine, ca sa ne faca sa esuam..Poate si-a dorit asta..Nu stiu..E mult de tot ce ni se intimpla..Si toti asteapta de la noi atitea raspunsuri..Parca am uitat cine sintem, in tot jocul asta al cautarilor..
Viata ne-a plimbat prin atit de multe locuri..Parca iar am uitat cine sintem..Ne regasim, cind si cind, poate doar asa, ca sa uitam iar..Memoria se joaca cu noi, ca si cind am fi iar copii..

Lumi neintelese

Intre noi si lume e un spatiu gol..Pe care il umplem uneori cu visuri..Cu lumi imaginate..Care sa ne dea o speranta ca supravietuim unei realitati dure..Si sa ne propulseze spre ceva ce ne dorim..
Sintem separati de lume prin mecanisme pe care le-am construit noi singuri..Asa..Care ne-au ajutat tot timpul.. Sintem izolati in propriile perceptii..Vedem totul imprejur ca intr-un tunel..Sau ca si cum am privi prin gaurile din zidurile labiriturilor in care sintem, inca, captivi..
Ce lumi elaborate ne inconjoara..Cit de multe sint..Parti de lumi pe care cautam sa le intelegem..

Lumi intangibile

Acuma traim intr-o lume schimbata..Am iesit de putin timp din dictatura, si ne cautam un drum..Dar traim intr-o confuzie a valorilor uriasa..Asta pentru ca ce a fost este evident, invechit, si trebuie sa reconstruim tot.. Nu stiu, habar n-am, societatea e o entitate uriasa care isi are drumul ei propriu..Bazat pe cunoastere, si adevar al prezentului..
Astazi experimentam continuu..Cautam, analizam, construim, si asezam totul pe etaje diferite de valori.. Invatam din mers..Ca sa intelegem ce am fost, cumva, pentru a ne insusi un drum propriu, inainte..
Tin minte ce fabulos era almanahul Anticipatia..Cite lumi posibile regaseam acolo..Povestiri, traduceri, desene, totul era un univers de idei care sa ne ajute sa intelegem lumea viitorului..Il citeam in masina, in drumul spre litoral, in vacanta..Ce frumos..Sa vezi cum iti trec peisajele la geam, si tu te concentrezi pe cuvintele care iti aduc lumi imaginabile, si atit de diferite..
Sint si eu un copil al acelor vremuri..O fiinta care s-a legat afectiv de spatiile concepute de oameni cu atit de mult talent in a povesti viitorurile posibile..
Stiu, acum, acele lumi au devenit mai palpabile, cumva..Mai detaliate..Mai explicate..Si totusi, nu chiar asa de accesibile, inca..

Spatiul constrins

Am revazut niste interviuri gen dialog cu Cristian Tudor Popescu si Eugenia Voda..Nu sint fan CTP, si nu prea imi place stilul in care scrie, pentru ca are multe absurditati si chestii abscons-dezgustatoare pe tot parcursul scrierilor..Dar e autentic, si are inserate chestii surprinzatoare..Bine, scrisul lui e una, si dialogul cu el cu totul altceva, pentru ca intr-o conversatie CTP iti arata toate mecanismele scrisului, si ale cunoasterii, si aici el este absolut incredibil..Aici e bine sa fii atent si sa cauti sa intelegi ce spune, pentru ca are atita seva de sens, cunoastere, si romanism autentic..Interviurile cu el sint infinit mai interesante decit tot ce ai fi putut citi.. Asta e parerea mea..Evident, nu toate interviurile, pentru ca in unele se cazneste si el sa raspunda la intrebari inepte..Dar sint unele in care dezvolta idei, si variante, de ramii efectiv, masca, cind realizezi ce imaginatie incredibila are el, omul..Si ce autentic este in felul in care priveste realitatea, cea care este, sau cea posibila..
Cind il vezi in interviurile cu Eugenia Voda intelegi mult din felul cum functioneaza mintea umana..Pentru ca el este, dincolo de orice, o enciclopedie a cunoasterii..Pacat ca nu si-a aprofundat si dezvoltat exceptionala lui capacitate, ca sa poata dezvolta mai mult unele idei..Mare pacat..In fine, probabil ca viata l-a determinat, sau poate si el a ramas conform intre unele standarde depasite..
Nu stiu, tin minte cind eram mai tinar, si aveam unele discutii foarte interesante cu unii oameni..Discutii care avansau, se extindeau, si ramineau de multe ori suspendate, asa simteam eu, pentru ca ei nu puteau depasi un anumit nivel de cunoastere..Si atunci, parca, as fi dorit sa am parteneri alti oameni mai avansati, mai orgoliosi, mai plini de variante posibile pe care sa le putem discuta deschis..Ce bine ar fi fost..Poate am fost si eu naiv, intr-un fel, pentru ca nu am cautat personajele cu care sa..Desi, sincer acuma, pe vremea aceea, nu prea existau alternative..Pentru ca gaseai ori naivi, ori perversi..Si asta mi se parea absolut inacceptabil..Pentru ca nu asa ajungeai sa cunosti experimentind..
Viata ne-a constrins la multe..Am fost obligati sa acceptam atitea ineptii..Nu mai stiu cum e acuma, dar lumea romaneasca a fost un loc al acceptarilor mai mult..Si nu unul al dezvoltarii unor visuri autentice..

Iarna amintirilor

Iarna e absurda..Ca i-am mai adaugat noi, de la noi, niste sarbatori, e ca sa o facem mai acceptabila, cumva..Desi, si asa, tot la fel de absurda e..Na..Iar acuma sintem in perioada asta plina doar de un frig al unor intunericuri venite cam prea devreme..Si asta doar pentru ca axa de rotatie a pamintului e inclinata.. Daca ar fi fost perpendiculara pe planul elipsei de revolutie in jurul soarelui am fi avut variatii mici de temperatura intre anotimpuri..Si atunci poate n-ar fi fost anotimpuri asa ca acuma, ci doar treceri..
Intr-un roman al lui Jules Verne Sans dessus dessous, se pune problema asta, de a incerca modificarea directiei axei de rotatie terestre, cu un impuls dat de un tun urias..Care, evident esueaza..Pentru ca Pamintul e o planeta uriasa, pentru noi, oamenii..Daca ar fi sa existe ceva care sa-i modifice rotatia, si axa de rotatie ar fi un impact cu un meteorit destul de mare..Dar asta ar insemna o catastrofa, care ar cam putea duce la extinctia multor specii..Poate chiar a lui homo sapiens sapiens..In fine..
Cum spuneam, iarna asta, asa cum e, si a fost in toti anii, e absurda..Dar e autentica..Pentru ca e iarna pe care o stim deja, si cu care ne-am obisnuit..Pentru ca are in ea si amintiri de la unele examene, pe care le-am trecut, cu mai mult sau mai putin success..E iarna zapezilor de altadata, cum spunea scriitorul..

Simplu

E simplu..Asa, in general e simplu..Cind e complicat, e pentru ca unii complica, de fapt ce era simplu..Uneori chiar noi complicam lucrurile..Din prostie, sau pentru ca trebuie..Si ne complicam viata atit de mult, ca ne ratacim..Si atunci, mai stam, ne mai gindim, si mai gasim si solutii..Simple..Pentru ca, de fapt, totul e asa..Simplu..
Uite, de exemplu iarna asta..A acoperit cu alb tot, ca si cum a dorit si ea sa simplifice lucrurile..Ca si cind si-ar fi dat seama ca spatiul e prea plin cu detalii..Pai na, a trecut barocul, acuma sintem postmoderni..
Oare cum erau iernile de altadata? Ce fel era viata acum 50000 de ani? Cum era pe vremea glaciatiunilor? Cind doar natura dirija tot?
Civilizatia omului a cam schimbat planeta..Oare cum va fi peste 50000 de ani? Vom fi luat deja legatura cu extraterestrii oare? Cine stie..
Imi place ca in imaginatia neroada a unora, extraterestrii au capul mare..Pai daca sint mamifere, e putin probabil sa fie asa, pentru ca mamiferele nasc pui vii..Si cum naiba sa nasti un copil cu un cap urias? Din cauza asta nici noi, umanii, nu avem capul mare, pentru ca nu ne-am putea naste, si am ramine captivi in burta mamei..Solutia naturii a fost cresterea suprafetei materiei cenusii prin incretire, ca sa poata fi pastrata o dimensiune acceptabila a volumului cranian..Simplu..
Se spune ca, in general, in stiinta, se cauta explicatia cea mai simpla, din toate..Si lumea e asa..Totul e redus la esente..Nimic nu e introdus artificial..Cu un numar minim de notiuni se explica tot..Bine, rezultatele pot fi uneori complicate, dar ele se bazeaza pe elemente si reguli simplificate la maximum..Asta inseamna structurare, si stiinta autentica..Bine, e adevarat, in stiintele exacte..In cele umanistico-umaniste e mai altfel, pentru ca acolo apare omul, si complica tot de ramii masca..