Sunday, October 28, 2012

Crezi?

As vrea sa simt ce simt cei care cred ca vor trai etern..Si sa pot visa ca ei..Eu, un trecator prin lumea asta atit de relativa..
Tu crezi ca exista eterni?

Azi, ca un ieri

Tu crezi ca esti cine esti? Daca miine ti s-ar spune ca mai ai de trait 6 luni, ce ai face? Cum ti-ai programa timpul ramas?
Oricum, toti sintem muritori, si stim sigur ca vom disparea peste un timp..Totul e sa realizam cit mai mult din ce ne-am propus..Pe cit posibil..Conform cu propriile valori..Ca sa nu simtim ca ne-am irosit fara sens..
Vezi, cumva, avem garantia ca vom mai apuca un nou rasarit de soare..Sau..
Nu stiu, nu am trairi din astea morbide..Doar ma gindesc, la sfirsituri, uneori..Desi nu vreau..Pentru ca ma deprima..Vreau sa fac ceva mult, bun, ca sa merite..
Se spun multe vorbe fara sens, azi..Lanturi de stupiditati care curg continuu..Oare oamenii astia, care le spun, nu au senzatia ca sint, si ei, ca si noi, muritori? De ce nu-si folosesc viata altfel?

Compromis relativ

Totul e atit de relativ..E firesc..Pentru ca tot ce e omenesc e fluid..Iar omul e masura tuturor lucrurilor..Deci tot ce a fost definit, cindva cu criterii clare, a fost tot timpul depasit de evolutia lucrurilor..
Eu ma schimb, tu te schimbi, noi ne schimbam, ei se schimba..Totul e o mare transformare..Azi e altfel decit ieri..Si miine e un altfel de azi..
Si intoarcerile se schimba..Timpul schimba chiar si iubirile..De ce ne miram? Doar aparentzele ramin la fel.. Si minciunile sociale..Altfel..
Noi ne intelegem destul de bine pe noi, si pe ceilalti..Inca..Cred..

Un fel de fericire

Fericirea e un concept..Care poate fi vazut din atitea puncte si unghiuri de vedere..Unii o vad in lux, si experientze extreme, altii in clishee sociale, fie ca par, sau nu generos-altruiste..Poate fi privita ca o viata traita intre vis si realitate, cumva..La limita propriei imaginatii..Nu stiu..
Cred ca fericirea, asa cum credem, e o combinatie de agonie-extaz..Adica un travaliu de creator autentic, dus un pic spre inconstientza, si o relaxare-vis, cind ce am visat, si am gindit, chiar a devenit real.. Cind am simtit ca am fost parte din armonia lumilor..

Iubire atemporala

O iubire, cred, e un joc fara reguli..Un joc vital, si social..In care, dai si iei pasiuni, dureri, placeri, tristeti, in sir nedeterminat..Un alb fara culori, si un negru fara anotimp..Neclar, si confuz.. O regasire fara o origine a timpului amintirilor..O trecere fara trecut..Si o clipa de lumina, fara amintirile intunericului..Un univers construit din nimic, in care doar clipa pluteste prin intunericul dintre spatiu, si timp..

Nestiut

Viata e, si ea, un altfel de vis..Cu alte reguli si perceptii..Cu alte viziuni..Dar cu trairi asemanatoare..
Uneori imi vine sa tai toate legaturile cu eurile trecute..Si sa decolez spre alte lumi..Pur si simplu..Fara sa constientizez..Sa fug de tot ce a fost..Si am fost..Sa ma reinventez, si sa ma redescopar..Cit a mai ramas nestiut din mine sa caut acum sa aflu..
Stiu..Tot timpul realitatea ne sta deasupra, asa ca sabia lui Damocles..Si ne lovim de ea, ca de zidurile invizibile din labirintul fiintzei..Si stiu ca ne luptam cu toti demonii posibili si imposibili, care ne sar din toate colturile intunecate..Si mai stiu ca avem mult de luptat pina sa ne eliberam..De tot..
Viata e si cosmar abisal, uneori..Cu caderi nesfirsite, si socuri..Cu plutiri prin acid, si intoxicari inutile..Totul e sa conservam energia, cit sa scapam..
Se spune ca viata e o boala mortala, indusa pe cale sexuala..Si ca nimeni nu scapa din viata, viu..
Viata e o cursa a incercarilor..In care, fiecare, reusim mai mult sau mai putin..Sau nu..

Intimplari



Demult, ne plimbam pe strazi..Mai tii minte? Cind imi povesteai atitea intimplari incredibile din viata ta..Cind imi spuneai nume de oameni..Care, spuneai, intr-un moment, sau altul, te-au salvat..Si imi dadeai atitea detalii despre ei, ca mi-i imaginam ca pot sa apara de dupa un colt, sa ne intinda mina, si sa se prezinte..
Atunci cind eram impreuna reuseam sa vizualizez tot, sau aproape..Construiam in minte imagini complete de personaje, cu trasaturi clare, si personalitati definite..Ii simteam asa cum ii simteai si tu, si eram legat de ei asa cum fusesesi si tu..Faceau parte din viata mea..Desi ei veneau din viata ta..
Am memorat si inteles, mai apoi, multe din trairile tale..Pentru ca aveai acel talent de a ma face parte din ele.. A fost un timp care si-a construit in mintea mea amintiri delicioase..Pe care, si acum le savurez cu placere.. Si care ma transpun intr-o alta fiintza, parca..Un spectator-actor in piesa vietii tale..
Acuma, inca mai merg pe strazi..Care s-au mai schimbat, cumva..Dar, care, si-au pastrat acelasi aer proaspat, imbibat cu atitea arome-amintiri construite atunci..Strazile cu gust de tei, de toamna, de intimplari, de dulce-amar..
Timpul ne-a schimbat..Ne-a adus de toate, si mai bune, si mai rele..Si alte multe amintiri..Dar, parca, strazile acelea mi se intorc in ginduri..Atunci cind am nevoie de liniste, ele ma intimpina la fel de prietenoase..Ca si cind anii au fost doar clipe..

Prietenul Bond



Sigur, sigur, Bond e abil-agil-cameleonic-perfectionist-eficient-adaptabil/dashtept si iese din orice situatzie, ba ii salveaza pe inocentzi si ii anihileaza pe descreieratzi..Bravo, e bun, antrenat, stie sa foloseasca technologii sf..E mare, e tare, la munte, la mare, in orice-imprejurare..Da e o chestie..Technologiile alea atit de sofisticate el stie sa le utilizeze..Adica le cunoaste detaliile, si e un user genial..Dar..
Ei bine, technologiile alea nu-s construite de el..Nu..Pe alea le construiesc oamenii lui Q..Care, na, sint si ei fabulosi, numa ca nu actioneaza..Ei il lasa pe Bond sa iasa in fatza, si sa o faca pe eroul..
Asta e chestia..Ca una face Bond, si alta specialistii..Si eu cred ca viata unui cercetator, chiar daca nu pare, e muuult mai interesanta, decit actiunile unui erou, oricit de super ar fi el..Ca-ca-sa faci sa mearga o masinarie careia tu ii faci designul, e o aventura mai tare decit cea a lui Bond..Clar..
Pe linga un designer mecanic, un Bond cu fatza de tapitzer (cum ii zice Badea) e un mic copil..Din punctul asta de vedere..Si viata in designul mecanic e ceva muuuult mai complicata si alambicata, si interesanta decit a unui Bond..Pai na..Sau, mai stii? Adica sint si alte puncte de vedere..Da' daca vorbim cu argumente, paaaai..Sa ma contrazica cineva..
Don't get me wrong..Eu cu Bond sintem prieteni..Da si rivali..Cind e cazul..

Momente de liniste



Viata e un mozaic de situatii, momente, trairi, ginduri, placeri, dureri, etc etc de toate formele si culorile imaginabile, de la cele mai joase-abisale, pina la cele mai infinit inalte..Viata e tot ce simtim, percepem, ce ni se intimpla, fie ca intelegem acum, mai tirziu, sau niciodata..Viata e dincolo de orice valoare, e mai presus de firimitura de timp..Viata e un dar suprem..Si de asta trebuie sa o traim cit putem de demn si interesant..
M-am gindit la viata pentru ca, de multe ori uitam lucruri esentziale..Uitam ca lucrurile cu adevarat importante  ne sint accesibile..Ne pierdem printre amanunte..Ne consumam timpul cu detalii..
Am vazut iar spectacolul apusului, care a semanat cu cel de ieri..Si ma gindeam ca soarele e o stea uriasa, intr-un univers infinit..Si ca in univers sint galaxii, quasari, gauri negre, planete, asteroizi, etc, etc, de dimensiuni uriase, pe linga care Terra e ca un fir de nisip..Pe o plaja..
M-am gindit la spatiu, la timp, la oameni, la trecerile noastre prin spatiu si timp..La viata asta pe care o traim in viteza..
M-am gindit la cuvintele si imaginile pe care le arat..Si, cu care incerc sa construiesc ceva, destul de efemer.. Habar n-am, nu sint scriitor profesionist, si nu am studiat literaturi..Scriu printre picaturi, si leg citeva idei pe care le iau de printre rindurile vietii..

Friday, October 26, 2012

Contururile iluziilor 2



O masa, scaune elaborate si moi, culori, o lumina slaba din plafon.. E un inceput..Acuma ca am vazut locul, sa incep sa explorez, poate mai aflu ceva raspunsuri..In stinga, un geam triplu..Prin care nu se vede absolut nimic..Adica na, intuneric total..Hm..Ce misterios e totul..Tot nu-mi dau seama unde sint..Oi fi in tren..Sau intr-o nava shpatziala care merge cu viteza luminii..Putin probabil, ca atunci si lumina din tavan probabil n-ar fi alba, ci ar avea o deviatie, cumva..Iar distantele pe directia de miscare ar fi mai scurte decit cele perpendiculare, sa zic asa..Si timpul s-ar scurge muuult mai incet..Sau na, dau si eu cu presupusul, ca pina acuma n-am mai zburat cu viteza luminii..In fine..
Sau poate sint intr-un submarin prin Groapa Marianelor..Da nu vad la geam fiintze de alea mutante cu ochi fosforescentzi si dintzi-sabie..Deci, poate ca-s in tren sau bus, ca, din ce tin minte, inca, nu s-a inventat turismul in cosmos, sau pe fundul oceanelor..Bun..
Ma ridic, fac pasi, vad multe scaune..Goale..Nimeni in zona..Merg pe culoarul din mijloc..Usa din fata e blocata..Usa din spate, la fel..M-au inchis..Simt un curent de aer..Deci sint undeva, si e atmosfera imprejur.. Ce descoperire..Pai na, era normal sa fie aer, din moment ce respir..Ce perspicace sint..Am o logica de fier forjat..Oricum, e bine sa fac ceva, sa ma gindesc la ceva, ca sa n-o iau pe aratura..Buun..
Deci, sint aici..La ce sa ma gindesc? La femei..Mincare..Masini..La chestii shpirituale..Nene, vad ca am creierul plin de clisee sociale..Sau asta e doar reactia mea de moment? Chiar, daca m-as introspecta oare ce as descoperi? Asta e o intrebare complicata..Foaaarte complicata..Mai bine ma culc la loc si reiau visul de unde l-am lasat..Ca era frumos..Si eu eram un erou pozitiv, si aveam atitea chestii..Tot mai bun un vis beton decit o realitate misterioasa..Pai na..
Am pus capul pe perna..Ce moale e..Ce bine..Asa, deci, in vis tocmai sarisem din avion si eram in cadere, spre un fel de submarin care ma astepta cu becurile aprinse, camerele pregatite, mincarea super-fina aranjata artistic, si 3 tipe betohn cu zimbete ca in reclamele la pasta de dintzi..Bun, sa ne potrivim ceasurile, inchidem ochii, ne gindim la ceva dragutz, si lumina se stinge..Somn usor si vise erotice..Sforrr..

Contururile iluziilor 1



Am tras de maneta avionului ca sa evit muntele, am apasat toate butoanele care luminau de avarie, am tras cu arma automata in stinga unde am simtit o silueta, mi-am imbracat ultra-repede costumul de parasutist-scafandru, am luat-o de dupa talie pe girl, si am sarit printr-un geam direct de la 5000 de metri inainte sa explodeze al doilea motor de la avion..In cadere, sigur ca am pupat-o frantzuzeshte pe fata-frumusetze-de-statuie-greceasca, in timp ce imi verificam altimetrul sa vad cit mai am pina la suprafata oceanului..Cind, din stinga un huruit de frine..Ha?..Cum frine?
M-am trezit..Adica am deschis ochii maaari si uimiti, ochii mei care aveau tatuati pe retina ultima scena din vis..Atunci cind eram Bond, si faceam o actiune dintr-un viitor film, probabil..Sau unul trecut..
Am deschis toti ochii..O lumina uriasa mi-a intrat direct in cap..Ce senzatie..Am zis ca sint direct in Paradis..Sau in alt vis, probabil..Tot al meu, probabil..Cred..Apoi lumina a scazut si au aparut forme cu-culori..O masa mica, in fata, spatele unui scaun, dincolo de masa, 2 miini, doua picioare care reactionau la comanda mea...Aha, deci sint undeva, iar miinile si picioarele erau ale mele..Buuuun..Ce chestie..Adica stiu visul meu in care eram in plina actiune, dar nu stiu unde sint..Aha, poate am stiut, dar am uitat..Sper ca n-am amnezie..O sa o las mai moale cu..Cu ce? Cu ceva, nu stiu, care sa nu ma mai faca sa uit..Da' daca sint uituc de la natura? Si nu fac excese, decit na, asa, raaar, cit sa mai simt ca traiesc?..Buna intrebare..Si e si filosofica.. Poate ca na, caut si eu ceva, o fericire proprie, cumva..Sau poate doar vreau sa fug de nefericire.. Si asta e o varianta..Toate sint posibile..Pai, in societatea asta de azi, sa zica cineva ca ii merg toate asa cum si-a planificat..Ca ala care zice e clar un mincinos..Iar eu..Eu ma tot gindesc la ce vad imprejur, si ma intreb, unde sint domnule? E cazul sa explorez..Cred..Ca atunci, in vis, cind eram Bond si-i salvam pe toti, si toate femeile din galaxie ma vroiau ca amant..
Urmarea in episodul 2..Am zis!

Monday, October 22, 2012

Asteptari festive

Ceilalti au ramas, si ei, la fel de indiferentzi cum era orasul, cel din afara amintirilor..Adica sec, si congelat.. Conservat asa de lipsa vietii..Orasul pustiu..Din afara amintirilor..
Orasul din amintiri este cu totul altfel..Este o suprapunere de orase, construite la fel, dar cu lumini si umbre diferite..E orasul-reuniune..Cel simtit aproape..Mult mai aproape decit orice..Plin de sentimente, si protector.. Si care ne arata o prietenie uriasa..Era ca o entitate stabila si calma..Foarte diferita de celelalte entitati, de proprii locuitori..
E toamna, inca..E vreme de tirguri de toamna, de umplut camarile cu comestibile de toate felurile..Si de anticipat sarbatorile care vor veni, multe, si dese..Si vesele..

Saturday, October 13, 2012

Bond 007



Agentul Bond e omul care salveaza lumea, oricit de nasoala ar fi situatia..E omul de actiune care e chemat la datorie..Conduce orice, masina, tanc, avion, elicopter, nave spatiale, in misiuni exceptionale pentru a anihila orice dusman, de orice calibru..E calculat, rece-insensibil, afemeiat, dur, in-transigent, trage cu pistolul cu o precizie matematica, e eficient in toate calculele posibil-imposibile..Stie tot in detaliu, foloseste gadgeturi futuriste, irefutabil..Stie toate principiile, regulile si metodele abordarii oricarei situatii..E galant, distins, specialist in a rezolva orice situatii, fie ca e in noroi, la bordul unor technologii, sau in situatii de protocol..
E amator de vodka martini shaken, not stirred, se recomanda: Bond, James Bond, are ochi hipnotici, vrajeste (cind e cazul) pe orice-oricine, e clar, e autentic, e expert in orice, oricind, oricum.. Bond e omul care, tot timpul ne surprinde cit de bine aplica cunoasterea lumilor, ca sa reuseasca sa ne salveze, in final, pe noi toti..E un model fascinant de cum poti reusi, atunci cind toate ti s-au prabusit direct in cap..
Imi place Bond din punctul asta de vedere..Pentru ca ne da o sperantza..Si ne indeamna sa facem absolut orice, si sa nu capitulam..Si ne arata cite chestii interesante are viata asta, si cum putem trece peste probleme cu curaj, cu nebunie, cu depresii uneori, dar mentinind drumul corect..
Bine, Bond e criticabil atunci cind privim filmele lui cu realismul cotidian..E firesc..Pentru ca noi sintem oameni obisnuiti, cu probleme obisnuite..Chestia e, ca, de la el am invatat ca, si noi, avem in adincurile constiintei niste eroi, mai mari, sau mai mici, dar, pe care, ne e jena sa-i scoatem si sa-i aratam lumii.. Ceea ce nu e normal, pentru ca, na, viata e o jungla, si noi, in logica supravietuirii, ar trebui sa eliberam toate energiile interioare..
Cum ziceam, Bond e omul-orchestra, cel care poate tot, stie tot, face tot, si ne arata tot, asa ca un super-erou prietenos, care ne bate pe umar, dar care, ne si da cite un pumn, ca sa ne trezim din unele aiureli, cind e cazul..
Bun, Bond e o fictiune, na, desi, parca il vedem uneori ca ne face cu ochiul, atunci cind ne asteptam cel mai putin..Pentru ca el e peste tot..Sau na..

In-variabil



Orasul ne mai ghideaza, uneori, pe strazile pline cu amintiri zimbitoare..E normal, pentru ca el e un prieten, cind indiferent, cind sincer..Dar, cam tot timpul deschis, si extravertit..
Strazile, au si ele luminile anotimpurilor exterioare, dar mai ales, interioare..Avem in minte clare-sterse formele razele soarelui cum se amestecau cu umbre pe formele cladirilor, copacilor, suprafetelor mai simple sau mai complicate ale locurilor..
Demult, cind ieseam de la liceu o mai luam, asa, pe unele trasee noi, si mergeam inainte, sperind sa ajung la strada principala..Mergeam de curiozitate, sa vad alte case, alti oameni, alte strazi..Si ca sa imi imaginez cum e acolo, cum e viata locuitorilor, ce fel sint ei, si cu ce sint diferiti de cei care stateau pe strazile cunoscute.. Dar, dupa un timp, ma intorceam in zonele pe care le cunosteam..Si ma bucuram sa regasesc totul la fel.. Pentru ca, sincer, doream asta..Si imi placea sa cred ca, oricum, oricind, avem in noi spatiile acelea stabile, care sa ne dea echilibru..Adica locurile care ramineau fizic identice cu cele pe care le stiam, din amintiri.. La fel de incomensurabil-iremediabil-incalificabil-indubitabil-incontestabil-inalienabil-inimaginabil fabulos de fascinante..In-credibil..

Thursday, October 11, 2012

De amor

Nu stiu, imi plac filmele, cartile, situatiile, tot, in care lucrurile par naturale..Adica se combina firesc, asa, ca in viata..
Am vazut iar "Declaratie de dragoste" dupa atita timp..Filmul asta e facut cu sinceritate..Lucrurile sint simple si directe, fara complicatii inutile..Totul e imediat, natural, ca in viata reala..Si direct, si frumos, bine, cu anumite obstacole care se pun in calea iubirii pure, dar pe care ei le trec..Aici e cam fictiune..Da e frumos, si e tentant, si placut..Cine n-ar vrea sa intilneasca de la inceput iubirea vietii lui? Si sa lupte pentru ea, asa ca in filme, si sa invinga, si asa sa aiba despre el o parere foarte buna..
In viata te lupti tot timpul, si cu lumea, si cu tine..Si, daca iti mai ramin energii, lupti si pentru lucruri pe care le simti ca iti sint apropiate..Cum ar fi iubirea..Pentru ca iubirea asta e o chestie foarte greu de gasit..Dar tu o cauti, si ai esecuri cu miile..Si dupa fiecare esec esti terminat, apoi te ridici, si cauti iar, si etc..Si uite asa iti consumi timpul, cautind, si sperind..Ca poate, undeva, cindva, ceva fabulos ti se poate intimpla..Sau na..

Un spatiu relativ



Un timp, un spatiu..O secunda, o secunda lumina..Un an, un an lumina..Un miliard de ani, un miliard de ani lumina..O eternitate, o infinitate de ani lumina..Timpul si spatiul se mai amesteca intre ele, si dau un continuum..
Toamna asta nu cred ca am constientizat-o, asa ca pe celelalte..Nu m-am gindit decit la septembrie, si la iarna de dupa..Si la ziua scurta si la apusurile mai devreme, si la frig, si la toate atasamentele classice de toamna..In rest a fost asa, ca o tipa care trece pe strada si e aroganta:)..Decit..Asa..
Mai, de ce oare ne place sa ne amintim lucruri placute, fie ca sint mai apropiate, sau mai indepartate? Cred, probabil, pentru ca lumea asta dimprejur e sinistru de ostila, si, atunci, cautam variante mai placute..Pai, na, ce as alege, intre o moaca diforma care urla, si un zbor visat pe deasupra norilor? Na, intrebare retorica:) Sau intre o durere de cap, si o plimbare prin parcul-labirint, in timp ce lingi o inghetzata pe batz cu crusta de cioco, si cu umplutura de toate aromele lumii? Pai na..
De fapt, ma gindeam, asa, lumea nu e chiar asa de dilie..Depinde de cum o privesti..Si in ce mood esti..
Ma gindesc daca n-ar fi mai fun sa scriu despre sex, si despre mincare..Pina la urma oameni sintem, si ne e mai aproape ziua de azi decit cine stie ce abstractiuni..Desi, toate fac parte din viata noastra..

Sunday, October 7, 2012

Emotii lichide



Toamna si-a pus iar hainele cu dantele de ploi, si tuneluri de vint in buzunare..E capricioasa si artistica..
Lumea intreaga e o toamna, si toamna e o lume, ba chiar lumile toate au toamne care sint, la rindul lor, lumi pline cu trairi, pe care, poate, inca, nu le-am descoperit..Lumi cu toamne, cu lumi, cu toamne, etc etc..
Uneori nu putem sti daca sintem in lumile toamnei, sau in toamna lumilor..Pentru ca vedem imprejur piese amestecate, de toamne, si de lumi..Si ne gindim ca, partile clare, cu frunze, vint, si ploi sint ale toamnei lumilor.. Desi, si lumile astea pot avea, cred, mai multe feluri de toamne, cu frunze, vint, si ploi, diferite.. Adica, unele pot deriva din altele, toamnele din lumi si viciversea..Care na, ne pune pe ginduri..Ca ne invirtim in cercul a tot felul de intelesuri, si raminem confuzatzi..Dom'le trebuie clarificare, pai ori e toamna, ori e lume, desi, vezi, unele se definesc prin altele, asa ca spatiul si timpul..
Da noi existam, gindim, simtim, sintem fiinte ale momentului, si atunci spunem ca e toamna, care, la rindul ei are lumi, care au toamnele lor proprii, etc..Dar fundamental si clar, e toamna..Si incercam sa pornim de aici rationamentele..Deci, e toamna, si noi sintem tomnatici..Sau, ceva..Adica e clar..Ca nu putem sa zicem ca nu sintem, ca avem dovada la fereastra..Sintem clar tomnatici..Bine, fiecare cu toamna proprie..Ca na, sintem unici, si atunci si toamnele noastre sint unice..Cu atit mai mult toamna de acum..Pai na..Pai nu?
Avem toamna noastra, asa cum o simtim si o traim..Care seamana cu toamnele celorlalti, da e complet diferita de ele..Pentru ca ne e toamna proprie, si e proprietatea proprie, si nu vrem sa o impartim cu nimeni, ca na.. E toamna noastra, si e motiv de mindrie, ca are frunze mai alambicate, ploi mai elaborate, si apusuri mai artistice decit celelalte..Si nu o vindem nici chiar pentru 55 de primaveri tropicale..Oricit de mare ar fi oferta..Pai nu? Sa ma contrazica cineva..Sau na..

Saturday, October 6, 2012

Sensibilitati



Am vorbit de iubiri, asa, ca privind de undeva de sus, la modul ideal..Desi, iubirile sint cit se poate de practice..
Toti avem o cantitate data de sensibilitate, si iubire..Pe care, o indreptam spre un cineva, mai mult sau mai putin real..Dar, sa punem cartile pe masa..
Eu am fost, in general, mai aerian, si foarte idealist..Adica as fi iubit mai degraba modele construite mental, la modul serios-metodic..Adica: tipe care sa aiba "esente" de sensibilitate, maturitate, feminitate, etc etc..Si esentele astea le cautam in tot felul de manifestari: gesturi, fraze, mesaje, etc etc..Adica daca o tipa imi arata o chestie care mie mi se parea, si poate chiar era, speciala, atunci, asta devenea o piesa din puzzle-ul idealului din mintea mea..Si, ma facea sa caut in continuare, la acea tipa, si restul de "piese"..Pe care, bineinteles ca nu le mai gaseam niciodata..Pe linga asta, primeam alte "piese" destul de urite..In fine..
M-au impresionat tipele "efervescente" gen Olivia Newton John, Agnetha de la ABBA, Meg Ryan, in care sa se amestece si valori, stil, feminitate, etc etc..Plus o fata si un corp artistice, in stilul classic..
Ma rog, fiecare cu ale lui, nimeni nu-i perfect..

Culorile iubirilor

Iubirile..Cum se nasc ele? Si cum traiesc, si cum mor? Seamana ele cu fiintele, sau cu stelele?
Probabil, cine stie..Pentru ca fiecare iubire e generata de 2 fiinte..Si e posibil sa le semene..Desi..Iubirile sint legaturile invizibile dintre suflete..Sau, poate, ele exista independent in fiecare suflet..Si fiecare suflet si-o genereaza separat..Si si-o alimenteaza cu ceva..
Exista iubiri de toate felurile posibile..Construite inconstient..De care sufletele au nevoie..Ca sa se auto-echilibreze..Cred..

Spre ce?

Lumea a devenit din ce in ce mai malefica..Duritatea, umilintele, stupiditatea la care esti supus te transforma intr-un mutant..Devii cinic, si ultra-agresiv, ca sa poti rezista..Lovesti cu aceeasi violenta cu care primesti loviturile..Te transformi..Ireversibil..Asa ca lumea..
Azi-ul nu mai seamana cu ieri-ul..Dialogurile din trecut sint amintiri duioase..Azi-ul e o suma e monologuri urlate in toate gamele..O suma de singuratati si indiferente, transformate in entitati sinistre..Azi-ul pare mai aproape de un fel de sfirsit de evolutie, decit de o epoca technologica, in care omul e un creator autentic..
Timpurile sint paradoxale..Exista atita cunoastere, si, simultan, atita prostie generalizata..E atita agresivitate in social, de parca omenirea e controlata, cumva, de un nene diliu, care face totul foarte bine calculat..
Habar n-am spre ce directie ne indreptam..Daca am avut vreodata una...

Autumnal rezonabil

Ploua iar peste orasul toamnelor..Ploua candid, misterios, si complet linistit..Nici o picatura in plus, niciuna in minus..Totul construit perfect dupa planurile arhitectilor ploilor..Ploua ca si cind toate sentimentele au fost puse deoparte, si acum doar ploaia e in centrul universului..Ploua clar, si exact, cu ritmul unei conversatii intre 2 minti geniale..Ploua limpede, si deschis, cu toate detaliile la vedere..Ca in teoriile matematice..Ploua logic, zic eu, pentru a ne arata ca frumusetea e fundamentata stiintific..Sau?..
Orasul, cred, are singe albastru..Si isi etaleaza cu mindrie toate exponatele..E foarte sigur pe trecuturile lui..Si, de aceea, probabil, si-a ales si ploi pe masura..Albastre..Cu atingeri spectrale de verde si indigo.. Ca na, stari albastre pure inca nu s-au inventat..Mai patineaza si frecventzele astea, ce sa-i faci..
Cum ziceam, Orasul si-a invitat ploile de toamna la petrecere..Si odata cu ele si nostalgiile..De toamna..Poate si unele regrete rosii, tristeti oranj, si amintiri sepia..E veselie mare..Se ride, se danseaza, se schimba masti, se tin toasturi de sezon..Chiar, sa ne pregatim, ca ne vine rindul sa ne tinem spiciul.. Am emotii..Sa-mi tineti pumnii, sa nu ma fac de ris..Sau mai bine sa-mi imaginez ca tot auditoriul e in pielea goala..Oare functioneaza? Ma simt ca la examenele din facultate..Mama, ce emotii aveam si atunci..Gata, fug, ca am fost anuntat ca e rindul meu..Que sera, sera..